Cuvântul
vieţii
Mai 2015
“Însă Dumnezeu, fiind
bogat în îndurare,
pentru marea sa iubire
cu care ne-a iubit, pe
când noi eram morţi din
cauza greşelilor
noastre, ne-a readus la
viaţă împreună cu
Cristos”
(Ef 2, 4-5).
Atunci când Domnul Dumnezeu i-
a apărut lui Moise pe muntele
Sinai, şi-a proclamat propria
identitate numindu-se: «Domnul,
Domnul, Dumnezeu milostiv şi
îndurător, încet la mânie şi
bogat în har şi în fidelitate»
(Ex 34, 6). Biblia ebraică,
pentru a arăta natura acestei
iubiri milostive foloseşte un
cuvânt (rahamim) care
aminteşte de pântecele matern,
locul de unde provine viaţa.
Făcându-se cunoscut
drept „milostiv”,
Dumnezeu arată grija
pe care o are pentru
fiecare creatură a sa,
grijă asemănătoare cu
cea a unei mame
pentru copilul ei: îl
iubeşte, ăi este
aproape, îl protejează,
are grijă de el.
Biblia mai foloseşte un
termen (hesed) pentru a
exprima alte aspecte ale
iubirii-milostivire:
fidelitate, bunăvoinţă,
bunătate, solidaritate.
Şi Maria, în Magnificat
cântă milostivirea Celui
Atotputernic care se
desfăşoară din generaţie
în generaţie (cf. Lc 1, 50).
Isus însuşi ne-a vorbit
despre iubirea lui
Dumnezeu, revelând-o ca pe
un „Tată” apropiat şi atent
la orice necesitate a
noastră, gata să ierte, să
ne dea tot ce avem nevoie:
«face să răsară soarele
său peste cei răi şi peste
cei buni şi să plouă peste
cei drepţi şi peste cei
nedrepţi»
(Mt 5, 45)
Iubirea sa este într-
adevăr „bogată” şi
„mare”, aa cum o
defineşte Scrisoarea
către Efeseni, din care
este luat cuvântul vieţii:
“Însă Dumnezeu, fiind
bogat în îndurare,
pentru marea sa iubire
cu care ne-a iubit, pe
când noi eram morţi din
cauza greşelilor
noastre, ne-a readus la
viaţă împreună cu
Cristos”
Cuvântul lui Paul este
aproape un strigăt de
bucurie care se naşte din
contemplarea acţiunii
extraordinare pe care
Dumnezeu a realizat-o
pentru noi: eram morţi şi
ne-a făcut să retrăim
dându-ne o viaţă nouă.
Fraza începe cu un „însă”,
pentru a arăta un
contrast cu ceea ce
constatase Paul
precedent: condiţia
tragică a omenirii strivite
de vinovăţii şi păcate,
prizonieră a dorinţelor
egoiste şi rele, sub
influenţa forţelor răului,
într-o răzvrătire deschisă
împotriva lui Dumnezeu.
În această situaţie ea
ar fi meritat
dezlănţuirea mâniei Sale
(cf. Ef 2, 1-3).
Dimpotrivă, Dumnezeu,
în loc să pedepsească –
iată marea uimire a lui
Paul – îi redă viaţa: nu
se lasă condus de
mânie, ci de milostivire
şi de iubire.
Isus lăsase să se
intuiască acest mod de a
acţiona a lui Dumnezeu
atunci când a povestit
parabola tatălui celor doi
fii, care-l primeşte cu
braţele deschise pe cel
mai tânăr care a căzut
într-o viaţă inumană.
La fel prin parabola
păstorului cel bun care
merge în căutarea oiţei
pierdute şi o ia pe umeri
ca să o readucă acasă;
sau parabola bunului
samaritean care
îngrijeşte rănile omului
căzut în mâinile
tâlharilor (cf. Lc15, 11-32;
3-7; 10, 30-37).
Dumnezeu, Tată
milostiv, simbolizat în
parabole, nu numai că
ne-a iertat, dar ne-a
dat însăşi viaţa Fiului
său Isus, ne-a dat
plinătatea vieţii
dumnezeieşti.
De aici imnul de
mulţumire:
“Însă Dumnezeu, fiind
bogat în îndurare, pentru
marea sa iubire cu care
ne-a iubit, pe când noi
eram morţi din cauza
greşelilor noastre, ne-a
readus la viaţă împreună
cu Cristos”
Acest cuvânt al vieţii ar
trebui să trezească în noi
aceeaşi bucurie şi
recunoştinţă ca a lui Paul şi
a primei comunităţi
creştine. Şi faţă de
fiecare dintre noi
Dumnezeu se arată „bogat
în îndurare” şi „mare în
iubire”, gata să ierte şi să
ne redea încrederea.
Nu există situaţie de
păcat, de durere, de
solitudine, în care el să nu
se facă prezent, în care să
nu se aşeze alături de noi
pentru a ne însoţi pe drumul
nostru, în care să nu ne
dea încredere, posibilitatea
de a învia şi forţa de a
reîncepe mereu.
La primul său „Angelus”,
în ziua de 17 martie
2013, Papa Francisc a
început să vorbească
despre milostivirea lui
Dumnezeu, o temă care
a devenit apoi obişnuită.
Cu acea ocazie a spus:
„faţa lui Dumnezeu este
aceea a unui tată
milostiv, care are mereu
răbdare… ne înţelege, ne
aşteaptă, nu încetează
să ne ierte…”
A încheiat acel scurt prim
salut amintind că „El este
Tatăl iubitor care iartă
mereu, care are acea
inimă de milostivire
pentru noi toţi. Şi să
învăţăm şi noi să fim
milostivi faţă de toţi”
Această ultimă indicaţie
ne sugerează o
modalitate concretă de
a trăi cuvântul vieţii.
Dacă Dumnezeu cu noi
este bogat în îndurare şi
mare în iubire, şi noi
suntem chemaţi să fim
milostivi faţă de alţii.
Dacă el iubeşte persoane
rele, care îi sunt
duşmane, şi noi trebuie să
învăţăm să-i iubim pe cei
care nu sunt „de iubit”, şi
chiar pe duşmani.
Nu ne-a spus Isus:
«Fericiţi cei milostivi,
pentru că ei vor afla
milostivire»? (Mt 5, 7);
nu ne-a cerut să fim
«milostivi precum Tatăl
vostru este milostiv»?
(Lc 6, 36).
Şi Paul invita comunităţile
sale, alese şi iubite de
Dumnezeu, să se îmbrace
«cu dragoste, cu îndurare,
cu bunătate, cu umilinţă, cu
blândeţe şi răbdare» (Col 3, 12).
Dacă am crezut în iubirea
lui Dumnezeu, şi noi vom
putea iubi la rândul
nostru cu acea iubire
care stă aproape de orice
situaţie de durere şi de
nevoie, care scuză totul,
care apără, care ştie să
poarte de grijă.
Trăind astfel, vom putea
fi martori ai iubirii lui
Dumnezeu şi-i vom putea
ajuta pe cei pe care îi vom
întâlni să descopere că şi
faţă de ei Dumnezeu este
bogat în îndurare şi mare
în iubire.
Text de Pr. Fabio Ciardi OMI
* * *
Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane
în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.
Pentru mai multe informații: www.focolare.org
**
Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe
www.santuariosancalogero.org
“Însă Dumnezeu, fiind
bogat în îndurare, pentru
marea sa iubire cu care
ne-a iubit, pe când noi
eram morţi din cauza
greşelilor noastre, ne-a
readus la viaţă împreună
cu Cristos”.

Cv 15 05

  • 1.
    Cuvântul vieţii Mai 2015 “Însă Dumnezeu,fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos” (Ef 2, 4-5).
  • 2.
    Atunci când DomnulDumnezeu i- a apărut lui Moise pe muntele Sinai, şi-a proclamat propria identitate numindu-se: «Domnul, Domnul, Dumnezeu milostiv şi îndurător, încet la mânie şi bogat în har şi în fidelitate» (Ex 34, 6). Biblia ebraică, pentru a arăta natura acestei iubiri milostive foloseşte un cuvânt (rahamim) care aminteşte de pântecele matern, locul de unde provine viaţa.
  • 3.
    Făcându-se cunoscut drept „milostiv”, Dumnezeuarată grija pe care o are pentru fiecare creatură a sa, grijă asemănătoare cu cea a unei mame pentru copilul ei: îl iubeşte, ăi este aproape, îl protejează, are grijă de el.
  • 4.
    Biblia mai foloseşteun termen (hesed) pentru a exprima alte aspecte ale iubirii-milostivire: fidelitate, bunăvoinţă, bunătate, solidaritate. Şi Maria, în Magnificat cântă milostivirea Celui Atotputernic care se desfăşoară din generaţie în generaţie (cf. Lc 1, 50).
  • 5.
    Isus însuşi ne-avorbit despre iubirea lui Dumnezeu, revelând-o ca pe un „Tată” apropiat şi atent la orice necesitate a noastră, gata să ierte, să ne dea tot ce avem nevoie: «face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi» (Mt 5, 45)
  • 6.
    Iubirea sa esteîntr- adevăr „bogată” şi „mare”, aa cum o defineşte Scrisoarea către Efeseni, din care este luat cuvântul vieţii:
  • 7.
    “Însă Dumnezeu, fiind bogatîn îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos”
  • 8.
    Cuvântul lui Pauleste aproape un strigăt de bucurie care se naşte din contemplarea acţiunii extraordinare pe care Dumnezeu a realizat-o pentru noi: eram morţi şi ne-a făcut să retrăim dându-ne o viaţă nouă.
  • 9.
    Fraza începe cuun „însă”, pentru a arăta un contrast cu ceea ce constatase Paul precedent: condiţia tragică a omenirii strivite de vinovăţii şi păcate, prizonieră a dorinţelor egoiste şi rele, sub influenţa forţelor răului, într-o răzvrătire deschisă împotriva lui Dumnezeu.
  • 10.
    În această situaţieea ar fi meritat dezlănţuirea mâniei Sale (cf. Ef 2, 1-3). Dimpotrivă, Dumnezeu, în loc să pedepsească – iată marea uimire a lui Paul – îi redă viaţa: nu se lasă condus de mânie, ci de milostivire şi de iubire.
  • 11.
    Isus lăsase săse intuiască acest mod de a acţiona a lui Dumnezeu atunci când a povestit parabola tatălui celor doi fii, care-l primeşte cu braţele deschise pe cel mai tânăr care a căzut într-o viaţă inumană.
  • 12.
    La fel prinparabola păstorului cel bun care merge în căutarea oiţei pierdute şi o ia pe umeri ca să o readucă acasă; sau parabola bunului samaritean care îngrijeşte rănile omului căzut în mâinile tâlharilor (cf. Lc15, 11-32; 3-7; 10, 30-37).
  • 13.
    Dumnezeu, Tată milostiv, simbolizatîn parabole, nu numai că ne-a iertat, dar ne-a dat însăşi viaţa Fiului său Isus, ne-a dat plinătatea vieţii dumnezeieşti. De aici imnul de mulţumire:
  • 14.
    “Însă Dumnezeu, fiind bogatîn îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos”
  • 15.
    Acest cuvânt alvieţii ar trebui să trezească în noi aceeaşi bucurie şi recunoştinţă ca a lui Paul şi a primei comunităţi creştine. Şi faţă de fiecare dintre noi Dumnezeu se arată „bogat în îndurare” şi „mare în iubire”, gata să ierte şi să ne redea încrederea.
  • 16.
    Nu există situaţiede păcat, de durere, de solitudine, în care el să nu se facă prezent, în care să nu se aşeze alături de noi pentru a ne însoţi pe drumul nostru, în care să nu ne dea încredere, posibilitatea de a învia şi forţa de a reîncepe mereu.
  • 17.
    La primul său„Angelus”, în ziua de 17 martie 2013, Papa Francisc a început să vorbească despre milostivirea lui Dumnezeu, o temă care a devenit apoi obişnuită. Cu acea ocazie a spus: „faţa lui Dumnezeu este aceea a unui tată milostiv, care are mereu răbdare… ne înţelege, ne aşteaptă, nu încetează să ne ierte…”
  • 18.
    A încheiat acelscurt prim salut amintind că „El este Tatăl iubitor care iartă mereu, care are acea inimă de milostivire pentru noi toţi. Şi să învăţăm şi noi să fim milostivi faţă de toţi”
  • 19.
    Această ultimă indicaţie nesugerează o modalitate concretă de a trăi cuvântul vieţii.
  • 20.
    Dacă Dumnezeu cunoi este bogat în îndurare şi mare în iubire, şi noi suntem chemaţi să fim milostivi faţă de alţii. Dacă el iubeşte persoane rele, care îi sunt duşmane, şi noi trebuie să învăţăm să-i iubim pe cei care nu sunt „de iubit”, şi chiar pe duşmani.
  • 21.
    Nu ne-a spusIsus: «Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire»? (Mt 5, 7); nu ne-a cerut să fim «milostivi precum Tatăl vostru este milostiv»? (Lc 6, 36). Şi Paul invita comunităţile sale, alese şi iubite de Dumnezeu, să se îmbrace «cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi răbdare» (Col 3, 12).
  • 22.
    Dacă am crezutîn iubirea lui Dumnezeu, şi noi vom putea iubi la rândul nostru cu acea iubire care stă aproape de orice situaţie de durere şi de nevoie, care scuză totul, care apără, care ştie să poarte de grijă.
  • 23.
    Trăind astfel, vomputea fi martori ai iubirii lui Dumnezeu şi-i vom putea ajuta pe cei pe care îi vom întâlni să descopere că şi faţă de ei Dumnezeu este bogat în îndurare şi mare în iubire.
  • 24.
    Text de Pr.Fabio Ciardi OMI * * * Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet. Pentru mai multe informații: www.focolare.org ** Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe www.santuariosancalogero.org “Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos”.