Documentul prezintă o evaluare detaliată a mai multor mănăstiri din România, punând accent pe istoria și arhitectura acestora, precum Mănăstirea Cheia, Mănăstirea Moldovița și Schitul Sihla. Fiecare locație este descrisă cu referire la fondarea sa, evoluția picturii bisericești, precum și la activitățile educaționale și culturale desfășurate în cadrul comunităților monahale. Informațiile sugerază importanța acestor mănăstiri în patrimoniul cultural românesc și oferă detalii despre caracteristicile arhitecturale și istorice unice ale fiecărei mănăstiri.

1. Romania o destinatie turistica intr-o Romanie Europeana Acest proiect este inspirat din propria experienta pe care am avut placerea sa o fac de-a lungul anilor prin pitoreasca Romaniei. Prin acest proiect am incercart sa redau cateva locuri de interes turistic mai putin cunoscute pe plan international cum ar fi manastirile,pesterile, arta lui Brancus etc. Toate aceste minunate locuri fac parte din patrimoniul turismului Romanesc. VIZIONARE PLACUTA

2. Manastirea Cheia se afla la 61 km nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului, la o altitudine de 887 m, la poalele Muntilor Ciucas (Carpatii Orientali), intre paraiele Timpa si Cheita. Zona a fost populata in secolul al XVII-lea, dupa Uniatia din 1701, de refugiati si pastori transilvaneni, iar in 1770 a fost ridicat la poalele muntelui Balabanu un schit de lemn, avand hramul Sf.Nicolae (asezamant distrus de turci sapte ani mai tarziu). In 1790, schitul a fost reconstruit, tot din lemn, pe un alt amplasament (la poalele muntelui Rosu) - locul altarului acestei a doua biserici fiind luat de actualul aghiasmatar al manastirii Cheia. Noul lacas, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, era situat, asa cum aflam dintr-un hrisov domnesc dat de Alexandru Ipsilanti in 1797, "in loc pustiu si intre piietri", fiind locuit de 19 calugari. Starea materiala a schitului era foarte precara si, de aceea, domnitorul ii acorda, prin acelasi act, o suma anuala de 50 de taleri din veniturile vamii de la Valeni - danie intarita pana in 1825 de catre toti domnii urmatori. In 1814, sub Ioan Gheorghe Caragea, asezarea era inregistrata de autoritatile financiare in categoria a patra, in randul celor scutite de orice dari din cauza saraciei. Singura donatie mai importanta primita de schitul de la Cheia in aceasta perioada este mosia Ciocrac, primita de la paharnicul Manolache Hrisoscoleu in martie 1800.

3. Activitatea educativa ii viza si pe fratii veniti la manastire cu mai putina stiinta de carte, care deprindeau cititul din cartile de cult, in paralel cu mestesugul muzicii psaltice, aflata la mare cinste in obstile monahale. Pe langa aceasta, calugarii practicau diverse "meserii", atat in folosul lor, cat si al comunitatii. In condica manastirii, in dreptul fiecarui monah, apar, pe langa datele despre originea si studiile lui, si informatii despre ocupatia acestuia. Gasim astfel caligrafi, iconari, tamplari, sculptori, croitori, zidari, blanari, cunoscatori ai plantelor medicinale. O noua perioada de inflorire materiala si spirituala a manastirii Cheia se consemneaza in anii 1980 - se revine la viata de obste, creste numarul calugarilor, care au acum la dispozitie si o bogata biblioteca de carti si reviste bisericesti si se creeaza si o mica expozitie cu obiectele de patrimoniu. Ansamblul de la Cheia cuprinde o incinta patrulatera, ocupata, pe laturile de sud, est si nord, de trei corpuri de chilii zidite in 1844 (dupa cum atesta inscriptia ce insoteste icoana Maicii Domnului zugravita pe fatada corpului de sud). Spre vest, in stanga clopotnitei monumentale, se afla casa stareteasca, constructie ridicata in 1902, in stilul arhitecturii populare din zona. Biserica mare a manastirii, inaltata din caramida si piatra, este de plan treflat. Naosul, deasupra caruia se ridica, pe patru arce cu deschideri diferite, dar cu aceeasi inaltime, turla de lemn, este despartit de pronaos prin doi stalpi de . zidarie care formeaza trei arcade. Pridvorul este usor desprins de pronaosul boltit semicilindric transversal si incununat cu doua mici turle. Sirul de arcaturi sustinute de stalpi confera fatadei vestice o expresie armonioasa si monumentala.

4. MANASTIREA MOLDOVITA Anul construcţiei: 1532 Construită de: Domnitorul Petru Rareş Locaţia: Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava Sumar: Cea mai importantă caracteristică a Bisericii „Buna Vestire” este exonartexul cu cele trei bolţi în faţada vestică. Dintre toate bisericile bucovinene, picturile exterioare de aici s-au pastrat cel mai bine

5. Biserica a fost pictată în 1537, atât în interior, cât şi în exterior. Diferenţele de stil semnificative între scene variate indică faptul că trebuie să fi muncit mai mulţi pictori la Moldoviţa. În 1607 Episcopul de Rădăuţi Efrem a decis construirea solidă a incintei cu trei turnuri. Cel de la intrare şi cel din colţul sud-estic sunt pătrate, dar cel din colţul nord-estic este rotund. O poartă arcuită conduce către turnul de la poartă şi mai apoi către aşezământul monahal. Bolta porţii este decorată cu rozete sculptate în piatră. În partea nord-vestică a bisericii se află o clădire de două etaje, fosta clisiarniţă sau vistierie. Actualmente clădirea este muzeul mănăstirii. Colecţia include broderii, cărţi liturgice, descoperiri arheologice şi scaunul lui Petru Rareş. Pictura exterioară a Bisericii „Buna Vestire” s-a păstrat cel mai bine, dintre toate bisericile bucovinene. Mai ales în faţadele sudică şi estică există picturi care nu au fost şterse de trecerea timpului şi care sunt capabile să arate cât de luminoase erau faţadele decorate în timpul domniei lui Petru Rareş. Pictura interioara nu se abate de la traditie, însa Rastignirea (naos) e socotita cea mai valoroasa realizare pe aceasta tema din bisericile Bucovinei. În apsida altarului scena Cina cea de Taina Îl are pe Iisus în centru. Bogatia elementelor figurative si decorative sunt impresionante la Fecioara Oranta din bolta pronaosului, ca si la Maica Domnului Înduratoare din timpanul portalului. Culoarea specifica Manastirii Moldovita este galbenul . Muzeul manastirii pastreaza manuscrise din secolul al XV-lea în care se fac referiri pretioase la modul de organizare a scolii manastiresti, la activitatea culturala în general.

6. Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări călugăreşti, cu un important şi glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviţei la o distanţă de circa 15 km de comuna Vama. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO . Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiţia aminteşte de existenţa ei încă din timpul voievozilor Muşatini, care au ocrotit-o. Sub paşnica domnie a lui Alexandru cel Bun , ocrotită şi înzestrată de ctitori, a dăinuit până la sfârşitul veacului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbuşit. Ruinele ei se văd şi astăzi la 500m distanţă de actuala Mănăstire. Voievodul Petru Rareş , iubitor de artă ca şi tatăl său, Ştefan cel Mare , vrând să continue existenţa Mănăstirii Moldoviţa, alege locul puţin mai la şes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun şi construieşte actuala Biserică a Moldoviţei în anul 1532, închinând-o aceluiaşi hram "Buna Vestire". În aceeaşi epocă, Domnul împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortăreţe. Fără îndoială că au existat locuinţe, după fundaţiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuţi, între anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă egumenească) pentru locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuând în acest fel opera culturală a lui Rareş.

7. Schitul Sihla este asezat la 6 km de Manastirea Sihastria (de care apartine din punct de vedere administrativ) si este una din renumitele sihastrii ale Moldovei . Aici si-a petrecut viata pustniceasca marea sfanta a Sihlei si a Moldovei, Cuvioasa Teodora. Adresa: com. Vanatori, jud. Neamt Hramul manastirii Sihla: “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” (24 iunie) “Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla” (7 august) Cai de acces: Piatra-Neamţ – Manastirea Agapia – Schitul Sihla (44 + 8 km) Târgu Neamţ – Manastirea Secu – Schitul Sihla (23 + 5 km) Târgu Neamţ – Manastirea Agapia – Schitul Sihla (9 + 6 km) Schitul Sihla – scurt istoric Aflat pe drumul forestier ce leaga satul Agapia de Manastirile Sihastria si Secu , Manastirea de la Sihla este un important punct de pelerinaj religios, in special datorita Sfintei Teodora. Se pot face pelerinaje de la Sihastria la Sihla , pe marcaj cruce albastra sau de la Sihla la Schitul Daniil Sihastrul . Inca din secolul XV, atrasi de singuratatea desavarsita a muntilor, numerosi sihastri s-au nevoit la Manastirea Sihla. Cu toate acestea, abia in anul 1741, a fost ctitorita la Manastirea Sihla prima biserica din lemn de catre familia Cantacuzino cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”.

8. In anul 1813, Arhimandritul Benedict o reinoieste cu temelie din piatra si pereti de barne din lemn, iar intre anii 1973-1974, Mitropolitului Iustin Moisescu impreuna cu staretul Manastirii Sihastria o restaureaza in intregime. Construita in stilul clasic al bisericilor moldovenesti, biserica de la Sihla are o singura turla in forma de cruce deasupra naosului, iar interiorul este impartit intre altar, naos si pridvor. Catapeteasma din biserica dateaza din secolul al XVII – lea si este sculptata in lemn de tei si poleita cu aur. Fresca bisericii realizata in stil bizantin a fost executata de catre pictorul Vasile Pascu. Dupa anul 1990 turla bisericii a fost din nou renovata. In locul vechilor corpuri de chilii din partea de vest a incintei au fost construite altele noi, din piatra, pentru a veni in intampinarea nevoilor crescande ale obstei Manastirii Sihla. In acelasi timp, s-a reconstruit si clopotnita si s-au ridicat o trapeza si un arhondaric nou, care primeste cu dragoste pelerinii ce vin in prezent, in numar destul de mare la schitul Sihla. In anul 1763 pe prispa ingusta a unei stanci, foarte aproape de locatia actuala a Manastirii Sihla , la adapostul primitor al unui bloc de piatra, a fost construita de catre Ionita Aga Cantacuzino-Pascanu o bisericuta „dintr-un brad”, lunga doar de cativa pasi, cu hramul “Schimbarea la fata”. Biserica este lucrata in forma de corabie din barne de lemn, captusita in exterior cu scandura si acoperita cu sita. Interiorul este slab luminat si extreme de simplu, motiv pentru care mai pastreaza si astazi intimitatea si atmosfera unei epoci de demult. Catapeteasma este pictata in ulei si odata cu bisericuta care se pastreaza in starea initiala si astazi, dateaza din secolul al XVIII-lea. In partea dreapta si stanga a bisericutei se afla cate o cladire mica pentru chili, care au fost construite in sec al IX -lea.

9. Anul construcţiei: 1583 Construită de: Irimia, Simion şi Gheorghe Movilă Locaţia: Suceviţa, judeţul Suceava Sumar : Această clasică biserică moldovenească, având cele 5 camere, prezintă prima noile tendinţe arhitecturale: firide mai mici şi trei piedestaluri pentru turn. Frescele sunt remarcabile, colorate şi bine păstrate. Trei fraţi Movilă au construit Biserica „Învierea Domnului” din Suceviţa în jurul anului 1583. Biserica este singurul lăcaş de cult pictat, care nu a fost fondat de către un prinţ conducător, deşi familia Movilă era urmaşă a lui Petru Rareş din partea maternă. Destul de curând după ce mănăstirea a fost construită, Irimia Movilă a devenit conducătorul Moldovei iar fratele lui, Simion, a domnit Ţara Românească. Al treilea frate, Gheorghe, care era pe atunci Episcop la Rădăuţi a urcat în funcţie până a devenit Mitropolitul

10. Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, cu aproape jumătate de veac după bisericile „surori”. Este considerată ca fiind ultima înflorire a obiceiului pictării faţadelor bisericii, tradiţie care marchează domnia lui Ştefan cel Mare şi a lui Petru Rareş. Pentru fraţii Movilă, a construi şi a picta o biserică ce se aseamănă îndeaproape cu edificiile pe care strămoşii le-au întemeiat cu decenii înainte era o formă de a se declara parte a liniei conducătoare care pornea de la Ştefan cel Mare.Cu toate acestea, în acelaşi timp, aşezământul monahal al Suceviţei şi clădirile aferente anunţă inovaţiile arhitecturale ale secolului următor. Pereţii masivi din jurul bisericii au fost construiţi după 1595, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Fiecare perete are aproape 100 de metri lungime, trei metri lăţime şi mai multe de şase metri înălţime, creând astfel atmosfera unei fortarete medievale. Pereţii sunt întăriţi cu stâlpi, diguri şi turnuri impozante. Fiecare din cele cinci turnuri are câte un plan diferit. Turnul pătrat al porţii cu turnuleţul octagonal ascuţit este în mijlocul peretelui nordic. O poartă de intrare arcuită, cu stâlpi grei pe fiecare parte, conduce către aşezământul monahal. Deasupra bolţii de la poarta de intrare se află o nişă în semicerc, pictată cu Învierea şi cu haina de război a Moldovei gravată. Deasupra porţii de la intrare, se află două caturi cu camere.

11. La primul etaj, este o capelă mică, în cinstea Bunei Vestiri. Turnul nord-vestic este şi cel care conţine clopotul mănăstirii. Este cel mai masiv dintre toate, cu trei stâlpi suprapuşi în exterior. Aceştia au fost construiţi mai târziu, ca şi stâlpii de la poarta de intrare. La parter, se află un mic laborator de refacere a icoanelor, unde lucrează măicuţe instruite. La etajul superior, se află clopotniţa, cu patru mari arcuri. Cele două clopote pe care le-a donat Irimia Movilă în 1605 sunt folosite zilnic. Celelalte trei turnuri sunt octagonale, dar fiecare este diferit de celelalte: cel din nord-est are trei caturi, cel sud-estic cinci şi cel sud-vestic două. O galerie din lemn lăcuit a fost construită în peretele nordic, în timpul secolului al XIX-lea. Turnuleţul subţire din lemn are gravat anul 1867. Clădirile monahale actuale se învecinează cu peretele estic. Partea din centru este originală, iar locuinţele, în afară de celulele măicuţelor, sunt reprezentate de un muzeu cu broderii, manuscrise, obiecte religioase şi icoane. Biserica Învierii, deşi construită după modelul clasicelor biserici moldoveneşti, arată prima noile tendinţe arhitecturale. Biserica are cinci camere cum are orice mare biserică a unei mănăstiri moldoveneşti: altarul, naosul, camera mormintelor, pronaosul şi exonartexul. Pe abside se află firide înalte, dar acestea nu mai ajung aproape până la streşini, cum se întâmpla înainte

12. Cascada Cailor

13. Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, in apropierea statiunii turistice Borşa. Este o destinaţie foarte populară, anual mii de turişti din toate colţurile ţării şi din străinătate vin să vadă una dintre cele mai maiestuoase cascade din Carpaţi. Apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar şi de acolo de pe versantul abrupt al Rezervaţiei Piatra Rea se prăvăleşte în jos formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 m apoi 20 m si din nou 40 m.

14. Legenda Cascadei Cailor Conform legendei, Muntele Piatra Rea datorită păşunilor sale întinse era locul preferat al localnicilor pentru a ţine din primăvară până în toamnă "stavele" (hergheliile) de cai. Insă acest rai al cailor nu era chiar aşa de liniştit. Din când în când ursul incerca să îşi găsească o pradă uşoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă într-un loc deschis şansele ursului erau slabe. Aşa că ursul de obicei încerca să incolţească cai deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascada a Cailor. Aici sărmanele animale nu aveau altă soluţie decât să se arunce în hău, astfel ursul având câştig de cauză. Într-o noapte întunecată, fără vizibilitate şi cu o furtună de proporţii, ursul a venit din nou să îşi aleagă o pradă. Speriaţi de fulgere şi de atacul neaşteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prăpastie. Unii dintre ei au scăpat dar o mulţime de animale au căzut în prăpastie, ursul alegându-se după spusele localnicilor cu vreo 15 cai. De atunci localnicii marcaţi de eveniment au început să foloseasca numele de Cascada Cailor . Dar nu numai cascada a primit acest nume. Muntele se numeşte Muntele Cailor , circul glaciar a fost denumit Podul Cailor iar pârăul care se prăvăleşte jos pe abrupturi se numeşte Izvorul Cailor . Accesul spre Cascada Cailor Accesul spre cascada este facil, fie pe jos de la Borşa pe o poteca, fie cu telescaunul din staţiunea Borşa . De la capătul superior al telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor în circa 15 minute. Telescaunul porneşte doar dacă există un grup de minim 10-15 persoane.

15. POARTA SARUTULUI TARGU JIU Poarta Sarutului - este realizata din travertin de Banpotoc si are forma unui Arc de Triumf. Inalt de 5,3 mp lung de 6,6 m si cu o grosime de 1,7 m are sculptate pe cele doua stalpuri de sustinere siluetele stilizate ale unui barbat si a unei femei ce se contopesc intr-o imbratisare .

16. Coloana Infinitului - este realizata din elemente din fonta ce au forma unor romburi si sugereaza legatura spirituala a omului cu infinitul. Aceasta dispunere aminteste de stalpii de sustinere a pridvoarelor din casele taranesti traditionale din Oltenia Coloana Infinitului este o sculptura monumentala a lui Constantin Brancusi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Targu Jiu, compus din Coloana Infinitului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii concepute si executate de sculptorul roman. Inaugurata la 27 octombrie 1938, Coloana are o inaltime de 29,35 metri si este compusa din 15 moduli octaedrici, respectiv avand la extremitatile inferioara si superioara cate o jumatate de modul. Modulii erau numiti margele de catre Brancusi. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului Romaniei. Denumirea ei originala a fost Coloana recunostintei fara sfarsit si a fost dedicata soldatilor romani din Primul razboi mondial cazuti in 1916 in luptele de pe malul Jiului.

17. In Baile Herculane, cea mai veche statiune din Romania atestata documentar inca din vremea romanilor, in partea de nord se afla statuia lui Hercule, cel caruia i-a fost inchinat inca de la inceputuri acest loc binecuvantat. Statuia ce il infatiseaza pe Hercules a fost turnata in bronz in anul 1847. Aceasta il reprezinta pe Hercule cu pielea leului Nemeia si cu maciuca pe umarul stang.

18. Pestera Scarisoara Situata in Muntii Apuseni la aproximativ 40 km de orasul Campeni, in NV judetului Alba, pe teritoriul comunei Garda de Sus, Pestera Scarisoara este una dintre cele mai mari pesteri cu gheata din Romania (al doilea ghetar subteran ca marime din lume. Cel mai mare este in Slovacia).

19. Gura de intrare in pestera Scarisoara. Nu se poate preciza cu exactitate data cand pestera a fost descoperita dar este mentionata de catre Adolt Schmididi in 1863, geograf austriac care a facut primele observatii si prima harta a pesterii. Declarata monument al naturii si rezervatie speologica , pestera, situata la o altitudine de 1150 m este renumita datorita prezentei in interiorul ei a unui ghetar cu vechime de peste 3000 de ani, ce are o suprafata de 5500 metri patrati, cu grosime a stratului de gheata ce depaseste in unele locuri 37 m, iar unde este stratul cel mai subtire 26 m. Pestera Scarisoara are o lungime totala de 750 m din care vizitabil 250 m iar adancimea de 110 m, cu o intrare de 50 m diametru si 48 m adancime accesul facandu-se printr-o scara metalica in vederea facilitarii intrarii turistilor.

20. Legenda “ Solomatul”care fura fete. Povestile din batrani spun ca in pestera de la Scarisoara traia, in vremuri vechi, un balaur pe care localnicii il numeau Solomat. Acesta fura cate o fata frumoasa, fie in Noaptea de Anul Nou, fie in noaptea dinaintea Targului de Fete la Gaina si le ascundea intr-un palat de gheata pe care niciunul dintre localnici n-a avut ocazia sa-l vada. O alta legenda spune ca, in spatele formatiunii calcaroase numite “La Brazi “, exista doua bazine tot timpul pline cu apa. Cine se aseaza in genunchi, isi descopera capul si bea direct cu buzele si-si pune o dorinta, isi va vedea visul cu ochii. Conditia este sa-si r

21. Foca de gheata se afla chiar la intrare – Pestera Scarisoara. Pestera este impartita in mai multe sectoare ce au diferite denumiri. Astfel, chiar dupa intrare, se afla Sala Mare cu trecere in Biserica unde se gasesc peste 100 de formatiuni stalagmitice de gheata fiind totodata principala atractie turistica a pesterii. In stanga acestei sali se ajunge in Rezervatia Mare printr-o galerie cu o lungime de aproximativ 70 m sau in atie speciala de la Institutul de speologie Emil Racovita din Cluj Napoca. La adancimea maxima a pesterii de 105 m se afla Galeria Maxim Pop . Celelalte doua sectiuni ale pesterii Catedrala si Palatul Sanzianei sunt lipsite de gheata. Pestera Scarisoara. Cum se pastreaza gheata in pestera? Pestera Scarisoara s-a format in timpul glaciatiunii cand muntii in care este situata erau acoperiti de zapada si gheata. Pestera avand decat o singura deschidere in partea de sus se formeaza astfel curenti de aer intre suprafata si pestera care ingaduie pastrarea ghietii. Iarna , temperatura aerului din pestera inregistreaza aceleasi oscilatii ca temperatura aerului din jurul avenului (intrarii) ; vara temperatura urca pana la +1 C din aceasta cauza in fiecare vara din podeaua Salii Mari se topeste un strat de gheata gros de cativa cm. Accesul in Pestera Scarisoara se face printr-o scara metalica care faciliteaza intrarea turistilor.

22. Pestera Boli

23. Situata in muntii Sureanu, in apropierea DN 66 Deva Petrosani, judetul Hunedoara; Numele i se trage de la familia nobilara Bolia care detinea pamantul din jurul pesterii; Paraul Jupaneasa se pierde in calcarele jurasice ale unor pesteri, devenind un parau subteran, pentru ca apoi sa reapara in pestera de la Cetatea Bolii, sub numele Galbina; la iesirea din pestera paraul Galbina se uneste cu izvorul Balta Banitei; Apa a sapat in stanca un gol cu lungimea de 455 m si o diferenta de nivel intre insurgenta si resurgenta de 2 - 3 m;

24. Deschiderea maxima de la insurgenta este de 10 m si larga la baza de 20 m, fiind orientata spre est - nord - est; Largimea maxima este atinsa la o distanta de 75 m de insurgenta, inaltimea se mentine intre 10 - 12 m cu o directie generala est - nord - est spre vest - sud - vest; In trecut, putea fi vizitata calare, mai tarziu (1960) s-au amenajat poduri de trecere peste parau; Aici au loc manifestari artistice, continuand traditia mai veche ce dateaza din perioada interbelica; sala mare a fost denumita "Sala de concert si dans"; Se recomanda vizitarea vara si toamna cand apa este mai scazuta.

25. Pestera Dambovicioarei

26. Pestera Dambovicioarei este situata in zona castica a culoarului Rucar - Bran, una din cele mai dezvoltate din tara. S-a format in calcarele de varsta jurasica ale Masivului Piatra Craiului, datorita actiunii apelor paraului Dambovicioarei, a carui vale se gaseste la cativa metri in aval. Este o pestera calda, cu 10 - 12 °C, cu o umiditate moderata si strabatuta de un usor curent de aer

27. Modelarea rocilor calcaroase a generat un relief de suprafata reprezentat prin turnuri, stanci ascutite, pereti verticali, in mai multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului etc. Pestera Dambovicioara, cea mai lunga si totodata cea mai reprezentativa a zonei, se gaseste in asa-numitele Chei ale Pesterii, pe malul stang al paraului, deasupra soselei care insoteste cursul apei. Zona este de un pitoresc aparte, datorita micilor cascade si repezisuri de pe cursul Dambovicioarei. Aspectele de amanunt ale morfologiei cheilor sunt completate de limbile de grohotis, care coboara din micile culoare nivale situate la partea superioara a versantilor pana in apropierea talvegului, de mici polite structurale si de un bogat microrelief rezidual

28. Pasarile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibaresc 81 specii si trec prin delta 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezinta 82% din avifauna acvatica europeana. Avifauna acvatica din Delta Dunarii este alcatuita dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adauga, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a caror viata este legata de prezenta apei. Acestea se grupeaza în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apa, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufarii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tarmuri (stârci, lopatari, tiganusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogata continuate cu stufarii (ralide), specii de tarmuri marine (unele laride).

29. Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescarusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar în avifauna acvatica, devenind din ce în ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în timpul cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibaresc 64 specii tipice avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa, rândunica, barza, lastunul. In Delta Dunarii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopatari, tiganusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescarusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrala Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixta*. Aici se asociaza mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pana la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care ne aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.

30. In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine. In Delta Dunarii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopatari, tiganusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescarusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrala Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixta*. Aici se asociaza mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pana la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care ne aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.

31. Va multumim pentru vizionare si sper ca nu vam plictisit ci din contra v-am atras atentia asupra locurilor minunate din tara Romaneasca.