2. 1. Introducere
Lucrarea de faţă analizează costul vietii în România si în Italia studiind preturile din cele doua
tari. Analizam si puterea de cumparare în România si în Italia; consumul si economisirea în România
pornind de la indicatori statistici si astfel vom vedea daca si cum a evoluat consumul si economisirea
de-a lungul timpului. Analizam evoluţia economisirii în România, pornind de la definirea economisirii
interne conform contabilităţii conturilor naţionale. În plus, economisirea in Romania este redata pe
sectoare instituţionale.
In ultimul secol, naţiunile europene dezvoltate s-au transformat din societăţi în care oamenii se
autoidentifică referindu-se la ocupaţiile lor, în societăţi în care autoidentitatea se conturează mai
sugestiv prin referinţele la consum.
2 Consumul si economisirea. Analiza comparativa intre Romania si Italia
Costul vietii in Romania
Tabelul nr. 1
Preturile in Romania la urmatoarele produse:
Articol
Costul mediu în
Romania (lei)
Cost mediu în Romania
(euro)
In magazine:
Lapte (1 litru) 5,43 RON 1,10 €
O paine 3,75 RON 0,76 €
Oua (12) 11,08 RON 2,24 €
File de pui (kg) 21,88 RON 4,43 €
Orez (alb) (kg) 5,95 RON 1,20 €
Cartofi (kg) 2,51 RON 0,51 €
Sticlă de apă (1,5 litri) 2,58 RON 0,52 €
Sticlă de vin de gamă medie 24,63 RON 5,06 €
Bere (0,5 litri) 3,79 RON 0,77 €
Pachet de țigări (20 buc) (Marlboro) 22,00 RON 4,45 €
La restaurant:
Masă pentru 2 persoane într-un restaurant de gamă
medie (3 feluri)
150,00 RON 30,35 €
3. Cappuccino 8,89 RON 1,80 €
Transport:
Bilet de autobuz (transport local) 2,50 RON 0,51 €
Taxi 1 km (tarif normal) 2,50 RON 0,51 €
Sursa: www.numbeo.com , actualizat aprilie 2022.
Potrivit Numbeo.com, costurile lunare estimate pentru o singură persoană sunt de 2335,83 RON
(472,46 €), în timp ce costurile lunare pentru o familie de 4 persoane sunt de 8125,05 RON (1643,42 €).
Comportamentul consumului in Romania
Comportamentul de consum al populaţiei s-a structurat în funcţie de condiţiile obiective de viaţă
ale gospodăriilor şi de politicile socioeconomice relevante adoptate de către Guvern.
În cei mai mulţi ani din intervalul 1990–2007, populatia din România au alocat mai mult de
jumătate din resursele destinate consumului pentru capitolul alimentar, băuturi şi ţigări, restul resurselor
fiind alocate, în proporţii apropiate, produselor nealimentare şi serviciilor.
Tabelul nr. 2
Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor, în anii 1997 şi 2007
Categorii de cheltuieli Gospodării de:
Total gospodării Salariaţi Agricultori Şomeri Pensionari
1997 2007 1997 2007 1997 2007 1997 2007 1997 2007
RON lunar pe o gospodărie
Cheltuieli totale de consum 96,9 1104,7 115,6 1456,2 98,9 779,4 89,5 931,8 81,7 881,0
procente
Alimente şi băuturi 58,8 48,2 58,1 43,4 58,8 65,5 63,3 53,5 59,4 51,3
Îmbrăcăminte şi încălţăminte 7,5 6,8 9,5 7,9 6,3 5,8 7,7 6,1 5,3 5,2
Locuinţă şi înzestrare cu
bunuri
19,3 20,1 14,4 20,4 27,4 15,2 15,3 19,0 23,7 21,1
Medicamente şi îngrijire
medicală
2,0 3,9 1,6 2,2 0,7 1,9 1,3 2,4 2,8 6,9
Transport şi telecomunicaţii 6,0 11,0 7,9 13,7 3,5 6,3 6,3 10,1 4,1 8,1
Cultură, învăţământ, educaţie 2,7 4,5 3,9 6,6 1,1 2,6 2,3 4,4 1,8 4,2
Alte cheltuieli pentru uz
personal
3,7 4,6 4,6 5,8 2,2 2,7 4,0 4,5 2,9 3,2
Sursa: Anuarul statistic al României 1998 şi 2008, INS.
4. Structurile consumului de bunuri şi servicii al populaţiei (tabelul nr. 2) la interval de un deceniu,
într-un an de mari dificultăţi economice (1997) şi, respectiv, într-un an de creştere economică (2007),
este ilustrativ pentru tensiunile destul de mari existente între diferitele capitole ale coşului de consum,
în anii ’90.
Tabelul nr. 3
Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor, în anii 2015 şi 2018
Categorii de cheltuieli Gospodării de:
Total gospodării Salariaţi Agricultori Şomeri Pensionari
2015 2018 2015 2018 2015 2018 2015 2018 2015 2018
RON lunar pe o gospodărie
Cheltuieli totale de consum 2351,53 3666,59 3182,18 5381,56 2020,6 2531,77 1526,17 2044,8 1755,0 2304,92
procente
Cheltuieli bãnesti 87,8 92,6 93,1 96,0 58,4 67,5 85,2 90,5 85,1 89,3
din care,
pentru:
Alimente şi
băuturi
21,5 17,4 19,8 15,0 17,7 18,0 29,2 24,7 23,8 21,6
Marfuri
nealimentare
22,8 23,2 22,1 21,0 19,7 24,8 20,1 25,5 24,7 27,5
Plata serviciilor 19,5 15,9 19,3 14,5 11,6 11,6 22,3 19,0 20,5 19,1
Cheltuieli pentru
investitii
0,7 0,5 0,7 0,4 0,8 0,4 - - 0,7 0,8
Cheltuieli de
productie
0,8 0,5 0,3 0,2 3,0 2,8 0,5 0,3 1,3 0,8
Impozite,
contributii,
cotizatii, taxe
19,0 31,5 27,9 41,9 3,1 6,6 10,5 18,2 9,4 14,4
Contravaloarea consumului
de produse agricole din
resurse proprii
12,2 7,4 6,9 4,0 41,6 32,5 14,8 9,5 14,9 10,7
Notã: Datele au fost estimate pe baza populatei rezidente si nu sunt comparabile cu seriile de
date publicate pentru perioadele precedente
Sursa: Anuarul statistic al României 2019, INS.
5. În familiile cu copii (exceptând pe cele cu patru sau mai mulţi copii), tendinţa naturală a fost
aceea ca, pe măsura creşterii numărului de copii, cheltuielile alimentare şi nealimentare să crească, iar
ponderea cheltuielilor pentru servicii să scadă.
Gaficul nr. 1
Cheltuielile de consum ale gospodariilor, in functie de numarul copiilor sub 18 ani
aflati in intretinere, in anul 2006 (% - procente)
Sursa: Coordonate ale nivelului de trai în România.
Veniturile şi consumul populaţiei în anul 2006, INS, p. 56, Cambir, A., 2007.
45.5 44.3
46.4
57.2
63.9
29.8 29.6 31.5
36.3
24.5
26.3 27.5
22.0
18.3
13.6
0
10
20
30
40
50
60
70
fara copii 1 copil 2 copii 3 copii 4 si mai multi
copii
Consum alimentar
Marfuri nealimentare
Plata serviciilor
6. Tabelul nr. 4
Cheltuielile totale ale gospodăriilor grupate
dupa numarul persoanelor din componenta, în anul 2018
Categorii de cheltuieli Gospodării cu:
Total gospodării 1 persoana 2 persoane 3 persoane 4 persoane 5 persoane
6 persoane
si mai
multe
RON lunar pe o persoana
Cheltuieli totale 1406,84 1691,17 1587,97 1627,00 1292,95 971,65 779,33
procente
Cheltuieli bãnesti 92,6 92,0 92,7 94,3 92,7 89,6 86,0
din care,
pentru:
Alimente şi
băuturi
17,4 22,0 18,0 15,5 16,5 17,8 19,0
Marfuri
nealimentare
23,2 24,1 24,2 22,5 22,2 22,5 24,8
Plata serviciilor 15,9 21,0 17,1 14,8 14,7 13,7 12,6
Cheltuieli pentru
investitii
0,5 0,1 0,5 0,6 0,4 0,5 0,7
Cheltuieli de
productie
0,5 0,5 0,5 0,4 0,5 0,7 1,2
Impozite,
contributii,
cotizatii, taxe
31,5 20,2 27,8 37,4 35,4 31,3 25,0
Contravaloarea consumului
de produse agricole din
resurse proprii
7,4 8,0 7,3 5,7 7,3 10,4 14,0
Notã: Datele au fost estimate pe baza populatei rezidente si nu sunt comparabile cu seriile de
date publicate pentru perioadele precedente
Sursa: Anuarul statistic al României 2019, INS.
Consumul alimentar. România este una dintre cele două ţări din Uniunea Europeană care
dispun de premise naturale optime pentru asigurarea unui nivel de hrănire corespunzător al populaţiei.
Într-o situaţie similară, în UE, se află Ungaria (Popovici, Veraart, van de Kerk, 2008).
Cu toate acestea, modelul de consum alimentar al populaţiei din ţara noastră se remarcă prin:
● ponderea relativ ridicată a cheltuielilor alimentare în cheltuielile totale de consum;
7. ● ponderea relativ ridicată a consumului alimentar din producţia agricolă a propriei gospodării
(marketizare redusă a economiei rurale);
● consumul excesiv de cereale şi cartofi – alimente cu potenţial nutritiv relative scăzut şi risc ridicat
de generare a diabetului zaharat, în condiţii de stres intens;
● consumul excesiv de alcool, tutun şi grăsimi; ca urmare, creşte incidenţa unor afecţiuni precum
cancerul, bolile cardiovasculare, tuberculoza şi bolile de nutriţie, iar alcoolismul induce grave
disfuncţii în viaţa socială, în general;
● cel puţin 2,5% din populaţia ţării suferă de subnutriţie cronică;
● prezenţa relativ redusă a pieţelor ecologice autohtone în constituirea coşului alimentar zilnic al
gospodăriilor.
De-a lungul ultimilor 20 de ani, românii au alocat aproximativ jumătate din cheltuielile de
consum pe alimente – mai mult de jumătate, în anii foarte dificili economic (55,8%, în anul 2001), şi
între 45–50% în anii ceva mai prosperi (INS, 1990–2007). Acest fapt situează România între ţările
europene cu un model de consum puternic tensionat la nivelul diferitelor capitole ale consumului, în
primul rând din cauza capitolului alimentar.
Locuinţa. România s-a confruntat sistematic, în ultimele trei decenii, cu un mare deficit de
locuinţe. La nivel naţional, deficitul sau necesarul locativ naţional este de cel puţin un milion de
locuinţe.
Factorul care a impulsionat radical creşterea numărului de locuinţe construite de populaţie, în
special în regiunile mai sărace ale ţării, a fost şi este încă migraţia peste graniţă, în căutarea unor locuri
de muncă mai bine plătite. Mai mult de o treime din gospodăriile româneşti (aproximativ două milioane
şi jumătate) au avut cel puţin unul dintre membrii la lucru în străinătate, după anul 1989. In 2009 peste
două milioane de români se aflau la muncă în străinătate (cei mai mulţi în Spania şi Italia), mulţi dintre
aceştia având ca obiectiv principal achiziţionarea/construirea unei locuinţe, modernizarea celei existente
sau/şi înzestrarea locuinţeicu bunuri de folosinţă îndelungată, electrocasnice, automobil etc. (Agenţia
pentru Strategii Guvernamentale şi Gallup Organization).
În primele nouă luni ale anului 2008 au fost finalizate 36 600 de locuinţe noi, cu 8 213 locuinţe
mai mult decât în intervalul similar din 2007.
Multe familii de români suferă şi din cauza supraaglomerării locuinţei în care trăiesc. Preţurile
extrem de ridicate ale caselor fac însă ca, în multe apartamente, să locuiască două-trei generaţii.
8. Mărimea suprafeţelor locuibile din România este mai mică cu 15 metri pătraţi pe persoană decât în
orice ţară europeană.
Un alt capitol masiv deficitar, comparativ cu situaţia din ţările UE, este racordarea
gospodăriilor la reţelele de alimentare cu apă şi canalizare.
La nivelul anului 2008, doar 52% din populaţia României beneficia de servicii civilizate de
canalizare şi alimentare cu apă, dar 16% nu beneficia nici măcar de servicii de alimentare cu apă
potabilă. În mediul rural, doar 10% din populaţie are acces la reţeaua de canalizare. Gestionarea apelor
epurate şi a deşeurilor este, de asemenea, extrem de deficitară, peste 50% din apele contaminate nefiind
epurate.
Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată este puternic diferenţiată în profil
rezidenţial – dotarea fiind mai echilibrată în urban decât în rural – şi educaţional – dotarea devenind
mai echilibrată odată cu creşterea nivelului de educaţie şi cu ocuparea în muncă.
Cel mai ridicat nivel de dotare există în gospodăriile de patroni şi salariaţi, aceste gospodării
manifestând continuu preocupări în acest sens. În intervalul 2005–2007, a existat o tendinţă de creştere
a dotării locuinţelor per total (număr mediu de obiecte la 100 gospodării) cu articole de tipul : aragaz,
combină frigorifică, maşină de spălat rufe automată, aspirator, TV color (cea mai mare creştere), CD
player, calculatoare, telefon mobil, bicicletă, conectare la o reţea de internet.
Totodată, s-a conturat o tendinţă de diminuare a înzestrării gospodăriilor cu frigider, congelator,
maşină de spălat rufe neautomată, TV alb negru, telefon fix.
Tabelul nr. 5
Înzestrarea populaţiei cu autoturisme în intervalul 1989–2007 (buc./1000 locuitori)
1989 1991 1993 1995 1997 … 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
0,2 1,4 6,2 2,8 9,9 35,0 10,9 18,7 23,9 26,7 36,5 29,8
Sursa: Anuarul Statistic al României 1995–2008, INS.
Dotarea cu autoturisme a crescut aproape continuu din 1990 până în 2001, când a avut loc
radierea din evidenţă a multora dintre automobilele mai vechi. Din anul 2007, de asemenea, numărul de
automobile a început să scadă, deoarece, în paralel cu radierea din evidenţă a unui număr de automobile
vechi, s-a schimbat regimul de acordare a creditelor bancare şi, astfel, s-a limitat achiziţionarea de noi
automobile.
9. Tabelul nr. 6
Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată (numar mediu la 100 gospodarii)
2015 2018
Aparate audio 76,0 65,5
Televizoare 145,5 163,0
Frigidere si congelatoare 74,7 69,9
Combina frigorifica 49,4 59,7
Masini de gatit cu gaze 96,2 98,3
Masini electrice de spalat rufe 81,3 87,0
Aspiratoare de praf 69,9 76,9
Autoturisme 28,3 38,3
Notã: Începând cu anul 2014, datele au fost estimate pe baza populaþiei rezidente si nu sunt
comparabile cu seriile de date publicate pentru perioadele precedente.
Sursa: Anuarul statistic al României 2019, INS.
Gaficul nr. 2
Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată, in anii 2015 si 2018
28.3
69.9
81.3
96.2
49.4
74.7
145.5
76
38.3
76.9
87
98.3
59.7
69.9
163
65.5
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
Autoturisme
Aspiratoare de praf
Masini electrice de spalat rufe
Masini de gatit cu gaze
Combina frigorifica
Frigidere si congelatoare
Televizoare
Aparate audio
2018
2015
10. Consumul de servicii. Un cuantum mediu mai mic sau mai mare de cheltuieli cu serviciile – în
funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecărei comunităţi sociale –constituie o prezenţă nelipsită din cadrul
oricărui model de consum practicat de lumea modernă. În urban şi chiar în multe zone rurale, viaţa
actuală a devenit aproape de neconceput, în absenţa unor servicii de comunicaţii, a unor minime
facilităţi de transport public, a serviciilor audio-video, a reţelelor de utilităţi publice, a serviciilor de
sănătate sau de educaţie.
În ultimii 20 de ani, populaţia majoritară a României a întâmpinat mari dificultăţi în achitarea la
timp a costurilor utilităţilor publice, din cauza nivelului relativ scăzut al veniturilor, dar şi pe fondul
creşterii sistematice şi masive a preţurilor utilităţilor, pe tot parcursul tranziţiei. În anii ’90, populaţia
din România a suportat costuri dintre cele mai ridicate la acest capitol de cheltuieli, comparativ cu ţările
central şi est europene (unde asemenea cheltuieli au oscilat doar între 14 şi 17%). Ponderea cheltuielilor
cu utilităţile publice a fost, în multe cazuri, covârşitoare în bugetul familiilor de pensionari, salariaţi
cu salarii mici şi şomeri. Acestea nu ar fi putut fi susţinute fără intervenţia asistenţei sociale.
De regulă, cheltuielile cu întreţinerea şi înzestrarea cu bunuri de folosinţă îndelungată a
locuinţei s-au situat, ca pondere în totalul cheltuielilor de consum, după cheltuielile alimentare.
Consumul unor produse de lux. O ţară ca România, cu peste 500 de persoane având venituri
anuale de peste 10 milioane de euro, a devenit interesantă pentru toate marile branduri de lux. Experţii
în marketing ştiu deja că mişcările de pe principalele pieţe ale luxului din ţara noastră indică, de fapt,
evoluţiile ce vor avea loc pe alte pieţe, în avans cu câteva luni, deoarece, de regulă, obiceiurile de
consum ale bogaţilor se modifică doar ca efect al informaţiilor primite din surse sigure şi „la prima
mână”.
Aşadar, România a devenit una dintre cele mai atractive pieţe regionale pentru mărcile de lux ale
industriilor hoteliere, de turism, automobile, spa, modă, parfumuri, accesorii, orologerie şi bijuterie,
concepte organice, gourmet, vinuri şi spirtoase fine, companii aeriene ş.a. Asemenea produse şi servicii
sunt cumpărate nu numai de cei ale căror venituri depăşesc 100 000 de euro pe an, ci şi de consumatorii
ocazionali ai marilor credite bancare. Cele mai mari vânzări se înregistrează, de regulă, pe segmentele
auto, electronice, modă, accesorii, bijuterii, ceasuri, parfumerie-cosmetice şi IT/gadgets.
Industriaşii luxului mondial contează în România pe circa 15 000 de consumatori
deşi, din cauza crizei, piaţa românească de lux a pierdut destul de mult în 2008 şi 2009.
Preferinţele românilor din clasa de mijloc pentru produsele de lux s-au schimbat radical.
Români care îşi pot permite cumpără maşini de lux mai rar văzute chiar şi prin marile capitale
11. europene, îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii ale unor firme consacrate pe plan mondial de la
Milano, Roma, Paris, Londra, Tokio sau New York. Alţii cumpără proprietăţi de sute de mii de euro, în
cele mai exotice destinaţii din Europa sau de pe alte continente, cumpără case inteligente, dotate cu
piscină şi pistă pentru avionul familial şi cu cele mai scumpe aparate high-tech. Consumul ostentativ,
cel care ilustrează un anume tip de reuşită economică, a devenit un fapt la ordinea zilei pentru românii
îmbogăţiţi de curând.
În acest domeniu, în anii recenţi, s-a conturat şi o altă categorie de consumatori ocazionali ai
mărcilor de lux – românii care, aspirând la un statut social mai ridicat, investesc în mărfuri „de firmă” şi
în vacanţe de cel puţin 10 000 euro – bani împrumutaţi, de regulă, de la bănci. Cererea pentru credite
bancare a fost deosebit de ridicată în ultimii ani, tocmai pentru satisfacerea unor asemenea nevoi
personale. Destui comercianţi ai magazinelor de lux ştiu deja, se pare, că în privinţa vestimentaţiei,
românii preferă brandurile italiene, un design mai îndrăzneţ, plătind mai curând pentru marca
produsului decât pentru calitate. Consumatorii de lux români seamănă mai mult în preferinţele lor cu
ruşii şi italienii şi mai puţin cu germanii sau olandezii, de exemplu.
Un raport UniCredit Group (2008) plasează România pe poziţia a treia în Europa centrală şi de
est, în privinţa valorii creditelor de consum acordate, ca pondere în PIB. Se pare că România dispune de
un potenţial important pentru expansiunea marilor distribuitori de produse de lux (Departamentul de
Comerţ Interior din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi
Cooperaţie (ANIMMC).
Evoluția economisirii în România
Rata economisirii a fost excepțional de ridicată în România în perioada de dinainte de 1989, ca
de altfel în toate celelalte țări din Europa Centrală și de Est. Spre exemplu, media ratei economisirii
interne în 1989 în Europa Centrală și de Est era de peste 31% din PIB, România având un nivel la acel
moment de 29.5% din PIB. În același timp, în țările dezvoltate rata economisirii private era în medie de
circa 20% din PIB.
După 1990 ratele economisirii au scăzut substanțial în țările din Europa Centrală și de Est.
Explicația este legată în primul rând de suprimarea consumului din perioada comunistă și economisirea
forțată din acea perioadă. În plus, au fost și alți factori importanți care au condus la scăderea
economisirii în prima parte a tranziției către economia de piață, printre care: ratele foarte ridicate ale
inflației inerente procesului de restructurare a economiei și de liberalizare a prețurilor, scăderea PIB-
12. ului și creșterea ratei șomajului. În plus, încrederea scăzută în moneda națională, falimentele bancare
care au condus la o încredere scăzută în bănci, rata foarte ridicată și foarte volatilă a inflației și
incertitudinea ridicată care au guvernat prima parte a tranziției au fost factori importanți care au condus
la scăderea economisirii.
Economisirea reprezintă practic acea parte a venitului disponibil care nu este cheltuită pe
consum final de bunuri și servicii. Ea poate fi pozitivă sau negativă dacă venitul disponibil este mai
mare sau mai mic decât consumul final. Dacă economisirea brută este pozitivă, venitul disponibil
necheltuit este folosit pentru a achiziționa active (sau pentru simple dețineri de numerar) și/sau pentru a
reduce (plăti) datoriile. Dacă economisirea brută este negativă, trebuie lichidate unele active financiare
sau nefinanciare (sau se utilizează numerarul) și/sau se acumulează datorii suplimentare. Dacă
economisirea brută este zero, consumul final este egal cu venitul disponibil. Venitul disponibil este
nivelul maxim pe care și-l permit sectoarele instituționale să îl cheltuiască pentru consumul final de
bunuri și servicii fără a fi nevoite să apeleze la lichidarea/vânzarea unor active, fără să utilizeze
numerarul disponibil sau să fie nevoite sa contracteze datorie suplimentară.
Economisirea populației are o importanță deosebită pentru decidenții de politică economică
întrucât dacă economisirea populației scade, dependența de intrările de capital din străinătate
(economisire externă) în finanțarea investițiilor crește în situația în care această scădere a economisirii
populației nu este compensată de creșterea economisirii în alte sectoare instituționale. În plus, economia
devine mai expusă la potențiale modificări de comportament ale investitorilor pe piețele internaționale.
De asemenea, o economisire negativă a populației conduce la creșterea îndatorării acesteia și la o
senzitivitate mai ridicată la potențiale modificări de dobândă și/sau venituri, limitând spațiul de
manevră și fiind o constrângere pentru politica monetară și pentru cea de venituri.
Tabelul nr. 7
Depozite atrase pe tipul de sectoare institutionale
Depozite gospodarii
populatiei
(mii lei)
Depozite societati
nefinanciare
(mii lei)
Depozite institutii
financiare
nemonetare
(mii lei)
Depozite
administratie
publica
(mii lei)
Depozite
nerezidenti
(mii lei)
Decembrie 2015 146,780,339.9 91,433,431.6 15,203,898.7 44,296,304.8 71,074,554.1
Decembrie 2018 198,726,319.4 112,287,792.7 18,663,964.4 50,529,941.4 51,686,922.6
Decembrie 2021 283,869,236.5 175,344,046.2 20,089,627.3 53,491,576.1 46,594,543.4
Sursa: Banca Nationala a Romaniei – Statistica monetara si financiara.
13. Două treimi dintre români au reușit să facă economii de la o lună la alta, în timp ce peste 30%
dintre aceștia nu economisesc deloc, după cum arată rezultatele din 2022 a unui studiu realizat de
compania românească de cercetare de piață Cult Research.
Cei care reușesc să economisească sunt mai degrabă persoane cu studii superioare care locuiesc
în mediul urban, preponderent în zona București-Ilfov. Românii care reușesc să economisească cel mai
mult au vârste cuprinse între 30 și 39 de ani și nu au copii.
O treime dintre români economisesc între 6-10% din venitul familiei, peste un sfert economisesc
între 11-20% iar 17% dintre subiecți au declarat că au economisit mai puțin de 5% din bugetul lunar.
Principalul motiv pentru care românii fac economii este acela ce ține de recreere sau relaxare.
Dintre persoanele care au precizat că adună economii, principalele motive de economisire sunt:
concediul sau vacanțele (60%), depunerea acestor bani într-un cont de economii (51%) și achiziționarea
de mobilă, electrocasnice sau alte lucruri necesare pentru casă (42%). În schimb, doar 7% dintre români
economisesc pentru a plăti contribuția către o asigurare de viață cu componentă de economisire.
Principalul motiv pentru care o treime dintre români nu reușesc să facă economii este
reprezentat de faptul că veniturile sunt egale sau mai mici decât cheltuielile de bază ale familiei. În al
doilea rând, ratele unui credit sau ale unui card de cumpărături îi împiedică pe români să
economisească.
„Produsele dedicate economisirii sunt văzute în general ca fiind supuse unor factori de risc:
moneda națională se devalorizează gradual și ireversibil; moneda europeană poate fi afectată și ea de
crize cum ar fi un conflict în Ucraina sau de o scădere a producției industriale pe fondul lipsei gazului
sau scumpirii acestuia; metalele prețioase nu pot fi schimbate rapid în caz de necesitate (cataclism,
război); iar anumite fonduri de investiții, văzute de români în anii ‘90 ca adevărate loterii cu câștig
sigur, au dezamăgit inevitabil. Totodată lipsa de educație financiară a românilor nu dă acestora un acces
facil la informații relevante despre această piață de servicii. Prin urmare pensiile private, asigurările de
viață cu componentă de economisire, titlurile de stat sau investițiile la bursă nu sunt încă utilizate la
adevăratul lor potențial de către români. Este necesară înlocuirea obiectivelor fixate pe termen scurt și
mediu cu unele pe termen lung în ceea ce privește scopul economisirii. Totodată, este de dorit trecerea
la diversificarea produselor de investiții în locul conturilor de economii sau a strânsului banilor ”la
ciorap”, precizează Alexandru Zodieru, Manager General al Cult Research.
În vederea creșterii nivelului de educație financiară, 28% dintre români urmăresc site-uri
economice sau financiare. În acest scop, emisiunile financiare sunt urmărite de 23% dintre români. O
14. cincime dintre subiecți accesează pagini de social media dedicate informațiilor financiare. Mai mult,
18% dintre români urmăresc experți financiari și doar 11% citesc cărți despre finanțe.
„Atunci când vor să economisească, românii au două motive: economisesc pentru ceva cunoscut,
tangibil, previzibil (concedii, electrocasnice) sau pentru ceva necunoscut (pentru posibile situații
neprevăzute), așa-zișii ”bani albi pentru zile negre”. Ponderea sumelor economisite pentru dorințe este
semnificativă iar economisirea, în sine, pentru obiective pe termen lung, este mai rar întâlnită. Astfel,
observăm că modalitățile de economisire eficientă care să genereze venituri în viitor sunt puțin
cunoscute și utilizate de români”, spune Paul Acatrini, Managing Partner & Research Director la Cult
Research.
Cult Research este o companie românească de cercetare de piață înființată în urmă cu 13 ani.
Agenția își propune să ofere soluții de consultanță prin cercetare agilă ajutând companiile, instituțiile și
organizațiile neguvernamentale (inclusiv internaționale) să-și crească performanța adaptându-se mereu
în funcție de nevoile consumatorului.
Puterea de cumparare in Romania
Puterea de cumparare reprezinta venitul disponibil dupa deducerea impozitelor si contribuțiilor
caritabile și incluzând orice beneficiu de stat primit. Studiul GfK indica nivelurile de putere de
cumparare per persoana, pe an, in euro si ca indice (index).
Puterea de cumparare a consumatorilor acopera cheltuielile legate de alimentatie, transport,
utilitati, servicii, energie, pensii private si planuri de asigurare, precum si alte cheltuieli, cum ar fi
concediul de odihna, mobilitatea si achizitiile consumatorilor.
România se află pe locul 31 din cele 42 de țări incluse în clasamentul european. Cu o putere
medie de cumpărare pe cap de locuitor de 7.453 de euro in 2021, românii au o putere de cumpărare cu
50% mai mică decât media europeană. România are un decalaj foarte mare între bogați și săraci.
Capitala, București, conduce clasamentul cu o diferență semnificativă. Anul acesta, bucureștenii au o
putere medie de cumpărare pe cap de locuitor cu aproape 86% peste media națională, dar totuși cu 8%
sub media europeană. Bucureștenii au puterea de cumparare de peste trei ori mai mare în comparație cu
locuitorii județului cel mai putin bogat, Vaslui, unde venitul net disponibil reprezintă aproximativ 56%
din media națională și puțin sub 28% din media europeană.
15. Pentru Romania datele cu privire la puterea de cumparare sunt disponibile cu detaliere pana la
nivel de localitate pentru fiecare dintre urmatoarele categorii: produse alimentare, bauturi nealcoolice,
bauturi alcoolice, produse din tutun, produse de sanatate si igiena, imbracaminte, incaltaminte si
produse din piele, mobilier, produse de uz casnic, sticla, portelan; electrocasnice, electronice de larg
consum, IT&C, foto, ceasuri si bijuterii, carti si rechizite, echipamente sportive, hobby-uri si recreere,
articole pentru renovarea locuintei.
Costul vietii in Italia
Costul vieții în Italia depinde în mare măsură de zona. Comparativ cu alte țări din sudul
Europei, Italia este una dintre cele mai scumpe țări. Cu toate acestea, costul vieții în Italia poate fi
accesibil în funcție de stilul dvs. de viață: de exemplu, închirierea unei camere în Milano va fi mai
scumpă decât închirierea unei camere în Napoli. Costul vieții în marile orașe ale Italiei sau cele
turistice, cum ar fi Milano, Roma, Bologna, Florența este mai mare, în timp ce cel mai ieftin loc pentru
a locui în Italia sunt orașele mai mici din sudul Italiei.
Tabelul nr. 8
Potrivit Numbeo, cea mai mare bază de date din lume privind costul vieții, vă puteți aștepta să plătiți
următoarele prețuri în Italia
Articol
Cost mediu în Italia
(euro)
Costul mediu în Italia
(lei)
In magazine:
Lapte (1 litru) 1,14 € 5,65 RON
O paine 1,57 € 7,77 RON
Oua (12) 2,76 € 13,63 RON
File de pui (kg) 8,36 € 41,31 RON
Orez (alb) (kg) 1,91 € 9,46 RON
Cartofi (kg) 1,24 € 6,13 RON
Sticlă de apă (1,5 litri) 0,41 € 2,05 RON
Sticlă de vin de gamă medie 5,00 € 24,71 RON
Bere (0,5 litri) 1,37 € 6,77 RON
Pachet de țigări (20 buc) (Marlboro) 5,62 € 27,80 RON
16. La restaurant:
Masă pentru 2 persoane într-un restaurant de gamă
medie (3 feluri)
60,00 € 296,50 RON
Cappuccino 1,42 € 7,02 RON
Transport:
Bilet de autobuz (transport local) 1,50 € 7,41 RON
Taxi 1 km (tarif normal) 1,25 € 6,18 RON
Sursa: www.numbeo.com , actualizat aprilie 2022.
Potrivit Numbeo, costurile lunare medii estimate pentru o singură persoană sunt de 3735,50
RON (755,56 €), în timp ce pentru o familie de 4 persoane sunt de 13180,69 RON (2.666,00 €). Cu
toate acestea, Italia este încă o opțiune excelentă pentru cei care doresc să trăiască bine și să aibă o
calitate ridicată a vieții fără a cheltui prea mult. În plus, unul dintre principalele avantaje ale vieții în
Italia este faptul că asistența medicală pentru rezidenți este gratuită, ca parte a serviciului național de
sănătate italian (Servizio Sanitario Nazionale, SSN).
Puterea de cumparare in Italia
În Italia, puterea medie de cumpărare pe cap de locuitor este de 17.242 EUR in anul 2021. Acest
lucru îi pune pe italieni cu aproximativ 14% peste media europeană și pe locul 16 dintre cele 42 de țări
europene participante la studiul GfK.
Există o divizare semnificativă nord-sud în distribuția puterii de cumpărare între nordul bogat al
Italiei și sudul mai sărac. Toate provinciile din primele zece sunt situate în nordul Italiei. Provincia
Milano rămâne în fruntea clasamentului. Zona din jurul metropolei modei are o putere de cumpărare pe
cap de locuitor de 24.604 euro, care este cu 43% peste media națională și cu peste 63% peste media
europeană. Cele zece provincii cele mai puțin bogate se află toate în sudul Italiei. Pe ultimul loc este
Crotone, provincie situată în sudul țării. Locuitorii din această provincie au o putere de cumpărare pe
cap de locuitor de 9.844 euro, ceea ce reprezintă cu aproximativ 57% mai puțin decât media națională și
cu aproximativ 65% mai puțin decât media europeană.
17. Analiză comparativa intre Romania si Italia
Potrivit site-ului numbeo.com:
Costul vieții în Italia este, în medie, cu 69,43% mai mare decât în România.
Chiria în România este, în medie, cu 54,47% mai mică decât în România.
Prețurile de consum în România sunt cu 40,98% mai mici decât în Italia (fără chirie).
Prețurile de consum, inclusiv chiria, în România sunt cu 44,37% mai mici decât în Italia.
Prețurile la restaurante în România sunt cu 49,68% mai mici decât în Italia.
Prețurile la alimente în România sunt cu 40,17% mai mici decât în Italia.
Puterea de cumpărare în România este cu 14,00% mai mică decât în Italia.
Articol Italia Romania Diferenta
In magazine:
Lapte (1 litru)
1,14 €
(5,65 RON)
1,10 €
(5,43 RON)
-4.29%
O paine
1,57 €
(7,77 RON)
0,76 €
(3,75 RON)
-51,46%
Oua (12)
2,76 €
(13,63 RON)
2,24 €
(11,08 RON)
-18,55%
File de pui (kg)
8,36 €
(41,31 RON)
4,43 €
(21,88 RON)
-47,04%
Orez (alb) (kg)
1,91 €
(9,46 RON)
1,20 €
(5,95 RON)
-37,14%
Cartofi (kg)
1,24 €
(6,13 RON)
0,51 €
(2,51 RON)
-59,02%
Sticlă de apă (1,5 litri)
0,41 €
(2,05 RON)
0,52 €
(2,58 RON)
+26,29%
Sticlă de vin de gamă medie
5,00 €
(24,71 RON)
5,06 €
(24,63 RON)
+1,13%
Bere (0,5 litri)
1,37 €
(6,77 RON)
0,77 €
(3,79 RON)
-43.98%
18. Pachet de țigări (20 buc) (Marlboro)
5,62 €
(27,80 RON)
4,45 €
(22,00 RON)
-20,54%
La restaurant:
Masă pentru 2 persoane într-un restaurant de gamă
medie (3 feluri)
60,00 €
(296,50 RON)
30,35 €
(150,00 RON)
-49.43%
Cappuccino
1,42 €
(7,02 RON)
1,80 €
(8,89 RON)
+27,04%
Transport:
Bilet de autobuz (transport local)
1,50 €
(7,41 RON)
0,51 €
(2,50 RON)
-66.29%
Taxi 1 km (tarif normal)
1,25 €
(6,18 RON)
0,51 €
(2,50 RON)
-59,55%
3. Concluzii
Consumul individual efectiv (AIC), un indicator al nivelului bunăstării gospodăriilor, a
înregistrat modificări în majoritatea statelor membre UE în ultimii trei ani, însă cea mai importantă
creştere a fost înregistrată în România, de la 74% din media UE în 2018, până la 80% din media UE în
2020, arată datele publicate de Eurostat și citate de Agerpres, in timp ce in Italia AIC scade de la 100%
in 2018 la 96% in 2020.
Produsul intern brut pe cap de locuitor (PIB pe locuitor) in Romania a fost de 66% din media
UE in 2018 si de 72% in 2020, iar in Italia a fost de 97% in 2018 si de 94% in 2020.
Consumul individual efectiv (abreviat AIC în limba engleză), reflectă mai fidel bunăstarea unui
cetăţean dintr-o anumită ţară decât Produsul Intern Brut pe cap de locuitor. Acesta din urmă se bazează
pe bunurile şi serviciile achiziţionate şi plătite de o gospodărie.
În schimb, AIC se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor realmente consumate de indivizi,
fără a ţine cont de faptul că acestea au fost contractate şi plătite de către gospodării, guvern sau
organizaţii non-profit. De aceea, este de preferat pentru comparaţii internaţionale și reflectă mai bine
nivelul de trai.
Diferenţele rezultă din aceea că ponderea plăţilor făcute direct de gospodării pentru servicii
importante, precum sănătatea şi învăţământul, diferă substanțial de la o ţară la alta. Astfel, ordinea
19. aparentă a țărilor după nivelul de trai, ce ar rezulta din compararea clasicului PIB/locuitor, poate suferi
modificări importante.
Pentru a stimula economisirea privată pe termen lung, politicile publice trebuie îndreptate în
primul rând către atenuarea efectelor procesului de îmbătrânire a populaţiei, prin politici demografice
adecvate. În al doilea rând, reducerea şi stabilizarea inflaţiei şi a deficitului bugetar printr-un mix de
politici macroeconomice adecvat vor avea un impact pozitiv asupra ratei economisirii private pe termen
mediu şi lung.
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.imm.gov.ro
2. https://www.revistacalitateavietii.ro, articol scris de Mariana Stanciu in anul 2010
3. https://insse.ro, Anuarul statistic al Romaniei, 2019
4. https://mpra.ub.uni-muenchen.de/, articol scris de Ionuţ Dumitru, Romulus Mircea, Ionela
Jianu (Dumitru) in anul 2011
5. https://bnro.ro, Baza de date interactive
6. https://economedia.ro
7. www.numbeo.com
8. https://economie.hotnews.ro
9. www.gfk.com
10. www.revistabiz.ro
11. www.bancherul.ro
