3. îmbinarea plăcerilor imediate cu cele de perspectivă acceptarea incertitudinii şi capacitatea de ajustare a acesteia gândire realistă conştiinţă clară a interesului social angajarea moderată şi prudentă în activităţi riscante angajarea în activităţi creatoare asumarea responsabilităţii pentru tulburările sale emoţionale realism şi gândire antiutopică flexibilitate în gândire şi acţiunea autoacceptare nivel înalt de toleranţă la frustrare capacitate de orientare în viaţă con s tiinţă clară a eului personal CRITERII DE NORMALITATE (după Ellis şi Diamond)

10. Normalitatea este capacitatea de a fi stapân pe perioadele vieţii: încredere/neîncredere; autonomie/îndoială; iniţiativă/vinovăţie; activitate, producţie/inferioritate; identitate/confuzie de rol; creaţie/stagnare; integritatea ego-ului/disperare. E.Erikson Normalitatea este caracterizată prin tărie de caracter, capacitatea de a face faţă emoţiilor conflictuale, capacitatea de a trăi plăcerea fără a provoca conflicte şi capacitatea de a iubi; M.Klein Normalitatea absolută nu poate fi obţinută, deoarece persoana normală trebuie să fie pe deplin conştientă de gândurile şi sentimentele sale; K.Eissler Normalitatea este o ficţiune ideală; fiecare ego este psihotic într-un anumit moment într-o măsură mai mare sau mai mică; S.Freud CONCEPŢII PSIHANALITICE DESPRE NORMALITATE

11. Normalitatea este capacitatea de a trăi fără teamă, vinovăţie sau anxietate şi aceea de a avea responsabilitatea propriilor acţiuni. O.Rank Normalitatea este capacitatea de a atinge deplina conştiinţă de sine care de fapt nu este niciodată pe deplin obţinută. R.E.Money-Kryle Capacitatea persoanei de a dezvolta sentimente sociale şi de a fi productiv/creativ sunt legate de sănătatea mintală; capacitatea de a munci creşte stima de sine şi face persoana capabilă de a se adapta. A.Adler Normalitatea este capacitatea de a se adapta lumii exterioare cu mulţumire şi cu capacitatea de a stăpâni fenomenul de aculturaţie; K.Menninger Funcţiile libere de conflicte ale ego-ului reprezintă potenţialul persoanei pentru normalitate; măsura în care ego-ul se poate adapta la realitate şi poate să fie autonom sunt asociate sănătăţii mintale; H.Hartmann CONCEPŢII PSIHANALITICE DESPRE NORMALITATE

15. NORMALITATE ŞI COMUNICARE (2) Informaţie din mediu Organismic Mesageri chimici Intercelular Informaţie genetică Celular Informaţie moleculară Molecular Felul informaţiei necesare Nivelul de organizare

40. ANTROPOLOGIE ŞI ANORMALITATE PERSPECTIVA ANTROPOLOGICĂ   îndepărtarea de normă deficit funcţional deficit de performanţă, dizarmonie, dezorganizare, destructurare. persoane excepţionale rol creator în istorie instituirea progresului, performanţe deosebite ZONA NEGATIVĂ ZONA POZITIVĂ

51. adaptare ineficientă prin învăţarea unor comportamente inadecvate şi incapacitate de corectare adaptare deschisă la stimulii din mediu COMPORTA-MENTALIST dezvoltarea greşită sau exagerată a măsurilor de apărare, însoţite de anxietate abilitatea de satisfacere a necesităţilor instinctuale în limitele impuse de societate PSIHIATRIC Comportament anormal Sănătatea mintală Modelul

52. rezistenţa faţă de relaţii interpersonale şi acomodare de tip patologic realizarea de relaţii interpersonale INTER-PERSONAL incapacitatea realizării identităţii adecvate de sine şi a înţelegerii sensului vieţii libertatea de a decide conştient EXISTENŢIAL incapacitatea de dezvoltare pe deplin a personalităţii prin blocarea sau distorsionarea acestor tendinţe către automulţumire împlinirea tendinţelor naturale faţă de orientarea şi împlinirea de sine UMANISTIC Comportament anormal Sănătatea mintală Modelul

60. Agresiune (acţiune exogenă traumatică) Mediu extern Traumatism Individ Apărare (conservare endogenă Autoapărarea ) Reacţie afectivă Retenţie (proces patologic dezadaptativ) Abreacţie (proces normal adaptiv)