Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
O R T H O D O X Ă R O M Â N A
ANUL VI. — 1882.
BISERICA
O R T H O D O X ! R O M N A
JURNAL PERIODICtl ECCLESIASTICC
i. - 1 8 8 2
,Predică cuventul"
U. Tim. IV, 2.
BUCURE...
TA B E LA
de
Materiile ce să cuprindă în jurnalul „Biserica Orthodoxă. R om âni" pe anul al Yl-lea
al editaret 1882.
I
. ....
No. ju ra . peg.
Acte de donaţie.................................................................. ^ 379
Idem................
IV
PARTEA DOGMATICA
No. jurn. p*g-
Expiicarea simbolului credinţei din punctul de ve­
dere dogmatic şi moral.................
κ .................... II — 110Buna vestire......................................................
Simbolismul pesceluî.......
JTJKNALU PERIODIOU ECLESIASTIOl
Μ ©=■
eiivt:ntulw
I. Tin,. I V . 2.
Iubiţi preoţi şi creştini Români Orthodocşl,
Progresul...
şi a 1da nutrimentul corespundetorii cu cerinţele lut,
cade asupra p a s t o r ilo r spirituali — asupra păstorilor
biseri...
redactor al acestui jurnalti, face şi acum unu căldu­
rosul apelti la întregul clerfi şi poporu românii ortko-
doxti şi Ί ...
ale stile, nu sd întărită, nu gândesce răul; “ numai ea
tute Ic sufere, le crede, le speră şi le rabdă. Dragostea
nici o-d...
Esplicarea Simbolului Credinţei
DIN PI'NCTELE DE PRIVIRE
D O G M A T I C I I S I M O E A L U
ARTICOLUL V.
„Şi a htvialti n...
fi E8PLICATEA SIMBOLUL!’! CREDINŢEI
rea adevărului, vestea despre minunea înviereî Doip-
nuluî sa respânditti ca fulgerul ...
KSPLIC'ABKA SIAJUOLL'LI Î CKEDINŢEÎ I
şi nevecjute. Maî constatamfi adeverii] îîivierei şi din
îuseşfprofeţiile Mântuitoru...
8 EXPLICAREA SIM BO LULUI CREDINŢEI.
Kăscumpărătoriti. Neamul omeuescti, 111 unna păca­
tului stramoşescii căduso sul) ble...
E S P L IC A K K A S IM B O L U L U I C R E D IN Ţ E I
terii, noi ne facemti părtaşi personeîşi meritelor Dom­
nului, ne f...
1 0
KSI’LlOAKE.V SIMBOLULUI CREDINŢEÎ
oarefi morţeî; ceea ce mal aşteptămtt. este învierea
generala a. corpurilor. Şi pe a...
Ο ν β V / .
. ;i3;λ-=·;· ‘ v f-^ ^
' 1 - r t b vi;:■ >:iV *1 ,^
* ? ." ·.<:· - r : ^ o
. ‘ ^ V *V ^
’ . ·. Λ ^ ?* ' "°> ·'...
12 MKMORiC PENTRU rÂXTAKII.K BISKMCKSCI În ROMANIA
masele poeme ce se cântă în biserieele creştine, sart ivit şi
artistă m...
aveaţi de la cine învăţa. De aceea creştinii de la Pereniysl
trimisese cAţi-va dascăli sau diaci de ai lor, in Moldova, ca...
se păzia şi pe timpul când el scrin (op. Dim. Cant. t. Π, descr.
Mold. p. 170, Buourcscî 1875).
In condica obiceiurilor le...
>ΙΕΜOKIϋ PENTRU CÂNTAΚΙI-Κ flfHKKICKtfCf ÎN ROMÂNIA If)
cutii Miii all venit în ţcrile nostre cel mai mitciii dascăl de
câ...
sc'pîlzia şi pe timpul când el scria (op. Dim. Cant. t. II, deecr.
Mold. p. 170, Bucurescî 1875).
In condica obiceiurilor ...
MKMOKlC PENTRU CÂNTÂKJI,E HIHKKRKMCÎ ÎN ROMÂNIA 1Γ»
cuţii ani aii venit în ţările 11(intri* cel unu ânteiii da,scai de
cân...
la Români, au contribuit mult, monastirile din orient care
,iveau în România monastiri date sub administraţia lor,
si unde...
ΜΚΛίυιιιΰ puntul' cAntAju l e m s e k i c e s îÎ i. uo m ân ia 17
cl. cs. crtţa, tare ca tunetul, luminata, xcrpdtca sau s...
1 8 m em ortO p e n t r u c â n t ă r i l e b is e r ic e s c ! în r o m â n ia
rea era espusă capriciului şi talentului c...
MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA 1 '.)
Micit şi clin Galiţia sau Rusia-Roşic. Pc la jumătatea vdcnluî
al XV...
2 0 MEMORlC PENTBU CANT.XlULE 15ISER1CESCI ÎN ROMANIA
nelor neciinoscStore, ele nu par a avea nici o analogie între
densel...
MKMOKiO ΡΚΝΊΊίΐ: CÂNTĂRII,Κ UISKKIC'KKCI ÎN ROMÂNIA 21
în cântare armonică, adăogând la ele* paiviturile eu note.
cerute p...
2 2 MEMORlC PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA
slavonesc, numit altniinterea bulgăresc sau scrbesc, dupre
cum şi limb...
MEMORIU PENTRU CANTABILE BISERICESCI IN ROMANIA 2.»
mai continuri. si astă-dî în Bucovina, în biHcricilc creştinilor
ruten...
2 4 ΜΚΜΟΚΙΓ PKNTRU ΓΛΧΤλΗΠ.Κ IiISKKK’K S ri ÎX ROMANIA
puţin uncle cântări grecesce. aduce esemplul altor naţiuni
ortliodo...
' mers aşa departe, în cat ţîn biserica sc· andean acelea*! ma-
T neUfşi taximuri âle cântecului turcesc, cu care resună l...
Ml . H i l l IT..
încercat a o perfecţiona. Aşa art fost noul protopsalt
Cliriwinth, şi preotul Balasie contimporan (în vc...
ΜΚΜ ΟΚίϋ PEN TRU CÂN TĂRILE B IS E R IC E S C ! ÎN ROMANIA 27
perit panii acum unde-va în ţerile nostre. Un singur catava-...
2S MKMQRlC PENTRU ΓΛΝ ΤλΚ ΙΙ.Κ filSERlCbSt ·1 IN ROMANIA
căutările biseriecsei dupre. psaltikia veche, si mişcat din dra­
...
MEMORIU L O T R U CÂNTĂRILE BISKKICKSCÎ i ROMANIA 2!)
teaii rom ânesce, puţine glasuri înăbuşite se andean românesc!
dintr...
tece si amestecături de pestrefuri în sfânta biserică, nu este
primit nici dascal, ini1 dtr va canta chiar alcătuiri turee...
m e m o r ii) p e n t r u c â n t ă r i l e b îs e r ic e s c i în r o m â n ia 31
urma în ţ,0ră. In anul 1827, Macarie a ...
românesci puse pc psaltikie, care însă nu s'aii dat la lumina.
Aceste trei mart scdle de cântări : a Iul Veniamin în laşî,...
MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC! ÎN ROMÂNIA 3 3
nostre bisericesc!. Uniil românesc, carele represinta geniul
cântăreî ...
murit; <5r Panu a continuat opera începută, si a adus’o ]a
săvârşire.
Fructul ostenelelor de 25 ani ale hu Panu, precum el...
MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC’! ÎN ROMANIA 3 5
cel (fântâni profesor de cântările bisericeşti în serninaful din
Buc...
noul, ueobiclniiite în cărţile bisericesci. Acostă reformă mu-
sicală a prosomielor ş’ar avea locul numai atunci, când tex...
MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMAXM -»7
prea venerabilul protopresbiter Sanmil Andrievicî Morariu,
actualul mi...
turnuri antice, ne maî uzitate la noi, sau conservate nu­
mai în «ciute cântări speciale.
Să revenim acum iarăşi la starea...
MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎX ROMANIA 3 0
dascălii simpli dc la ţera, în privirea neapăratului lor servi­
ciu bi...
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
1882
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

1882

Related Audiobooks

Free with a 30 day trial from Scribd

See all
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

1882

  1. 1. O R T H O D O X Ă R O M Â N A ANUL VI. — 1882.
  2. 2. BISERICA O R T H O D O X ! R O M N A JURNAL PERIODICtl ECCLESIASTICC i. - 1 8 8 2 ,Predică cuventul" U. Tim. IV, 2. BUCURESCI TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISEBL1CESC1 34, Strada Principatele-Unite, 34 1 8 8 2
  3. 3. TA B E LA de Materiile ce să cuprindă în jurnalul „Biserica Orthodoxă. R om âni" pe anul al Yl-lea al editaret 1882. I . . .CESTIUNI DE, ACTUALITATE ii No.juxn. Apelă către preoţii şi creştiniiVromânT-orthodoxî... I — Preotul salariat de c o m u n ă . .................... „ — Posiţia materială a clerului nostim.......................... „ — Resumat de lucrările St. Sinoddinsesiunea detomna a anului 1881.............................................................. „ — Inaugurarea Tipografiei cărţilor Bisericeşci.......... „—■— Starea monastirilor................................................. II — PropunereaI. P. P. S. S. Metropoliţi şi P. P. S. S. Epişcopi, pentruîmbunătăţirea posiţiunei preoţilor, tă­ cutăîn Senatu............................................................... tî — Poziţiunea protoereilor şi a proistoşilor................... „ — . Poziţiunea preoţilor................................................. n — Proiect de lege pentru întreţinerea clerului după ra­ portulcomisiuneTSenatului.......................................... in — Representaţiunea înaintea casei repreeentanţilor Un­ gariei de £xcelenţia Sa P. S. Archiepiscopu şi Mitro­ polit Miron Romanul în numele bisericei greco-orien- tale Române în Transilvania şi Ungaria..................... IV — Representaţiunea capitolului metropolitan greco-ca- tolic din Blajul eţc.............................................................. » — învăţământul secundar înTransilvania.................... » — O nouă proba despre neplătirea salariilor la Preoţii de pe la comunelerurale.............................................. * — Proiect de lege pentru întreţinerea clerului şi a Bise­ ricilor din comunele urbane şi rurale, votatu de Senat împreună cu discuţiunile urmate................................. VI
  4. 4. No. ju ra . peg. Acte de donaţie.................................................................. ^ 379 Idem.......................................................................... VÎ1 — ^46J Idem...................................................................................... VIII — 510 Idem...................................................................................... IX — 569 Catedrala metropolitană din Iaşi.................................... VIII — 474 Poziţiunea Preotului rural.............................................. „ — 475 Deschiderea Congresului Bisericesc, dinBucovina... „ — 481 Observaţiunt asupra câtor-va articole din proectul de lege pentru întreţinerea clerului şi a Bisericilor... XI — 625 O nuntă ortodoxă în Ierusalim..................................... VII — 398 Inconvenietele sistemului parochial.............................. XII — 726 Memoriul districtului Oltul.............................................. II — 116 Tabelu de numerul indivizilor ce au trecut la reli- giunea creştină ortodoxă în cuprinsul Eparchiei Epis­ copiei de Argeşiu de la anul 1875—1881....................... II — 128 Cuvântarea Pre Sfinţitului Archiepiscopu şi Mitro- pulitu Dr. Silvestru MorariQAndrieviciu, la deschiderea Congresului bisericesc al achidieceeel Bucovinei......... X — 609 Actu Sinodalii.................................................................... XII — 735 II. SANTA s c r ip t u r a Cetirea şi meditarca Sântelor scripturi......................... VIII — 465 11L PARTEA ISTORICA w Memoriu pentru cântările bisericesc! în România. .. 1 —11 Numerul Patriarchilor ortodoxă.................................... „ — 50 Ciril, părintele alfabetului cirilic.................................... II — 79 Idem..................................................................................... III — 15 Separaţiunea definitivă între Biserica orientală şi occidentală în timpul Patriarchulul Machail Cerulariu IV — 205 înmormântările în Biserica veche................................ XI — 513 r-' Iulian Paravatul................................................................. „ — 518 Idem..................................................................................... X — 574 Idem..................................................................................... XI — 665 Numele ce se da primilorcreştini.................................. IX — 541 Aşa numita schismă bulgară........................................ X — 597 Inscripţia de la MonastireaRezboenI........................... XI — 649 Idem.................................................................................... XXI _ 689 VJ*
  5. 5. IV PARTEA DOGMATICA No. jurn. p*g- Expiicarea simbolului credinţei din punctul de ve­ dere dogmatic şi moral........................................................ Mistc-riul Botezului.......................................................... Idem.................................................................................... 111 - 1 Idem.................................................................................... " i w Misterul Mir-ungereî........................................................ - I d e m ............... ................................................................ VI - 3 2 9 Misterul Eucharistieî........................................................ VII Idem.................................................................................... VIII - 44« PScatul contra St. Duchfi............................................... ^ “ V. INVfiŢfiTURÎ PASTORALE îndemnuri părintesc! către toţi orthodoxil.................. III - Predica în Biserică.......................................................... * - VI. PARTEA OMILETICA Primul discursal St. loan Chrisostom,contra adversa­ rilor vieţeî inonachale.......................................................... VI — 366 Idem.................................................................................... VII — 430 Al doilea discursă contra adversarilor vieţeî monas­ tice al St. loan Chnsostom.................................................. VITI — 487 S. Thasci CaeciliCypriani de dominica oratione. . IV — 250 Idem..................................................................................... V — 310 Idem..................................................................................... VII —- 440 Idem..................................................................................... VIII — 4#9 VIL PARTEA LITURGICA Oficiile bisericeşti............................................................. 11 — 73 Idem.................................................................................... III — 38 Idem .................................................................................... IV — 216 Idem .............................................. ..................................... V — 2«0 Diaconesele creştine......................................................... V — 286 Idem .................................................................................... VI — 334 Despre naşi la boteză....................................................... V — lî**i
  6. 6. κ .................... II — 110Buna vestire...................................................... Simbolismul pesceluî...................................................... ^48 Serbatori neinutabile...................................................... ^20 viu. REGULAMENTELE ST. SINOD Regulament pentru revisuirea şi editarea cărţilor bi­ sericeşti .................................................................................. VI 321 Regulament pentru relaţiunile bisericel ale clerului orthodoxu românii cu eterodoxi sau de altîi ritfi, şi cu necredincioşii care trăescu în Regatul României........... VH — 385 IX. MATERII DIVERSE Programa facultăţii teologicegreco-orientale din Cer­ năuţi .......................................... ........................................... III — 44 Idem..................................................................................... IX — 558 Circulare către top stariţiî şi stariţile de monastirî din cuprinsul Eparchiei St. Mitropolii a UngiO-Vlachiel III — 54 Cronologia bisericescă...................................................... VII — 413 Discursii pronunţată cu ocasia venirel în Craiova a P. S. Episcopii de Romnicu............................................... X — 623 X. Sumarele şedinţelor St. Sinodu..................................... I — 263 Idem..................................................................................... II _ 279 Idem................................. .................................................... ΙΠ — 295 Idem...................................................................................... IV — 311 Idem................................................... ; ................................ V _ 327 Idem...................................................................................... VI __ 343 Idem...................................................................................... VII — 359 Idem..................................................................................- νΠ Ι — 375 Idem...................................................................................... IX _ 391 Idem...................................................................................... X __ 423 Idem....................................................................................... XI — 439 Idem....................................................................................... ΧΠ — 445
  7. 7. JTJKNALU PERIODIOU ECLESIASTIOl Μ ©=■ eiivt:ntulw I. Tin,. I V . 2. Iubiţi preoţi şi creştini Români Orthodocşl, Progresul ce face lum ea astă-di în diferite ramuri de sciinţî si arte în genere, precum si în diferite părţi a fie-căria din acestea, este incontestabil. Conform cu duplitatea nature! omului, sciinţa în genere se împarte în done : — una care tinde la a uşura si îmbunătăţi partea dinafarieă a lui, iar alta cea din năuntru. Cea ânteitt ca unace se refera mai de aprope la cerinţele exteriore ale om ului, care în present se ocupă apr<>pe num ai de ele, m erge ore-cum spre desvoltare singură de sine, fiind m ânată spre acesta de untt iiiterestt apropiaţii şi vedutu. Λ doua înse - cea interi()ră, de şi mai însem nată în sine — cari fără ea omul nu este omu, — ca una ce în aparenţa presintă unu interesu mai depărtată, se desvolta forte încetti. Sarcina de a îngriji de desvoitarea acestei părţi mai însemnate ce compune pro omu. ad ică de sulletu
  8. 8. şi a 1da nutrimentul corespundetorii cu cerinţele lut, cade asupra p a s t o r ilo r spirituali — asupra păstorilor bisericesc!. ( Vu-T este bine constatatu ca omul, după scurtimea vieţeî lui, nu pote cuprinde, seîi mai bine disu nu pote avea deplina cunoscinţă despre tote ra­ murile de sciinţî. Astti-felii fiindii lucrul, pastorul spiritual trebue a face usu de tote mijlocele ce potu a Ί piuie în po- siţiune de a merge cu bună reuşită, şi a conrespunde câtu se pote mai mulţii inareî şi grelei sarcini ce a luaţii asupra şi. Şi acesta trebue a o face cu atâta mai mult, cu câtii calea care duce la Împărăţia ceru ­ tul pe care trebue a şi conduce turma este îngustă ψ. spintisă, — cu câtii moralitatea este de deci de mii de ori mai greu de introdusti şi înrădăcinaţii 111 omenire, de cât ori şi ce sciinţa omenescă, Acesta se atestă nu numai de Sânta Scriptură şi Sânţii Părinţi ai bi- sericei, ci şi de unul dintre păgânii cei mai înveţaţi ai timpului seu — de filosoful Platon, care dice : „Mie totU-de-una mi s a păruifi, si acum mi se p a re, ca tâlc cele-Îalte sciinţe nu sunt aşa de grele ca sciinţa de a fa ce p e omii virtuoşiiu. între mijlocele de cari pote face usu păstorul, pentru a putea pluti cu bunii succesfi pe ocenul cel furtunosu şi a ieşi în urmă la limanul celu linii al ostenelelor sele, suntii şi jurnalele bisericesci, cari ’i punţi la disposiţiune parte din materialul necesarii, de care voindti a se folosi, pote a ’şi mări capitalul seti aciinţiticii şi moralii. Der fiindu-eă unii jurnalii bisericescti, dupre po- siţiunea bisericei nostre de astădi, nu se p<5te edita tară concursul pastorilor şi al creştinilor, comitetul
  9. 9. redactor al acestui jurnalti, face şi acum unu căldu­ rosul apelti la întregul clerfi şi poporu românii ortko- doxti şi Ί rdga a’i da totii concursul spre a se putea continua. Materiile ce se vorîi publica, vor ii ca şi pana acum totiidupre programul Sântului Sinodti, preveniutii prin regulamentul specialii, tratându-se cât se va putea mai multe cestiunî de actualitate şi relative la mo­ rala practică. întemeiaţi dar, pe biiie-voitorul concursii al cle­ rului şi poporului românii orthodoxii, care credemii că nu va face dificultăţi, comitetul redactorii, autori- satu de Sântul Sinodti, începe editarea jurnalului Biserica orthodoxă română şi pe anul al I-lea, de la l-iii Ianuariii 1882. Ua-dată cu acestea comitetul se crede datorii a în- sciinţa pe onorabilii abonaţi că, deca în decursul anului trecutii al editărei jurnalului, nu li s au trimis numerele în fie-care lună, causa a foştii că comitetul neavendti cu ce înteinpina cheltuelele, a foştii necesi­ tată a mai amâna editarea numerelor din urmă pînă la încasarea abonamentelor.Numerele însă, de şi mai târziii, s’ati trimişii tote. Sperămii însă ca, în acestu anu totul să fie bine şi regulaţii, decă nu se va dice : „Eu sdntu a lut Pa vel, etc a hă Chifu, iară eii a hă Apolos, ci cu toţii vomu fi numai ăi Iul Christos, care singur este pacea şi dragostea n6strău. Fie d£r ca dragostea recomandată de Domnul nostru lisus Christos să ne servescă de norma; căci numai „ea — ne învaţă Sântul Pavel — nu prim esc?, nu se sum eţesce, nu să portă cu necuviinţa, nu caută
  10. 10. ale stile, nu sd întărită, nu gândesce răul; “ numai ea tute Ic sufere, le crede, le speră şi le rabdă. Dragostea nici o-dini(5ra ηιι cade. Alt-fel, „de amil avea tută sciinţa şi credinţa.;.... de ne-amîi da β klar corpu­ rile spre ardere, nici unu folosii nu ne este (1. Car. XII, 1 —8). Preşedintele comitetului, Arcliiereiil Silvestru B. Piteşt&iu.
  11. 11. Esplicarea Simbolului Credinţei DIN PI'NCTELE DE PRIVIRE D O G M A T I C I I S I M O E A L U ARTICOLUL V. „Şi a htvialti n l.rttîa ifi tlwpve tm/iliiri." Făcendii, fraţii mei, profesiunea nostra de credinţă şi 111 acesta privinţă, prociamandu actul învicrci Domnului, noi constatămii spre sciinţa şi mantuirea nostra câte-va adeverim absoluţii necesare. Aşa, constatămii mai ânteiii adevenii istoricii alii Tnvierei Domnului : Domnul şi Mantuitoriul nostru lisus Christos a bine-voit, precum amu vedutu în ar- ticulile precedente, a suferi în locul neamului ome- nescti tot felul de schingiuiri, morte şi înmormântare; acesta nu s’a negaţii nici-o-dată de nimine; Iudeii contemporani, şi mai cu samă cărturarii şi fariseii, se făliaii că aii pututii dohorâ pe acestii duşmanii alţi lorii; Pliat raporteză imediaţii la Roma despre cele petrecute cu lisus Christos Nazarincanul; Păgânii, în totii timpul persecuţiilor, imputaţi ehreştinilor că se închină ca lui Dumnedeft nnui om pe care Iudeii l’au restignitii pe cruce; nici unii din inimicii chres- tinismului n’att negaţii nici-o-dată faptul suferinţelor şi a morţei Domnului. Timpul şi locul, când şi unde a foştii înmormentatti se scie de tota lumea. Dar de acestii faptii stă strînsii legaţii faptul înviere i; căci a treia di după mortea Domnului, ştia deja totii Ieru­ salimul că Christos a înviaţii; şi cu t6te mesurilc perfide luate de cărturari şi farisei pentru întuneca-
  12. 12. fi E8PLICATEA SIMBOLUL!’! CREDINŢEI rea adevărului, vestea despre minunea înviereî Doip- nuluî sa respânditti ca fulgerul în fotă lumea cunos­ cută pe atunci, în mai puţinii de unii anîi. Daca acestii adeverii chiar ar ti isolatii şi de neniuneratele împrejurări contemporane, din care am citatti numai cate-va, credinţa despre învierea Domnului, devenită astă-dî universală, ar ti de ajunsti, ar fi respunsul fără replică, contra orî-făriu necredincioşii. Singură numai formula de salutare, usitată la marea serbătore a Paschăî : Christos a în viat! şi respunsul A devărat a în viat! este de ajuns pentru încredinţarea fie-căruî omu de bună credinţă; căcî, a mai nega faptul, ar însemna că presupunemu pe totă lumea smintită. Din aceste puţine observaţii ne putem încredinţa, fraţilor, că nici unu adeverii istoricii nu este mai bine garan­ taţii de câtii adeverul înorţeî şi înviereî Domnului. Alai departe, în acestii scurţii articul de credinţă, noi constatarăţi adeverul înviereî şi din punctul de vedere profeticii; căci totul ce se referă la lisus Christos şi fundarea Bisericeî creştine, este prevedut cu sute şi chiar cu mii de ani mai nainte, în Sântele Scripturi ale vechiului Testamentii. Aşa, profeţii au prespusu Naşterea Mântuitorului din fecioră, locul naşterei, locul retragereî sale în viaţa privată, pre­ dica şi minunile sale, patimile şi mdrtea sa de cruce; asemine aii prespusii şi învierea sa cea de a treîa di. •Şi când mărturisimu în simbolul credinţei că Dom­ nul a înviată a treia di dupre scripturi, noî consta­ tămu dilnicu şi în faţa liimeî întregi că t6te predice- rile profeţilor suntu împlinite în persona Mântuitorului si că prin urmare elti este trimisul lui Dumnecjeii, Fiiul lut Dumnecjeii, Domnii alii tuturor celor vedute
  13. 13. KSPLIC'ABKA SIAJUOLL'LI Î CKEDINŢEÎ I şi nevecjute. Maî constatamfi adeverii] îîivierei şi din îuseşfprofeţiile Mântuitorului; caci Kltt a nriitfitri mal nainte şi mortca, şi felini morţei ce era se .sufere; a .spu.su şi despre învierea sa din morţi, şi ca acesta va urma conformii îiitemplărei petrecute în vechiui Tes- tamentu cu lona; adecă, că precum acesta a sfatii în pântecele chitului trei dile, aşa şi Domnul va sta treî dile în inima pamentului. Aşa dar, când mărturisimii în simbolul credinţei mistrc că Mântui­ torul ci înviat n tvp1.fi φ riupre scripturi, trebuie* să rccunoscemfi în acesta împrejurare din viaţa Dom- nuluî cea maî puternică dovadă, dată din partea lui Dumnedeti însuşi, despre origina cerescă a înviţătu- reî chreştineştî ce avem norocire a profesa. Trebue să raţionămtt scurţii şi cuprindetoriu, că numai Dum­ nezeii a pututtt să cunoscă lucrurile cu sute şi mii de ani înainte de ivirea lor; că numai Klti pote face minuni, ca învierea din morţi; că prin urmare, I)uin- neejeii este celii ce a vorbiţii prin profeţit Vechiului Testament; carele prin sine însuşi a prespusînvierea, şi carele a şi înviatu precum a disîi, prin propria sa putere. Şi ast-feliil să timu purure gata. un a ne îndoi, ci a da respunsu. solidîi tuturor celor ce voescfi a ne ispiti în privirea credinţei nostre. In fine, celii mat mare adeverii ce constatăuni noi prin acestii articul al credinţei, este adeverul înviereî generale, care şi face ca artieulul nostru să tie înalţat la rangul de dogmă. 111 cursul vieţeî sale pămentesci lisus Christos de maî multe ort ’si manifestase pute­ rea sa contra conipţiunet şi a morţel, ertând pecate. vindecând bole şi înviiiulii din morţi; şi tocmai 111 aceasta şt esprima misiunea sa de Mântuitorii! şi
  14. 14. 8 EXPLICAREA SIM BO LULUI CREDINŢEI. Kăscumpărătoriti. Neamul omeuescti, 111 unna păca­ tului stramoşescii căduso sul) blestem u, corrupţiune suHetcsca şi trupesca si m<Srte eternă. A fi scăpata de aceste rele. era nevoia eea maî mare a omenireî; şi Dunmedeii 111 nemărginita sa îndurare a aflaţii şi aplicată mijlocul, prin trimiterea 111 lume a propriului seu Fiiti, care era destinaţii a sejertvi 111 locul nostru. Elii cclu fără de pecatu, — şi a sfărâma ast-feliti puterea păcatului, precum şi tote relele ce decurgti din elii. Apoi, dacă înaintea păcatului nu exista morte, care dupre (lisa apostolului 1111 este de câtii plată a păcatului, — negreşitti că după răscumpăra­ rea de pecatii, natura omenescă trebuia să se resta- bilescă Î11 primele sele condiţiuni şi prerogative; 111ortea trebuia să fie înlocuită prin viaţă, stricăciunea prin nestricăciune şi blestemul prin bine-cuventare. Ecă ce face Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Christos prin patimile, mortea şi învierea sa; aşa că dupre apostolul îviindU din m orţi, elii se face ca o pârgă, ca unu primii fructu alţi vieţeî eterne, câtii din partea celor adormiţi. Căci, dacă m ortea a venit p rin tru n otnil, învierea nu mai puţinii trebuia să vină printrunU om ti; şi dupre cuinii în Adam toţi m oru, aşa în lisu s Christos toţi vorii învia, fie-care în ordinea sa : Christos mai âutăiu ca pârgă, apoi toţi cei ce suntii ai seî, care aii credutu 111 venirea sa (I Cor. 15, 20—23). Pentru a înţelege bine cumti, ca urmare a înviereî lui lisus Christos, νοιιιϋ învia o-dată şi noi toţi, şi cumti mortea va fi învinsă cu totul, trebuie a observa că, dupre învăţătura Scriptureî, prin credinţa 111 Cliristos şi prin comunicarea cu Sântele Sele Mis-
  15. 15. E S P L IC A K K A S IM B O L U L U I C R E D IN Ţ E I terii, noi ne facemti părtaşi personeîşi meritelor Dom­ nului, ne facem, prin urmare, partaşî şi înviereî sele. Ecă pentru ce Elii-însuşî învăţa : Eri Simţii învierea .şi viaţa, cel ce crede în mine, de va şi muri, viii va fi (loan 11, 25). Eii simţii pânea vieţeî, care s a pogorît din ceriii j şi orl-cine va mânca dintr ansa va vieţui eternii ,■şi pânea care o daii Eli, este însuşi corpul meii pe care Iii daii pentru viaia lurnei (loan 6, 51). Cehi ce mănâncă corpul meii şi bea sângele meu, întru nune rămâne şi eu întru chi (loan 6, 57). Celii ce mănencă corpul meii şi bea sângele meii, are viaţa eternă, şi eu Iii voia învia în (Jitia cea de apoi (55). Apostolul învaţă de asemine când vorbeşce despre botezu : Câţi în Christos v ’aţl botezată, dice elii. în Christos v’aţî îmbrăcaţii (Gal. 3, 27). Şi aiurea : Λ'ιι sciţi voi că noi toţi cari amic foştii botezaţi în lisu s Christos, ne-am botezata în mortea lui? Căci prin ( cu ­ fundările) botezului am fostă îngropaţi cu elii, ca să murimn păcatului. Deci, dacă am murită cu lisu s Christos, noi credem ă că vornic şi învia cu E lii; căci şcimii că lisus Christos, înviindU din m orţi. nu va mat muri şi că mortea nu mai ave nici o putere asupra Lui (Rom. 6; 3, 4, 8, 9). în temeiul unei asemine uniri cu Christos, not ore- cumti suntemti şi înviaţi cu Elti (Col. 3. 1), dupre cum, altă-dată, pecătuindii toţi în Adam părintele nostru, am foştii supuşi toţi morţeî(Rom. 5; 12 — 19). Cum că resultatul meritelor Domnului şi a strînsei nostre uniri cu Elu, este învierea generală, nu putem să avemu, fraţii mei, nici cea mai mică îndoelă. în ­ vierea generală este şi efectuată în principii, şi de o cam dată în spirite, prin ştergerea păcatului şi stri-
  16. 16. 1 0 KSI’LlOAKE.V SIMBOLULUI CREDINŢEÎ oarefi morţeî; ceea ce mal aşteptămtt. este învierea generala a. corpurilor. Şi pe aceasta a nume o are în vedere apostolul candu raţionezi cele următore : „Dacăpi'edicămii că Christos sa seutatu din m orţi, emu clicii unii dintre voi cil nu este, învierea morţilor? Că. de nu este învierea morţilor,atunci nici Christos n a înviaţii, si daca n a înviat Christos, atunci predica rea nostru este zadarnică si. credinţa vostră, deşartă. Ba mntemU încă si mărfuri mincinoşi al tul D wnnetţeil; căci mărturisimfi despre Elii că a înviaţii pre Christos, p re carete nu f a înviaţii dacă de sigurii, morţii, nu în- viază. Căci, de nu înviază morţii nici Christos n a înviaţii. Şi dacă n a înviaţii Christos, deşartă este cre­ dinţa vostră, şi încă sunteţi în păcatele vostre. Atunci si cel ce aii adormiţii în Christos sunhi perduft. De sperăm în Christos numai în viaţa acâsta, suntemil mal miserl de câtă toţi omenii“ (Corint. 15; 12— 19). Mârturisindu, Fraţii mei, ast-feliii, şi cu credinţa curata şi nestrămutata articolul simbolului, despre care vorbimu, să nu ne temeinti nicî-o-dată de morte, ştiindu câ va suna m ai curendu sail maî târdiu ora cându morţiî audindu vocea Fiiuluî lui Duinnecjeu, vor îmda. Să nu ne îndoimu despre reformarea na- tureî înjstre trupeşei, şi să ne gr&bimii cu refonnarea dupre Diunnedeu a vieţeî nostre temporale, pentru ca să ne arătâmii, în cjioa cea mare a Domnului, demni de tote bine-facerile sale, şi să ne facemtt par- taşl vecLiiieeî fericiri în unire cu Domnul şi Mântui- toriul nostru lisus Christos, căruia se cuvine mărire, oilore şi închiuâciune îu vecii vecilor. A h c h i e r e u l I n n o c e n t A I . P l o e ş t e n u .
  17. 17. Ο ν β V / . . ;i3;λ-=·;· ‘ v f-^ ^ ' 1 - r t b vi;:■ >:iV *1 ,^ * ? ." ·.<:· - r : ^ o . ‘ ^ V *V ^ ’ . ·. Λ ^ ?* ' "°> ·' i î - W M E M O R I U pentru CÂNTĂRI LE B lSE R IC E SC f ÎN RO M AN IA 1 După ce Sântul Sinod întrun mod nemerit a resolvat in- senmata cestiune a cmendăm şi tipărirei cărţilor bisericesci si a înfiinţărc! tipografiei Bisericesc!, ni se întăcişcdă o alt;· cestiune, iarăşi de mare însemnătate, atât pentru trebuinţele de t<5te dilele ale bisericei nostre cât si pentru simţul nostru naţional. Acesta este cestiunea cântărilor nostre bisericesci. Precum este în genere cunoscut, cea mai mare parte a serviciului divin în biserica orthodoxă se săvârsesce prin cân­ tare. Tot aşa se urmeză şi prin bisericele creştine eterodoxe. Şi este forte lesne de înţeles causa. Cântarea este mijlocul cel mat propriii de a deştepta şi a nutri sentimentele cele no­ bile, iar cântecul religios sentimentele cele creştinesci, care cu deosebire în timpul serviciului divin, trebue să poseda su­ fletele creştinilor adunaţi în biserică spre slava lui Dumnedeu şi spre educarea lor spirituală. De aceea din v^curile primitive ale crestinataţei, ba anca chiar in legea veche, s’a întrebuinţat in serviciele divine cân­ tarea, fie simplă, fie mal mult sau mai puţin meşteşugită. Cu curgerea timpului cântarea bisericescă tot mai mult s a pir- fecţionat. Pe lângă o mulţime de poeţi, carii aii compus fru- (1) Acestu meuumrt s’a cotită de antoru în una din şedinţele Sântului Sin..,Iu, in sesiunea de bimna a anului 1881.
  18. 18. 12 MKMORiC PENTRU rÂXTAKII.K BISKMCKSCI În ROMANIA masele poeme ce se cântă în biserieele creştine, sart ivit şi artistă musicnnţi, carii art cultivat şi perfecţionat modul cân­ tării lor, şi art inventat note şart semne musicale, pentru sta­ bilirea tonm-ilor întrebuinţate la cântare, pentru a nu se lilsa cântarea biseric&că la bunul plac, şi a nu degenera prin abu- surile cântăreţilor nepricepuţi. Ce este mal mult, s’art înfiinţat scoli pentru predarea, conservarea şi propagarea cântărilor bisericesci. Aşa de la v<*cnl al X-lea vedem între personalid curţilor imperiale şi patriarchale de la răsăritul orthodox, Deiniu’taril niuniţî .,domesticia şi m aiştricarii nu erart dc cât musicanţil sail dascălii cântărilor bisericesci, carii în- veţart şi conduceart chonirile cântăreţilor. Instituţiimea acesta a cântăreţilor şi a scolclorde cântări bisericesci, de la biserica Constantinopolitană. s’a. răspândit împreună cu biserica creş­ tină şi în t<5te ţ<5rile ortliodoxe din Europa, Asia şi Africa. I)e la Constantinopol s’a lăţit cântarea şi musica bisericescă în Bulgaria, o dată cu religia creştină în Rusia, în Serbia. în, ţerile române. In tdte aceste teri ortliodoxe, împreună cu căutarea şi cân­ tăreţii bisericesc! aii esistat şi anume scole de cântări bise­ ricesc! pentm propagarea lor şi continuarea din n&n în nem fură întrerupere. De şi istoria nu ne-a conservat noţiuni amărunte despre cântările bisericesci la Români în secolele trecute, nici despre scolele unde ele se predaţi, nici despre sistenud, dupre care se predau ele şi se esecutaii prin biserici; totuşi din monu­ mentele istorice găsite în ţdră şi din acele făcute de străini despre ţera nostră, putem a ne convinge că la Români, de când esistă religia si biserica creştină, tot-da-una a esistat si cântarea bisericescă şi împreună cu densa sc/>le de cântărî bisericesci. şi anume, pe la Metropolis episcopii, monastirî si pe la scolele sătesci, ce unii dintre boerî înfiinţau pe la pro­ prietăţile lor. Aşadin documentele istorice despre introducerea unici în văcul al XYT-lea în Gţaiiţia, .yedeni că propaganda iesuitică desfiinţaseacolotx5teinitimţimiilc bisericei ortKotîoxe^— între altele şi scalele de cântări bisericesci, J h. cât biserica rămăsese fără căntăreţL*» nrârm i mai
  19. 19. aveaţi de la cine învăţa. De aceea creştinii de la Pereniysl trimisese cAţi-va dascăli sau diaci de ai lor, in Moldova, ca să înveţe acolo cântările bisericesci. De acdstă lipsă şuieriaii şi orthodoxiî de la Liov. Lipsa lor venind la aiului Domnului Moldovei Alexandru Lăpuşneannl în anul 1558, el ’l-a în­ demnat să urineze esemplul confraţilor lordela Peremysl si sa trămită patru dascăli (diaci), ca să înveţe cântarea (jrecescă si serbiiscă (slavonă) în Moldova (Π,ερκοβηοε iiotmo* irbuie Pccciii. p. 81). DeuridesevedecăînMoldova în v<5cul XVI-lea se cultiva cântarea bisericescă în aniendouă limbele, grecă şi slavonă. Dorotheit al Monemvasiei, carele pe la finele v^culul al XVI-lea a călătoritîn România împreună cu patriarchul Iere- mia al Constantinopoleî, enumerând în Sinopsul sau cronicul seu, calităţile cele frunuSse ale Domnului Moldovei Petru Şchiopul, dice între altele : „El iubea încă şi cântăreţii şi avea un iscusit dascăl de cântări Archidiaconul Pavel de Alep, descriind călătoria sa si a Patriarchului Macarie prin România, se esprimă despre cân­ tarea bisericescă din Muntenia aşa : „Formele de serviciu bisericesc şi cântarea la Munteni sunt admirabile; căci ci sunt creştini adeverat buni şi religioşi". In alt loc pomenesce el de cântăreţii domnescî, carii servesc tot-d’a-una sau in bi­ serica Domnescă sau în palatul Domnitorului. La strana drdptă cântau grecesce, dră la cea stângă românesce. Des­ criind serviciid divin de la curtea Dommsscă din Târgovescc în dina de pascî, dice că canonulpascelor s’a cântat peptalticii într’un mod plăcut; mai jos spune, că la procesie sa cântat canonul pe psaltica grecesce si românesce. (Archiva istorică Hâjdărt, t. I, pag. 87, 98, 104). Principele Dimitrie Gantemir, descriind cercmoniele curţei Domnescî a Moldovei şi cerenioniele din biserica Donmcsca. pela începutulvecului al XVIIl-lea. pomenesce de ch««ml cân­ tăreţilor moldoveni si de chorul cântăreţilor greci, carii cântau în biserica curţeî, cei d’ânteni la strana dreptă. cei de al doi­ lea la strana stângă. Tot el spune, ca cântarea in done limbi, grecesce şi slovenesce, de către cântăreţi moldoveni si greet, s’ar fi introdus in biserica Donmcsca, de la Vasile Vodă. m
  20. 20. se păzia şi pe timpul când el scrin (op. Dim. Cant. t. Π, descr. Mold. p. 170, Buourcscî 1875). In condica obiceiurilor leclu şi noi ale curţeî Domnescî din Moldova, scrisa in anul 1762, între personalul curţeî Domnesc! se pune si choral cântăreţilor Domnescî, compus din protopsaltni a! doilea caninref şi pevefl (Letop. Mold, t. ΠΙ. p. 03). Biserica curţeî Domnescî era biserica cathedrală şi servea de model pentru totc bisericele in privinţa podobelor şi a cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirl. Pe lengă fie-care protopsalt era un înuner de tineri aleşi, numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rendul lor, învăţând şi practicând serviciul de cântăreţ, deveneaii psalţl şi protopsalţî la curtea Domnescă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea se urma şi la tote bisericcle cele mal însemnate. Fie-care pro­ ducea cântăreţi pentru cele-l’alte biserici. Cu deosebire în timpul Domniei Fanarioţilor, in principatele Române se aduceai! de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu- curescl si la Iasî, iu cât serviciul divin era mal magnific în România decât chiar lapatriarchiadeConstautinopole. Aceşti cântăreţi eraţi datori să iormeze aici în ţdră noul cântăreţi dintre tinerii Români, carii îndestulau bisericile, mal ales pe la oraşe cu cântăreţi aleşi. Fericitul întru amintire Ieromonachid Macarie, pe carele cu dreptul îl putem numi primul dascăl al psaltikiel nostre românesc! de astă-clî, şi carele a trăit pe la începutul vecului present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă, în cât iui mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie Rapsaniotul, venind in România ca să ’şi cautenorocul, „când a veciut desevârsirea meşteşugului, iji a auclit prea ditLeea firescă glăsuire a dascălilor de cântări din ndinul nostru (ro­ mânesc) s’ati spăimentiit si singurjudecând că el nu este aicea trebuincios, s’a întors şi a murit în ţera Iu!. Acest esemplu îl aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar aduce şi unesemplu de aceeaşi naturădin (Jilele sale : „In tre- 1·* ΛΙm n iu i tu .· · » » · — _________________.
  21. 21. >ΙΕΜOKIϋ PENTRU CÂNTAΚΙI-Κ flfHKKICKtfCf ÎN ROMÂNIA If) cutii Miii all venit în ţcrile nostre cel mai mitciii dascăl de cântări al ncniuhn grecesc, carele cu fote că meşteşugul îl avea ca cel d anteiu, ilar Ia dulcdfn glasului câini cânta cu cel ile ni ulmului nostril, dascăli Romani, in simţirile ascul­ tătorilor da un sălbatic sunet ca de o cucovae, p e leuga ncsce râudurele bine g'lăsuitorc. ( 'are pană cc a murit 11 aii defăimat, ci maî vârtos se minuna si lăuda /irosea glăsuire a Românilor şi îndemânaticei Iesjic-i111orccrc, ccca-ce cu totâ întregimea si cu firesca diile<5ţă se atinge de inimile ascultătorilor.u (vtufi prefacia la Imiologion p. I X —XI). Dar vine întrebarea : ce fel aii fost cântările bisericei române'? Ce sistemă s’a urmat în scrierea şi cseciitarea lor ? La acesta răspundem, eă cântările bisericei nostre aii fost acele ale bisericei grecescî, sau ale marel biserici ( onstantinojwWi- tane, şi sistema scriereî şi a esecutărei, a fost acea inventată de compunetoriî poemelor şi cântărilor bisericesci în deosebite timpuri, si modificată în urmă de alţii până la sistema psalti- kiei modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compo­ sitor si al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da- mascliin, oare a trăit în vdcul al VTII-lea. EI a regulat cântecul pe 8 glasuri sau octoiclnil, compuneud deosebite stihuri si can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele Iul însă, precum se crede, nu erai! de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asn- pra textului cântărilor în deosebite posiţiiuii. Aceste semne primitive treptat s’ait modificat prin alte senuie noul, din care eu timpul s’ail format cunoscutele semne sail, cum le numesc Ruşii, cârlige ale psalticliiei vechi şi nouă. Organisatoml poli­ tichiei vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe la finele văculul al XVIII-lea a fost mai ântâiii maistru, sau dascălii al cântăreţilor împărătesei din Constantinoj)ole, şi apoi monah la Muntele-Athonu. El a reg'ulat şi notele psaltichiei vechi, eare cu varii adăosetim făcute de alţi maiştri de cântări de Ia Conetantinopole au servit de normă până pe la începutul vta­ cului present pentru cântările bisericesel în Constautinopolc şi în ţările române. Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental
  22. 22. sc'pîlzia şi pe timpul când el scria (op. Dim. Cant. t. II, deecr. Mold. p. 170, Bucurescî 1875). In condica obiceiurilor vechi şi noi ale curţeî Domnescî din Moldova, scrisă in anul 1762, între personalul curţeî Domnescî se pune şi cliorul cântăreţilor Domnesc!, compus din jji'ofojjsnhui, n i dodao cuutărcţ şi jjoveţî (Letop. Mold. I ΠΙ. p. 03). Biserica curţeî Donmescî era biserica cathedrală şi servea de model pentru tc5te bisericele în privinţa podobelor şi a cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirî. Pe, lângă- fie-care protopsalt era un niuner de tineri aleşi, numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rândul lor, învăţând şi practicândserviciul de cântăreţ, deveneau psalţl şi protopsalţf la curtea Domn^scă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea se urma şi la tote bisericele cele mal însemnate. Fie-care pro­ ducea cântăreţi pentru cele-I’alte biserici. Cu deosebire în timpul Domniei Fanarioţilor, în principatele Române se aduceail de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu- curescl şi la Iaşi, în cât serviciul divin era mal magnific în România decât chiar lapatriarchiadeConstantinopole. Aceşti cântăreţi erau datori să formeze aici în ţâră noul cântăreţi dintre tinerii Români, earn îndestulau bisericile, maî ales pe Ja oraşe cu cântăreţi aleşi. Fericitul filtru amintire Ieromonachul Macarie, pe carele cu dreptul îl putem numi priinid dascăl al psaltikiel n<5stre românesc! de astă-di, şi carele a trăit pe la începutul vecului present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă, în cât un mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie Rapsaniotul, venind în România ca să ’şî cautenorocul, „când a vedut desevârşirea meşteşugului, şi a audit prea dulcea firesca glăsuire a dascălilor de cântări din ηόηηιΐ nostru (ro­ mânesc) s’au spăiuientat şi singurjudecând că el nu este aicea trebuincios, s’a întors şi a murit in ţera lui. Acest esemplu îl aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar aduce şi unesemplu de aceeaşi naturădin dilele sale : „In tre­
  23. 23. MKMOKlC PENTRU CÂNTÂKJI,E HIHKKRKMCÎ ÎN ROMÂNIA 1Γ» cuţii ani aii venit în ţările 11(intri* cel unu ânteiii da,scai de cântări al ηέηιιιΐιιΐ greccsc, carele cu fote ca meşteşugul il avea ca cel dânteiu, dar la dulceţa glasului când cânta cu cel dc aî ulmului nostru, dăscăli Români, în simţirile ascul­ tătorilor da lin sălbatic sunet ca de o cncovac, pe lengu nesce rândurele bine glăsuitori*. Care până ce a murit n’aUdefăimat, ci maî vertos se minuna si lauda iirisca glăsuire a Romanilor şi îndemânatica lesne-intorcerc, eeea-cc cu t<5tă întregimea si cu firesca dulcăfcă se atinge de inimile ascultata>rîior.u (veiji prefacia la Irinologion p. IX—XI). Dar vine. întrebarea : ce fel aii fost cânturile bisericei române? Ce sistema, s’a urmat în scrierea şi csecutarca lor ? La acesta răspundem, cucântările bisericei nostre aii fost acele ale bisericei grecesc!, salt ale mare! biserici C■<>1istaiitinopi>H- tane, şi sistema scricre! şi a esecutărei, a fost acea. inventată decompunătorri poemelor şi cântărilor bisericesc! în deosebite timpuri, si modificată în urmă tie alţii pâini la sistema psalti- kieî modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compo­ sitor şi al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da- maschin, care a trăit în vdcnl al VlII-lea. El a regulat cântecul pe 8 glasuri sau octoichul, compunend deosebite stihuri şi can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele lui însă, precum se crede, nu eraţi de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asu- pra textului cântărilor în deosebite posiţiuni. Aceste semne primitive treptat s’aii modificat prin alte semne nou!, din care cu timpul s’ail format cunoscutele semne sau, cum le numesc Rusii, cârlige ale psalticliie! vechi şi nonă. Organisatorul psul- tichic! vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe Li finele vecului al XVIU-lea a fost mai ânteiu maistru, sail dascălii al cântăi'eţilor împărătesei din Constantinopole, şi apoimonah la Muntele-Athonu. El a regulat şi notele psalticliiei vechi, care cu varii adăosetur! făcute dc alţi maiştri de eântan de la Constantinopole aii servit de normă până pe la începutul ve- culul present pentru cântările bisericesci în Constanţi110jm»lr şi în ţările române. Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental
  24. 24. la Români, au contribuit mult, monastirile din orient care ,iveau în România monastiri date sub administraţia lor, si unde veneau si petreceau egumeni şi călugăr! greci; de asemenea Domnii Fanarioţi, toţi deprins! la Constantinopole eu cântul psalţilor patriarchies, pentru care mulţi din aceşti Domni, la venirea lor la domeniile principatelor, îşi aduceau ai psalţl greci. Trebue să însemnam aici, ca cântarea bisericei ortliodoxe, de si în originea el a fost aceeaşi : cea constantinopolitană, care ca dintr’un centru mare bisericesc, împreună cu religia creştină, şi cu organisarea bisericescă, s’a transportat în tote ţerile ortliodoxe ale Enropel : Bulgaria, Serbia, România şi Rusia: dar cu timpul, din causa diferinţel limbelor, a înpre- jurăriior politice, a geniului musical al popdrelor, cântările bisericesc! au suferit forte mari prefaceri. Aşa Rusia, primind de la Constantinopole religia ereştină, a primit tot-uă-dată de acolo şi tot personalul bisericesc : epis- cop, preoţi, cântăreţi şi tote cântările de la Constantinopole. Psalticliia bisericei grecesc! s’a introdus si acolo, precum amtâ multe cărţi vecin de psaltichie, puse pe textul slavon al sticliirilor, troparelor, condacelor etc., ce se cântă în biserică: psaMchiele acestea se întind în epoca de la vdcul al X-lea până la vecul al XIV-lea. In urmă, căderea Rusie! sub jugul Tătarilor, căderea im­ periului Bizantin sub jugul turcilor, autocefalia bisericei ru­ sesc!, au isolat cu totul pe Rus! de biserica Constantinopolei. Se adaogă la acesta ignoranţa cea adânca ce a domnit secole în Rusia, şi resbdele intestine dintre Cnejii, carii îşi disputau domniile şi împărţise ţera întru o mulţime de Cneaziate. Din aceste cause cântarea, ca şi totii disciplina bisericescă, a ajuns în cea mai marc confusie şi dcsordine. S’a format pe fondul psalticliiei grecesci o psaltichie stranie cu totul, s’afi schimo­ nosit semnele grecesc!, s’aii inventat uă mulţime de alte semne cu forme si numiri forte curidse, pe care Ruşii în genere le numesc câ rlige, iar cântarea pe aceste semne o numesc cân­ tare cârligata saiî p e câ rlige (kriucovoe pienie). Intre numi­ rile teclmice ale acestei arte de psaltichie rusescă se găsesc
  25. 25. ΜΚΛίυιιιΰ puntul' cAntAju l e m s e k i c e s îÎ i. uo m ân ia 17 cl. cs. crtţa, tare ca tunetul, luminata, xcrpdtca sau smeârea, nodul, praf/ia, luntrea, lunirea hido/tft, area huninota, w h­ en άμα, frumosa, /idorcsea, Una, iapa sail măgăriţa, n/tuuecata, grozava, treî nori, paclnica, clătinatorea şi altele, pc cari nici ηη musicant astă-cli nu lc maî pote descifra, ci numai Lipo­ venii îşi mai bat capul cu densele, scriindu-le şi nmnoindu-.se a cânta pe ele cântecul lor bisericesc cel sălbatic, spre a ii în t.<5tcficlell principiului de conservare in totid a dafinelor vechi biseiicescî. Tot în acele cărţi vechi dc psaltichie rusescă. se mai găsesc termeni, ca : leghi, putere, Iiabiiva, nenenaîca aliata, homona. Cele d’ântâiu clone cuvinte, simpli termeni musicali, cântăreţii ruşi lc cânta împreună cu textul cântărilor. După esemplul lor adăogim, şi noi până astădi la cântarea „Sfinte Dumnedeule“ cuvântul: putere, alţii :puternice, alţii : puterilor. Cei-Γalţi patru termeni următori, arată deosebite silave ce se aclăogart printre silavele cuvintelor eântarei. după mocla grecilor, ceea-ce la Ruşi nu făcea, ele cât încurca şi în­ tuneca înţelesul cuvintelor. Nenenaîca rusescă nu este alt ceva, de cât cratima grecescă, cunoscută şi la noi şi întrebuinţat;» mai ales la finele chinonicilor. Pe lângă nenenaîca rusescă psalticliia grecescă obicinuită la noi, mai avea tereremuri, şi tototole; dar în psalticliia rusescă ele nu se găsesc; căci alt- minterea ei ar pomeni si de itrereîcu şi de totoroîca ; dar se vede că ele au fost ereaţiune a psalţilor mai din urmă de la Constantinopole, pe când psalticliia rusescă se stabilise şi îşi luase forma sa definitivă. Cânturile psaltieale rusesci erau mult mai lungi de cât cele grecescî. Aşa comparând cuvân­ tul aliluia cântat în amândouă felurile, grecesce si rusescc. în cel d’ântâiu găsim vocala A ele la început repeţitâ numai de 3 ori, iar în cea rusescă de 12 ori; de asemenea vocala a de la urmă în grecesce repeţitâ de 4 ori, iar in cea rusescă de 30 ori. Judecând după semnele psalticliiei rusesci, care erau varii, după locuri şi autori, ele nu înseninau tonuri fixe, mari sau mici, ci erau un fel de ieroglife, care făceau alusiuncla seiutr figuri de cântare, care figuri, cine-va trebuia sa lc înveţe din aut de la un cântăreţ espert. De unde se înţelege, ca cânta­
  26. 26. 1 8 m em ortO p e n t r u c â n t ă r i l e b is e r ic e s c ! în r o m â n ia rea era espusă capriciului şi talentului cântăreţului, mal mult sail maî puţin abil. De aici a si urmat acea nepomenita cou- fusie în cântare şi greutatea de a o învăţa şi de a păzi uni­ formitatea în cântare. Acostă anomalie a cântăreî bisericesc! în Rusia s’a continuat până în văcul al XVII-lea. Rusii din partea sud-vestică a imperiidul aii păstrat mal bine vechia cântare a bisericei ortliodoxe, dusă acolo de la Slavii de Sud, împreună cu cartea (literatura) bisericescă, formată în Bulgaria. Pentru care şi cântarea dusă la el din Bulgaria, p<5rtă până astă-dt numele de cântai*ea bulgară. Ea de asemenea se bas<*ză pe cele 8 glasiul ale bisericei orientale, însă esecuţia ei este mult mal simplă dc cât aceea meşteşugită a psalticliiei grecesc! şi rusesci. Ea de asemenea este melodică, şi s’a păstrat tradiţional prin practica biseri- cdscă şi prin au(lire de la unii la alţii. Ruşii aceştia·fiind mal în contact cu ţările civilisate ale apusului, şi mal de apr<5pe cu Polonia, şi chiar încorporaţi la ea, la dânşii s’au înfiinţat mal ânteiu scoli, şi s’aîi format bărbaţi învăţaţi, şi mal cu deosebire în cler. Kievul a stră­ lucit mai ânteiu prin cultură. Mitropolitul Petru Movilă a înfiinţat acolo prima scdlă teologică sistematică, carea a pro­ dus pe cel mal renumiţi bărbaţi al bisericei rusesci, carii apoi au luminat şi Moscova şi tot imperiul Tarilor. Tot aicî maî ânteiu s’a simţit trebuinţă de a reforma cântările biseri­ cesci şi a găsi o sistemă de a înlesni învăţarea lor şi păstrarea nealterată. De aceea el lăsând la o parte tdte psalticele greco- rasescl aii adoptat notele liniare ale musicel occidentale. Spre a răspunde mal bine scărel tonurilor celor 8 glasuri biseri­ cesc!, el în loc de 4 linii, au adoptat 5 linii. Cântărilor aii păstrat forma melodică a cântărilor bisericei orientale, şi pe aceste note liniare aii început a pune pe rând tdte cântările bisericesc!. Semnele acestea sail notele de cântări, fiind-că s’an ivit mal ânteifl în Kiev, s’atl şi numit : seninele de kiev (kievscoe znaniia). Tot acolo s’a ivit şi ântâiul manual deînvă­ ţământul acestor noul note ale cântăreî bisericesc!. In jumă­ tatea ânteia a vecului al XVTI-lea notele acestea liniare s’afi făcut cunoscute şi s’aii răspândit în t<5te bisericele din Rusia-
  27. 27. MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA 1 '.) Micit şi clin Galiţia sau Rusia-Roşic. Pc la jumătatea vdcnluî al XVII-lca Rusii învetaţi in Kiev. strCinutândn-sc în Rusia- Mare, aii dus cu sine acolo .şi cărţile de cA.nt.irf pe note pre­ cum şi meşteşugul musical cel noii, şart semiografia liniara adică notele pe linii. Nicon, mitropolitul Novgorodiilui, .şi în urmă patriarh al Moscovei, fiind f<5rte iubitor de cântarea bisericescă, cel ânteiu a fost, carele a apreţuit însemnătatea noueî metdde de a cânta şi de a inveţa ai*ta cântăreî după noua metodă; de aceea făcându-se patriarh, a lăţit acesta metodă prin t<5tă Rusia, împreună cu alte reforme mari pe tărâmul bisericesc. Cu t(5tă improtivirea ce au întâmpinat in urmă reformele bisericesc! ale lui Nicon, cu tote câ el a căilut jerfă intrigilor politice, şi ale ignoranţilor, cu totă desbinarea de orthodoxie şi cu tot protestul aşa numiţilor vechî-credincioşî, adică Li­ povenilor, contra reformelor bisericesci ale.lui Nicon, cânta­ rea pe note liniare a remas introdusă în biserica Rusiei. Sub Pctru-cel-Mare, când catedrele erarchice cele mai însemnate din Rusia erau ocupate de bărbaţi formaţi 111 Academia moviliană de la Kiev, şi după ce s’a înfiinţat cârmuirea bisericescă sinodală, în locul cel patriarchate, tote cântările bisericesc! de peste întregul an s’au pus pe note liniare, şi s’au introdus prin biserici şi prin sc<51e, ca toţi Hă le pdtă in- veta şi cânta; eră cântările câiligate, s’au. psalticliia veche rusescă au r6mas 111 păstrarea Lipovenilor, cari aii foraiat diferite secte schismatice 111 sinul bisericei rusesci, ca unul din argumentele validităţe! epitetului ce el îsî daii dc : ..ve- chiî-credincioş! chreştin! ruşla Acesta cântare nouă rusescă, precum am cliseste melodica, basată pe cele 8 glasiul ale bisericei orientale antice. Dc si tonurile principale ale suişului şi pogorîşulu! glasului sunt aceleaşi ca şi în cântarea greclscă şi românescă, însă le lipsesc multiplele mic! variaţii ale glasului printre intervalele principale, prin care sc dcosibesce psalticliia nostră actuala, şi maî ales cea veche grecescă. Acesta însă identitate funda- mentală a melodiei ruscscî si a celei grccesci şi românesc1 **· observă nuuiai de omeni speciali în artă, iar la audul pers/»-
  28. 28. 2 0 MEMORlC PENTBU CANT.XlULE 15ISER1CESCI ÎN ROMANIA nelor neciinoscStore, ele nu par a avea nici o analogie între densele, ci cu totul deosebit una de alta. Noua arta musicalii in Rusia s’a lăţit repede în vdcul al XYIII-lca. Afară de cliorul de la capela imperială, şi «le cel sinodal, s’ai'i format choruri pe la curţile magnaţilor, pc la mitropolii, episcopii si pc la alte biserici însemnate. Ruşii însă nu s'aii mulţumit ca chorurile lor care erau compuse din multe persiSne-, să cânte melodic, sau unison, ci simfonic sau armonic. Acesta însă n a fost uşor, si de multe ori în loc de armonie sau simfonie eşia o cacofonie; căci cântările erau scrise imisonie, sau pentm un glas. Pe la începutul secolului acestuia împăratul Alexandm, visitând guberaele de miază-nopte, a avut. nemulţumirea de a audi acest fel de cacofonie prin biserici, şi a dat ordin a se lua mCsurî pentm introducerea armoniei în cântările biseri- cct el, Bortnianski, maestrul capelei imperiale, — un musicant taientos, foi*mat în Italia, — a înveţat mal înteiu armonia pe cântăreţii din Petersburg·, de unde apoi ea s’a răspândit si prin cele-alte gubernii. Bortnianski spre a înlesni introdu­ cerea armoniei în cântarea bisericescă a compus o mulţime de cântări bisericesci pe patru şi mal multe partituri musicale, cu note deosibite pentm fie-care partitură, aşa câ t«5te la un loc încliee cea mal sublimă armonie musicală. Cântările lui, şi mal cu s<£mă numerosele lui concerturi, sunt atâtea cap- d’opere musicale, care se cântau nu numai în biserici, dai· şi plin case şi adunări de către musicanţl laici. Cu tote acestea în urmă s’a observat că câtăţile lui Bort­ nianski, şi mai ales concertele, sunt prea artificiale, şi musica lor de şi fdrte plăcută şi încântătore, nu corespunde cu sim­ plitatea şi duleeţa aceea naturală, ce cer caninele de la cântarea bisericescă, şi de aceea ele aii început a se părăsi, şi rar se întrebuinţ<*ză prin biserici. De aceea Livov, alt maestru al capelei imperiale şi succe­ sor lui Bortnianski, părăsind calea deschisă de Bortnianski pentm dcsvoltarca şi perfecţionarea cântărilor bisericesc!’şi-a luat de bîisă cărţile musicale antenore, publicate dc Sinod, cu cântarea melodică antică, şi pe acelea le-aii transformat
  29. 29. MKMOKiO ΡΚΝΊΊίΐ: CÂNTĂRII,Κ UISKKIC'KKCI ÎN ROMÂNIA 21 în cântare armonică, adăogând la ele* paiviturile eu note. cerute pentru închcerea armoniei musicalo. Aceste nou! opere musicale aprobate de Sinod, servesc in trită Rusia ca cărţi musicale bisericesc! pentru trite cliorurile. Tot-o-dată pe lângă densele se întrebuinţdză şi cărţile «le musică melodică, pentru acele biserici care nu aii eliorurt, ci numai cAte unul sail doul dascăli. Trebue să aclaog aici. că cântarea annonică sau simfonică, aşa de tare s’a înrădăcinat în poporul rusesc, că chiar cântecile ordinare el le cântă în armonie mal mulţi. De asemenea în bisericele cart nu aii choruri, pe la sate şi oraşe mici, adesea-ort se văd perwînc particulare, cari art glasuri bune, mai ales în timpul liturghiei adunând-se pe lângă dascălul bisericei, şi cântând tote cân­ tările liturghiei cu o armonie frirte plăcută. Incheeni istoricul cântărilor bisericei rusesci prin aceste observaţii ; 1) că în acostă biserică sunt două felini de cân­ tări : cântarea melodică si cântarea simfonică; 2) că în biserica rusescă îngrijirea principală pentru cultura cântului bisericesc o are împăratul, carele are în palatul săli o scriiă de model pentru cultura musicel bisericesc!, si chorul cel mai perfect, carele este admirat de toţi, câţi art avut ocasîunea al asculta; 3) că Sinodul bisericei rusesci privighiază, ca cân­ tarea bisericescă să progreseze şi se nu se abată de la calea prescrisă de canrine şi «le părinţii bisericesc!, în regulele ge­ nerale de composiţie şi esecutare, si nici uă cântare nu se ad­ mite în biserică fără aprobarea Sinodului. In ţările slavice de la sud, Bulgaria şi Serbia, cântarea bisericescă de timpuriti a luat două direcţiuni, una greces<-a pentru bisericile catedrale unde se întrebuinţa limba grcca. alta naţională, pe la bisericele unde se întrebuinţa limba slava. Cântarea acesta slavă este cunoscută sub numirea de buh/um sail sevbescă, şi se întindea prin trite ţările sudice, unde acesta limbă se întrebuinţa prin biserici, si aniune: Bulgaria, Serbia, ţările române şi Galiaţia. Ea de asemenea avea de basă cele 8 glasuri ale bisericei orientale. Melodia însă s’a desvoltat iu- tr’un mod tradiţional, litră artă, eu turnuri produse de geniul musical al fie-căreî naţionalităţi. Rămăşiţe ale acestui cânt
  30. 30. 2 2 MEMORlC PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA slavonesc, numit altniinterea bulgăresc sau scrbesc, dupre cum şi limba veche slavonă, ce se întrebuinţa în bisericii se numea când bulgară când serbescă, s au păstrat In Ro­ mania până astă-ςΐΐ în iuicle cântări religi<5se, bisericesci şi populare. Astil-felii este : Canonul F lorielor, care in Mol­ dova se cântă până acum prin biserici; iar în Muntenia il cântă copiii în ajunul Duminiceî Stâlpărilor, când umblă cu stâlpărilc pc la case vestind sosirea acestei sărbători. Dc asemenea Mărim urile sau viliceniele dc la polielcul săr­ bătorilor. Melodiele acestea la greci sunt necunoscute. Din­ tre cele populare vom numi cântările de stea : Treî C raî de In Răsărit, Nunta din Cana-galilca, Aurfiţî aceste tute, In Vetleem s'a născut Christos, Astă-ςΙϊ cel p rea lăudat, O diece p rea învăţate, sau cântul caticlictic. Tote acestea sunt o rămă­ şiţă preţiosă din timpurile antice despre modnl cântăreî usitat la Români, când se întrebuinţa în biserica ndstră limba sla­ vonă, şi care mod de cântare s’a perpetuat îndelung* şi după introducerea limbeî române prin biserici, până ce apoi fu înlocuit cu cântarea după psalticliia grec<5scă, maî ales după introducerea psalticliiei aşa numită nonă, care a înlesnit învă­ ţarea şi răspândirea cântăreî după psalticliie în t<5tebisericile române din târguri şi sate. Cântarea aceea veche slavonă s’a continuat prin unele monastirî ale Moldovei împreună cu limba slavonă până în văcul present, însă în forma ce a luat acestă cântare în Galiţia în v^cul al XVII-lea, şi puse pc note liniare. Dovadă servesc manuscrisele de cântări, ce s’au păs­ trat prin bibliotecele unor monastirî române. Voiil aminti d. es. cărţile manuscrise slavone de cântări pe note liniare din monastirea Doljesci, din ţinutul Roman, aduse la acestă monastire de Artemon Egumenul monastirei Horecca, din Bucovina, carele cu o sută de ani în urmă, la ocasia luăreî Bucovinei de Austria, s’a strămutat în Moldova, la monasti- rca Doljesci. împreună cu călugării, cu cărţile şi oddrcle monastireî Horecea. Tot acostă cântare slavonă, s’a continuat in monastirilo N6mţu, Secu, Verona din Moldova, însă numai la strana stângă, până la anul 1860, de către gălugăril ruşi ce petreceati în acele monastirî. Ac<5stă cântare slavonă se
  31. 31. MEMORIU PENTRU CANTABILE BISERICESCI IN ROMANIA 2.» mai continuri. si astă-dî în Bucovina, în biHcricilc creştinilor ruteni de acolo, si este cunoscută sub numirea de cântare bulgară. Melodia acesta veche slavonă, într’o formă maî apropiată de cântarea grec&scă şi cu nuanţe ale cântecului naţional, se menţine până astă-dî la Şerbi şi la Românii din Banat şi din Transilvania pe unde psalticliia grecdscă nu este in us, nici cunoscută măcar. Nu de mult am avut ocasiunea a asculta pe un român bă- năţian, cumse cântă la el cântările bisericesci. El ’ml-a cântat Irmdsele de la Nascerea Donmuluî. Cântarea era tot pc gla­ sul ânteiu, ca şi la noi, ceva însă mai trăgănată, şi esecutata cu un ton plângător, carele ’ηιΤ-a amintit o cloină populară, ce o auream în copilăria mea la ţdră, şi care se începe cu cuvintele : „Oleleo frate rSsleţ! Ce nu vii să ne mal vecii!“ Tot el îmî spunea, că în copilăria lut, la biserica româna din Lipova, în Banat era un cântăreţ bun, carele, când cânta Irmosul de la oda a 7-a: „Cuconilîn buna credinţa fiind cres- „cuţi, nebunesca poruncă a tiranului celui păgân nebăgând o „în s£mă, de gr<5za focului nu s’au spăimântat·4.... le intona cu atâta arddre, în cât bătrânii plângeau, aducendu’şî aminte de persecuţiimele ce au suferit el pentm păstrarea bunel credinţe a lor strămoşesc!. însemnăm că bulgarii în timpurile din urmă aii introdus la denşil psatichia grecdscă modernă, aplicând’o la limba lor, precum am făcut noi. 1 “Să revenim la cântarea biseric£scă din România nostra. Am vSdut că în ţerile ndstre românescl, în Moldova şi Mun­ tenia, din vechime se obiclnuia doue forme de cântări : erau sciute cântări, cari se cântauîn grecesce dupre moda grecescâ: şi altele în slavonesce, după moda slavonă antică. Paisie Patriai*hul de Alexandria şi Macarie al Antioehiei, n- la mijlocid vecului al XVII-lea, attându-se în Moscova, intr ·» cuventare adresată din partea lor Ruşilor in biserica in iliua de Crăciun, îndemnându’i să înveţe grecesce si se cânte cel
  32. 32. 2 4 ΜΚΜΟΚΙΓ PKNTRU ΓΛΧΤλΗΠ.Κ IiISKKK’K S ri ÎX ROMANIA puţin uncle cântări grecesce. aduce esemplul altor naţiuni ortliodoxe prccuni: Gruzii. Serbii, Bulgarii, Muntenii, Moldo­ venii. cari toţi cânta in bisericile lor grecesce Sânte Duiune- (/ctilc fi chem vicu l (hotiice irb-<ic ba Poccm iWockba 186 /, p. 116). Obiceiul acesta d e a cânta câte cc-va grecesce prin biserici chiar si la cele de ţcră pe la sate, s’a perpetuat pana, în dilclc nostre. Noi toţi ani apucat cântându-se şi pc la sate uncie cântări grccesci la liturghie, precum : ('hcruvieul, Axionul etc. Pe la mijlocul vecului al XVIII-lca sc cânta în trei limbi : orceesee, slavonesce şi românesce, prccuni arată Cata- vasierele tipărite atunci, ca cărţi de cântări bisericesci, d. cs. Catavasicrul tipărit la Râmnic iu anul 1759 dc episcopul Grigorie al Râmnicului. Dintr’iui manuscris dc cântări biseri­ cesci scris tot in vecul al XVIII-lca dc un preot moldovcn de ţcră. popa Toder de la Bodeseî, se vede că pe atunci, cântă­ rile duminicale din ( )etoihu sc cântau slavonesce, precum şi podobiele. 1)ar la urmă sunt scrise şi cântări grecesci, anum e: Aoiois· u th eo s; A gios, A gios, A gios k irios S a va otli; S e gn in ti- m en ; C hristos a nosh (T ro p a ru l la p a s c î). Cât de nescmuită şi bizară trebui' să ti fost cântarea g’reedscă esecutată dc ne- procopsitul dascălii român de la ţcră, putem judeca după dicerile grecesc! scrise de cl într’iui mod forte schilod : „Hs. anistis ce nicrotlianatot thanatos hatinisns ketis ctizemis imis zoi c-1iaristomenos“. Aşa dar în România aii foştii din vechime si până nu dc mult done feluri de cântări : una grecdscă şart cultă, pe care o putenul numi şi boerdscâ sau nobilă, şi alta slavonă si apoi româncscă. ameudoue inculte, pe care lc putem nunii cântare vulgara sau ţcrănescă, pentru care rămăşiţele ci, prcctmi am spus mai sus. aii r£mas piuă astă-dî în poporul de jos. Melodia grccescă s’a continuat în Moldova şi Muntenia, întocmai ca la Constantinopole, şi a primit aici aceleaşi va­ riaţii şi prefaceri, cărora a fost ea supusă la Patriarchia dc Constantinople. Anume ea a degenerat mult din puritatea sa antică şi sub influenţa cântecului turcesc a căpătat figuri şi forme cu totul streine dc cântarea bisericescă. Turcirea cântăriiorilor bisericei chrestine ortliodoxe în v<?cul trecut a
  33. 33. ' mers aşa departe, în cat ţîn biserica sc· andean acelea*! ma- T neUfşi taximuri âle cântecului turcesc, cu care resună l>os- forul'Ui primbâril<rşr desfătările turcilor cu caicele. Cel ânteiu psalţ^carele a introdus in psaltikie turcisumrilc, precuin^iiii^piuie-cuviosul nostru dascal dc căutări Macarie, în prefaţa Irmologiului (p. VILI), a fost Petru Lampadarie Pcloponesianul seu Moraitul. Acestă direcţie nebisericc-scă a cântăreî s'a continuat şi tot mâi mult s’a depărtat dc la veciiia melodie biscncescă. atât în Constantinopole şi în tot orientul orthodox cât şi la noi, tot v£cul trecut, şi parte si în v<5cul present. ( 'uviosul Macarie vorbind de acostă epocă de cădere a cântului bise­ ricesc dice : „Până în dilcle lui Petru Lampadarul Moraitul o asedare de cântare era în tfSte părţile; eră el puţin eşind din diurnul celor vechi, si <>reşî-ee strein semănând in ma­ ţiîemele lui, cei după dânsul, puţini de nu toţi, 1111 numai câ cu totul le-au dejghinat, dar şi scliimonosituri din cap şi din trup, art început a face când cântă în sânta biserică. Şi dc la aceştia şi incoce art început a se urî cele aşedate şi biseri­ cesci, si pre cele de Prea-Sântul-13uli insuflate, ale numi greţose şi plicticose, si cu 1111 cuvent art început a se cânta cântece lumesci, şi de multe ori a se audi în sânta biserica chiar acelea pe care le cântă turcit în cafenele si prin adu­ nările lor, si pretiitindenea a se audi si a se striga: cântăm nouî si profora de Ţarigrad, cântări 110ui şi ifos de Ţari- grada (p. X). Rătăcirea acesta a psaltikiei grecesci a provenit în mare parte şi de acolo, câ semiografia veche sau arta de a preda înscris melodia cântărilor bisericesci, era forte neperiecta; ea 1111 putea precisa eu esactitate tonurile musicale, ei făcea numai nisce indicii mat mult sau mai puţin generale, si ese- cutarea lor depindea da la priceperea si talentul psaltului. Acesta am observat’o şi mal sus. unde am vorbit de vechia jisaltikie rusescă. Defectul acesta al psaltikiei grecesci Vait simţit si psalţiî de la Constantinopole de mult şi unit dintre ci sau încercat a l înlătura. Macarie numind vechia semiugra- fle <jr<(( şi iu/csniciiisit, arată şi numele psalţilor greci, carii
  34. 34. Ml . H i l l IT.. încercat a o perfecţiona. Aşa art fost noul protopsalt Cliriwinth, şi preotul Balasie contimporan (în vcenl trecut). Apoi protopsalţii bisericei marlloan şi Daniil. După ei Petru Lampadariu. Semiog’raiîia introdusa de denşii art fost nun lesnieidsă; totuşi ea nu precisa tactul, variaţia tonurilor, an­ samblu sat! întregimea melodiei, (*ra dulcdţa cântăreî era ne-apropiată (Macarie ibid. p. VIII). Aceste defecte ale psaltikie! şi ale semiografieî el observân- j du-le la începutul acestui secol, şi dorind ale pune capăt, trei ^jman cântăreţi de la Constantinopole, anume: ArchierenlCltri- +<ant, Grigoriy protopsaltul şi Cliurnniz SkevofUaxul bisericei NV ce! mari, au întreprins îndreptarea canîaJTlSr biscricoRCT şi perfecţionarea semiografieî musicale. După ce art lepădat din cântările bisuricescî figurile cântecului turcesc, au alcătuit si o nouă sistemă de semiografie. Au ales din semnele sau notele veche! psaltikii numai pe cele trebuitore none! sisteme, şi le-au dat însemnări de tonuri precise, ca notelor musicel evropiene modeme. Art determinat semne pentru tonuri, ' pentru tact, pentru diferitele variaţmnl ale glasului, semne despărţitdre pentru păstrarea ansamblului melodie! etc. ■—:At!estă nouă sistemă de psaltikie, după ce s’a aprobat şi publicat în Constantinopole, a fost fdrte bine apreciată şi adoptată în tot orientul ortodox si în ţările ndstre române. Am clis mai sus că la no! erart două feluri de cântări : una cultă sau boerescă—cea grecescâ; alta necultâ, ţărănăscă.— cea slavonă şi apoi cea românăscă. Acăstă din urmă a fost cultivată cu deosebire în monastirile române, care compu­ neau chinoviile n<5stre şi care au fost reservate monackis- muluî român, unde n’a străbătut influenta grecăscă, nic! limba grecdscă, ca în monastirile cele închinate, unde totul era grecesc. După ce, de la vdcid al ΧΥΠ-lea, aii început a se tipări -cărţile serviciului divin în limba română, acolo cânte­ cul slavonesc a început a se aplica la textul cântărilor româ­ neşti. Predarea acestui cântec se făcea într’urt mod practic din audire în biserică, şi prin predarea din aud de la cântă­ reţii bătrâni celor tineri. Urme de semiografia veche pentru cântarea slavonă saii română nu s’a păstrat nici s’a desco-
  35. 35. ΜΚΜ ΟΚίϋ PEN TRU CÂN TĂRILE B IS E R IC E S C ! ÎN ROMANIA 27 perit panii acum unde-va în ţerile nostre. Un singur catava- sicr (lin v^cul al XVII-lea am găsit, acel amintit mai sus, edat la Râmnic, în care se vede sense cil mâna de un cân­ tăreţ, ore-care semne de psaltikie puse ped’asupra rândurilor. Semnele aceste sunt foite sărăcăcidse şi puţine, anume : o linie drepţii orizontal;! (—), un semn de scurtare (“"), o cruce intriga (*+"), o cruce jumătăţită (_L), im cârlig, ca un început al semnului hon o trăsură dreptă perpendicularii Ia stîrsitul frasei ( |). Cel puţin acesta însamnâ, câ pc atunci cântăreţii se încercau a înlesni altora modul de a înveţa cân­ tările românesc!. In cliinoviele n<5stre, monaehii cântăreţi, de şi nu cântau grecesce, dc cât puţine cântări, eî se ocupau serios cu culti­ varea psaltikiei grecesci şi cu aplicarea ei la cântarea roniâ- n&scă. Cântarea monastir<?scă se (leosibea prin dideeţa şi linitatea melodiei, prin simţul pietăţei, şi era ferită de tote turcismurile psalţilor greci. Esemplul acesta Iad urmat şi unii dintre psalţii români laici. Ei aii scris multe cântări româncsd pe psaltikia veche. Dar pe de o parie nefiind încuragiaţi şi ajutaţi pentru tipărirea cărţilor lor musicale; <Sră pe de alta parie temendu-se de persecuţia Grecilor, ce dominau în ţcră si urart tot ce e românesc, scrierile lor s’att perdnt cu mortea lor. Curiosul Macarie dascălul, vorbind despre acosta dice : „Mulţi şi din psalţii cei clesevărşit din ncniul nostru s’au arc- tat cu rivnă în vremi, ca să facă câte ce-va în limba nostra, precum fericitul întru pomenire Arsenie Ieromonahul Cozia- nul, Calist proto-psaltul sântei Mitropolii a Bucurcseilt>r şi Şerban proto-psaltul curţeî Domnescî. Carii nu numai Anas- tasimatarul Melos, claeruvicele, pricesnele tc5te, eatavasiclc, imuisclc tote şi altele, dar şi partea cea maî multă a papadi- kiei (eăntările puse pe semne) o au prefăcut românesce cu totă dcsSverşita alcătuire, minunaţi dascăli şi alcătuitori ai vremet lor, stând, în cea veche musichie. Insa una pentru greutatea şi alta pentru zavistia celor ce nu pot sa vad.i sporirea şi să autjă pre acestea în limba graiului nostru, d’împreună cu m<5rtealoraii perit şi ostenelele lor'4(ibid p. IV). Macarie spune şi despre sine, ca el mai întâiu a înveţaί
  36. 36. 2S MKMQRlC PENTRU ΓΛΝ ΤλΚ ΙΙ.Κ filSERlCbSt ·1 IN ROMANIA căutările biseriecsei dupre. psaltikia veche, si mişcat din dra­ goste către limba materna, nu puţine căutări româncsei le-aii compus pe acea psaltikie, ca sa înlesnescă tbrmarea cântăre­ ţilor români. Dar după ivirea psatikiei cei none, el a părăsit tote ostenelele sale de mai nainte, şi s’a apucat cu marc plă­ cere a le lucra dupre sistema cea nouă. Sa 1 ascultăm pre el insul cum sc esprimă despre psaltikiea cea veche si cca nouă : „Tot-dauna avend rivnă ca sa prefac căntările bisericesci în "•raiul patriei, în toţi anii vieţeî de una şi acesta m’ani ţinut şi fără pregetare, cu multă silinţă si cu multă scumpctatc mai iiitaiu cercând socotelele tuturor dascălilor atât a Ţarigrăde- nilor precum şi a Sfiatagoreţilor, nu puţine cărţi am şi prefăcut dupre asedarea alcătuire! celor vechi. Insă cu tote că din multa silinţă şi îndeletnicirea, găsisem chipurile predărei. orc-cum mai lesniciosă, prea puţin spor am putut face. Fără cuvent neapropiat dc adever, o zadarnică ostcnclă si o înde­ lungată perdere de vreme fiind tot drumul alcătuire! celor vechi. Şi întru aceleaşi întărit aflăiidu-mă, cănd am audit ca sc lucreză un nou metod al prefacere! acestora, am fost întru nedomirire î Tar după ce am vedut pre tote acestea întru o adeverată şi nemincin(5să întocmire eu nestrămutarc si întru desevărşita lor înfiinţare, cu cuvent, cu adever, fără cea mal puţină scădere, în filosoficesc-ă si lesniciosă îndemânare şi înfiinţască lucrare, am proslăvit pc pre sfîntul Duh, carele a insuflat acestă lucrare în dilele nrfstre, am lăudat ostenelele, oserdia. înţelepciunea şi cugetele cele cu dreptă socotdlă ale bunilor dascăli, şi îndată lăsend pe cele fără cuvânt şi în puţină vreme cunoscând tot cugetul cu care senii aflătorii nictho- dului înfiinţarea alcătuire!, mam şi apucat de prefacere şi din di în di sporind cu luarea aminte si cu silinţă am prefă­ cut tote cărţile sistemei (prefaţa la Thcoreticon). La începutul vecului present era forte greii de a lucra cc-va pentru Români şi romănesce. In principatele n(5strc atunci totă intiligenţa era grecescă şi grecizată. Sc<51a era grecescă, in clasele superiore se vorbea şi scria grcc/sce, Domnii eraii greci, boerii asemenea greci sail pămenteni grecizaţi, în Mun­ tenia chiar mitropoliţii şi episcopii craii greci. Puţine inimi bă-
  37. 37. MEMORIU L O T R U CÂNTĂRILE BISKKICKSCÎ i ROMANIA 2!) teaii rom ânesce, puţine glasuri înăbuşite se andean românesc! dintre clasele supcriore. Romanţ remascsc numai tiranul şi cu ]>opa lui. I)ar idcclc cele m ari ale revoluţiunei francesc sguduind pc tcStc poporcle Europei, cu încetul au dcseeptat şi pe Români şi i-aţi în pins către cultura lor naţională iu tote ramurile. Dorinţa· dc a avea scolă românescă, biserică romănenea, literatură românescă, domni români şi boeri români, s’a des- voltat repede si s’a pus începutul unei none epoci a româ­ nismului nostru. Grecilor însă, care erau deprinşi a domina societatea nostra, a o ţinea în cătuşele ignorantei si a o csploata în profitul lor, nu le-a plăcut dc fel acostă tendinţă de desvoltare naţionala română si ci o aii combătut cu disperare. Obiectul persecu­ ţiuncă grecesci a fost mai întâii! scola românescă. pe care ei o aii combătut prin tote calomniele şi intreacle posibile. Se ascultăm cum ne descrie dascălul Macarie persecuţia grecescă asupra scalei române : „când s’a început ânteiu a se parailosi în Rucuresci sciinţelc filosofici in limba nostră, pre dăscăli şi prin divanurî ’i-ait purtat înrăutăţiţii pentru ea să’i împcdicc. şi în tote dilele cu cetele adunându-se şi întrarmaţi cu limbi plini de otravă în tote părţile alerga pentru ca să facă pririrt si turburărî, umblând în tot chipul, ca şi pre dăscăli cu multe supărări să i împcdicc şi pre ucenici să i slăbescă din osârdie, şi vedend că cu acestea 1111 pot întuneca lumina. 1111 se ruşina prea înrăutăţiţi! de a lipi pe pereţi noptea stihuri cu lătrături turbate, 111 care îşi arata pisma si tofeă urăciunea ce hrănea în visteria inimelor lor, asupra neamului si asupra stăpâni r<»- rilor si pricinuitorilor acestui folos si cu acestea sc dcsplcs- . n ia(!) în iuimelc lor, ca si bcşica cc se face pe apa din , * jq>umcu. (Prefaţa Irmolog§ p. XII). Q Ţ°t aceiaşi persecuţie şi rentate aii manifestat grecii şi Aţ nC/ contra tendinţei românilor de a-'şi face psaltikie roiuâncsca şi a produce psalţi români, Cnnoscători de technic;i acestei » U ^>îirte, şi a forma o cântare bisericescă curăţită de turcism urile v grecesci. Tot Macarie ne spune urmetorcle despre conduita grecilor eu psalţii români, ca „de niî~va cânta cinc-Va cân- σ '»
  38. 38. tece si amestecături de pestrefuri în sfânta biserică, nu este primit nici dascal, ini1 dtr va canta chiar alcătuiri tureescî, macar să nu scie nimic bisericesc,„acela. estc^şi-jmmit şi lău­ dat şi desevcşit sicu ifos turcescdeŢarigrad“^Şi nial departe: „de ar fi cel din n&oul grgceser c'ilt'd^Hcălos, de ar cânta eăpresee, dc ar gângăni ca dobitocele, de s’ar schimonosi cât de mult, pentru că este din n&nul acela, îndată este şi daseal şi desăversit şi cu ifos de Ţarigrad; iară românul de ar avea meşteşugul si iscusinţa lui Orfevs, şi glasul nu al luî Cucuzel, ci al Archangheluhu Gavriil, pentru că este român, îndată ’î dau titlu că nu este nimic, cântă vlachica, n’are profora de Ţarigrad şi ’î împletesce miî de defăimări“ (ibid. p. X). După ce s’a introdus psaltikia cea noue, psalţii greci din România iarăşi voiait a face şi pe acesta monopolul lor, pre­ dicând că şi acesta numai de la dăscăli elinî se p<5te înveţa. Tot Macarie ne spune şi despre acesta când dice : „ved că un desert dintre psalţii greci până acolo se sue cu nesimţirea, în cât îndresnesce să scrie că „tot cel ce va voi să înveţe acdştă sistemă, să caute ca să o înveţe de la daseall elinî, pentru că tote cele-l-alte nemuri urmând europeilor nu pot să ’şl aducă glasul pe treptele scărilor, şi m’am mirat de satanic£sca lor λ mândrie“ (ibid.). Cu t(5te ppintirele grecesci contrarie, psaltikia românescă j^ji triiunfatjAjungând la scaunul Mitropoliei Ungro-Vlachiel • unarclupăstor român, Dionisie Lupid, îndată după înfiin­ ţarea scolel române din BucurescI pentru sciinte, a înfiinţat în Mitropolie şi scola de cântări bisericesc!, şi a numit la ea * învăţător j>e dascalul Macarie, de cai-ele de multe orî ani amintitpînă acum, poruncindu-I a preface şi a preda românesce tote cărţile de cântări bisericesci după psaltikia nouă, ceea ce a şi făcut Macarie neîntârdiat şi curând a dat la lumină în anul 1823 cele din ânteiu treî cărţi ale sale de psaltikie, ro­ mâne, anume : Anastasimatariul, Irinologiul şi Theoreticonul. Aceste cărţi prime s’ait tipărit la jViena, unde s a dus îususî Macarie, din causă câ în ţ<*ră nu erau meşteri tipografi cari să facă semnele dc psaltkie. Acostă ediţie se deosibesee prin eleganţa caracterelor şi a tiparului de tote cele ce s’aii filcutpe
  39. 39. m e m o r ii) p e n t r u c â n t ă r i l e b îs e r ic e s c i în r o m â n ia 31 urma în ţ,0ră. In anul 1827, Macarie a tipărit in Bucuresci, cu seninele din tipografia lui Petra Efesiul tomul dc utrenie cu banii din fondul scolelor, din ordinul Domnitorului Gri- fforic Gliica. Cărţile acestea de psaltikie ale lui Macarie auO ' 1 devenit normă pentru cântarea românescă bisericescă si aii fost bine primite în amândoue principatele si după ele s’au condus psalţii români. După ele s’aii predat cântările in scu­ lele de cântări. Mitropolitid Veniamin, căruia Macarie a de­ dicat una din primele sale cărţi de psaltikie şi anume : Anas- tasimatariul, îndată după ivirea psaltikiei cei noue o a introdus în biserica Moldovei, înfiinţând în Mitropolia sa o «cola dc cântări după metkoda none. In acea scdlă s’au predat cântă­ rile bisericesci grecesce şi românesee şi tot aşa se cântau si în biserica mitropoliei în amendoue limbele, la strana dropta grecesce, la stânga românesce. Esemplul mitiOpoliei aii urmat episcopiele Moldovei. Macarie ne spune în prefaţa Anastasi- matarului că mitropolitid Dionisie s’a îndemnat de esemplul lui Veniamin, de a adopta psaltikia cea nouă şi a înfiinţa scula de musică în Bucuresci. Macarie de la Bucuresci s’a dus la mouastirea Xcmţiiliii unde a învăţat pe călugări sistema noue a cântărilor bise­ ricesci. In jumătatea de pe urmă a vecului al XYIII-lea după re­ formele introdusă de stareţul Paisie în organisarea monasti- rilor române, mouastirea Nemţului a devenit cea mai îuseu i- nată lavră română, care a dat direcţiune tuturor monastirîlor românesc! din amândoue principatele române. Intre altele acolo a fost cea mai însemnată scola de cântări bisericesci după melodia slavonă şi română. Stareţul Paisie a introdus acolo pentru cântarea slavonă melodia pe note musicale, ce se cânta în Galiţia si în Rusia apusană. Intre dăscălii dc cântări române formaţi în monastirea Neiiiţului este cunoscut Icromonacliid losif dascălul, de carele amintesce si Macarie înr prefaţa Irmologiului (ρ. λ";, numc- răndid între alţi dăscăli însemnaţi, ce s’au ostenit cu tradu­ cerea cărţilor bisericesci în timpurile de deseeplare a simţului naţional. Dascalid de cântări Iosif a lăsat o mulţime de c-âutiin
  40. 40. românesci puse pc psaltikie, care însă nu s'aii dat la lumina. Aceste trei mart scdle de cântări : a Iul Veniamin în laşî, a lui Dionisie Lupul in Bucuresci, cea din mouastirea Neam­ ţului, condusă dc Iosif si apoi de Macarie, aii contribuit la romanisarea cântăreî bisericesci, la fixarea melodiei prin re- o-ulc stabile şi raţionate, dând teoria saii gramatica musiccî bisericesc! şi aplicănd semnele noue! psaltikiî maî la t.(5te cântările bisericesci. In aceste scole s’au format cel d’ânteiu şi maî renumiţi psalţi români in Moldova si in Muntenia, dintre care unii trăesc şi astădl. Iară ei la rândul lor aii format pe alţii, şi a înbunătăţit şi complcctat operele de psaltikie anteriore. Iconomul Ioniţă marele eclisiarc al mitropoliei din Iaşi, pc la anul 1837, din îndemnul Archimandritulul Isaia Socol&nul, a tradus jje psal­ tikie română slavele şi idiomelele triodulul spre ale preda elevilor seminariului. Cartea acesta se află în manuscris. Pe la anul 1840 Irodiaconul Nectarie Friinul psaltul episcopiei dc Huşi, aii aşedat pc psaltikie tote cântările sfintei liturghii, din care unele, precum : cheruvicul şi axionul se cântau până atunci tot grecesce. Cartea s’a tipărit în monstirea Ndmţuluî. Tot el în anul 1846, ca Arcliiereu Tripoleos, a edat în ti­ pografia Mitropoliei din Iaşi tomul utrenii, în care cântările utrcnei simt mai prescurtate de cât în tomul Iul Macarie. Cel maî renumit însă dintre psalţii din scola lui Veniamin este be- trenul psalt Diniitrie Sucevcnul. actualul protopsalt al mitropo­ liei Moldove!.El a î 11lauîătăţiFmiilt Cărţile de cântăribisericesc! ale luiMacaric: Anastasimatariul cu theorcticonul si irmolofiiid,) σ » prin ediţia sa din anul 1848 în Iaşi, in tipografia mitropoliei. A prelucrat şi publicat în anul 1856 în tipografia monastirci Xemţnlui, în trei volumurt, tote idiomelele şi slavele anuale, sub titlu de „Idiomelariu şi Doxastariu“ : carte ftirte preţiOsă pentru cântarea bisericescă si care este cunoscută şi răspân­ dită în t.(5tă România, mal ales în Moldova. In Muntenia cel mai însemnat dascal de cântări bisericesci române după Macarie a fost cunoscutul şi stimabilul Anton Pauu. Am vedut că la începutul secolului present erau în Ro­ mânia doua curente bine determinate in melodia cântărilor
  41. 41. MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC! ÎN ROMÂNIA 3 3 nostre bisericesc!. Uniil românesc, carele represinta geniul cântăreî românesc! şi carele se păstrase mal mult tradiţional prin monastirî şi scdlcle populare, si carele la urma s a resu- mat în cântările lucrate pe psaltikie şi publicate de nemuri­ torul dascalul Macarie. Alt curent era acel grecesc, carele re­ presinta şi continua melodia grecescă a Constantinopole! şi carele a avut în frunte’! psalţi renumiţi a! Orientului creştin grecesc. Ast-fel a fost serdarul Dionisie Foţino, autorul Isto- peî Românilor, ţi carele a lăsat foite multe cântărî bisericesci, compuse de densul pe psaltikie grecescă, şi pe care compu­ neri Anton Panu le laudăf<5rte_ nnjlt^_şipe_earc i^ice că el (Panu) le a pus în cunoştinţa publicului român, er pe Fotino îl niunesce : Bunul s6il dascălu. Alt cântăreţ grec renumit a fost Sinesie Iviritul, călugăr de la Muntele Atlios, carele a venit în Bucuressc! şi a compus şi el cântări grecesc!. După introducerea psaltikiei cel noue pe la 1816, a venit in Bucu­ resci un renumit psalt grec, Petru Efesiid, carele a şi înfiinţat scola grecescă de psaltilde noue, la biserica S-lu! Nicolae din Şelari, unde a învăţat pe români psaltikia grăcă după sistema nouă. Voia să ’şl publice cântările sale în Bucuresci, pentm care a şi isvodit întâia dată tiparul de psaltikie nouă şi a înfiinţat şi tipografie, dar cheltuelile făcute cu acesta, împregiurărilc politice şi prefacerea urmată în ţeră cu revoluţia de la 1821, l’au anuicat în miserie, în care s’a consmnat trăind până la 1840. In scola hi! Efesiu s’a format şi Anton Panu, precum sin­ gur spune în introducerea de la cartea sa numită „Bazul theo­ retic şi practic al musicel bisericesci“ (p. XXVII—XXXIII). Panul este mare admirător al psalţilor greci şl al produselor lor. El singur spime că a învăţat in scdla lui Efesiu, si ca a fost tlirector în tipografia aceluia, unde el a şi publicat cel ânteiu axion în românesce, şi a conlucrat împreună eu un alt grec, carele din serdarul Panaiot Enghirliul, călugărindu-se deve­ nise Monachul Pangratie Proto-psaltul sântei Mitropolii, la traducerea cântărilor grecesc! în românesce. Adică Petru Efesiu, Panaioti Enghirliu şi Anton Panu, s’au apucat sa traducă românesce psaltikia grecescă.Ce! doi d ânteiu au $
  42. 42. murit; <5r Panu a continuat opera începută, si a adus’o ]a săvârşire. Fructul ostenelelor de 25 ani ale hu Panu, precum el insul spune în introducerea menţionată (p. XXXVII—XXXIX), se resumă în m-mătorele opere musicale publicate între anii 1841—1848. 1) Bazul teoretic şi practic al musiceî bisericesc!, sau gra­ matica melodică. Ea are la urmă şi un program despre mo­ dul predăreî psaltikiei în seminarul; 2) Anastasimatariul îndouit, adică zabavnic şi grabnic; 3) Irmologhion sail catavasieriul grabnic; 4) Privighieriul şi Mânicătoriul; 5) Paresimieriul; 6) Cheruvico-Kinonicariul; 7) Doxastariul în două tomuri; 8) Calofoniconul; Iată dai·, că Anton Panu, a îndestrat psaltikia românescă cu un curs întreg, spre a se forma psalţi perfecţi în acostă artă. Panu singur spune, că cântările sale simt unele simple traduceri din greceşce£d. e. Doxastariul, după al Iui Dionisie Fotino), altele prelucrate sau compuse de densul. Nu se p<5te tăgădui meritele lui Anton Panu pe tărâmul literature! mu­ sicale bisericesci. El între altele ne-a lăsat cea mal perfectă teorie sau gramatică a psaltikiei nouă. Nu putem însă să nu regretăm, că cântările lui, nu âu didcdţa melodiei române, formate în România şi care distinge pe cântările lui Macarie, care sunt mult maî plăcute gustului român, ca product al simţului românesc, clironomisit de la străbuni prin multe se- cule. Panu în tinereţele sale a călătorit prin Bulgaria şi Rusia Spiritului seu poetic iau plăcut unele turnuri ale melodiilor locale de pe acolo şi le-au adoptat în cântările sale, care nu puţin le-a abătut de la gustul melodiei naţionale române. El singur spune, câ fie-care neam are melodia sa proprie după firea limbel, a glasului şi clima locului (întrod. nota b. p. xvm). Cu tâte acestea el în aplicarea melodiei la cântare frîrte mult a sacrificat melodia română celor străine. Panu a fost
  43. 43. MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC’! ÎN ROMANIA 3 5 cel (fântâni profesor de cântările bisericeşti în serninaful din Bucuresci până la mortea sa. Metodul lui de cântare -răs­ pândit şi a devenit predominant, mai ales în Muntenia/ ■·« / / Aşa dar, noi astă-dî în România avem două nuartţe destul li de pronunţate în cântarea biseriedscă: una a lui Macarie, care Ι/ predomină mal ales în Moldova, şi alta a lui Panu cu mul- || te turnuri streine melodiei vechi române. Acostă nuanţă prc- 11 domină mal ales în Muntenia. In anul 1856, episcopul de Buzău Filoteiu, a făcut o nouă ediţie de cântări bisericesc!, anume a edat Anastasimaturinl şi Irmologiul. Ediţia acăsta este o compilaţie din cântările lui Macarie şi ale lui Panu, şi anume: Anastasimatariul întreg al lui Macarie, iar Irmologiul, cea mai mare parte al lui Panu. In anul 1875, Oprea Dimitrescu, profesorul de cântări la seminariul din Râmnic, ucenic al lui Panu, vedând lipsa cea mare de cărţi pentru predarea cântărilor, a edat în Râmni­ cul-Vâlcel o mică broşură, ca manual de cântări, întitulată „principi elementari al musicel bisericeşti şi prescurtare din Anastasimatariu“ in-4°, 68 de file. Carte f<5rtesărâcăciosă şi defectudsă, dai* din lipsă de altele maî bune, cu ea se servesc astă-dî în seminaril la predarea cântărilor. Tot Oprea Dimi­ trescu publicase în anul 1873 o prescurtare din cântările lui Panu pentru utrenie şiliturghie, sub titlu de „Antologia mu· sico-eclisiastică.“ In acelaşi an, 1875, reposatul arcliiereii Ghenadie, fost episcop de Argeş, sub numirea de „Albina musicală,“ a pus pe note o mare parte din cântările prosomiace, sau podobni- ce ale bisericei ndstre. Autoriul, menţinând în totul şi fără nici o schimbare notele musicale ale textului original elin, s’a cercat a modifica şi crea textul român întocma dupa metrid silabic al textului original. încercarea este forte laudabilă, şi ar avea de resultat a înlesni mult cântarea şi învăţarea pro- somielor, precum este acăsta şi în greceşce. Insă acesta în­ cercare n’a reuşit, şi ostenăla a fost puţin preţuită, pe de o parte pentru că textul cântărilor din acăstâ carte numai este acel din cărţile, pe care se cântă şi se citcşce în biserica, iar pe de altă parte pentru că autorul a introdus multe cuvinte
  44. 44. noul, ueobiclniiite în cărţile bisericesci. Acostă reformă mu- sicală a prosomielor ş’ar avea locul numai atunci, când tex­ tul mctric s’ar introduce în cântările prosomiace, la revista ce are a se face cărţilor n<5stre bisericeşcî. Atunci ideia repo- sntulul arcliiereii, s’ar realiea şi osten^lalui musicală va fi bi­ ne preţuită. Va fi bine, ca Sântul Sinod să înt<5rcă luare a- mintea comitetului redactor al cărţilor bisericesci la reforma metrică a prosomielor, după metodul originalului grecesc şi după metodul „prochoduiul Domnului“ acel prelucrat româ- nesce de dascălul Macarie, şi carele este astă-dî în us în tote bisericile din România. Spre a complecta istoricul cântărilor ndstre bisericeşcî tre­ bue să spimem ceva şi despre starea lor în Bucovina. Acolo cântarea bisericescă s’a păstrat prin opractică tradiţională în starea în care se afla acostă cântare în Moldova cu osută de am în urmă, adică la timpul când Bucovina s’a despărţit de Moldova. Biserica acesta curând după înstrăinarea Bucovinei s’a isolat cu totul de biserica Moldovei, din care făcuse parte. Mitropolitul Moldovei GavriilCalimach, înanul 1781, prinde­ claraţia sa de la 24 Aprilie, a fostsilit a renunţa lajurisdicţia sa asupra bisericei din Bucovina, şi ea a fost proformă pusă sub jurisdicţia mitropoliei sârbesc! de la Carloveţ. Cu t<5te acestea, biserica Bucovinei ş’a păstrat indepedenţa sa naţio­ nală, şi în fine în anii din urmă fu rădicată la rangul de mi­ tropolie de sine stătătdre. RSnduelele bisericei şi cântarea ro­ mână s’au păstrat acolo acele vechi moldovenesc!, cu t<5tăîn­ grijirea. Ce este mal mult, cântarea bisericescă acolo a fostfe­ rită de orî-ce influenţă, sau prefaceri, cărora a fost ea supusă în România prin reformile psaltikiei grecesci. Acolo a ajuns necunoscute chiar semnele psaltikiei, atât vechi cât şi cele noul, şi cântarea românescă s’acontinuatşipăstratprin prac­ tica bisericescă şi prin învăţarea în şc<51ă din aurite. Acolo de mult s’a înfiinţat pelângă seminariuodeosebită scdlă pen­ tru formarea cântăreţilor români şi ruteni, având fie-care lim­ bă deosebiţi profesor! pentru cântare. In anul 1866 fu nu­ mit profesor de cântările bisericesc! române şi de rânduelele bisericesc·!, Doctorul în teologie şi membru al consistoriului,
  45. 45. MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMAXM -»7 prea venerabilul protopresbiter Sanmil Andrievicî Morariu, actualul mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, Dr. Silvestru Morariu Andrievicî. El, spre a înlesni predarea cântărilor bi­ sericesc! române şi spre ale face accesibile tutulor muzican­ ţilor, a pus pe note musicale liniare cântărilorbisericesci cele maî importante şi maî necesare, şi în anul 1879, le-aii ti­ părit într’ocarte de 97pagine în-4°, întitulata: „Psaltikia bi- seric£scâ aşezată în note musicale." Ea este precedată, de ms- ce scurte regule pentru cunoscerea şi aplicarea notelor la cân­ tare. Opera acestaeste de mare preţ : a) Pentru înlesnirea ce a produs la învăţarea cântărilor române; b) Pentru ca a dat putinţă de a sci pretutindenea, cum se cântă in biserica Bu­ covinei ; c) Pentru că ori ce musicanţ pdte să le studie şi să le cânte. Autorul, a aşedat cântările pe note, după cum le-a învăţat el în tinereţe şi le-a practicat timp îndelungat ca pa- rochti la satul Ceahor, apr<5pe de Cernăuţi, în curgere dc 20 de ani, şi fără a cundsce semnele psaltikiei ndstre, şi a sc fo­ losi de cărţile ndstre de psaltikie. De aceea cântările acestea, ca tdte cântările păstrate tradiţional şi ne lucrate de artă, au numai defectul, că adeseori este sacrificat melodiei accentul cuvintelor textului. Acăsta s’a întâmplat şi la noi, d. e. cu ca­ nonul florielor, cănd el ânteiu s’a pus pe semne de psaltikie, cântat după usul tradiţional. Observăm, câ mitropolitul Bu­ covinei este fdrte iubitor de cântarea bisericescă. El, si as- tă-φί, ca mitropolit, tot-d’a-una cântă axionid împreuna cu clerul în mijlocul bisericei, pe solea d’înaintea icdnelor îm­ părătesei. In scdla de cântări, ce este atacată la mitropolia Bucovinei, învaţă vre-o 40 de elevi, bâeţi de la ţară, cântu­ rile bisericesc! şi tipicul, spre a putea în urmă deveni cântc- reţî pe la biserici. Pe lângăînvăţământul gratis, ei au şi burse pentru întreţinerea lor. Melodia cântăreî bisericesc! româ­ ne din Bucovina este aceiaşi ca şi la noi. Aceleaşi 8 «danuri, aceleaşi prosomil sail podobil, aceleaşi variaţiunl ale tonuri­ lor. Deosebirea este că ea a păstrat mal nealteratâ melodia vechilor cântăreţi români până şi în defectele el, precum sa­ crificareaaccentelorlimbel şi trăgănarea. Se aud adesea unele
  46. 46. turnuri antice, ne maî uzitate la noi, sau conservate nu­ mai în «ciute cântări speciale. Să revenim acum iarăşi la starea cântărilor bisericesc! clin România, j De la începutul secolului până acum noi am arătat numai progresul acel laudabil ce s’a făcut pe tărenml desvoltărci cântului nostru bisericesc naţional, prin oserdia unor persone vrednice de totă stima nostră. Vine acum rândul să vorbim si de tristul regres ce s’a făcut şi se face de un timp in ra­ mura cântului bisericesc. Scolele de cântări : a lui Veniamin şi a lui Dionisie, a con­ tinuat încă sub succesorii lor, mitropolitul Grigore în Munte­ nia şi Meletie in Moldova, apoi ele au decădut, şi treptat s’au desfiinţat. Predarea psaltikiei însă a continuat a se urma prin seminariî; dai· şi aci au mers decădend, din lipsa de profe­ sori competing în ramul acesta. Pe lângă aceea elevii semi- naiielor se pregătesc pentru preoţie, dăscălia sau psalţia tre­ bue să ocupe alte persdne; pe când preotul servesce în altar, cântăreţii trebue să’şi facă serviciul lor la strane. Scolele de cântări sunt destinate amune pentru serviciul bisericesc din afară de altar. Insă aceste sc<51e de cântări bisericesci ne maî existând in România, cântarea bisericescă iarăşi a început a se prosti şi a rămânea necultivată. Căuşele acestei decadenţe sunt multiple. Vom arata pe cele maî principale : 1) Cea mai principală este lipsa de mijl<5ce. Mitropoliele, episcopiele şi monastirile, unde aii fost şi imde ar trebui să fie scdlele de cântări, cu secularisarea averilor, s’au redus la strictul necesar pentru existenţa clilnică. Ba în multe părţi budgetul nu dă nici măcar acest strict necesar pentru servi- ciele bisericesci, intre alţii, cântăreţii simt vrednici de jălit cu întreţinerea ce li se dă de la Stat. 2) Cântăreţii mai înainte erait bine plătiţi şi întreţinuţi pe la mitropolii, episcopii şi monastirî, ca toţi artiştii distinşi. Pe lângă aceea el erau scutiţi de dări, de t(5te angăriele, şi onoraţi cu ranguri boerescl. Era prin urmare o clasă de Omenidistinşi, şi asiguraţi în traiul lor. Până si cântăreţii sau
  47. 47. MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎX ROMANIA 3 0 dascălii simpli dc la ţera, în privirea neapăratului lor servi­ ciu bisericesc, căpătai! cel puţin pămăntul de hrană gratis dc la proprietari, şi dc la Stat scutire de bir şi de alte havalele. De aceea tinerii din popor, săraci, credcau o norocire de a deveni cântăreţi, sail psalţi, până şi dascăli la o biserică, de ţeră, şi căutaii sc<51e, ca să înveţe cântările bisericesci şi să ’şi deschidă o carieră în vieţa lor. Boerii pe la proprietăţile lor îşi aveaii biserici frumdse si cu îngrijire întreţinute; ei frecuentart cu osirdie serviciele religidse bisericesci, şi sc m- treccart de a avea psalţi şi cântăreţi cât de buni, şi ingrijau de traiul lor, ca de nisce Omeni forte trebuitori. Reformele introduse cu repegiune, resturnând basele socie- tăţel nostre anteridre, art stricat şi organismid bisericesc. In­ tre altele, scolele de cântăreţi s’art desfiinţat, cântăreţilor li s’au luat tOte scutirile şi avantagele anteriOre; celor de la sate nu li s’au dat nici pământuri de hrană, nici salare, si s’art redus la aceeaşi posiţiune socială, ca si toţi cel-alţl săteni. Nu simt scutiţi nici de recrutaţie, nici de gardă. Din acăstă causă lipsa de cântăreţi pe ce merge se simte mal tare, şi prin oraşe, şi mai vârtos pe la sate. 3) Un spirit răii de ireligiositate se întinde cu paşi repedi asupra societăţel nostre. Clasele inteligente aii părăsit bise­ rica, lăsând’o ore-cum numai pentru poporul de jos, carele şi el la rândul seu, imitând esemplul celor mai mari, pe care el îl crede cu patru oclil, si desperat de multele lui asupriri si de miserie, se mânie şi pe Dumnedeu. şi nu se duce la bise­ rică. In acest spirit de indiferenţii şi antipatie către religiune sc cresc tinerii, chiar prin sc<51ele nostre. Nici profesorii cei mal mulţi, nici elevii nu se mal duc la biserică. Serbătorile, în timpul serviciului religios, copiii de pe la scole sunt ocu­ paţi de oficert şi de profesori cu eserciţiele militare, ceea-ce s’ar putea face în alt timp. Esemplele rele de la superiori corump şi pe cei inferiori. Se înţelege de la sine, că si cântarea bisericescă merge de­ părând şi nu se cultivă. Dascălii de cântări acei buni se perd, şi alţii nu sunt spre a i înlocui. Dacă se ivesce câte imul eu

    Be the first to comment

    Login to see the comments

Views

Total views

950

On Slideshare

0

From embeds

0

Number of embeds

2

Actions

Downloads

35

Shares

0

Comments

0

Likes

0

×