Ghid de bune practici in domeniul elaborarii propunerilor alternative la politicile publice 2019

Ghidul de faţă conţine rezultate ale proiectului „Cultura alternativă”, proiect
selectat în cadrul Programului Operaţional Capacitate Administrativă
cofinanţat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European și derulat de
Asociaţia culturală Flower Power și anume: propunerea de politică publică
„Consolidarea unui statut societal al artistului, autorului, creatorului în
România", un manual de politici publice, o analiză a impactului economic al
unei propuneri de politică publică, o analiză legislativă specifică și o secţiune
de documente utile.
Contributori la realizarea prezentul ghid: Andreea Grecu-Ciupală
(secţiunile: manual de elaborare politici publice, analiza impactului economic
al unei propuneri de politică publică), Aura Corbeanu (secţiunea de manual
de elaborare politici publice), Clement Epure (secţiunea analiză legislativă
specifică), Oana Năsui (secţiunile: propunere de politică publică și anexe)
Editori ai prezentului ghid: Daniela Apostol, Daniel Neagoe, Oana Năsui
Echipă proiect „Cultura Alternativă”
Management
Manager proiect: Daniela Apostol
Asistent manager: Anda Avrămuţ
Responsabil comunicare: Anca Roxana Constantin van der Zee
Expert facilitare dialog social: Adriana Zaharia
Responsabil achiziţii: Melania Coman
Responsabil financiar: Irina Dimintei
Conţinut
Responsabili realizare studii de cercetare: Ionela Șufaru, Corina Andrei
Coordonator propunere de politică publică: Oana Năsui
Formatori și contributori manual de elaborare politici publice: Andreea
Grecu-Ciupală, Aura Corbeanu
Consultant juridic și contributor analiză legislativă specifică: Clement Epure

Cultura
| Ghid de bune practici în domeniul elaborării propunerilor alternative la politicile publice2
CUPRINS
I. Cap. I: PROPUNERE DE POLITICĂ PUBLICĂ.....................5
1) Instituţia iniţiatoare ........................................................................5
2) Denumirea propunerii de politică publică .......................................5
3) Contextul internaţional și naţional ..................................................5
4) Contextul propunerii de politică publică .........................................6
5) Formularea stării de fapt și fundamentarea problemei ......................8
5.a) Formularea stării de fapt ...........................................................8
5.b) Fundamentarea problemei .....................................................12
A. Definiţia artistului, creatorului, autorului în legislaţia naţională 15
B. Statutul fiscal și social al artistului din legislaţia naţională ..........15
C. Statutul educaţional al artistului în legislaţia naţională ..............16
D. Statutul profesional al artistului în legislaţia naţională ...............18
5.b.1. Problema identificată ..........................................................20
5.b.2. Soluţia propusă ...................................................................21
6) Scop .............................................................................................22
7) Obiective generale și specifice .......................................................22
8) Beneficiari ....................................................................................23
9) Variante de soluţionare propuse ....................................................23
9.a) Varianta 1 de soluţionare (recomandată): Consolidarea unui
statut al artistului printr-o clarificare prin armonizare (corelare și
modificare) legislativă a acestei condiţii sociale și profesionale ........23
9.b) Varianta 2 de soluţionare: Instituirea unei legi noi care definește
artistul, creatorul, autorul .............................................................31
9.c. Varianta 3 de soluţionare: Menţinerea status quo-ului, a cadrului
legal existent .................................................................................32
II. Cap. II: MANUAL DE POLITICI PUBLICE.........................36
1) Introducere ..................................................................................36
2) Instituţii și politici culturale europene și internaţionale .................37
2.a) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Știinţă și Cultură
(UNESCO) .................................................................................38
2.b) Uniunea Europeană ..............................................................40
2.c) Acordurile Spaţiului Economic European ..............................41
2.d) Carta Europeană pentru drepturile omului ............................42
3) Aparatul legislativ în România ......................................................43

Alternativă
Ghid de bune practici în domeniul elaborării propunerilor alternative la politicile publice | 3
4) Politici publice în România ..........................................................46
4.1 Status actual în politica culturală naţională în cadrul
politicilor publice din România .................................................46
4.2 Procesul de elaborare și implementare a politicilor publice 53
4.2.1 Identificarea problemei de politici publice ........................55
4.2.2 Identificarea și alegerea variantelor de politici publice ........56
4.2.3 Propunerea de politică publică ..........................................58
4.2.4 Identificarea, formularea și alegerea variantei de politici
publice ..................................................................................59
4.2.5 Generarea variantelor de politici publice ...........................59
4.2.6 Analiza și selectarea variantelor de politici publice .............60
4.2.7 Rezultate ..........................................................................61
III. Cap III: ANALIZA IMPACTULUI ECONOMIC AL UNEI
PROPUNERI DE POLITICĂ PUBLICĂ .................................63
1) Rolurile actorilor implicaţi în elaborarea unei politici publice: funcţionarii
publici .................................................................................................63
1.1 Colectarea de informaţii ...............................................................64
1.2 Realizarea analizelor .....................................................................64
1.3 Elaborarea soluţiilor .....................................................................65
1.4 Evaluarea impactului ....................................................................65
1.5 Elaborarea propunerilor de politici publice ....................................66
2) Evaluarea ex-ante a impactului economic al unei politici publice ...........66
2.1 Analiza cost-beneficiu ...................................................................66
2.2 Analiza cost-eficacitate ..................................................................67
3) Evaluarea ex-ante a impactului social a politicii culturale .......................67
4) Analiza beneficiarilor ...........................................................................68
4.1 Analiza grupurilor ........................................................................68
4.2 Metode de consultare ...................................................................69
5) Monitorizarea și evaluarea ...................................................................69
IV. CAP IV: ANALIZĂ LEGISLATIVĂ SPECIFICĂ .........................74
1) Introducere ...........................................................................................74
2) Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe ..........80

Cultura
3) Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii
sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite
și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică ...............................91
4) Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea
activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale și întreprinderile familiale .......................................................93
5) Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor
profesionale pentru profesiile reglementate din România ...........................97
6) Codul fiscal ........................................................................................101
7) Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 ...................................................114
V. CAP V: ANEXE .........................................................................118
1. Bibliografie ................................................................................118
2. Resurse legislative sistemice și sectoriale pentru domeniul cultural
extins .........................................................................................124
3. Definiţia artistului, creatorului, autorului în legislaţia naţională ..131

Alternativă
I. CAP. I: PROPUNERE DE POLITICĂ PUBLICĂ: Consolidarea
unui statut societal al artistului, autorului, creatorului în România
1. Instituţia iniţiatoare: Asociaţia Culturală Flower Power
2. Denumirea PPP: Consolidarea unui statut societal al artistului,
autorului, creatorului în România
3. Contextul internaţional și naţional
Pentru conturarea contextului internaţional s-au avut în vedere
Convenţia de la Berna pentru producţia operelor literare și artistice din 1886,
cât și documentele UNESCO făcute în direcţia unui Statut al Artistului -
Recomandarea UNESCO privind Statutul Artistului de la a 21-a întâlnire de
la Belgrad, 23.09-28.10.1980 și Raportul analitic din 2015 privind
implementarea Recomandării UNESCO privind Statutul Artistului din 1980
(acesta fiind cel mai recent, următorul fiind pregătit pentru noiembrie 2019),
Rezoluţia Parlamentului European din 07.06.2007 privind statutul social al
artiștilor (2006/2249(INI) dar și Directiva 2014/26/UE a Parlamentului
European și a Consiliului din 26.02.2014 privind gestiunea colectivă a
drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu transpunere în legislaţia
românească până la 30.03.2019. În România, pentru prezenta PPP ne-am
plasat în cadrul de referinţă al Strategiei pentru Cultură și Patrimoniu Naţional
2016-2022, care, deși neadoptată, rămâne un document esenţial la nivel
naţional privind domeniul cultural extins. Aplicat politicii publice de faţă, în
Strategie se statuează unul dintre obiectivele generale, care menţionează
îmbunătăţirea statutului socio-profesional și a condiţiei creatorului, ca punct
strategic.
Identificarea elementelor legislative, sociale, profesionale privind un
statut al artistului în România a fost a fost posibilă datorită unei priviri largi
asupra problematicilor compuse din sectorul cultural extins dar și a altor
secţiuni societale (economice, legislative, sociale etc.), prin studiile din cadrul
proiectului mai jos menţionat și prin consultarea altor documente de tip
strategii, analize etc.
Astfel că nevoia unei mai bune protecţii sociale a artistului sau a unor
facilităţi și drepturi recunoscute și/sau acordate artistului și-au găsit posibile
rezolvări la nivel sistemic, prin reducerea nivelului sub-informării cronice a

Cultura
artiștilor și lucrătorilor culturali și prin clarificări datorate unor propuneri de
normări legislative a structurilor asociative reprezentative sectorului cultural
extins.
Rezolvarea unor dificultăţi punctuale (juridice, sociale,
administrative) sau de „breaslă” este propusă prin câteva soluţii cheie, la nivel
legislativ și administrativ, care, aplicate, decongestionează multiple zone
financiare ce pot asigura sustenabilitatea sectorului cultural extins. Soluţiile
propuse pun în practică concepte, dar și drepturi fundamentale precum:
transparenţă, libertate de asociere, egalitate de șanse, toleranţă (acceptarea
specificităţii domeniului) etc. De asemenea, s-au luat în considerare privirea
condiţiei artistului în ansamblu (societal), respectiv a artistului în sens extins
(prin adăugarea creatorului și autorului, definiţii și propuneri de normări) și
a artistului ca individ și profesionist reprezentat în interesele sale de asociaţii
profesionale de profil (numite în prezenta PPP uniuni de creaţie / uniuni de
creatori / organizaţii de creatori și propuse spre normare legislativă).
4. Contextul propunerii de politică publică, din cadrul proiectului
„Cultura Alternativă”
Proiectul „Cultura Alternativă”, derulat de Asociaţia Culturală Flower
Power și destinat persoanelor și entităţilor relevante din domeniul cultural, în
direcţia consolidării capacităţii acestora în iniţierea de politici publice
culturale, are ca obiectiv specific formularea unei propuneri alternative la
politicile publice care să conducă la îmbunătăţirea Statutului Artistului.
Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul
Operaţional Capacitate Administrativă și se desfășoară în perioada aprilie
2018-septembrie 2019.
Prima schiţă a prezentei politici publice, pe formatul HG nr.
775/2005, a fost formulată pe anumite capitole de un grup de 20 de persoane
din domeniul cultural extins în cadrul unei tabere de instruire în din ianuarie
2019, luând în considerare feedback-uri valoroase privind problematicile și
soluţiile posibile, fie sectorial, fie sistemic, centralizate prin diferite tipuri de
instrumente produse în cadrul proiectului în 2018: un chestionar online de
percepţie (300 de respondenţi), 9 dezbateri în ţară (191 participanţi) și 5
întâlniri de lucru cu artiști în ţară (100 de persoane). Ulterior, s-au adăugat
propuneri de soluţionări în cadrul a 17 întâlniri de lucru cu 55 de specialiști

Alternativă
și persoane si entităţi cu interese în domeniul cultural extins (stakeholderi).
Varianta actuală este ulterioară unei consultări publice derulate în iunie 2019.
Pentru fundamentare s-au folosit, pe lângă studii locale și
internaţionale, o cercetare legislativă pe un mix de peste 120 de legi
românești, cu adresă directă și conexă la artist și la mediul cultural, și analize
create în cadrul proiectului. Acestea sunt disponibile pe site-ul proiectului
(www.statutulartistului.ro) în variantă rezumat și în variantă completă. O
scurtă trecere în revistă a acestora poate fi regăsită în cele ce urmează. Varianta
actuală a prezentei politici publice a fost pregătită de un grup de experţi atrași
de proiect. Ulterior consultării, au fost iniţiate o serie de întâlniri strategice
cu reprezentanţi ai autorităţilor publice competente pentru parcurgerea
circuitului legislativ necesar prezentării și avizării favorabile a politicii publice
privind „Consolidarea unui statut socio-profesional al artistului, autorului,
creatorului în România”.
Sondajul de percepţie (septembrie 2018) s-a adresat artiștilor/
creatorilor/ autorilor și operatorilor culturali de drept public sau privat din
România și a avut ca scop evaluarea și măsurarea stării de fapt a lumii artistice
din România pornind de la nevoile curente ale artiștilor și barierele
întâmpinate în desfășurarea activităţii în domeniul artistic și trecând prin
percepţii privind accesul pe piaţa muncii, cunoașterea și perspective asupra
legislaţiei care îi vizează direct, precum și afiliere la diferite organisme din
domeniu și beneficii în urma acestei afilieri. (analiza rezultatelor sondajului
după 4 luni - 300 de respondenţi se poate regăsi pe www.statutulartistului.ro).
O analiză asupra domeniului activităţi culturale și de spectacol
(august 2018) a luat în considerare datele oficiale disponibile la Institutul
Naţional de Statistică cu scopul de a avea un suport, o bază de pornire care să
ajute fundamentarea și conturarea unei politici publice ce vizează statutul
artistului în România. Raţiunea selectării acestor sectoare economice a pornit
de la faptul că industria este principalul contributor în PIB (aproximativ
23%) și domeniul în care activează cea mai mare pondere dintre persoanele
ocupate, comerţul este al doilea mare contributor la PIB (circa 20%), iar
sectorul servicii asimilează cea mai mare parte a forţei de muncă ocupată. A
fost introdus în analiză și sectorul ITC cu o contribuţie de circa 6% în PIB
și aprox. dublu forţă de muncă ocupată comparativ cu activităţile culturale și
de spectacol (aprox. 4% contribuţie PIB).

Cultura
Elaborarea unui studiu calitativ cu privire la bunele practici de politici
publice în domeniul cultural - Statutul artistului independent în 5 state
europene (august 2018) s-a făcut cu privire la bunele practici de politici
publice în domeniul cultural, la nivel internaţional. În cadrul acestuia se
identifică și centralizează bunele practici la nivel internaţional în domeniul
culturii. Studiul conţine analize de legislaţie, strategii și politici publice din
domeniul culturii, cu accent pe relaţia artistului independent cu statul, în
cinci ţări europene, selectate după criterii precum asemănarea la nivel de
organizare cu statul român, eficienţa modului de organizare a politicilor
culturale. Statele selectate au fost Franţa, Marea Britanie, Germania,
Danemarca și Slovacia.
În cadrul unei Analize legislative aplicate (ianuarie 2019) au fost
privite mai atent Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile
conexe, Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii
sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite
și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, modificată și
completată, Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 44/2008 privind
desfășurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, Legea nr. 200/2004
privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile
reglementate din România, Codul fiscal și Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011.
5. Formularea stării de fapt și fundamentarea problemei
5.a) Formularea stării de fapt
S-a iniţiat prezenta propunere de politică publică (PPP) privind
consolidarea statutului societal al artistului,
luând în considerare:
• un istoric al iniţiativelor privind statutul artistului, în sens larg, și
ecosistemele din jurul acestuia (www.statutulartistului.ro/istoric),
• rezultatele unui chestionar online de percepţie derulat în 2018
(aproximativ 300 de respondenţi),
• feedback-urile obţinute din 9 dezbateri în ţară (191 participanţi), 5
întâlniri de lucru cu artiști în ţară (100 de persoane) - în 2018 și 17
întâlniri de lucru cu 55 de specialiști și stakeholderi - în 2019;

Alternativă
în urma unei analize a:
o unui mix de 120 de legi sistemice, sectoriale și speciale privind
artistul, creatorul, autorul în mod direct sau indirect,
o și a peste 100 de resurse informative (strategii, programe, analize,
rapoarte naţionale și internaţionale, cărţi, manuale, articole, surse
oficiale de instituţii publice);
analizând și observând:
o lipsa definiţiei uniunii de creaţie / uniunii de creatori / organizaţiei
de creatori (titulaturi găsite disparat), lucru ce a condus la facilităţi,
drepturi și obligaţii neunitare
și
• normarea prezentă a direcţionării de resurse financiare către anumite
uniuni de creaţie/organizaţii de creatori, ce a condus la o lipsă de
transparenţă a folosirii acestor resurse și la o inegalitate de șanse
privind accesul la aceste resurse,
cu următoarele referinţe legislative:
o DECRET-LEGE nr. 27 din 14 ianuarie 1990 privind organizarea și
funcţionarea în condiţii de autonomie economică a organizaţiilor de
scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film și de teatru
o Legea dialogului social nr. 62/2011
o Legea nr. 35/1994, republicată în M.Of. nr. 507/2008, privind
timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor
plastice, al arhitecturii și de divertisment;
o Ordinul Ministerului Culturii si Cultelor nr. 2823/2003 pentru
aprobarea normei metodologice privind perceperea, încasarea,
utilizarea, evidenţa și controlul destinaţiei sumelor rezultate din
aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric,
al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, precum și
procedura de solicitare și comunicare a opţiunilor titularilor de
drepturi de autor sau ale titularilor de drepturi conexe dreptului de
autor ori, după caz, ale moștenitorilor acestora din 14.10.2003;
o Legea 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii
sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal

Cultura
constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică,
modificată și completată;
o Legea nr. 136/2015 pentru finanţarea revistelor de cultură
reprezentative din România, acordată distinct pentru revistele
uniunilor de creatori din România
o Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2664/2003 pentru
aprobarea Criteriilor și procedurii de acordare a statutului de utilitate
publică asociaţiilor, fundaţiilor și federaţiilor care desfășoară activităţi
din sfera de competenţă a Ministerului Culturii și Cultelor;
o Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 246/2005;
cu următoarele informaţii cantitative:
o indemnizaţie lunară pentru pensionari - membri ale uniunilor de
creatori, legal constituite: la nivelul lunii iunie 2016, Ministerul
Muncii comunica 11.700 beneficiari – total cuantum 8.640.635 lei
lunar. (cf Informării privind situaţia statistică și principalele concluzii
rezultând din evaluarea aplicării cadrului legal privitor la situaţia
asociaţiilor și fundaţiilor de utilitate publică, Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC) 2016)
• normarea prezentă a direcţionării de resurse financiare către asociaţii
sau fundaţii de utilitate publică, lipsa de transparenţă a acestei
direcţionări
cu următoarele referinţe legislative:
o O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii;
o Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, cu modificări;
o Criteriile de acordare a statutului de utilitate publică asociaţiilor,
fundaţiilor și federaţiilor care desfășoară activităţi din sfera de
competenţă a Ministerului Culturii și Cultelor | Ordin 2664/2003;
și cu următoarele informaţii de tip analiză:
Un număr total de 144 de organizaţii cu statut de utilitate publică
acordat prin Hotărâre a Guvernului în perioada aprilie 2000 – 10 decembrie
2018, în temeiul prevederilor O.G. nr. 26/2000 completată și modificată.
Statutul de utilitate publică a fost acordat unei întregi serii de persoane
juridice prin intermediul unor alte acte normative, anterioare sau ulterioare

Alternativă
O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, modificată și completată,
derogând de la prevederile–cadru stipulate în prezent prin acest act normativ.
A fost identificat un număr total de 2546 de persoane juridice cu statut de
utilitate publică acordat pe baza unor acte normative speciale.
Organizaţiile amintite nu se supun unei proceduri care să constate
eligibilitatea acestora pentru a beneficia de statutul de utilitate publică, ele
deţinându-l de drept, odată cu dobândirea personalităţii juridice. Deși O.G.
nr. 26/2000 stipulează pentru persoanele juridice beneficiare ale statutului de
utilitate publică o serie de obligaţii de comunicare și publicare a rapoartelor
de activitate și situaţiilor financiare anuale, nu prevede un mecanism
funcţional de monitorizare a activităţii organizaţiilor raportată la criteriile
îndeplinite în vederea obţinerii statutului de utilitate publică. Reglementarea
statutului de utilitate publică recunoscut conform prevederilor acestora
derogă total de la normele instituite prin O.G. nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii și fundaţii, precum și de la un act normativ special la altul, astfel
încât, deși denumirea noţiunii coincide, conţinutul acesteia și regimul juridic
al statutului de utilitate publică al persoanelor juridice în cauză este complet
diferit. (cf Analizei asupra asociaţiilor de utilitate publică, începută în 2016 de
Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic și continuată de
Secretariatul General al Guvernului, decembrie 2018).
Un caz nemenţionat în analiza precizată este cel al așezămintelor
culturale, instituţii publice sau persoane juridice de drept privat, care
desfășoară activităţi în domeniul cultural, de informare și de educaţie
permanentă, reprezentând servicii culturale de utilitate publică, cu rol în
asigurarea coeziunii sociale și a accesului comunitar la informaţie, cf. cu
Ordonanţa nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea și desfășurarea
activităţii așezămintelor culturale, prin includerea tuturor modificărilor și
completărilor aduse de către: Legea nr. 143 din 21 mai 2007; Ordonanţa de
Urgenţă nr. 65 din 27 iunie 2007; Legea nr. 357 din 3 decembrie 2007;
Ordonanţa de Urgenţă nr. 110 din 8 decembrie 2010; Ordonanţa de Urgenţă
nr. 16 din 19 august 2014; Ordonanţa de Urgenţă nr. 58 din 22 septembrie
2014.
Abordarea Statutului, din prezentul document, din câteva puncte de
referinţă - fiscal-economic, social, educaţional și profesional - a avut și alte
instrumente suport de tip documente de politică publică, programe și
rapoarte, legislaţie, precum: Strategia Europa 2020, prin asumarea căreia se ia

Cultura
în considerare implementarea de către România a unuia dintre obiectivele
strategice propuse - creștere economică inteligentă: dezvoltarea unei economii
bazate pe cunoaștere și inovare, în cadrul Programului Naţional de Reformă
(aprilie 2018); Codul fiscal actualizat 2019; Clasificatorul Ocupaţiilor din
România (COR); mix legislativ, inclusiv legislaţie cu privire la reglementări
sociale și profesionale; Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret
2015-2020 și Strategia educaţiei și formării profesionale din România 2016-
2020. De asemenea, prezenta PPP a luat în considerare iniţiativele anterioare
și prezente în direcţia statuării (www.statutulartistului.ro/istoric).
5.b) Fundamentarea problemei
Informaţiile centralizate în cadrul prezentei PPP au rolul de a oferi
imagini de ansamblu asupra domeniului cultural extins din punct de vedere
social, economic, profesional, educaţional, pentru a oferi posibilitatea
actanţilor și decidenţilor de a interveni, când consideră necesar și în
cunoștinţă de cauză, în direcţia îmbunătăţirii continue a calităţii vieţii atât a
unora dintre membrii săi (artiști și lucrători culturali), cât și a celorlalţi
membri (prin intermediul muncii artiștilor și lucrătorilor culturali, pe care o
considerăm vitală pentru creșterea calităţii vieţii).
Termenul de „artist” este considerat în prezenta PPP ca o denumire
umbrelă, în sens pozitiv, luând în considerare atât diversitatea manifestărilor
creative contemporane și specializările fiecărui domeniu cultural, cât și
multitudinea definiţiilor și reglementările inegale din legislaţia românească.
În direcţia ideii de termeni incluzivi, s-a pornit de la terminologia
UNESCO din Recomandarea privind Statutul Artistului din 1980. Termenul
de „artist" include autorii, creatorii, performerii și interpreţii care lucrează în
domeniile: literatură (scriitori, traducători); arte performative și dramatice
(inclusiv teatru de păpuși, circ și mime); dans; muzică (compozitori,
muzicieni, cântăreţi, coruri, aranjori, dirijori etc.); arte vizuale (pictura,
sculptura, arta grafica, fotografie, multimedia etc.); mass-media audiovizuale
(cinema, televiziune, radio, multimedia interactive etc.). Termenul de „statut"
înseamnă poziţia recunoscută și garantată a artiștilor într-o societate, bazată
pe rolul important pe care îl joacă în ea și recunoașterea libertăţilor și
drepturilor de care artiștii ar trebui să le beneficieze, inclusiv drepturile
morale, economice și sociale, în special veniturile și securitatea socială, dar și

Alternativă
obligaţiile pe care aceștia le au, în vederea beneficierii de respectivele drepturi
și libertăţi.
În prezenta PPP se consideră artist orice persoană care, cumulativ, i)
se consideră pe sine artist și (ii) care a adus / căruia i-a fost adusă la cunoștinţa
publicului sau a comunicat / i-a fost comunicată public o operă de artă, un
produs cultural, un serviciu cultural, care a fost cumpărat, vizionat etc. de
către acel public. Această poziţionare reprezintă un statut în societate. Acest
statut se consolidează prin reglementări legislative în direcţia exercitării
drepturilor fundamentale, precum cel de liberă exprimare, egalitate de șanse
și liberă asociere, și în direcţia unei echilibrări a unui statut societal. Acest
statut este de fapt o sumă de statute, fiscal, educaţional, profesional.
„Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere,
realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis
publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește
cercul normal al unei familii și al cunoștinţelor acesteia, (..) sau orice altă
modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a operei, (..) prezentarea
într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale,
precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a
unei opere radiodifuzate (..)”. (art. 15 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și
completările ulterioare).
O menţionare importantă se referă la faptul că prezentele statuări au
abordări diverse asupra artistului - angajat, deţinător de drepturi de autor,
prestator de activităţi independente, organizat ca PFA - persoană fizică
autorizată, antreprenor cultural (asociat în cadrul unei societăţi, conform
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale), sau manager cultural (care
lucrează în formate de tipul organizaţie non-profit sau prestator de servicii în
cadrul unei convenţii civile). Deci în statuarea artistului se ia în considerare
nu doar artistul, ci și întregul ecosistem / mediu / „câmp de producţie” al
acestuia și inclusiv faptul că artistul este în anumite cazuri, în diverse
roluri/poziţii și manager, antreprenor, prestator, titular de drept de autor etc.
Specificitatea sectorului cultural și creativ extins constă în:
a) diferenţe între segmentarea domeniilor, aducerea sub aceeași umbrelă
a anumitor domenii sau nu. Împărţirea domeniului cultural extins
este aplicată de către diverse instituţii sau documente programatice.
Enumerăm câteva dintre acestea:

Cultura
• sectoarele culturale (produc și distribuie bunuri și servicii care, atunci
când sunt create, sunt considerate ca având o caracteristică, utilizare
sau scop specific care materializează sau transmite expresii culturale,
independent de valoarea comercială pe care o pot avea): sectorul
artelor tradiţionale (artele spectacolului, artele vizuale, patrimoniul
cultural - inclusiv sectorul public), filmele, DVD sau video, televiziunea
și radiodifuziunea, jocurile video, noile mijloace de comunicare, muzica,
presa și cărţile (cf. Strategia pentru cultură și patrimoniu naţional 2016-
2022, după Convenţia privind protecţia și promovarea diversităţii
expresiilor culturale, UNESCO, 2005);
• sectoarele creative (utilizează cultura ca input și au o dimensiune
cultural-creativă, chiar dacă producţiile lor sunt în principal
funcţionale și sunt considerate a desemna „orice activitate care
realizează produse simbolice cu o puternică dependenţă faţă de
elementele de proprietate intelectuală, destinată unei pieţe cât mai
largi”): arhitectura și designul, și sub-sectoare precum grafica, moda
sau publicitatea” (cf. Strategia pentru cultură și patrimoniu naţional
2016-2022, United Nations Conference on Trade and Development,
2004);
• artele vizuale, artele spectacolului, patrimoniu, film și video, televiziune
și radio, software (inclusiv jocuri video), muzică, industria cărţii, design,
arhitectură (cf. Strategia culturală și creativă a Bucureștiului 2015-
2025);
• arte vizuale (pictură, sculptură, grafică, fotografie, videoart, instalaţie,
ceramică, sticlă, metal, arte textile, tehnici mixte, experiment vizual și
de animaţie, performance art, artă digitală), artele spectacolului, cultură
scrisă, patrimoniu cultural mobil și imobil (cf. Administraţiei Fondului
Cultural Naţional);
• literatură (scriitori, traducători); arte performative și dramatice (inclusiv
teatru de păpuși, circ și mimi); dans; muzică (compozitori, muzicieni,
cântăreţi, coruri, aranjori, dirijori etc.); arte vizuale (pictura, sculptura,
arta grafica, fotografie, multimedia etc.); mass-media audiovizuale
(cinema, televiziune, radio, multimedia interactive etc.) (cf. UNESCO)
b) diferenţe de definire și statuare a artistului în general, a autorului, a
creatorului, a artistului interpret atât în zona legislativă cât și în cea
socială, fiscală, educaţională și profesională.

Alternativă
c) diferenţe de legiferare, reglementare și normare a diferitelor domenii
culturale și creative
Se aduc informaţii privind specificitatea sectorului cultural și creativ
și situaţia actuală din România privind: A) Definiţia artistului în legislaţie; B)
Statutul fiscal și social al artistului; C) Statutul educaţional al artistului; D)
Statutul profesional al artistului.
A) Definiţia artistului, creatorului, autorului în legislaţia
naţională
În PPP de faţă au fost centralizate definiţii ale artistului, creatorului,
autorului din legislaţia românească, din documente strategice la nivel naţional
și din Clasificatorul Ocupaţiilor din România, pentru a putea avea o privire de
ansamblu privind reflectarea profesiei și statutului societal în general al
acestuia. Au fost centralizate diferite definiţii ale artistului, liber
profesionistului, autorului sau a unor profesii creative dedicate (actor, arhitect
etc.) din: UNESCO, Strategia pentru cultură și patrimoniu naţional 2016-
2022, Clasificatorul Ocupaţiilor din România, Legea 8/1996 privind drepturile
de autor; Legea nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 328/2006
pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, Legea nr. 109/2005, Ordonanţa nr. 21/2007 privind
instituţiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea
activităţii de impresariat artistic. (v. Anexe)
B) Statutul fiscal și social al artistului din legislaţia naţională
Pentru exemplificarea acestui tip de statut au fost consultate o serie
de resurse legislative. S-a remarcat faptul că facilităţi acordate pentru artiști,
creatori, autori sunt valabile și disponibile și pentru lucrători culturali, numiţi
generic - de exemplu apartenenţa la o uniune de creaţie/organizaţie de creatori
nu este exclusiv oferită artiștilor ci și managerilor culturali.
Statuarea fiscală și socială a fost împărţită în mai multe criterii, fiecare
drept / facilitate fiind însoţit/ă de actul legislativ corespondent. Criteriile alese
sunt: acces la resurse pentru artiști și lucrători culturali, ca membri ai
uniunilor de creatori (DECRET-LEGE nr. 27 din 14 ianuarie 1990, Legea

Cultura
nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006, Legea nr. 109/2005,
Legea nr. 118/2002, Legea nr. 136/2015, Legea nr. 213/1998, Legea nr.
35/1994, Norma metodologică privind perceperea, încasarea, utilizarea,
evidenţa și controlul destinaţiei sumelor rezultate din aplicarea timbrului
2003, Codul Fiscal ART. 15); facilităţi individuale și de stimulente financiare
(Ordonanţa nr. 21/2007, Legea nr. 263/2010, Legea nr. 165/2018,
Ordonanţa de urgenţă nr. 11/1998, Codul Fiscal art. 72, 154, 269, 292,
Legea 76/2002, Hotărârea Guvernului nr. 685/2015, Legea nr. 263/2010,
Finanţări nerambursabile și împrumuturi fără dobândă garantate de stat);
facilităţi fiscale pentru activitatea de creaţie (Finanţări nerambursabile,
instituţii de finanţare MCIN, Hotărârea nr. 90/2010, Legea nr. 353/2007,
HG 385/2004, Legea bibliotecilor nr. 334/2002, Codul fiscal-TITLUL IX);
facilităţi fiscale pentru antreprenoriat cultural (Codul Fiscal, Ordonanţa de
urgenţă nr. 39/2018, Facilităţi ajutoare de stat prin schema de ajutor de
minimis, de către Consiliul Concurenţei - Reţeaua Naţională de Ajutor de
Stat)
C) Statutul educaţional al artistului în legislaţia naţională
În urma feedback-urilor obţinute din interacţiunea cu peste 350 de
stakeholderi și din completarea unui chestionar de către 300 de persoane, s-a
pus în discuţie necesitatea studiilor educaţionale și / sau a studiilor vocaţionale
pentru exercitarea profesiei de artist (în mod generic).
Luând în considerare Legea Educaţiei art. 338, numărul
universităţilor artistic-vocaţionale la nivel naţional (22 de instituţii de
învăţământ superior, cu 37 facultăţi), existenţa furnizorilor de servicii de
educaţie non-formală, de formare profesională și de educaţie permanentă,
faptul că meseriile din cadrul Clasificatorului Ocupaţiilor din România au
obligatoriu menţionat nivelul studiilor iar din cele peste 230 de profesii
creative inventariate, peste 80% au cerinţe de nivel studii superioare, faptul
că anumite uniuni de creaţie au această cerinţă obligatorie pentru acceptarea
de membri prin statutele proprii dar și numărul de universităţi și facultăţi
vocaţional artistice de la nivelul ţării, s-a relevat necesitatea menţionării și
unui statut educaţional al artistului, ca parte a statutului societal menţionat
în prezenta PPP.

Alternativă
*educaţia artistic-vocaţională de tip formal are loc în 22 de instituţii
de învăţământ superior, cu 37 facultăţi: Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-
Napoca, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Transilvania din
Brașov, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea „Lucian
Blaga” din Sibiu, Universitatea din Oradea, Universitatea Naţională de Arte
din București, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu" din
București, Universitatea Naţională de Arta Teatrală și Cinematografică „I. L.
Caragiale" din București, Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași,
Universitatea Naţională de Muzică din București, Universitatea de Artă și
Design din Cluj-Napoca, Universitatea de Arte din Târgu Mureș,
Universitatea „Aurel Vlaicu" din Arad, Universitatea „Valahia" din
Târgoviște, Universitatea „1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, Universitatea
din Pitești, Universitatea Creștină Partium din Oradea, Universitatea Spiru
Haret din București, Universitatea Hyperion din București, Universitatea
Română de Știinţe și Arte „Gheorghe Cristea", Academia de Muzică
"Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.
*educaţia permanentă și formarea profesională continuă de interes
comunitar în afara sistemelor formale de educaţie, obiectiv urmărit de
așezămintele culturale, cf Ordonanţa nr. 118/2006 privind înfiinţarea,
organizarea și desfășurarea activităţii așezămintelor culturale, prin includerea
tuturor modificărilor și completărilor aduse de către: LEGEA nr. 143 din 21
mai 2007; Ordonanţa de Urgenţă nr. 65 din 27 iunie 2007; Legea nr. 357
din 3 decembrie 2007; Ordonanţa de Urgenţă nr. 110 din 8 decembrie 2010;
Ordonanţa de Urgenţă nr. 16 din 19 august 2014; Ordonanţa de Urgenţă nr.
58 din 22 septembrie 2014.
Așezămintele culturale sunt instituţii publice sau persoane juridice de
drept privat, indiferent de forma de organizare și finanţare, care desfășoară
activităţi în domeniul cultural, de informare și de educaţie permanentă,
reprezentând servicii culturale de utilitate publică, cu rol în asigurarea
coeziunii sociale și a accesului comunitar la informaţie. Așezămintele culturale
pot fi: căminele culturale, casele de cultură, universităţile populare, școlile
populare de arte și meserii, centrele culturale, formaţiile sau ansamblurile
profesioniste pentru promovarea culturii tradiţionale, centrele zonale pentru
educaţia adulţilor, centrele pentru conservarea și promovarea culturii
tradiţionale și altele asemenea.

Cultura
D) Statutul profesional al artistului în legislaţia naţională
*Clasificatorul Ocupaţiilor din România
Profesia de artist, creator, autor se regăsește sub diverse denumiri de
meserii creative în Clasificatorul Ocupaţiilor din România. O cercetare a
COR a relevat 232 de profesii creative din Subgrupa 26 - Specialiști în
domeniul juridic, social și cultural, Subgrupa 34 - Alţi specialiști în domeniul
juridic, social și cultural, Subgrupa 21 – Specialiști în domeniul știinţei și
ingineriei, Subgrupa 35 - Tehnicieni în informatică și comunicaţii și
Subgrupa 12 - Conducători în domeniul administrativ și comercial.
*Organizaţii de creatori
Artistul, autorul, creatorul și lucrătorul cultural care aparţin
organizaţiilor de creatori sunt definiţi în Statutele fiecărei organizaţii în parte.
Apartenenţa la acestea aduce diferite facilităţi și beneficii socio-profesionale
precum cele menţionate în Legea nr. 263/2010, Legea nr. 246/2005, Legea
nr. 35/1994, Lege nr. 109/2005 și OG nr. 4/2008, Legea nr. 118/2002,
Legea nr. 8/2006, Legea nr. 8/1996, HG nr. 401/2006.
Există organizaţii de creatori (12) cărora le sunt direcţionate un
număr de timbre culturale, prin Ordinul nr. 2664/2003 pentru aprobarea
Criteriilor și procedurii de acordare a statutului de utilitate publică
asociaţiilor, fundaţiilor și federaţiilor care desfășoară activităţi din sfera de
competenţă a Ministerului Culturii și Cultelor și prin Legea 121/2002
privind aprobarea Ordonanţei nr. 123/2000 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 35/1994 (timbrul literar, în valoare de 2% din preţul
de vânzare a unei cărţi și care se adaugă acestui preţ: Uniunea Scriitorilor din
România, Asociaţia Scriitorilor Profesioniști din România; timbrul
cinematografic, în valoare de 2% din preţul unui bilet și care se adaugă acestui
preţ: Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, Uniunea
Cineaștilor din România; timbrul teatral, în valoare de 5% din preţul unui
bilet și care se adaugă acestui preţ: Uniunea Teatrală din România; timbrul
muzical, în valoare de 5% din preţul unui bilet și 2% din preţul fiecărui disc,
fiecărei tipărituri, casete video și audio înregistrate, cu caracter muzical, altele
decât cele folclorice, și care se adaugă acestor preţuri: Uniunea Compozitorilor
și Muzicologilor din România, Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor
Muzicali din România, Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din
România, Uniunea Interpreţilor, Coregrafilor și Criticilor Muzicali din

Alternativă
România; timbrul folcloric, în valoare de 5% din preţul unui bilet și 2% din
preţul fiecărui disc, fiecărei tipărituri, casete video și audio folclorice
înregistrate și care se adaugă acestor preţuri: Uniunea Compozitorilor și
Muzicologilor din România, Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor
din România; timbrul artelor plastice, în valoare de 0,5% din preţul de vânzare
a operei de artă și care se adaugă acestui preţ: Uniunea Artiștilor Plastici;
timbrul arhitecturii, în valoare de 0,5 0/00 din valoarea investiţiei, indiferent
de beneficiarul sau de destinaţia acesteia: Uniunea Arhitecţilor din România,
Ordinul Arhitecţilor din România; timbrul de divertisment, în valoare de 3%
din preţul unui bilet și care se adaugă acestui preţ: Uniunea Teatrală din
România, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Uniunea de
Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România.
Există organizaţii de creatori (6) cărora li se direcţionează, cf Legii nr.
136/2015, 4.500.000 lei anual pentru editarea de reviste (Uniunea
Arhitecţilor din România, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea
Cineaștilor din România, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din
România, Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Teatrală din România).
Există organizaţii de creatori (9) cărora li se acceptă cf. Legii
nr.8/2006 indemnizaţia suplimentară pentru pensiile membrilor săi (Uniunea
Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din
România, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea Teatrală din
România, Uniunea Cineaștilor din România; Uniunea de Creaţie Interpretativă
a Muzicienilor din România, Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din
România, Uniunea Arhitecţilor din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști
din România).
Președinţii a 6 organizaţii de creatori pot propune liste pentru
indemnizaţiile de merit cf. Legii nr. 118/2002 (Uniunea Arhitecţilor din
România, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea Cineaștilor din
România, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Uniunea
Scriitorilor din România, Uniunea Teatrală din România).
Organizaţiile de creatori primesc anual subvenţii și beneficii, fiind de
utilitate publică (Ordinul 26/2000) sau prin legi speciale (precum Legea nr.
136/2015) și deţin patrimoniu propriu.
*Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a
drepturilor conexe (OGC)

Cultura
Artistul, ca titular de drepturi, poate fi membru sau nu al unui
organism de gestiune colectivă și poate avea drepturi și facilităţi în funcţie de
prezenţa operei sale în spaţiul public. OGC sunt persoane juridice constituite
prin libera asociere, având ca obiect principal de activitate colectarea și
repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari.
Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor (HG nr. 401/2006) și funcţionează potrivit
reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial și potrivit
prevederilor Legii nr. 8/1996 (art. 124 și 125 din Legea nr. 8/1996 cu
modificările și completările ulterioare).
În prezent, în România, sunt organizate și funcţionează cu avizul
ORDA un număr de 15 organisme de gestiune colectivă, cu aproximativ
50,000 de membri.
În anul 2018 organismele de gestiune colectivă au colectat 278
milioane lei și au reţinut peste 36 de milioane de lei pentru cheltuieli.
*Instituţii publice și private de cultură
Artistul debutant care se angajează poate beneficia de Legea nr. 279
/2005, Legea nr. 335/2013, Legea nr. 176/2018.
5.b)1. Problema identificată
Specificitatea creaţiei și muncii artistice și diversitatea foarte mare a
manifestărilor creative face dificilă relaţionarea legislativă a statului cu
individul artist, creator, autor. Instituţiile statului legiuitor pot decide
drepturi, facilităţi și obligaţii per individ doar dacă acesta are un drept
fundamental (Constituţie) sau dacă acesta aparţine specific vreunei categorii
profesionale sau sociale.
Mai mult, tipologia relaţiilor contractuale cu un artist este diferită de
celelalte munci prestate la nivel societal. În acest context, considerăm necesară
intermedierea acestei relaţii stat-artist prin angajatori de profil sau asociaţii
profesionale de profil și uniuni de creatori, astfel propunând reglementări
legislative la nivel de sistem, în direcţia: democratizării accesului la drepturi și
facilităţi instituite legal pentru artiști, creatori, autori și a unei rigori și precizii
a rezolvării problemelor de fond pe domeniu creativ specific.

Alternativă
Astfel că instituţiile și asociaţiile profesionale de profil și uniunile de
creaţie / organizaţiile de creatori pot oferi protecţie socială specifică și beneficii
relaţionate cu natura specifică a muncii creative.
Se identifică următoarea problemă compusă din:
• Lipsa unei definiţii ale artistului, creatorului, autorului;
• Lipsa unei reglementări general aplicabile fondării și activităţii
uniunilor de creaţie - ca organizaţii de creatori, ca asociaţii
profesionale, ca organizaţii reprezentative și de utilitate publică;
• Lipsa de informare a drepturilor și obligaţiilor de către artiști și
lucrători culturali;
• Penuria de instituţii/organizaţii specializate în consultanţă pe
probleme specifice sectorului cultural extins.
Această problemă duce la un cadru legislativ neunitar privind o
recunoaștere socio-profesională a artistului, creatorului, autorului, prin
drepturi și facilităţi ale acestuia conferite și garantate, inclusiv prin
intermediul organizaţiilor de creatori și a organismele de gestionare colectivă.
5.b)2. Soluţia propusă
Consolidarea unui statut al artistului prin această propunere de
politică publică se referă la o clarificare prin armonizare (corelare și
modificare) legislativă a unei condiţii privite din mai multe puncte de vedere:
sociale, educaţionale, profesionale, o condiţie care deja există, inegal
menţionată și statuată, în legislaţie sau structuri instituţionale. Astfel, se are
în vedere o definiţie umbrelă, incluzivă, și o poziţionare societală a artistului.
Prezenta politică publică propune armonizare legislativă, nicidecum
omogenizare și un statut incluziv, nicidecum unul uniform. Din studiile,
analizele, legile studiate, din întâlnirile și dezbaterile avute în cadrul
proiectului s-a relevat faptul că există un statut al artistului în România și se
regăsește „fărâmiţat” în diferite formulări legislative sau instituţionale. Astfel,
propunerea de faţă prezintă, la capitolul formulării și fundamentării
problemei, urmărirea formulării acestui statut dintr-o axă orizontală -
definiţia - și trei direcţii: fiscal-social, educaţional și profesional.
Soluţia propusă presupune o rezolvare integrată prin rezolvarea
concomitentă și succesivă a următoarelor puncte:

Cultura
• armonizarea legislativă, eliminarea contradicţiilor și confuziilor
generate de multitudinea de legi;
• informări constante pentru artiști și lucrători culturali prin întâlniri
organizate în ţară privind drepturile și obligaţiile domeniului cultural
extins și conex;
• colaborarea cu experţi cu o vastă experienţă atât în sectorul creativ
pentru consultanţă specializată în probleme specifice domeniului.
Formularea unui statut permite consolidarea acestuia - deci această
privire sistemică asupra statutului artistului, creatorului, autorului în
România permite propuneri de rezolvare integrate, care să nu dezechilibreze
ci să decongestioneze, care nu anulează sau abrogă drepturi și facilităţi, ci le
diversifică și le multiplică.
În PPP de faţă s-au luat în considerare și s-au păstrat facilităţile și
drepturile prezente ale artiștilor (fie la nivel de individ, fie la nivel de asociaţie,
organizaţie sau uniune reprezentativă pentru acesta), propunându-se normări,
clarificări și armonizări legislative și nu anulări de facilităţi și drepturi.
În Varianta Recomandată a prezentei PPP s-au luat în considerare și
realităţi economice prezente precum deficitul de buget actual (2019), pragul
de îndatorare externă și starea fondului de pensii din surse precum Ministerul
Finanţelor Publice (MFP), Institutul Naţional de Statistică (INS), Banca
Naţională a României (BNR) și EUROSTAT.
6. Scop
Consolidarea unui statut societal al artistului, autorului, creatorului în
România prin armonizarea și normarea de măsuri legislative în favoarea
exercitării legale a drepturilor și obligaţiilor și prin formarea și informarea
actanţilor din domeniul cultural extins
7. Obiective generale si specifice
A. Accesibilizarea drepturilor și facilităţilor legale pentru toţi artiștii și
lucrătorii culturali din România și a obligaţiilor corelative.
A.1.Soluţionarea aspectelor legale pe care le presupune armonizarea
legislativă pentru egalitate de șanse.

Alternativă
B. Informarea și formarea tuturor celor interesaţi din domeniul cultural
extins asupra diferitelor tipuri de statute, drepturi și obligaţii sociale,
profesionale, educaţionale.
C. Formarea de specialiști în activităţi de advocacy care să promoveze
crearea unui cadru legislativ cu îmbunătăţiri ale condiţiei socio-
profesionale a artistului, creatorului, autorului și a ecosistemului său.
8. Beneficiari
Direcţi: Creatori, Artiști, Autori;
Indirecţi: Organizaţii de creatori; Lucrători Culturali, Operatori
culturali (autorităţi publice, organizaţii non-profit, entităţi private for-
profit); Personal conex creativ; Personal educaţional - învăţământ artistic-
vocaţional formal, tipuri de educaţie non-formal și alternativ; Media.
9. Variante de soluţionare
9.a) Varianta 1 de soluţionare (recomandată): Consolidarea unui
statut al artistului printr-o clarificare prin armonizare (corelare și modificare)
legislativă a acestei condiţii sociale și profesionale.
Astfel, această variantă este recomandată pentru că propune
consolidarea unui statut al artistului printr-o clarificare prin armonizare
(corelare și modificare) legislativă a acestei condiţii sociale și profesionale,
oferind soluţii la nivel de sistem și nu remedieri punctuale sau dezechilibre
sociale sau legislative. Astfel, se au în vedere pentru prezenta PPP o definiţie
umbrelă, incluzivă, și o poziţionare societală a artistului, creatorului,
autorului. Obligaţiile ce revin organizaţiilor și indivizilor beneficiari de
drepturi și facilităţi și modalitatea de monitorizare și raportare trebuie
reglementate ca proceduri transparente, obiective și predictibile și care să nu
împiedice dreptul la liberă exprimare și la liberă asociere (cf. Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene).
Se urmărește asigurarea unui cadru legislativ incluziv pentru o
recunoaștere socio-profesională a artistului, creatorului, autorului, prin
drepturi și facilităţi ale acestuia conferite, garantate și intermediate de către
organizaţiile de creatori și a organismele de gestionare colectivă - conform
dreptului de egalitate de șanse (drept fundamental în Constituţia României
și în Uniunea Europeană) și conform dreptului de liberă asociere (idem) - și

Cultura
o potenţare a domeniului cultural extins prin direcţii prioritare de acţiune
pentru informare, consultanţă și formare.
Axele transversale de acţiune în implementarea Variantei de
soluţionare recomandate trebuie să urmărească:
• armonizarea legislativă, eliminarea contradicţiilor și confuziilor
generate de multitudinea de legi;
• informări constante pentru artiști și lucrători culturali prin întâlniri
organizate în ţară privind drepturile și obligaţiile domeniului cultural
extins și conex, cu invitaţi de la Ministerul Educaţiei Naţionale,
Ministerul Muncii și Justiţiei Sociale, Ministerul Culturii și
Identităţii Naţionale, Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administraţiei Publice, ANAF, ORDA etc;
• colaborarea cu experţi cu o vastă experienţă atât în sectorul creativ
pentru consultanţă specializată în probleme specifice domeniului
(profesionalizare, contracte, reglementări drepturi autor etc.).
Prezenta propunere de politică publică privind statutul societal al
artistului, creatorului, autorului propune a) normări metodologice de aplicare
și completări aduse legislaţiei care reglementează funcţionarea domeniului
cultural extins:
• Introducerea de definiţii ale artistului, creatorului, autorului:
modificare DECRET-LEGE nr. 27 din 14 ianuarie 1990 privind
organizarea și funcţionarea în condiţii de autonomie economică a
organizaţiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de
film și de teatru sau/și Legea dreptului de autor sau/și o lege nouă
Sunt propuse modificări legislative care să definească artistul,
creatorul, autorul, cu referiri la legislaţia deja existentă (Clasificatorul
Ocupaţiilor din România, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și
drepturile conexe, legile speciale precum Legea nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia și
Ordonanţa nr. 21/2007 privind instituţiile și companiile de spectacole sau
concerte, precum și desfășurarea activităţii de impresariat artistic). Pe lângă
definiţie ar trebui menţionate statutele sale fiscale și profesionale.
Din analiza sondajului de percepţie din 2018 (300 de respondenţi),
nivelul de afiliere la diverse organisme din domeniu este foarte scăzut. Pe de
o parte, așa cum arată datele, un motiv îl reprezintă lipsa motivării (nu obţin

Alternativă
niciun beneficiu), iar pe de altă parte respondenţii susţin că este nevoie de
asociaţii profesionale eficiente, ca atare un alt motiv al neafilieri îl reprezintă
și percepţia de ineficienţă a organismelor existente în prezent. Astfel, doar
45% din artiștii care au răspuns la sondaj sunt membri ai unei asociaţii de
creaţie, iar circa 20% au declarat că nu au niciun beneficiu în urma afilierii.
Componenta legislativă a statutului artistului trebuie conturată ca
politică publică alternativă, în prealabil considerând că trebuie definit
„Artistul”: un artist calificat sau un artist prin vocaţie, un artist angajat sau un
artist liber de contract, un artist care dorește și acceptă să adere la structuri
organizatorice profesionale sau un artist independent – raportat la cele
anterior enunţate ar urma a fi stabilite rolul și locul artistului în societate,
drepturile conferite și obligaţiile pe care și le asumă, corelative drepturilor de
care beneficiază. Sunt necesare reglementări juridice legate de particularităţile
fondării și activităţii uniunilor de creaţie - ca organizaţii de creatori, ca
asociaţii profesionale, ca organizaţii reprezentative și de utilitate publică, prin:
• introducerea definiţiei pentru uniunii de creaţie / uniunii de creatori
/organizaţii de creatori, ca asociaţie profesională în domeniul culturii,
și stabilirea criteriilor de reprezentativitate care conferă statutul de
partener social abilitat să își reprezinte membrii in cadrul dialogului
social instituţionalizat (cf altor entităţi menţionate în Legii dialogului
social) în: DECRET-LEGE nr. 27 din 14 ianuarie 1990 privind
organizarea și funcţionarea în condiţii de autonomie economică a
organizaţiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de
film și de teatru, Legea nr. 62/2011, actualizată 2018, Legea
dialogului social și în Ordonanţa nr. 26 din 30.01.2000 cu privire la
asociaţii și fundaţii aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr.246/2005 - în colaborare cu reprezentanţii organizaţiilor de
creatori deja existente. În momentul de faţă în legislaţie apar
concomitent denumiri de uniune de creaţie, uniuni de creatori și
organizaţii de creatori.
• reglementarea statutului de utilitate publică pentru organizaţiile de
creatori prin clarificare drepturi și obligaţii plus menţionarea unei
reacreditări la un interval finit de timp - în Ordonanţa nr. 26/2000
cu privire la asociaţii și fundaţii, aprobată cu modificări și completări
prin Legea nr.246/2005 - în colaborare cu Secretariatul General al
Guvernului;

Cultura
• modificarea prin eliminarea restricţiei de apartenenţă la Alianţa
Naţională a Uniunilor de Creatori - în Legea nr. 136/2015 pentru
finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România, acordată
distinct pentru revistele uniunilor de creatori din România și în
Ordinul nr. 2664/2003 pentru aprobarea Criteriilor și procedurii de
acordare a statutului de utilitate publică asociaţiilor, fundaţiilor și
federaţiilor care desfășoară activităţi din sfera de competenţă a
Ministerului Culturii și Cultelor și în Legea nr. 118/2002 privind
indemnizaţia de merit - în colaborare cu reprezentanţii Comisiei de
Cultură a Camerei Deputaţilor;
• modificarea prin eliminare a Anexelor 1-8 (listele de organizaţii de
creatori care au acces la timbru), cu menţionarea ca destinatari a
„organizaţiilor de creatori” - în Norma metodologică privind
perceperea, încasarea, utilizarea, evidenţa și controlul destinaţiei
sumelor rezultate din aplicarea timbrului literar, cinematografic,
teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de
divertisment, precum și procedura de solicitare și comunicare a
opţiunilor titularilor de drepturi de autor sau ale titularilor de
drepturi conexe dreptului de autor ori, după caz, ale moștenitorilor
acestora din 14.10.2003 - în colaborare cu reprezentanţii Comisiei de
Cultură a Camerei Deputaţilor și Ministerului de Finanţe;
Tot în direcţia unui statut al unui artist, creator, autor implicat și
informat, prezenta PPP urmărește b) activităţi de informare, consiliere și
formare profesională specifice la nivel naţional privind drepturile și obligaţiile
artistului și ecosistemului său prin:
• sesiuni de consiliere juridică și profesională specializate pe domeniul
cultural extins, prin intermediului unui organism, aparţinând de
Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional;
• sesiuni de informare online, dar și offline, la nivel naţional privind
drepturile, facilităţile și obligaţiile artiștilor, creatorilor și autorilor,
cu invitaţi din organizaţii de creatori, organisme de gestiune
colectivă, instituţii finanţatoare de cultură, instituţii artistic-
vocaţionale, Casa de Pensii, ANAF etc.
• sesiuni de formare profesională în domeniului advocacy cultural, în
direcţia creșterii sustenabilităţii domeniului prin inserţia de specialiști
(per sector, per breaslă etc.) capabili să centralizeze problematici, să
formuleze și să propună schimbări legislative, să monitorizeze, să

Alternativă
evalueze și să continue pe termen lung dezvoltarea legislativă
armonioasă a domeniului.
Buget estimat
Avantajul bazelor de date de la nivelul ministerelor și a instituţiilor
din subordine este dat de acurateţea datelor, calitatea informaţiilor de a
actualizate și volumul mare de analiză. Colectarea datelor nu presupune
costuri suplimentare pentru că, în cele mai multe cazuri, ea este rezultatul
unor transmiteri de fluxuri de date de la instituţiile locale către instituţiile de
nivel central în mod obligatoriu. Funcţionarii implicaţi în procesarea acestor
date sunt deja angajaţii instituţiei de resort avute în vedere (MCIN), aspect
care nu implică costuri suplimentare. La fel și în cazul compartimentele
juridice ale altor ministere, aceștia vor avea ca sarcină promovarea actelor
normative, de asemenea activitate care nu impune costuri suplimentare.
Ministerul Culturii și Identităţii Naţionale, prin activitatea Institutului
Naţional de Cercetare și Formare Culturală, beneficiază și transmite către piaţă
diverse și variate studii care reflectă situaţia domeniului cultural în România.
Costurile legate de organizarea de informări și formări pot fi mai ridicate,
implicând cheltuieli cu transportul, cazarea și închirierea diferitelor spaţii
pentru dezbatere.
Etapa de colectare a informaţiilor
• Funcţionari publici cu atribuţii stabilite prin fișa postului, 6
persoane; Cheltuieli de personal – 7.000 lei brut / lună / persoană x
6 luni; Cheltuieli consumabile - 25.000 lei; Cheltuieli legate de
colectarea datelor și mentenanţa sistemelor informatice - 35.000 lei;
Cheltuieli de comunicare - 35.000 lei.
Etapa de realizare a analizelor
persoane: Cheltuieli de personal - 7000 lei brut / lună / persoană x
12 luni; Cheltuieli consumabile - 25.000 lei; Cheltuieli legate de
colectarea datelor și mentenanţa sistemelor informatice - 35.000 lei;
Cheltuieli de comunicare - 35.000 lei.

Cultura
Etapa de elaborare și implementare a soluţiilor
persoane: 7.000 lei brut/lună/persoană x 12 luni; Cheltuieli
consumabile - 25.000 lei; Cheltuieli legate de colectarea datelor și
mentenanţa sistemelor informatice - 35.000 lei; Cheltuieli de
comunicare - 35.000 lei;
• Experţi, 3 persoane: 9000 lei /expert/lună x10 luni;
• Întâlniri pentru identificarea soluţiilor: 5000 lei/eveniment.
Impact social
În cadrul ministerelor și a instituţiilor din subordinea acestora,
existenţa bazelor de date facilitează fundamentarea unor politici publice și
impactul acestora asupra mediul social. Colectarea și analiza datelor nu sunt
costisitoare, în multe cazuri ele existând deja și constituind o constantă a
activităţii curente a funcţionarilor. În aceste cazuri este nevoie doar de o
reinterpretare a datelor existente într-o cheie diferită, care ar furniza
informaţii noi și relevante.
Schimbările legislative propuse vor aduce o transparentizare a
resurselor financiare ale organizaţiilor care reprezintă artiștii, creatorii, autorii
și a proiectelor și programelor în direcţia cărora acestea direcţionează aceste
resurse. Sintagma „nu sunt bani în cultură” va fi, dacă nu mai rar folosită, cel
puţin însoţită și de justificări coerente ale acestui fapt pe care îl conţine.
Artiștii, creatorii, autorii vor ști unde sunt resursele, cum le pot
accesa, care le sunt drepturile și obligaţiile pe care le au datorită apartenenţei
artistic-profesionale, care le sunt facilităţile și obligaţiile sociale. Artiștii vor
putea da forma pe care o doresc organizaţiilor de creatori de care aparţin, prin
propuneri de strategii sau proiecte în care acestea să direcţioneze resursele, vor
putea fi stăpâni pe drepturile lor de autor și conexe, vor putea organiza uniuni
de creatori noi sau organisme de gestiune colectivă noi.
Artiștii vor putea avea o imagine mai clară a dimensiunii propriului
sector de activitate, ale punctelor tari și slabe ale acestuia, putând să se implice
direct în creșterea calităţii vieţii, atât a celor cărora le dedică lucrările și
operele, cât și a celei proprii.

Alternativă
Impact economic
Creșterea nivelului de finanţare a proiectelor artiștilor sau entităţilor
organizatoare de proiecte artistice și culturale; creșterea implicării la nivel
local, prin cererea propriilor drepturi și facilităţi din partea artiștilor către
autorităţile locale, în temeiul legilor care îi reprezintă; standardizarea unui
prag de remunerare a drepturilor de autor, în lumina transparentizării
drepturilor și obligaţiilor artiștilor.
Armonizări, normări și modificări legislative sistemice și sectoriale
specifice pot decongestiona finanţarea domeniului cultural extins.
Beneficii
Acces sensibil egal și transparent al entităţilor non-profit la
dobândirea statutului de ,,utilitate publică”; acordarea statutului de ,,utilitate
publică” pentru entităţile non-profit, doar pentru perioada în care derulează
în mod real activitatea/proiectul de utilitate publică, dar nu mai mult de 3/5/7
ani, și nu deoarece conţine în obiectul de activitate ,,activităţi de utilitate
publică”; posibilitatea introducerii statutului de ,,utilitate publică la nivel
local” în condiţiile sus-arătate, legată de posibilitatea finanţării din bugetul
local, pentru proiecte derulate/importante/de utilitate la nivel local;
transparenţa reală a colectării și gestiunii fondurilor colectate din taxa de
timbru cultural; reducerea subfinanţării sectorului independent și creșterea
duratei de activitate pentru organizaţiile și artiștii din mediul privat și
asociativ; oferta culturală a sectorului asociativ și a artiștilor independenţi este
mai variată, ca urmare a participării acestora în procesul decizional și
legislativ, printr-un dialog constant cu autorităţile locale; transformarea
activităţilor culturale prestate în condiţii de barter sau voluntariat în activităţi
remunerate în baza unor relaţii contractuale (contracte de drepturi de autor,
contracte individuale de muncă).
Riscuri
Opoziţie din partea actualelor entităţi non-profit beneficiare ale
actualului sistem de reglementare; greutăţile întâmpinate în procesul de
legiferare (indiferent că este vorba de o lege nouă sau de modificarea uneia
existenţe procedura, durata, complicaţiile sunt similare); marea majoritate a

Cultura
actanţilor din domeniu va sta în expectativă; creșterea în mod exponenţial a
numărului de profesioniști care se autodeclară artiști și creatori independenţi;
supra-legiferarea unor domenii de activitate creativă, prin adoptarea unei
politici publice care vizează grupuri ţintă a căror profesie este reglementată
(de exemplu arhitecţii); omiterea din listele de profesii creative (subgrupe
COR) și de coduri CAEN pentru industriile culturale și creative (coduri
CAEN conform Strategiei pentru cultură și patrimoniu naţional 2016-2022) a
unor profesii și coduri ce pot beneficia de efectele propunerii de politici
publice; stabilirea unor mecanisme corespunzătoare de gestionare care nu
permit distribuirea resurselor printr-un algoritm obiectiv către potenţialii
beneficiari; consumul de resurse necesar funcţionării mecanismului de
gestionare este ridicat și generează nemulţumirea și neîncrederea potenţialilor
beneficiari; suprapunerea categoriilor de profesii face ca unele profesii să fie
potenţial incluse în categoria artiștilor și creativilor (de exemplu pentru
codurile CAEN din IT, Codul fiscal prevede deja unele facilităţi).
Termene preconizate de realizare: Aprilie 2022
Grup vizat
Angajaţii Unităţii de Politici Publice a Ministerului Culturii și
Identităţii Naţionale; reprezentanţi de la Institutul Naţional pentru Cercetare
și Formare Culturală; 3 specialiști angajaţi de către MCIN pentru consultanţă
juridică și profesională dedicat artistică în cadrul Casei Artistului;
reprezentanţi ai ORDA; reprezentanţi ai organismelor de gestiune colectivă
(15); reprezentanţi ai organizaţiilor de creatori deja existente (12)
Modalităţi de monitorizare și evaluare
• Monitorizarea planului de activităţi, în corelaţie cu
obiectivele specifice asumate, trimestrial;
• Monitorizarea planului de comunicare a sesiunilor de
consiliere, informare și formare;
• Urmărirea parcursurilor legislative ale modificărilor propuse.

Alternativă
Indicatori de performanţă
Numărul modificărilor de acte normative specifice; numărul de
persoane consiliate; numărul de persoane informate despre drepturile și
obligaţiile existe în domeniul cultural extins; numărul de persoane formate
profesional ca Specialist în activitatea de lobby (cod COR 243220.)
9.b) Varianta 2 de soluţionare: Instituirea unei legi noi care definește
artistul, creatorul, autorul
Buget estimat
Pentru segmentul de implementare nu există costuri suplimentare,
demersul ar fi preluat de către angajaţii Ministerului Culturii și Patrimoniului
Naţional, din departamentul de Politici Publice.
Impact legislativ
Ar fi iniţiat un proiect de lege care să definească artistul, creatorul,
autorul, cu referiri la legislaţia deja existentă (Clasificatorul Ocupaţiilor din
România, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
legile speciale precum Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia și Ordonanţa nr. 21/2007
privind instituţiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și
desfășurarea activităţii de impresariat artistic). Pe lângă definiţie ar trebui
menţionate statutele sale fiscale și profesionale. Deci și în acest caz, de
suprapunere a unei politici publice cu iniţiere a unui singur act legislativ, tot
este necesară o analiză a actelor normative care reglementează regimul juridic
al artistului dar și al organizaţiilor de creatori și organismelor de gestionare
colectivă care în reprezintă teoretic și juridic.
Impact social
Privirea îngustă și nu holistică asupra problematicilor artistului,
creatorului, autorului în România - precum nivelul de trai, calitatea vieţii,
protecţia socială, apartenenţa la organizaţii profesionale etc. - și anume
propunerea unei singure legi care să reglementeze, prin definiţii și norme,

Cultura
statutul societal al acestuia, se estimează că va aduce reacţii puternice și
negative din mai multe sectoare ale domeniului cultural extins, din punct de
vedere al imposibilităţii unei singure definiţii a unui domeniu atât de eterogen
și complex și a specificităţii atât a domeniului în ansamblu cât și a fiecărui
sector în parte.
Impact economic
O rezolvare de acest tip, al Variantei 2, atinge anumite problematici
de esenţă, de conţinut, de statuare socio-profesională, dar nu adresează
problematici sistemice, la nivelul ecosistemului / mediului / „câmpului de
producţie”. Resurse financiare importante și facilităţi sunt disponibile teoretic
pentru artiști, creatori, autori dar nu ajung la beneficiarii reali, datorită unor
blocaje de tip transparenţă decizională sau viziune managerială.
Efectele vizează: creșterea numărului de locuri de muncă pentru
specialiștii activitatea de lobby; creșterea numărului de contracte de muncă,
contracte pe drepturi de autor sau drepturi conexe încheiate și onorate
(remunerate) pentru artiști și creatori; creșterea numărului de redevenţe
încasate de către artiști și creatori de la organismele de gestionare a drepturilor
de autor.
9.c) Varianta 3 de soluţionare: Menţinerea status quo-ului, a cadrului
legal existent
Buget estimat
Neclarităţile legislative privind drepturile și obligaţiile organizaţiilor
de creatori și ale organizaţiilor de utilitate publică aduc pierderi financiare
mari la bugetul de stat. Nu s-au găsit cifre oficiale centralizatoare privind acest
fapt, tocmai datorită proceselor slabe de monitorizare, a instrumentelor cvasi-
inexistente de evaluare și de aplicare de coerciţii.
Impact legislativ
Păstrarea prezentelor prevederi legale neclare în privinţa statutului
social, economic, profesional al artistului, creatorului, autorului, existenţa

Alternativă
unor prevederi care nu se aplică cu caracter general tuturor persoanelor
juridice co-interesate de mediul cultural extins, lipsa unor măsuri de
accesibilizare, pe baza drepturilor fundamentale de egalitate de șanse și liberă
asociere și în temeiul art.7 din Legea nr.52/2003 privind transparenţa
decizională în administraţia publică, a persoanelor și entităţilor juridice din
domeniul cultural extins la drepturile și facilităţile unei serii de legi precum
DECRET-LEGE nr. 27 din 14 ianuarie 1990, Legea nr. 62/2011, Legea nr.
136/2015, Legea nr. 35/1994, Legea nr. 246/2005, lucruri ce au condus la
facilităţi, drepturi și obligaţii neunitare vor consolida excepţionalitatea legală
a actualelor prevederi legale și vor perpetua starea de precaritate economică și
socială a artistului, ca membru cu drepturi depline al societăţii.
Impact social
Actuala stare de lucruri: inexistenţa unor studii și cercetări la nivel de
breaslă sau sector cultural privind modalitatea exercitării profesiei,
remuneraţia acestei munci, apartenenţa la organizaţii profesionale, lipsa de
informare a oportunităţilor profesionale pentru artiști, duce la diferenţe
sensibile în ceea ce privește nivelul de trai și calitatea vieţii a artiștilor,
creatorilor, autorilor, atât la nivelul domeniului cultural extins cât și
comparativ cu alte segmente socio-profesionale.
Impact economic
Actuala stare de fapt permite drenarea resurselor financiare și de tip
facilităţi datorită unei lipse de transparenţă și a unei centralizări privind
veniturile, cheltuielile și patrimoniul de care dispun organizaţiile de creatori,
a unor derapaje privind statutele apartenenţei la organizaţii profesionale.
Absenţa unor informaţii clare privind atât bugetele disponibile, cât și privind
strategia și obiectivele organizaţiilor, organismelor dar și a finanţatorilor
publice duce la direcţionări aleatorii ale resurselor și la dezechilibre financiare
per sector. Decalajul existent între categoriile de creatori/artiști se va mări,
unii fiind favorizaţi prin excepţii de la regulă, cei mai mulţi fiind ocoliţi de
excepţii. Insuficienta transparenţă în ceea ce privește modul de utilizare al
timbrului cultural nu permite identificarea prin analiză a sumelor estimativ
cheltuite fără a avea impact asupra grupurilor ţintă.

Cultura
Efectele se reflectă în: alocarea de resurse în proiecte și iniţiative ce
nu răspund nevoilor reale ale sectorului artistic și creativ, fluctuaţia numărului
de iniţiative artistice și implicit a ofertei culturale existente pentru categoriile
de public în lipsa unor criterii de performanţă care să permită identificarea și
evidenţierea produselor culturale de calitate; menţinerea unui statut
profesional de tip neafiliat, și anume în afara organizaţiilor de creatori, pentru
un număr sporit de artiști tineri și consacraţi, situaţie care reprezintă un punct
slab atât pentru artiști și creatori, cât și pentru organizaţiile de profil;
subfinanţarea unor proiecte relevante și unor iniţiative ce răspund așteptărilor
sectorului cultural și creativ, și respectiv suprafinanţarea unor activităţi care
se derulează fără a se evalua și a se ţine cont de performanţele reale și
rezultatele cantitative și calitative ale acestora.
Acest document de propunere de politică publică urmărește formatul
propus prin HG 775/2005 și este o versiune compactă, respectând rigorile
standard stabilite de Secretariatul General al Guvernului, aprobate prin
Decizia Prim-ministrului nr. 297/2016. Pentru eventuale detalii
suplimentare, puteţi contacta coordonatorul propunerii de politică publică
Oana Năsui, oana.nasui@statutulartistului.ro. Pentru detalii suplimentare
despre proiect, puteţi contacta managerul de proiect Daniela Apostol,
daniela.apostol@statutulartistului.ro și președintele asociaţiei iniţiatoare Anca
Constantin van der Zee, anca.constantin@statutulartistului.ro (august 2019).
Materiale disponibile pe www.statutulartistului.ro/utile:
• Definiţii artist, creator, autor - legislaţia românească;
• Centralizare instituţii de învăţământ superior artistic-vocaţional;
• Centralizare surse de finanţare: MCIN, instituţii subordonate,
subvenţii și direcţionări;
• Centralizare organisme de gestionare colectivă, cu sume colectate și
repartizate pe anul 2018;
• Centralizare profesii creative din COR;
• Centralizare coduri CAEN industrii culturale și creative;
• Instituţii de finanţare subordonate Ministerului Culturii și Identităţii
Naţionale;

Alternativă
• Mixul legislativ luat în considerare pentru drepturi și obligaţii artiști
și Resurse legislative sistemice și sectoriale pentru domeniul cultural
extins;
• Bibliografie;
• Glosar de termeni.
Resurse disponibile pe www.statutulartistului.ro/utile:
• Sondajul de percepţie privind statutul artistului - rezultate și
interpretări;
• Studiu calitativ cu privire la bunele practici din 5 ţări europene;
• Analiză asupra domeniului activităţi culturale și de spectacol;
• Analiză legislativă specifică - mix 6 legi;
• Analiză: Impactul intervenţiilor prin finanţări de tip grant, finanţare
nerambursabilă și subvenţie;
• Analiza impactului economic al unei propuneri de politică publică.
* * *

Cultura
II. CAP II: MANUAL DE POLITICI PUBLICE
1. Introducere
Scopul ghidului de faţă este acela de a evidenţia modul în care o
politică publică în domeniul culturii devine un sprijin pentru domeniul de
activitate vizat și pentru dezvoltarea acestuia. Politica culturală este un motor
care împinge domeniul pe care îl reglementează spre atingerea unor obiective
de dezvoltare.
Procesul de formulare a politicilor publice este un demers tehnic și
profesional, asigurat de specialiștii de la nivelul administraţiei centrale
(funcţionarii publici), precum și de cercetători independenţi, în vederea
asigurării unei argumentări cuprinzătoare și structurate, precum și o
fundamentare solidă a tuturor informaţiilor care ţin de posibilele alternative
și decizii.
Un aspect important de menţionat este diferenţa dintre politică și
politicile publice, precizată în definiţiile preluate din Strategia pentru
îmbunătăţirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor
publice la nivelul administraţiei publice centrale, Hotărârea de Guvern nr.
870/2006.
Astfel, definiţiile sunt următoarele:
Politica este sinonimă într-o societate democratică cu un complex de
reguli și proceduri folosite pentru a asigura reprezentarea legală și armonizarea
intereselor, folosindu-se mecanismele democraţiei reprezentative. Principalii
actori ai procesului politic sunt partidele politice și politicienii, membrii aleși ai
parlamentului și autorităţile locale, precum și oficialii numiţi pe criterii politice
la nivelul executiv al administraţiei - miniștrii, secretarii de stat.
Politica publică este celălalt set de reguli și proceduri de la nivelul
executiv al administraţiei publice, prin care se asigură realizarea scopurilor și
priorităţilor convenite la nivel politic, și care permit dezvoltarea tuturor
sectoarelor esenţiale ale vieţii societăţii.
Potrivit Ghidului privind elaborarea, implementarea și evaluarea
politicilor publice la nivel central elaborat de către Secretariatul General al
Guvernului, procesul politicilor publice constă într-o succesiune de activităţi
specifice care au ca finalitate elaborarea unor acte normative adoptate în
Ședinţa de Guvern.

Alternativă
Procesul politicilor publice cuprinde trei faze:
1. Elaborarea,
2. Implementarea,
3. Evaluarea.
Fiecărei faze îi corespund o serie de etape specifice, dezvoltate în
capitolele următoare.
2. Instituţii și politici culturale europene și internaţionale
Axa prioritară 5, Capacitatea Sectoarelor Culturale și Creative, are
șase obiective principale, printre care și O4, îmbunătăţirea statutului socio-
profesional și a condiţiei creatorului. Astfel, este vorba despre elaborarea de
măsuri și politici culturale care să contribuie la dezvoltarea unui mediu
favorabil pentru libertatea de exprimare artistică și care să asigure condiţiile
materiale pentru facilitarea exprimării talentului creator, necesară pentru a
asigura un rol proeminent al culturii în societate. Recomandarea privind
Condiţia Artistului (UNESCO-Belgrad, 1980), Declaraţia finală a
Congresului Mondial asupra aplicării Recomandărilor privind Condiţia
Artistului (UNESCO - Paris, 1997) și Conferinţa „Politici pentru dezvoltare
în cultură“ (UNESCO - Stockholm, 1998) sunt doar câteva repere care indică
nevoia definirii clare a tuturor drepturilor care derivă din funcţia socială a
creatorului, precum și a drepturilor și libertăţilor care se cuvin oricărui
cetăţean (morale, economice sau de securitate socială etc.) inclusiv prin
crearea unor condiţii materiale și sociale care să faciliteze exprimarea
talentului creativ.
Conform studiului Statutul Artiștilor în Europa (Policy Department
Structural and Cohesion Policies-Culture and Education), activitatea artistică
este caracterizată de următoarele trăsături:
• logică atipică: de regulă, proiectele artistice nu au drept scop ieșirea
din șomaj sau obţinerea de venituri, ci reprezintă expresia unor forţe
creative;
• mod de angajare atipic: artiștii trec cu ușurinţă de la o formă de
angajare pe piaţa muncii la alta (liber profesioniști, angajaţi,
antreprenori etc.);
• mobilitate atipică, sporită;

Cultura
• structuri economice atipice: există nenumăraţi artiști care lucrează
individual și concurează pe piaţă cu mari companii;
• influenţă atipică asupra ciclurilor economice -influenţa artiștilor
depășește cu mult sfera culturală, punându-și amprenta asupra
majorităţii activităţilor economice,
• mod de evaluare atipic a rezultatelor muncii;
• finanţare atipică - activitatea culturală nu se poate autofinanţa din
profitul obţinut, ci sunt necesare finanţări publice și contribuţii
individuale, private.
2.a) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Știinţă și Cultură
(UNESCO)
Organizaţia activează în domeniul creării unui climat de pace pe plan
mondial, punând accent pe dezvoltarea durabilă bazată pe observarea
respectării drepturilor omului, respect mutual și eradicarea sărăciei, având ca
obiective principale colaborarea între naţiuni în educaţie, știinţă, cultură, și
comunicaţii, pentru a se reuși stabilirea unui respect universal faţă de justiţie,
pentru corectitudinea justiţiei și pentru drepturile și libertăţile fundamentale
ale omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, conform Cartei
Naţiunilor Unite.
Declaraţia Universală UNESCO
Declaraţia Universală a UNESCO asupra diversităţii culturale are
drept scop protejarea diversităţii culturale ca moștenire culturală umană,
promovând multilingvismul și diversitatea mass-media.
Unul dintre obiectivele esenţiale ale UNESCO este acela de a institui
o listă de locuri din patrimoniul mondial, importante din punct de vedere
natural sau istoric, comunitatea mondială exprimându-și astfel respectul și
sprijinul pentru importanţa deosebită a conservării și salvării acestora.
Structură și obiective
Organizaţia are 55 de birouri regionale, prin intermediul cărora
elaborează strategii, programe și activităţi în consultare cu autorităţile

Alternativă
naţionale și alţi parteneri. UNESCO operează o serie de institute și centre de
specialitate, are 184 de delegaţii permanente, care reprezintă guvernele
Statelor Membre la UNESCO și are 199 de Comisii Naţionale în toată
lumea, fiind singura agenţie ONU care are o reţea globală de organisme de
cooperare naţionale, cunoscute drept Comisiile Naţionale pentru UNESCO,
instituite de guvernele statelor membre, în conformitate cu articolul VII al
Constituţiei UNESCO.
Principalul obiectiv al Organizaţiei, stipulat în actul constitutiv, este
acela de a contribui la pacea și securitatea mondială prin promovarea
drepturilor omului în baza colaborării internaţionale în domeniile educaţiei,
știinţei și culturii.
Mari teme
Organizaţia gestionează teme precum: Cultura pentru Dezvoltare
durabilă, Cultura în zone emergente, Patrimoniul mondial, Conflictele armate
și Patrimoniul, Traficul ilegal de bunuri culturale, Patrimoniul cultural
submarin, Patrimoniul cultural intangibil, Diversitatea expresiilor culturale.
România și UNESCO
România a aderat la UNESCO în 1956, tot de la acel moment fiind
constituită și Comisia Naţională a României pentru UNESCO (CNR
UNESCO). Prin H. G. nr. 624/1995 Comisia a fost reorganizată, actul
normativ stabilind caracterul Comisiei de instituţie publică cu personalitate
juridică în coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării Știinţifice,
precum și rolul Comisiei de asigurare a legăturii României cu UNESCO și
de organism multidisciplinar de analiză, sinteză și coordonare a programelor,
proiectelor și activităţilor din România ce decurg din Constituţie, rezoluţiile,
programele/bugetele bi/multianuale elaborate de UNESCO.
Comisia colaborează cu Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul
Culturii, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Academia Română și cu alte
instituţii și organisme centrale.
România s-a implicat activ în activitatea specifică a organizaţiei, prin
promovarea sau asocierea la iniţiative, negocierea unor Convenţii și programe
internaţionale, transpunerea la nivel naţional a deciziilor și angajamentelor
asumate, dar și promovarea valorilor naţionale la nivel mondial și

Cultura
concretizarea unor obiective de interes naţional. Toate acestea s-au realizat
prin efortul multidisciplinar al unor oameni de cultură, oameni de știinţă,
academicieni și diplomaţi.
România a obţinut recunoașterea valorii universale a unor situri
naturale și culturale înscrise astăzi pe lista patrimoniului mondial al
UNESCO - Delta Dunării, Bisericile din Moldova, Mănăstirea Horezu, Sate
cu biserici fortificate din Transilvania, Cetăţile Dacice din Munţii Orăștie,
Centrul istoric al Sighișoarei, Bisericile de lemn din Maramureș. Datinile și
practicile tradiţionale ale României au obţinut la rândul lor recunoaștere
universală, prin înscrierea în patrimoniul cultural imaterial a unor dosare
naţionale sau multinaţionale, precum Călușul, Doina, Ceramica de Horezu,
Colindatul de ceată bărbătească, Jocul fecioresc și Tehnicile tradiţionale de
realizare a Scoarţei.
2.b) Uniunea Europeană
În ultimii 30 de ani, scena românească s-a confruntat cu dificultăţi și
întârzieri de etapă. Dacă în cazul culturii nu a existat o politică europeană
comună pe care să o negocieze echipele de oficiali comunitari și români, în
schimb s-a derulat un export valoros de bunuri și servicii culturale, un schimb
efervescent la nivel artistic între România și ţările Uniunii Europene.
Presiunea pentru schimbare și politici culturale relevante s-a exercitat
și de jos în sus, căci artiștii, producătorii, impresarii, curatorii, managerii
culturali formaţi la școala europeană a eficienţei și a dezvoltării unor categorii
diverse de public au impulsionat sectorul cultural și l-au direcţionat spre
modernizare.
În 2005, au fost create instituţii precum Centrul pentru Studii și
Cercetări în domeniul Culturii, Centrul de Consultanţă pentru Proiecte
Europene, Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Alte decizii de politică publică în domeniul culturii s-au concretizat
prin intervenţii punctuale, cu beneficii limitate la un sub-sector sau o
activitate culturală pentru profesioniști și entităţi juridice.
Strategiile naţionale în cultură au fost adoptate până în prezent ciclic,
și ca o reacţie la obligaţia asumată în calitate de membru al ţării noastre în
familia europeană. Unul dintre obiectivele comune ale strategiilor naţionale

Alternativă
în domeniul culturii de până acum este finanţarea nerambursabilă din fonduri
publice a proiectelor culturale, educaţionale, sociale (cadrul legal este asigurat
de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din
fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general),
principiile, obiectivele și aria naţională de acţiune a Legii nr. 350/2005 fiind
în concordanţă cu politica, principiile și obiectivele europene (transparenţa,
egalitatea de tratament, informare și comunicare etc.).
2.c) Acordurile Spaţiului Economic European
Granturile Spaţiului Economic European (SEE) și ale Norvegiei
reprezintă contribuţia Islandei, Principatului Liechtenstein și Regatului
Norvegiei la reducerea disparităţilor economice și sociale în Spaţiul Economic
European și la consolidarea relaţiilor bilaterale cu cele 15 state beneficiare din
Estul și Sudul Europei și statele baltice. Aceste mecanisme de finanţare sunt
stabilite în baza Acordului privind Spaţiul Economic European, ce reunește
statele membre UE și Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca parteneri egali pe
piaţa internă.
În total, cele trei state au contribuit cu 3,3 miliarde euro între 1994
și 2014 și cu 2,8 miliarde euro pentru perioada de finanţare 2014-2021.
Granturile SEE sunt finanţate în comun de toţi cei trei donatori, iar
Granturile Norvegiene sunt finanţate exclusiv de Norvegia și sunt disponibile
în cele 13 ţări care au aderat la UE după 2003.
Memorandumuri implementate
Granturile SEE și Norvegiene 2009-2014 pentru România au vizat o
paletă largă de domenii, cum ar fi copiii, sănătatea, patrimoniul cultural,
societatea civilă, cercetarea, bursele, protecţia mediului, schimbările climatice,
inovarea, justiţia și afacerile interne, contribuind astfel la coeziunea socială și
economică în Spaţiul Economic European.
Programele au contribuit la cele două obiective majore ale
Granturilor - reducerea disparităţilor dintre România și SEE și consolidarea
relaţiilor bilaterale dintre România, Norvegia, Islanda și Liechtenstein prin
intervenţii în sectoarele prioritare convenite. În cadrul celor 22 de programe
aferente perioadei 2009-2014 au fost finanţate un număr de 832 de proiecte.
Rezultatele proiectelor finanţate în domeniul culturii au fost: 60 de

Cultura
evenimente și expoziţii, 11 clădiri istorice restaurate, 9 colecţii culturale ale
minorităţilor, 38.640 elemente culturale digitalizate, 3.487 obiecte restaurate
de valoare culturală, 21 documente strategice și planuri de afaceri legate de
patrimoniul cultural (Sursa: https://www.eeagrants.ro/2009-2014)
Programul RO Cultura
Programul PA14 „Antreprenoriat cultural, patrimoniu cultural și
schimb cultural” (denumit în continuare Programul RO-CULTURA) are ca
obiectiv general consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare
culturală, antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural.
Bugetul Programului este de 29.015.294 euro. Cel puţin 10% din costurile
eligibile ale Programului sunt destinate îmbunătăţirii situaţiei populaţiei
rome. Programul vizează: îmbunătăţirea managementului patrimoniului
cultural prin restaurarea și revitalizarea unor monumente istorice, prin
susţinerea expoziţiilor inovative cu bunuri culturale mobile restaurate și prin
revitalizarea patrimoniului cultural al minorităţii rome; îmbunătăţirea
accesului la cultură prin consolidarea antreprenoriatului cultural, dezvoltarea
publicului și sprijinirea iniţiativelor culturale despre minoritatea romă. Un alt
rezultat transversal al Programului îl constituie consolidarea colaborării între
entităţile din România și cele din Statele Donatoare (Norvegia, Islanda,
Liechtenstein) în domeniul cultural. Acest obiectiv va fi îndeplinit prin
susţinerea cooperării culturale internaţionale în domeniul patrimoniului
cultural și cooperării culturale internaţionale în domeniul creaţiei artistice
contemporane. Programul cuprinde 7 apeluri de proiecte, în valoare totală de
26.685.000 euro, structurate astfel: îmbunătăţirea managementului
patrimoniului cultural, apel 1 – Restaurarea și revitalizarea monumentelor
istorice (16.000.000 euro); apel 2 – Susţinerea expoziţiilor inovative cu
bunuri culturale mobile restaurate (1.285.000 euro); apel 3 – Revitalizarea
patrimoniului cultural al minorităţii rome (900.000 euro), îmbunătăţirea
accesului la cultură; apel 4, 5 și 6 - Consolidarea antreprenoriatului cultural
și Dezvoltarea publicului (6.500.000 euro); apel 7 - Sprijinirea iniţiativelor
culturale despre minoritatea romă (2.000.000 euro).
2.d) Carta Europeană pentru drepturile omului
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor
Fundamentale, cunoscută și sub denumirea de Convenţia Europeană a

Ghid de bune practici in domeniul elaborarii propunerilor alternative la politicile publice 2019

Ghid de bune practici in domeniul elaborarii propunerilor alternative la politicile publice 2019

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Ghid de bune practici in domeniul elaborarii propunerilor alternative la politicile publice 2019

Similar to Ghid de bune practici in domeniul elaborarii propunerilor alternative la politicile publice 2019 (20)

More from Oana Nasui

More from Oana Nasui (9)

Recently uploaded

Recently uploaded (8)

Ghid de bune practici in domeniul elaborarii propunerilor alternative la politicile publice 2019