1. BALCIK
Pe lângă complexul palatului şi grădina botanică, care este cea mai mare şi mai diversă din Balcani, oraşul atrage turiştii prin spiritul său vetust, reflectat în străzile
pavate cu pietre şi casele din piatră şi argilă. Complexul palatului constă din palatul central cu un turn înalt, multe alte clădiri, un parc cu terasă, case de vară din
piatră sprijinindu-se de coloane superbe, un tron sub un copac bătrân, unde Regina Maria admira apusul, şi o capelă mică unde este păstrată inima ei. În grădina
botanică există mai mult de 3.000 de specii de plante exotice rare, fiind folosită de Universitatea din Sofia. Întregul complex a fost numit Tenha Yuva (Cuibul
liniştit). În afară de palat şi grădina botanică, Galeria de Artă a oraşului, care găzduieşte şi muzeul oraşului, este un loc interesant de vizitat. De asemenea, există
un mic muzeu etnografic şi o frumoasă biserică veche numită Biserica Sf. Nikola. Un complex renascentist cu o şcoală veche, destul de bine păstrată, poate fi o
altă destinaţie posibilă printre atracţiile turistice. Aleea de pe ţărm, lungă de aproximativ 4 km, este un loc frumos pentru plimbări.
Balcic (sau Balchik in limba bulgara), este un orasel situat pe tarmul Marii Negre, in Bulgaria, la circa 60 de km de Vama Veche. Intre anii 1913 – 1940 a apartinut
Romaniei, in urma celui de al doilea razboi balcanic (iunie - august 1913). In 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.
In Balcic se afla celebrul Castel (“Cuibul linistit”), resedinta preferata a Reginei Maria a Romaniei, inconjurat de o la fel de celebra gradina botanica unicat in
Europa centrala si de est, in special datorita colectiei de cactusi.
Pentru mult timp orasul a fost supranumit Orasul Alb, din cauza dealurilor albicioase din jur. De altfel, intregului tarm i s-a spus, din aceleasi motive, Coasta de
Argint. In prezent, brosurile din Bulgaria care prezinta orasul il numesc “perla litoralului bulgaresc”.
Balcicul are o istorie bogata, putindu-se observa si astazi urmele multor culturi. A fost creat acum aproximativ 2.600 de ani, fiind un succesor al localitatii trace
Kruni si al orasului grecesc antic Dionissopolis.
Doua atractii turistice importante, aflate in relativa apropiere, sunt Capul Kaliakra, situat la circa 35 de kilometri distanta, si oraselul Nessebar, ceva mai departe –
circa 120 de kilometri. Si, desigur, mult mai aproape, se afla salba de statiuni turistice, printre care se numara Albena si Nisipurile de Aur.
Putina istorie
Ionienii populau aceasta zona in secolul V inainte de Christos, iar asezarea purta numele de Kruni, provenit din limba greaca si insemnand "izvoare”. Orasul a
fost redenumit Dionissopolis dupa numele zeului Dionysus, al vinului si sarbatorilor, probabil patron al asezarii, imaginea zeului aparand si pe monedele batute in
zona. O legenda spune ca orasul a primit numele dupa ce marea a adus la tarm o statuie a lui Dionysus.
In secolul I inainte de Christos, coloniile grecesti de pe malul Marii Negre au fost ocupate de legiunile romane, insa populatia din zona s-a rasculat. In timpul
luptelor pentru putere de la Roma, dintre Cezar si Pompei, orasul a fost ocupat de Burebista. In anii 29-28 inainte de Christos, generalul roman Crassus cucereste
Dobrogea, iar coloniile grecesti intra sub conducerea guvernatorului provinciei Macedonia.
In primii ani dupa Christos, in zona este exilat poetul Ovidiu, despre care se spune ca, fiind in drum spre Tomis, ar fi observat stancile albe ale orasului
Dionisopolis: „O, oras al pietrelor albe, iti venerez frumusetea”.
Orasul are o stransa istorie legata de inteaga Dobroge, trecand prin crestinizare, navaliri barbare, migratii. In urma migratiilor, Dionisopolis a suferit distrugeri
masive, desi o serie de imparati bizantini l-au reconstruit. Dintre toate popoarele migratoare, cel slav a avut influenta cea mai mare, deoarece s-a stabilit in zona.
In anul 680, hanatul bulgar condus de Asparuh castiga razboiul cu Imperiul Bizantin si cucereste Dobrogea. Un an mai tarziu se formeaza Primul Tarat Bulgar,
perioada in care orasul a decazut, asezarea vecina Varna devenind un centru important al zonei. In 971 Dobrogea reintra sub autoritatea Imperiului Bizantin, in
urma unui razboi, si va ramane aici pana la inceputul sec. al XIII-lea, cand, in contextul inlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de Rasarit, va intra sub autoritatea
Imperiului Vlaho-Bulgar al Asanestilor - Al Doilea Tarat Bulgar.
In 1241, zona incepe sa fie populata de turci selgiucizi si tatari islamizati, ca urmare a trecerii armatei mongole - Hoarda de Aur.
La 1300, zona a reintrat sub conducerea celui de al doilea Tarat Bulgar, condus de tarul Teodor Svetoslav. Cativa ani mai tarziu il regasim ca facand parte din
principatul Tara Carvunei, condus de Balik, de la numele sau putandu-se considera ca si-a tras Balcicul propria denumire.
In primii ani ai intemeierii noului stat este mentionat si un mitropolit, Methodius, sub autoritatea caruia se afla nucleul noului stat, si anume zona Varna - Balcic -
Karvuna.
In 1388, incep primele atacuri ale turcilor. In acelasi an, Mircea cel Batran castiga luptele cu turcii si preia stapanirea asupra Dobrogei, insa acest lucru va dura
doar pana in 1420, cand sultanul Mehmet I ocupa intreaga provincie. Balcicul a fost sub stapanire otomana 500 de ani, dezvoltandu-se ca centru de comert cu
cereale.
In 1878, Balcicul intra in componenta pricipatului autonom Bulgaria, principat care in 1906 isi castiga independenta.
Dupa al doilea razboi balcanic din 1913, Balcicul este castigat, impreuna cu restul Cadrilaterului, de Regatul Romaniei. In 1924, Regina Maria descopera orasul
si isi cumpara aici un domeniu pe care construieste Castelul, Capela Stella Maris, diverse alte cladiri precum si gradina botanica.
In perioada interbelica, Balcicul a fost o adevarata Mecca a artistilor. Se pare ca descoperitorul Balcicului, ca alegere a peisajelor pentru pictura, a fost Alexandru
Satmari. In aceea perioada cam toti pictorii importanti au venit aici sa picteze, in special vara: Petrascu, Tonitza, Grigorescu, Darascu, Pallady, Ressu. De fapt,

2. aproape intreaga boema bucuresteana se reunea in Balcic vara.
In 1926, se infiinteaza aici o universitate - Universitatea Libera Coasta de Argint, unde au venit sa conferentieze in anii urmatori nume mari ale intelectualitatii
romane: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Seicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga.
Universitatea va edita si revista “Coasta de argint”, in trei limbi: romana, bulgara si turca
In Balcic se va deschide in aceea perioada si primul muzeu al Dobrogei. Si tot atunci primaria a improprietarit o serie de oameni de cultura, pentru ca acestia sa
isi poata construi case in zona. Multe dintre casele construite de acestia poarta semnatura arhitectei Delavrancea Gibori, sora Cellei Delavrancea. Chiar si Lucian
Blaga, in 1931, a solicitat primariei Balcic un astfel de loc pentru casa, dar nu este clar daca l-a si obtinut.
In 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.
Putina istorie
Ionienii populau aceasta zona in secolul V inainte de Christos, iar asezarea purta numele de Kruni, provenit din limba greaca si insemnand "izvoare”. Orasul a
fost redenumit Dionissopolis dupa numele zeului Dionysus, al vinului si sarbatorilor, probabil patron al asezarii, imaginea zeului aparand si pe monedele batute
in zona. O legenda spune ca orasul a primit numele dupa ce marea a adus la tarm o statuie a lui Dionysus.
In secolul I inainte de Christos, coloniile grecesti de pe malul Marii Negre au fost ocupate de legiunile romane, insa populatia din zona s-a rasculat. In timpul
luptelor pentru putere de la Roma, dintre Cezar si Pompei, orasul a fost ocupat de Burebista. In anii 29-28 inainte de Christos, generalul roman Crassus
cucereste Dobrogea, iar coloniile grecesti intra sub conducerea guvernatorului provinciei Macedonia.
In primii ani dupa Christos, in zona este exilat poetul Ovidiu, despre care se spune ca, fiind in drum spre Tomis, ar fi observat stancile albe ale orasului
Dionisopolis: „O, oras al pietrelor albe, iti venerez frumusetea”.
Orasul are o stransa istorie legata de inteaga Dobroge, trecand prin crestinizare, navaliri barbare, migratii. In urma migratiilor, Dionisopolis a suferit distrugeri
masive, desi o serie de imparati bizantini l-au reconstruit. Dintre toate popoarele migratoare, cel slav a avut influenta cea mai mare, deoarece s-a stabilit in
zona.
In anul 680, hanatul bulgar condus de Asparuh castiga razboiul cu Imperiul Bizantin si cucereste Dobrogea. Un an mai tarziu se formeaza Primul Tarat
Bulgar, perioada in care orasul a decazut, asezarea vecina Varna devenind un centru important al zonei. In 971 Dobrogea reintra sub autoritatea Imperiului
Bizantin, in urma unui razboi, si va ramane aici pana la inceputul sec. al XIII-lea, cand, in contextul inlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de Rasarit, va intra
sub autoritatea Imperiului Vlaho-Bulgar al Asanestilor - Al Doilea Tarat Bulgar.
In 1241, zona incepe sa fie populata de turci selgiucizi si tatari islamizati, ca urmare a trecerii armatei mongole - Hoarda de Aur.
La 1300, zona a reintrat sub conducerea celui de al doilea Tarat Bulgar, condus de tarul Teodor Svetoslav. Cativa ani mai tarziu il regasim ca facand parte din
principatul Tara Carvunei, condus de Balik, de la numele sau putandu-se considera ca si-a tras Balcicul propria denumire.
In primii ani ai intemeierii noului stat este mentionat si un mitropolit, Methodius, sub autoritatea caruia se afla nucleul noului stat, si anume zona Varna - Balcic
- Karvuna.
In 1388, incep primele atacuri ale turcilor. In acelasi an, Mircea cel Batran castiga luptele cu turcii si preia stapanirea asupra Dobrogei, insa acest lucru va
dura doar pana in 1420, cand sultanul Mehmet I ocupa intreaga provincie. Balcicul a fost sub stapanire otomana 500 de ani, dezvoltandu-se ca centru de
comert cu cereale.
In 1878, Balcicul intra in componenta pricipatului autonom Bulgaria, principat care in 1906 isi castiga independenta.
Dupa al doilea razboi balcanic din 1913, Balcicul este castigat, impreuna cu restul Cadrilaterului, de Regatul Romaniei. In 1924, Regina Maria descopera
orasul si isi cumpara aici un domeniu pe care construieste Castelul, Capela Stella Maris, diverse alte cladiri precum si gradina botanica.
In perioada interbelica, Balcicul a fost o adevarata Mecca a artistilor. Se pare ca descoperitorul Balcicului, ca alegere a peisajelor pentru pictura, a fost
Alexandru Satmari. In aceea perioada cam toti pictorii importanti au venit aici sa picteze, in special vara: Petrascu, Tonitza, Grigorescu, Darascu, Pallady,
Ressu. De fapt, aproape intreaga boema bucuresteana se reunea in Balcic vara.
In 1926, se infiinteaza aici o universitate - Universitatea Libera Coasta de Argint, unde au venit sa conferentieze in anii urmatori nume mari ale intelectualitatii
romane: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Seicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga.
Universitatea va edita si revista “Coasta de argint”, in trei limbi: romana, bulgara si turca

3. In Balcic se va deschide in aceea perioada si primul muzeu al Dobrogei. Si tot atunci primaria a improprietarit o serie de oameni de cultura, pentru ca acestia
sa isi poata construi case in zona. Multe dintre casele construite de acestia poarta semnatura arhitectei Delavrancea Gibori, sora Cellei Delavrancea. Chiar si
Lucian Blaga, in 1931, a solicitat primariei Balcic un astfel de loc pentru casa, dar nu este clar daca l-a si obtinut.
In 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.
Regina Maria
"Caracterul este destin"
Alteta sa principesa Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria, s-a nascut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, in Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al
Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii
Britanii.
Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, iar casatoria a avut loc la 29 decembrie 1892.
La scurt timp dupa venirea in Romania, calitatile sale o transforma intr-o figura publica binecunoscuta si iubita. A fost supranumita de popor “Mama Regina”,
“Mama ranitilor”, “Regina soldat”, datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front. De asemenea si-
a legat numele de viata culturala si artistica din Romania acelor ani.
Maria a devenit regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee internationale prin care promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut fiind cel din Statele
Unite ale Americii, din 1926. Desi rolul femeilor in politica, in acea perioada, era cel putin redus (ca sa folosim un eufemism), Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai
apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o complet de viata publica.
Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea.
Regina Maria a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri carora le-a imprimat o amprenta ce se poate vedea si astazi. "Balcicul si Branul sunt
casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria.
Se spune ca Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a insistat ca Regina sa mearga in acea zona in 1924. Un an mai tarziu avea sa
inceapa constructia domeniului de la Balcic. An de an domeniul a fost infrumusetat cu constructii si celebrele gradini. Datorita Reginei, in acea perioada Balcicul va
cunoaste un avant urbanistic. Primaria improprietareste artistii care veneau vara si pictau aici, iar acestia incep a-si construi case.
Regina era iubita in Balcic. I se spunea Sultana, vila sa aduce cu constructiile musulmane, avind un turn precum un minaret. Obisnuia sa se plimbe prin oras si
sa imparta bani familiilor nevoiase.
Usor-usor, poate si din cauza izolarii la care o supusese Carol, Balcicul devine locul sau de refugiu. De aceea, in 1933 cand isi intocmeste testamentul, Regina
Maria cere ca dupa moartea sa inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii: Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat la Curtea de
Arges, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale.
Trei ani mai tarziu, in 1936, Regina se imbolnaveste. Moare la Sinaia, la 18 iulie 1938, in varsta de 62 de ani.
Dupa ce Bulgaria redobadeste Cadrilaterul, in 1940, inima Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran, celalalt loc la care Regina tinuse foarte mult.
Inima se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur incrustata cu pietre pretioase. De aducerea inimii reginei la Bran s-a ocupat printesa
Ileana, mostenitoarea castelului Bran. Nici aici nu s-a putut insa odihni. In 1968, regimul comunist trece casetele si inima in patrimoniul asa-zisului tezaur al
Romaniei, iar acum se afla, in cladirea Muzeului National de Istorie din Bucuresti. Corpul Reginei se afla inmormantat in biserica Manastirii Curtea de Arges,
alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand. In prezent, Ministerul Culturii din Romania spune ca inima ramane la muzeu. Regele Mihai a revendicat inima in 2006 si a
cerut ca ea sa fie adusa inapoi la Bran si ingropata in firida amenajata in Magura Branului, deoarece Balcicul nu mai este teritoriu romanesc. Ministerul nu o
inapoiaza, spunand ca asteapta clarificarea situatiei juridice a Castelului Bran, care a fost retrocedat, in 2007, mostenitorilor printesei Ileana.
In 2008, Romfilatelia a introdus in circulatie o emisiune comemorativa de marci postale dedicata implinirii a 70 de ani de la decesul Reginei Maria. Emisiunea
este formata din doua marci postale cu valoare nominala de 1 leu si 3 lei, machetate in coli de 16 timbre plus 4 vignete, minicoli de 8 timbre plus o vignieta si un
bloc colita dantelata de 2 timbre.
La inceputul volumului sau autobiografic, Regina Maria a folosit ca motto un citat din Nietzsche: “Caracterul este destin”.
Regina Maria a fost o persoana fascinanta, cu un stil propriu de viata, stil pe care l-a imprimat si domeniului de la Balcic. A colectionat si a creat lucrari artistice,
si si-a decorat interioarele si exterioarele cladirilor in care a locuit, fiind unul dintre promotorii curentului Art Nouveau. A militat pentru interesele Romaniei in plan
extern, fiind un adevarat ambasador al tarii. De exemplu, in perioada Conferintei de Pace de la Paris, dupa Primul razboi Mondial, a avut intrevederi cu
conducatorii Antantei, militand pentru recunoasterea internationala a Romaniei Mari. Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 1922, a efectuat vizite externe in care a
facut cunoscuta cultura poporului roman. Un popor pe care l-a iubit si despre care spunea in testamentul sau: “Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti
aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o,
as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara

4. si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (...) Nimeni nu
e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei
mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara
bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita,
a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii
cinstita, iubita si priceputa.”
Harta castelului si a gradinii botanice
1. Vila "Ghereta santinelei"
2. Fantana de argint
3. Gradina lui Allah
4. Vila "Sageata albastra"
5. Coltul "Magnolia"
6. Templul apei
7. Capela Stella Maris
8. Izvorul sfant
9. Gradina Ghetemani
10. Aleea valului albastru
11. Digul
12. Gradina "Curtea englezeasca"
13. Cascada
14. "Puntea suspinelor"
15. Vila "Moara"
16. Vila "Salon"
17. Restaurantul "Coroana"
18. Aleea vinului
19. Tronul Reginei Maria
20. Palatul Reginei Maria - Vila "Cuibul linistit"
24. Aleea secolelor
25. Camera pentru fumat
26. Gradina "Labirint"
27. Mormantul Reginei Maria
28. Vila "Gutman"
29. Vila "Suita"
30. Gradina "Craing"
31. Vila "Izbanda"
32. Vila "Ciuperca"

5. A. Administratia
B. Vila "Cazarma"
C. Gradina "Printesesa Ileana"
D. Statuia Sfantului Martin
E. Cafeneaua teatrala "Palatul"
F. Centrala electrica
Castelul
"Cuibul linistit"
In 1924, Regina Maria vizita Balcicul pentru a doua oara, la insistentele pictorului Alexandru Satmari. Probabil ca acesta cunostea bine zona, deoarece
Balcicul era vizitat in aceea perioada de cei mai multi si importanti pictori ai timpului.
Un an mai tarziu incepea constructia domeniului de la Balcic, Regina indragostindu-se pur si simplu de oras. Arhitectii Augustino si Amerigo, din Italia,
impreuna cu decoratorul de gradini Jules Jany din Elvetia, aveau sa inceapa constructia, terminandu-se in 1936.
Gradina are o zona care imita celebrul labirint cretan, unde materiale de constructie au fost aduse chiar din Insula Creta. O alta zona a parcului foarte
frumoasa este Gradina lui Allah, cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc.
Parcul a fost transformat in timp intr-o adevarat gradina botanica. Acum contine peste 3.000 de specii de plante, unele dintre ele rare, precum si o colectie de
aproximativ 250 de cactusi, una dintre cele mai importante din Europa. In 1955, gradina a intrat sub tutela Universitatii din Sofia, pentru studiul botanicii.
Pentru vizitatorii de astazi, turul prin castel si gradina sa poate reprezenta o aventura. La intrare se platesc doua bilete, de cate cinci leva fiecare, un bilet
pentru vizitarea Castelului si un bilet pentru gradina botanica. De fapt, unul fara celalalt nu se poate. Cele doua bilete asigura accesul catre cel mai vizitat loc al
Balcicului.
Castelul, numit si “Cuibul Linistit” (“Quiet Nest” sau “Tenha Juvah” in limba turca) este de fapt o vila cu pereti albi si acoperisuri de tigla rosie strajuite de un
minaret. Este construit de-a lungul a trei terase si combina elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgaresti. Este foarte aproape de
mare, fiind despartit de aceasta doar de faleza. A fost locul preferat al Reginei Maria, in care aceasta a locuit, tocmai de aceea ramanandu-i denumirea de
“Castel”.
Interiorul Castelului este extrem de modest, pereti varuiti in alb, usi masive din lemn sculptat, pastrate din perioada Reginei. Au mai fost pastrate din acea
perioada si cateva obiecte: dulapuri sculptate si pictate, oglinzi, scaune si un semineu. Baia de marmura, cu cada ingropata in piatra, cu chiuveta si masuta de
toaleta au fost pastrate intacte. Pe toate obiectele se afla explicatii care spun ca respectivul a apartinut Reginei Maria, dar nu se specifica in ce tara a fost
Maria Regina...
Gradina din jurul Castelului nu este o simpla gradina, ci un adevarat domeniu, intins pe un deal, domeniu pe care se mai afla alte noua cladiri, fiecare cu o
destinatie bine stabilita. Parcul, amenajat la comanda Reginei de catre specialisti, a fost transformat in gradina botanica, din cauza numeroaselor plante exotice
pe care le adaposteste.
Pentru a reusi sa vizitati intreg domeniul, cel mai bine este sa cumparati o harta a acestuia, de la intrare si sa urmati fiecare punct indicat pe harta. In pas de
plimbare aveti nevoie de aproximativ patru ore pentru a parcurge intreg domeniul.
Harta castelului si a gradinii botanice
1. Intrarea- Ghereta santinelei (“The Sentry-Box”)
Acesta este primul obiectiv. Intrarea in Castel este reprezentata de un arc triumfal. In stanga si in dreapta intrarilor in Castel pot fi vazute niste adancituri in
zidurile de piatra, care reprezinta locurile in care stateau garzile Castelului.
2. Fantana de argint (“Silver well”)
Aflata la o distanta destul de mica de intrare, usor in stanga, Fantana de argint poate fi usor ratata in lipsa unei harti. Ar fi pacat caci aici, daca aruncati un
banut si va puneti o dorinta aceasta se va implini. Cel putin asa spune legenda.
3. Gradina lui Allah (“The Garden of Allah”)
“Gradina lui Allah” face legatura intre Fantana de argint si Vila Sageata albastra. Gradina nu trebuie ratata deoarece adaposteste o colectie unica de cactusi in

6. aer liber, de fapt cea mai mare colectie din Sud-Estul Europei. Sunt cactusi plantati acum 80 de ani, transformati in copaci. Cu putin noroc ii puteti descoperi in
perioada de inflorire (luna august). In aceasta gradina mai pot fi vazute vase antice, banci din piatra si chiparosi zvelti.
4. Vila "Sageata albastra" (Villa Blue arrow)
5. Coltul "Magnolia" (Nook Magnolia)
6. Templul apei (The Temple of the Water)
O constructie cu arcade pictate pe interior, in caramiziu si albastru puternic, sustinute de coloane imense si avand in interior bazine in care altadata se afla apa.
7. Capela Stella Maris (The Chapel)
De la templu, trecand printr-o gradina care adaposteste o colectie de trandafiri superbi si urcand cateva trepte de piatra ajungem la Capela “Stella Maris”.
Atentie! Undeva pe peretele de piatra, care sustine treptele catre Capela, se afla unica inscriptie in limba romana pastrata pe intreg domeniul. Este o placa de
marmura alba, pe care sta scris, cu litere aproape sterse, faptul ca domeniul a fost construit de Regina Maria. Placa a fost acoperita in timp de iedera. Capela
este foarte mica, construita din piatra si pictata complet in interior. O curte mica, cu o fantana si pietre funerare crestine pot fi vazute chiar langa Capela. In timp
ce Capela era inca in constructie, Regina Maria a Romaniei si-a exprimat dorinta ca inima sa sa fie ingropata aici.
8. Izvorul sfant (The Holy spring)
9. Gradina Ghetsemani (The Garden of Gethsemene)
Se afla la Sud-Est de Capela si adaposteste o colectie de arbori pitici.
10. Aleea valului albastru (The Blue Wave Lane)
11. Digul (The Pier)
12. Gradina "Curtea englezeasca" (Garden “English Court”)
13. Cascada (The Waterfall)
Aici este imposibil sa nu va opriti deoarece privelistea este absolut spectaculoasa. Apa involburata a unui rau cade de la o inaltime de noua metri. Nici nu mai
conteaza ca apa, care trece printr-un canal si se scurge in mare este cam murdara.
14. "Puntea suspinelor"
Este podul care trece peste cascada si uneste cele doua maluri ale canalului. Legenda spune ca, daca aceasta punte este trecuta cu ochii inchisi , in timp ce
va puneti o dorinta, aceasta se va implini in foarte scurt timp!
15. Vila "Moara"
Se afla in apropiere de cascada. Poate fi usor observata deoarece moara a fost pastrata, in timp ce langa ea a fost construita vila, un adevarat loc de odihna
pentru oaspetii Reginei.
16. Vila "Salon"
17. Restaurantul "Coroana"
Pentru cei care vor sa isi traga sufletul si sa bea o cafea. Foarte buna!
18. Aleea vinului (The Lane of the Wine)
Impatimitii vinului, dar nu numai, vor putea degusta diverse soiuri de vinuri. Aici se afla o adevarata colectie de vinuri, multe dintre sticle fiind scoase la vanzare.
19. Tronul Reginei Maria (Queen Marie’s Throne)
Este un fotoliu din marmura, umbrit de un copac, avand in dreptul sau o masuta din piatra. Era un loc preferat al Reginei, multe dintre fotografiile Reginei, aflate
in Castel, fiind facute in acest loc. Era un spatiu preferat al Reginei, de aici putand fi vazuta marea in toata spledoarea.
20. Castelul Reginei Maria - Vila "Cuibul linistit"
Este punctul culminat al aventurii si despre el am vorbit la inceput.
24. Aleea secolelor (The Lane of the Centuries)
25. Camera pentru fumat (Smoking Room)
Acest loc poate fi usor ratat, aflandu-se intr-o extremitate a domeniului, in apropiere de Castel.
26. Gradina "Labirint" (The Maze)
27. Mormantul Reginei Maria (Queen Marie’s Grave)
Este un colt retras, aflat putin mai sus de Castel. Pentru a ajunge aici trebuie sa urcati niste trepte pavate cu piatra. Merita. Privelistea este superba, marea se
vede perfect. Mormantul este sapat in stanca, fiind de fapt un cavou, umbrit de un copac si dominat de o cruce, pe care se poate vedea o scurta inscriptie,
reprezentand povestea vietii Reginei. Regina Maria nu se afla insa inmormantata aici, ci in biserica Manastirii Curtea de Arges.
28. Vila "Gutman"
29. Vila "Suita"
Este o vila construita in stilul mauritanian, aflata intr-unul din cele mai inalte puncte ale domeniului.
30. Gradina "Craing"
31. Vila "Izbanda"
32. Vila "Ciuperca"
Info utile*
Pentru a trece vama in Bulgaria sunt necesare:
• pasaport sau buletin de identitate;
• cartea verde a masinii (este inclusa in polita RCA);
• taxa de drum pentru Bulgaria, pentru minim 7 zile (5 euro), platita in vama. Se primeste vigneta;
• nu este nevoie de viza si de asigurare medicala;
• nu se mai plateste taxa de salubrizare.
In mai 2007, cotatia euro era: 1,9 leva = 1 euro.
*update mai 2007
Doua adrese utile:
Ambasada României în Republica Bulgaria
Adresa: B-dul Mihai Eminescu nr.4, Sofia; Telefoane: 00359-2-971.28.58; 00359-2-973.30.81; Fax: 00359-2-973.34.12; E-mail: ambsofro@vip.bg

7. Secţia Consulară
Adresa: Str. Shipchenski Prohod nr.1, Sofia; Telefon: 00359-2-973.35.10; Fax: 00359-2-973.34.12.
Turism
Pentru ca acest site nu isi propune sa promoveze un agent economic, un hotel etc, am postat in continuare linkuri catre locuri de cazare din Balcic. Aceasta
nu inseamna ca recomandam vreunul dintre aceste locuri de cazare. Pur si simplu facem un inventar (incomplet) de locuri de cazare gasite pe internet. Daca
alegeti sa stati intr-unul, decizia va apartine in totalitate.
• Hotels in Balchik
• Hotel Elit
• The Holiday Beach hotel
• Villa "DANNY", House "KALINA", Flat"ValMar"
• Hotel Mistral
• Upiter hotel
• Lotos hotel
• Akroza hotel
• Hotel Horizont
• Hotel Valeo
• Hotel Paris
• Hotel Diana
• Balchik.info - informatii generale despre Balcic
Alte destinatii
Capul Kaliakra
Kaliakra este un superb promotoriu aflat la cativa kilometri de granita romano-bulgara. Pentru a putea ajunge acolo, trebuie sa te abati circa 12 kilometri din
drumul principal dintre Vama Veche si Balcic.
Promotoriul Kaliakra (Capul Kaliakra) se intinde pe 2 km in Marea Neagra si are circa 60 de metri inaltime fata de nivelul marii, fiind o formatiune de stanci
calcaroase. Inaccesibilitatea locului a facut in antichitate din ea o mare fortareata, fiind a doua cetate importanta dupa Tomis. In aceea perioada se numea
Tirisis. Fortareata a fost succesiv folosita de traci, romani, bizantini si bulgari. Chiar si in prezent, pe promotoriu se afla o unitate militara bulgareasca. O legenda
spune ca in aceasta fortareata si-a adapostit bogatiile Lyzimah, succesorul lui Alexandru cel Mare.
In prezent, aici se afla un mic muzeu in care pot fi vazute piese arheologice. De asemenea, pre promotoriu se afla ruinele vechii cetati, care include poarta prin
care se intra dinspre continent, ziduri ale cetatii dar si ruine ale diferitelor cladiri, biserici, bai comune romane si fantani.
O alta legenda se refera la un grup de fete bulgare care s-au aruncat de pe promotoriu in marere, pentru a nu fi capturate si convertite la Islam de catre turci.
Este probabil cea mai populara legenda, la intrarea in Kaliakra existrand si un monument dedicat fecioarelor care s-au aruncat in mare – “Poarta celor 40 de
virgine”.
La Kaliakra a avut loc in august 1791 o importanta batalie navala, in cadrul razboiului ruso-turc din perioada 1787-1792. Dupa 1989, castigatorul bataliei, un
amiral rus, a fost sanctificat de Biserica Ortodoxa.
O alta legenda se refera la Sfantul Nicolae, patronul pescarilor. Pe cand acesta era urmarit de turci, Dumnezeu a facut sa apara pamant sub picioarele sale, si
astfel a putut scapa. In acest fel s-ar fi format Capul Kaliakra. In cele din urma Sfantul a fost insa captrurat, iar in 1983 a fost construita o mica capela pe
promotoriu, simbolizand mormantul sau. De asemenea se mai spune ca o manastire dervisa a existat la Capul Kaliakra in perioada stapanirii otomane, avand
osemnitele unui sfant musulman.
Capul Kaliakra a fost declarat zona protejata in 1941, avand in prezent circa 687 de hectare. Intr-o vreme aici se afla chiar si o colonie de foci. De pe
promotoriul Kaliakra pot fi vazute acum in apa cateva specii de delfini de Marea Neagra, precum si diverse specii de pasari: cormorani, pescarusi etc.