Din istoria vechii Moldove.

2. Cei 85 de km de șosea, care despart
reședința raională Odessa de localitatea
Cetatea Albă, șerpuiesc printre sate modeste și
cîmpuri aurite de culturi de floarea soarelui și
vii, impecabil îngrijite.
Cea mai importantă localitate din
traseu este Zatoka, o statiune estivala, viu
colorată în moda tradițiilor locale și animată de
turiștii veniți la plaja mirifică de la Marea
Neagra.
Aici, dupa 1944, s-a construit un pod
peste gura limanului Nistrului, pentru linia de
cale ferată ce leagă Zatoka de Odessa. Porțiunea
de cale ferată dintre Zatoka și Cetatea Albă, în
lungime de 19 km, este singura electrificată din
Basarabia.
Particularitatea constructivă a
spectaculosului pod de cale ferata, este aceea că
treimea din mijloc se poate ridica și coborî,
funcție de înalțimea navelor care tranzitează
strîmtoarea, fie spre porturile de la Marea
Neagra, fie spre cel din interiorul limanului
Nistrului.
foto - www. Google.com/ panoramio

3. Cetatea Albă, este un oraș în regiunea istorică Bugeac, azi Odessa, din Ucraina. Prima așezare atestată arheologic
din anul 600 î.Hr, a fost întemeiată de greci din Milet sub denumirea “Tyras”, după numele antic al fluviului Nistru.
Cetatea Albă- fortăreața, este o citadelă medievală care,conform documentelor istorice, era amplasată într-un loc
de maximă importanţă strategică, pe insula formată de cele doua brațe ale deltei rîului Nistru. De-alungul timpului,
urmare a micșorării debitului rîului, brațele deltei s-au colmatat, transformîndu-se într-un liman prin care, și astăzi,
Nistrul se varsă în Marea Neagră.
Urgia istoriei a schimbat rînd pe rînd stăpînirea și regulile cetă ții, după neamul celor care au cucerit-o:
greci,daci,tătari,mongoli,romani-genovezi, moldoveni, turci, ru și, români, ucrainieni, fiind distrusă, refăcută, mărită sau
întărită, după interesul vremelnicilor ei stăpîni.
Cetatea a aparținut Țarii Moldovei între 1392-1484, sub domnitorii Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, care au
întărit-o cu ziduri suplimentare de apărare, au dotat-o cu tunuri, stabilind aici si curte domneasca.
“Cetatea Alba era considerata, alături de Cetatea Chilia (situată la gurile Dunării),“poarta creștinătății" şi "cheia
a toată Țara Moldovei, a Ungariei şi Țării de pe Dunăre" sau "plămînii Moldovei". Rolul lor strategic în stoparea
expansiunii otomane era recunoscut de sultanul Mehmed al II-ea încă din 1462: "atâta timp cît Chilia şi Cetatea Albă sunt
ale valahilor şi Belgradul sârbesc e al ungurilor, noi nu vom putea învinge cu totul pe ghiauri" (Nicolae Iorga).”
In anul 1484, Cetatea Albă a fost asediată atît de pe mare cît şi de pe uscat, de o puternică oaste condusă de
sultanul turc Bayazid al II-lea, formata din 300 de mii de turci și 50 mii de tatari. Garnizoana cetății a rezistat eroic 16
zile, în final fiind învinsă. Cea mai mare parte a orăşenilor a fost vîndută în robie sau deportată în Asia Mică. Cetatea Albă
a preluat denumirea turcească de ”Akerman”, avînd același înteles. Dominația imperiului otoman a durat 328 de ani,
pîna în 1812, cînd după războiului ruso-turc, va fi cucerită de imperiului rus.
Intre anii 1918 - 1940 orașul a aparținut României, numindu-se Cetatea Albă . In 1940 oraşul a fost ocupat de
Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene. In 1941 oraşul a fost eliberat de trupele române, ca urmare a intrării
României în al Doilea Război Mondial. In 1944 oraşul trece din nou în componenţa Uniunii Sovietice iar din 1991 - ca
urmare a destrămării Uniunii Sovietice- oraşul devine parte a Ucrainei independente.
Bibliografie (surse): 1. http://www.iatp.md 2. http://ro.wikipedia.org

4. Cetatea Albă
Planul fortăreței
de la 1386 – pînă în
prezent
Fortăreața
dispunea de 3 porti de
acces, o incintă foarte
generoasă, protejată de
trei rînduri de ziduri,
26 de turnuri de pază,
putînd adăposti la
vreme de restriște pînă
la 2000 de suflete.

5. Ruinele Cetății Albe, în arșița verii. Veronica

6. Fostă curte domnească, sub Ștefan cel Mare. Veronica

7. Ve
ron
ica
Cetatea este încercuită de 2 km de ziduri foarte groase și înlate
și de șanțuri de apă de 25 m adîncime.

8. Vero
nica
POARTA MARE
ridicată de domnitorul Țării Moldove, Ștefan cel Mare , în 1476, are două etaje,
doua rînduri de porți de acces și dispunea de pod mobil peste șanțul de apă.

9. Veronica
Locașurile pentru
tunuri

10. Veronica
In bătaia tunurilor, limanul Nistrului

11. Garnizoana
Veronica

12. Veronica
Turn de observație

13. Veronica
Bastionul, încă semeț, îsi poartă cu mîndrie-n ziduri ,veșnicia…

14. Veronica

15. In umbră zidurilor, urmasii răzeșilor de altă dată Veronica

16. Bastionul
Rămășițele unui minaret, construit în timpul stăpînirii turcești. Veronica

17. Poarta de acces spre limanul Nistrului Veronica

18. Expoziție de mijloace de luptă Veronica

19. Veronica
In curtea rămasă mult prea mare și goală, se mai joacă
tinerii de-a turnirul, costumați în straie din vremuri de
mult apuse…

20. „Oh! Padure tînără!...Unde sunt moșii voștri? Presărați la… Chilia,(…), Războieni,
Cetatea Albă…C-am cercat să unesc Apusul într-un gînd, că zic că sînt creștini, (…) și Doamne,
Tu singur știi ce-a fost pe inima mea, că-n Tine am crezut, ca nici o de șertăciune nu s-a lipit de
sufletul meu, că am stat zid în fața păgînilor… Dar toți m-au părăsit…
Doamne, osîndește-mă după păcatele mele, ci nu mă os îndi de pacea cu turcii spre mîntuirea
sărmanului meu popor !!!
Ține-ți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci
batrîneți …că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și
nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urma șilor vo ștri
în veacul vecilor !!! „
( Barbu Ștefănescu Delavrancea - „Ștefan cel Mare- Apus de soare”)
Realizator : Veronica Ionescu
Muzica:Enya- Now we are free “Gladiator”