Evaluarea didactică este fundamentală în procesul de învățământ, având rolul de a măsura calitatea predării și învățării prin diferite instrumente de evaluare. Există mai multe tipuri de evaluare, inclusiv inițială, formativă și sumativă, fiecare având scopuri specifice și metode distincte de implementare. Evaluarea formativă oferă feedback continuu pe parcursul procesului educațional, în timp ce evaluarea sumativă evaluează competențele la finalul unor etape de învățare.

1. Evaluarea

2. Evaluarea didactică
Evaluarea didactică este o componentă
esențială a procesului de învățământ, alături
de predare şi învățare şi furnizează informații
despre calitatea şi funcționalitatea acestora.
.

3. Operațiile evaluării didactice
Măsurarea - demers evaluativ
cantitativ, care constă în atribuirea de
simboluri (cifre, litere, calificative)
unor elemente care constituie
obiectul măsurării (subiecți,
caracteristici, însuşiri). Obiectul
măsurării trebuie definit în mod clar
prin comportamente sau
caracteristici observabile. .

4. Operațiile evaluării didactice
Aprecierea presupune raportarea datelor obținute prin măsurare la un set de criterii
sau de norme, în vederea emiterii unor judecăți asupra valorii rezultatelor şi a
elaborării concluziilor. Se estimează calitativ rezultatele măsurate prin aprecieri (de
genul foarte bine, bine etc.), laude, observații critice.
Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experiența şi trăsăturile
personalității evaluatorului, de gradul de pregătire docimologică a acestuia.
Decizia prelungeşte actul
aprecierii într-o notă,
caracterizare, hotărâre, reco-
mandare şi vizează măsuri de
îmbunătățire a activității în
etapele următoare.

5. Formele evaluării
 După cantitatea de informație
verificată: - evaluare parțială şi
globală;
 După criteriul obiectivității în
notare: evaluare obiectivă şi
subiectivă;
 După sistemul de referință
privind emiterea judecăților de
valoare asupra rezultatelor
evaluate:
evaluarea criterială şi evaluarea
normativă;
 După agenți evaluării: evaluarea
internă şi externă.
 După momentul în care se
realizează se pot distinge trei
forme de evaluarea: -
- inițială;
- continuă (formativă);
- finală (sumativă, de bilanț).

6. Formele evaluării
Evaluareainițialăse realizează atunci când un profesor preia pentru prima
dată un colectiv de elevi (la începutul unei perioade de instruire: semestru,
an şcolar, ciclu de învățământ sau la începutul unui program de instruire),
cu scopul de stabili nivelul de pregătire al elevilor.
 Evaluarea inițială este necesară în proiectarea activității viitoare şi
pentru stabilirea modalităților de intervenție care se impun. În cadrul
acestui tip de evaluare se utilizează testul de evaluare inițială, probe
scrise şi verificări orale.

7. Formele evaluării
Evaluarea formativă este continuă, introducând imediat
rezultatele ei în fluxul educativ, contextualizată, adaptabilă
situaţiei concrete de învăţare şi totodată predictivă,
focalizată pe competenţele elevilor.
Prin evaluare formativă, elevul îşi dezvoltă competenţa
de"a ştii să facă" într-o situaţie dată, capacitatea de a rezolva
probleme în situaţii atipice, cu o constanţă relativă, cu o relativă
stereotipie şi rutină.
Evaluarea continuă (curentă, de progres sau formativă) – are ca
obiectiv asigurarea pregătirii sistematice şi continue, pentru
realizarea feed-back–ului pas cu pas, nu se programează şi nu se
anunţă dinainte. Este axată pe proces şi este internă,
se face pe parcursul învăţarii.

8. Formele evaluării
 Evaluarea finală (sumativă) se realizează la finalul unei etape de instruire (semestru, an, ciclu de
învățământ) sau la finalul studierii unui capitol. Acest tip de evaluare furnizează informații despre
nivelul de pregătire al elevilor la sfârşitul unei etape de instruire. Cele mai întâlnite forme de evaluare
sumativă sunt: lucrările scrise (tezele), testele, examenele.
 Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra elementelor de permanentă ale aplicării unor
cunoştințe de bază, ale demonstrării unor abilități importante dobândite de elevi într-o perioadă mai
lungă de instruire. Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este relativ redus, efectele resimțindu-se
după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare de elevi.

9. Exemple de evaluări formative și sumative
Formativ .
Discuții în clasă;
Întrebări clicker;
Muncă în grup cu mize
mici;
Teste săptămânale.
Sumativ .
Examene create de
instructori;
Teste standardizate;
Proiecte finale;
Eseuri finale.

10. Exemple de evaluări formative și sumative
Evaluarea
sumativ/cumulativă
se realizează inter-
mitent, fiind plasata la
sfarsitul unui program
de invățare, (capitol,
semestru, an , ciclu de
scolarizare sau inciden-
tal), se practică la
intervale mai mari de
timp, pentru a se
acumula un număr de
achiziții-cunoștințe-
deprinderi, modele de
acțiune ;.
Evaluarea cumulativă
Sumativă sau finală
Are ca obiectiv
verificarea capacităţiii
de sinteză privind
cunoaşterea întregii
materii care a fost
studiată.
De regulă e externă,
finală şi se realizează
de obicei, la sfârşitul
unei perioade
mai lungi de instruire.

11. Temă de reflecție
Evaluarea formativă este ”o evaluare care are ca scop
să îndrume elevul în activitatea şcolară. Ea caută să
identifice dificultăţile acestuia pentru a-l ajuta să
descopere procedurile, modalităţile care îi permit să
progreseze în învăţare.”
(Cardinet, J.,Evoluaţion scolaire et pratique, De
Boeck, Bruxelles, 1989) .

12. Aplicație
• Explicaţi următoarele enunţuri:
a) Predarea – învăţarea - evaluarea reprezintă părţi ale unui sistem, aşa încât
cadrul didactic trebuie să ia în calcul o viziune de ansamblu, care îi oferă
responsabilitate şi autoritate educaţională .
b) Profesorul bun nu este acela care îl prinde pe elev cu lecţia neînvăţată, ci
acela care îl sprijină să progreseze.

13. Useful Images and Icons