1. OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
FORÞA SEXUALÃ sau DRAGONUL ÎNARIPAT
colecþia IZVOR Nr. 205
Cap I DRAGONUL ÎNARIPAT
În toate tradiþiile populare, în poveºti, mitologii, gãsim imaginea ºarpelui sau a
balaurului (dragonului), a cãrui simbolisticã este aproape identicã de la o culturã la alta. Nenumãrate poveºti vorbesc
de un balaur care a prins o prinþesã frumoasã, inocentã ºi purã,
pe care o þine prizonierã într-un castel. Sãraca prinþesã, plânge, zace în suferinþã ºi roagã
Cerul sã-i trimitã un salvator. Dar, unii dupã alþii, cavalerii care se prezintã pentru a o elibera sunt devoraþi de
balaur, care pune mâna pe bogãþiile lor ºi le îngrãmãdeºte în subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseºte un
cavaler, un prinþ mai nobil, mai frumos ºi mai pur
decât alþii, cãruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e
slãbiciunea sa, în ce moment ºi de ce manierã poate fi legat fedeleº sau poate fi rãnit...
ªi iatã cã acest prinþ privilegiat, bine înarmat ºi instruit obþine victoria: reuºeºte sã elibereze prinþesa, ºi ce de sãrutãri
îºi dau!
Toate comorile care sunt acolo, îngrãmãdite de secole în castel vor fi ale cavalerului, ale
acestui frumos prinþ care a ieºit victorios din luptã graþie cunoºtinþelor ºi puritãþii sale. Apoi, amândoi, urcaþi pe
balaur, condus de prinþ, îºi iau zborul în spaþiu ºi strãbat lumea.
Aceste poveºti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitate
poveºti iniþiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscutã ºtiinþa simbolurilor.
Balaurul nu este altceva decât forþa sexualã. Castelul este corpul omenesc. În castel
suspinã prinþesa, adicã sufletul, pe care forþa sexualã, rãu stãpânitã, îl þine prizonier.
Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveºte pentru a-l învinge pe balaur reprezintã mijloacele de care
dispune spiritul: voinþa, ºtiinþa de a stãpâni aceastã forþã ºi de
a o utiliza. Deci, odatã stãpânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveºte ca mijloc
pentru a cãlãtori în spaþiu. Pentru cã balaurul are aripi. Deºi e reprezentat cu o coadã de
ºarpe - simbolul forþelor subterane - el posedã de asemenea ºi aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al
simbolurilor.
Gãsim o variantã a acestei poveºti în istoria lui Tezeu care, graþie firului pe care i l-a
dat Ariadna, a putut sã se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur ºi gãsind ieºirea. Minotaurul este o
altã reprezentare a forþei sexuale, taurul puternic ºi prolific, deci
natura inferioarã pe care trebuie sã o înhãmãm pentru a lucra pãmântul ca un bou. Labirintul
are aceeaºi semnificaþie ca ºi castelul: este corpul fizic, ºi Ariadna reprezintã sufletul superior care conduce omul spre
victorie.
În tradiþiile evreieºti ºi creºtine balaurul e asimilat Diavolului, ºi Diavolul, cum se
spune, miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina, petrolul, praful de
puºcã, aceste amestecuri de gaze care produc flãcãri ºi explozii, toate acestea reprezintã, în naturã, Balaurul care
scuipã în foc. Acest balaur, care existã de asemenea ºi în om, e comparabil cu un combustibil. Dacã omul se ºtie servi
de acesta, el va fi propulsat spre
înãlþimi, dar dacã nu ºtie, pentru cã e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, fãcut cenuºã sau cãzut în abis.
CAP II DRAGOSTE ªI SEXUALITATE
Întrebare: “Maestre, vreþi sã ne spuneþi care este diferenþa dintre dragoste ºi
sexualitate ºi cum putem utiliza sexualitatea în viaþa spiritualã?”
Iatã o problemã foarte interesantã, care atinge ceea ce e mai important în viaþã
ºi priveºte pe toatã lumea. Da, pe tineri ºi pe bãtrâni...
Eu nu susþin cã sunt calificat sã rãspund la toate aceste întrebãri pe care le ridicã
aceastã problemã. Ceea ce îmi e particular, este cã îmi place sã vãd lucrurile dintr-un anumit punct de vedere ºi mi-
am consacrat întreaga viaþã formãrii acestui punct de vedere. Vã voi spune de la început douã vorbe înainte de a
începe sã mã criticaþi spunând: “Oh, la, la! Eu am citit cãrþi despre dragoste ºi sexualitate unde se spuneau foarte
multe lucruri. Ce ignorant e
acest instructor!” Ei da, sunt ignorant, de ce nu? Dar cei care au scris aceste cãrþi nu aveau punctul meu de vedere ºi
nu au înþeles aceastã problemã cum o înþeleg eu. Dacã vreþi,
puteþi sã vã informaþi citind tot ceea ce psihanaliºtii ºi medicii au scris despre sexualitate,
dar eu vreau sã vã aduc spre un alt punct de vedere necunoscut pânã acum.
Care e acest punct de vedere? Mã amuz câteodatã ilustrându-l prin imaginea urmãtoare. Un profesor ce a
urmat trei sau patru universitãþi lucrã în laboratorul sãu unde
face tot felul de cercetãri ºi experienþe... Dar iatã cã fiul sãu de doisprezece ani care se
joacã în grãdinã e cocoþat într-un pom ºi de sus strigã: “Tatã, îi vãd pe unchiul ºi mãtuºa venind... “ Tatãl, care nu

2. vede nimic, îl întreabã: “La ce distanþã sunt? Ce aduc?” ªi copilul
îi dã toate informaþiile. În ciuda întregii sale ºtiinþe, tatãl nu vede nimic, în timp ce copilul,
mic ºi ignorant, e capabil de a vedea departe, numai pentru cã punctul sãu de vedere e
diferit: e urcat foarte sus, în timp ce tatãl sãu a rãmas jos.
Evident, aceasta nu e decât o imagine, dar ea vã va face sã înþelegeþi cã deºi e util sã aveþi facultãþi
intelectuale ºi cunoºtinþe, punctul de vedere este ºi mai important. Dacã
observãm Universul din punctul de vedere al Pãmântului sau al Soarelui obþinem rezultate diferite. Toatã lumea
spune: “Soarele se ridicã, soarele coboarã...” Da, e adevãrat, dar
e fals. E adevãrat din punctul de vedere al Pãmântului; din punct de vedere geocentric aveþi dreptate. Dar din punctul
de vedere heliocentric, solar, e fals. Toþi privesc viaþa din punctul
de vedere al pãmântului, ºi evident, din acest punct de vedere, au dreptate. Ei spun: “Trebuie
sã mâncãm, sã câºtigãm bani, sã profitãm de plãceri...” Dar din punctul de vedere solar,
adicã din punctul de vedere divin, spiritual, ei ar vedea altfel lucrurile. ªi acesta este punctul
meu de vedere, care îmi permite sã vã prezint natura dragostei ºi sexualitãþii într-o altã
manierã.
La prima vedere, pare dificil de separat sexualitatea de dragoste. Totul vine de la Dumnezeu ºi tot ceea ce se
manifestã prin intermediul omului ca energie este, la origine, o energie divinã: dar aceastã energie produce efecte
diferite dupã conductorul prin intermediul cãruia se manifestã. Putem sã o comparãm cu electricitatea. Electricitatea e
o energie a cãrei naturã o ignorãm, dar de îndatã ce trece printr-o lampã devine luminã, cu toate cã ea nu este luminã.
Trecând printr-un reºou, ea devine cãldurã; trecând printr-un electromagnet, ea
devine magnetism; trecând printr-un ventilator, ea devine miºcare. În acelaºi fel, existã o forþã cosmicã originalã care
ia acel sau acel aspect urmând organul omului prin intermediul cãruia
se manifestã. Prin intermediul creierului, ea devine inteligenþã, raþionament, prin intermediul plexului solar sau
centrului Hara, ea devine senzaþie ºi sentiment; când trece prin sistemul muscular, ea devine miºcare; ºi când trece, în
fine, prin organele genitale, ea devine atracþie pentru celãlalt sex. Dar e tot timpul aceeaºi energie.
Energia sexualã vine, deci, de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea provoacã senzaþii, o
excitaþie, o dorinþã de apropiere, ºi se poate ca în aceste manifestãri
sã nu existe deloc dragoste. Aºa este la animale. În anumite perioade ale anului se acupleazã, dar o fac din dragoste?
Adesea, ele se sfâºie între ele ºi la unele insecte cum este cãlugãriþa
sau la anumiþi pãianjeni, femela mãnâncã masculul.
Este aceasta dragoste? Nu, este sexualitate purã. Dragostea începe când aceastã energie
atinge în acelaºi timp ºi alþi centri în om: inima, creierul, sufletul ºi spiritul. În acel moment, aceastã atracþie, aceastã
dorinþã de a se apropia de cineva este luminatã de gânduri,
sentimente, un gust estetic; nu se mai cautã o satisfacþie pur egoistã în care nu se mai þine
seama deloc de partener.
Dragostea, e sexualitatea, dacã vreþi, dar lãrgitã, iluminatã, transformatã.
Dragostea posedã atâtea nuanþe ºi manifestãri pe care nu putem nici mãcar sã le enumerãm
sau sã le clasãm. Se întâmplã, de exemplu, cã un bãrbat iubeºte o femeie tânãrã ºi drãguþã,
dar fãrã a fi cu adevãrat atras fizic de ea: el vrea mai mult sã o vadã fericitã, sãnãtoasã,
instruitã, bogatã, bine plasatã în societate, etc... Cum se explicã aceasta? Nu e numai sexualitate, ci dragoste; este,
deci, o gradaþie superioarã.
Dar trebuie sã intre un pic de sexualitate în aceastã dragoste, altfel s-ar putea pune
întrebarea: de ce acest bãrbat nu s-a ataºat de o altã persoanã, de o femeie bãtrânã
ºi urâtã, sau de un alt bãrbat? Da, dacã analizãm, vom descoperi cel puþin un mic
grad de sexualitate.
Sexualitatea... dragostea... nu e decât o chestiune de nuanþe. De vreme ce nu vã
opriþi numai asupra unor senzaþii fizice grosiere, ci simþiþi nuanþele superioare ale acestei forþe cosmice ce vã
învãluie, aceasta este dragostea, ºi comunicaþi cu regiuni celeste. Dar câþi
oameni, o datã dorinþa lor îndeplinitã se pãrãsesc sau încep sã se batã! Ceea ce conteazã
pentru ei este numai sã se descarce, sã se debaraseze de o tensiune, ºi dacã dupã un anumit timp aceastã energie se
acumuleazã din nou în ei, devin din nou surâzãtori ºi tandri, dar în singurul scop de a-ºi satisface din nou
animalitatea. Ce dragoste e aici?
Avem nevoi, dorinþe ºi e normal, mai ales când suntem tineri. Natura, care a prevãzut totul, a gãsit cã e
necesar pentru propagarea speciei. Dacã bãrbatul ºi femeia ar fi rãmas reci unul faþã de celãlalt, dacã s-ar fi scãpat de
aceste impulsuri ºi de aceste instincte, ar fi fost sfârºitul umanitãþii. Deci natura e cea care împinge creaturile a se
apropia fizic, dar dragostea, este altceva.
Putem spune cã sexualitatea e o tendinþã pur egocentricã care împinge fiinþa umanã a cãuta numai plãcerea
sa, ºi aceasta o face sã fie crudã, pentru cã nu se gândeºte de loc la
altul, nu cautã decât sã se satisfacã. În timp ce dragostea, adevãrata dragoste se gândeºte în primul rând la fericirea
altuia, e bazatã pe sacrificiu: sacrificiu de timp, de forþe, de bani,
pentru a ajuta pe altul, pentru a-i permite sã înfloreascã ºi sã-ºi dezvolte toate posibilitãþile.
ªi spiritualitatea începe acolo unde dragostea începe sã domine sexualitatea, unde fiinþa
umanã devine capabilã sã smulgã ceva din ea însãºi pentru binele alteia. Cât timp nu suntem capabili de ori ce fel de
sacrificii, nu este vorba de dragoste. Când un bãrbat se aruncã
asupra unei fete, se gândeºte la rãul pe care i l-ar putea face? Nu, ºi e gata sã o omoare

3. pentru a-ºi satisface instinctele. Pentru cã aceasta e sexualitatea, un instinct pur bestial.
Veþi spune: “E evident, nu e nimic divin în ea!” Ba da, sexualitatea este de origine
divinã, dar cât timp fiinþa umanã nu ºtie sã se stãpâneascã, manifestãrile sale nu sunt, evident, divine. Ce este bun în
sexualitate este cã ea are rol în perpetuarea speciei, dar dacã nu o orientãm decât spre plãcere, e o risipã.
În zilele noastre, s-au inventatat lucruri de neconceput în acest domeniu. Existã pilule, desigur, dar se vând
de asemenea un numãr de produse ºi obiecte pe care nici nu vreau sã le numesc. Nu mai e vorba, aici, de perpetuarea
speciei, ci exclusiv de plãcere.
Nu mã voi opri asupra acestei probleme pentru a discuta dacã aceste lucruri trebuie
sã existe sau nu. În stadiul actual al umanitãþii, chiar ºi moraliºtii, chiar ºi oameni religioºi au
gãsit necesar, inevitabil ca ele sã existe, pentru cã natura inferioarã, natura animalã din om
este aºa de puternicã încât, dacã nu o lãsãm sã se manifeste, ea va produce fenomene ºi mai nefaste. Deci, nu vreau sã
discut despre acestea, spun numai cã e pãcat cã nu se instruiesc oamenii asupra avantajelor de a controla aceastã
energie ºi de a o utiliza într-un scop divin, pentru munci spirituale, în loc de a avea nevoie de tot felul de produse
pentru a se îmbuiba de plãceri.
În manifestãrile lor exterioare, nu existã deloc diferenþã între dragoste ºi sexualitate:
sunt aceleaºi gesturi, aceleaºi sãruturi... Diferenþa existã în direcþia pe care o iau energiile.
Când sunteþi împins numai de senzualitate, nu vã preocupaþi deloc de cealaltã persoanã, în
timp ce dacã o iubiþi, nu vã gândiþi decât de a o face fericitã. Sexualitatea ºi dragostea nu se deosebesc deci în planul
fizic, ci numai în planul invizibil, psihic, spiritual. ªi cum? E exact
ceea ce vreau sã vã revelez.
Toþi cei care au studiat problema sexualitãþii, psihologii, psihiatri, sexologii, nu au descoperit ceea ce se
petrece în domeniul subtil, eteric, fluidic în timpul actului sexual. Ei ºtiau cã se produc excitaþii, tensiuni, emisii, ºi le-
au clasat. Dar ceea ce nu ºtiu, este cã , atunci
când e vorba de sexualitate pur fizic, biologic, egoist, se produc în planurile subtile tot felul de erupþii vulcanice care
se manifestã prin forme grosiere, emanaþii foarte îngroºate cu culori
ºterse, arse, unde predominã roºul, dar un roºu urât... ªi toate aceste emanaþii se scufundã în pãmânt unde creaturi
tenebroase aºteaptã sã se ospãteze cu aceste energii vitale. Acestea
sunt creaturi puþin evoluate care se hrãnesc adesea dupã îndrãgostiþi. Sunteþi miraþi, dar
acesta e adevãrul: îndrãgostiþii dau adevãrate festinuri lumii invizibile.
În trecut, cu ocazia unei naºteri, unei cãsãtorii sau unei victorii, regii ºi prinþii dãdeau festinuri publice care
durau mai multe zile. Atunci, toþi dezmoºteniþii veneau sã se ospãteze pentru cã se dãdea de mâncare la toatã lumea.
ªi vedeþi, e acelaºi fenomen care se repetã,
dar sub o formã pe care ºtiinþa nu a descoperit-o încã. Când un bãrbat ºi o femeie se atrag,
se iubesc ºi se unesc, ei dau de asemenea un festin, care e oferit public în faþa a multor altor creaturi. Chiar dacã
unirea lor rãmâne secretã, ei primesc vizite din lumea invizibilã, ºi din
pãcate aceºtia sunt larve, elementali care vin sã se ospãteze pe cheltuiala lor ºi sã absoarbã
tot, pentru cã în aceste efuzii nu au decât foarte puþine elemente pentru suflet, pentru spirit,
pentru partea divinã.
Iatã pentru ce schimburile pe care le fac îndrãgostiþii le aduc rar mari beneficii; din contrã, chiar sãrãcesc: în
privirea lor, în culoarea feþei lor, în miºcãrile lor ºi în tot felul lor de
a fi apare ceva care nu mai e aºa de viu ºi luminos. Aceasta e din cauzã cã dragostea lor,
încã inferioarã, a atras creaturi tenebroase. De ce nu au putut invita spirite ale naturii sau
chiar îngeri ºi spirite luminoase care au de asemenea nevoia de a se hrãni?
Când un mag vrea sã facã un ritual, el începe prin a trasa un cerc în jurul sãu pentru
a se proteja, iar spiritele rãufãcãtoare care sunt acolo, în jurul sãu, îl ameninþã, vor sã se hrãneascã cu el, vor sã-l
fulgere, dar nu pot intra, pentru cã în acest cerc magul stã ca într-un adãpost, ca într-o fortãreaþã. Dar bãrbaþii ºi
femeile nu au fost învãþaþi cum sã se protejeze
de entitãþile tenebroase, ºi aceasta m-a determinat sã spun într-o zi ceva foarte îndrãzneþ:
cã la originea tuturor nenorocirilor umanitãþii se aflã dragostea inferioarã a bãrbaþilor ºi
femeilor. Din cauza acelora care fac dragoste ca animalele, într-un fel stupid, dezgustant, infernal, se produc
rãzboaiele ºi epidemiile, pentru cã dau astfel materiale tuturor spiritelor doritoare sã facã rãu umanitãþii, le hrãnesc, le
întãresc. Dacã bãrbaþii ºi femeile ar ºti asta,
ar fi cu adevãrat triºti ºi necãjiþi ºi le-ar fi ruºine de ce au fãcut, ºi ar încerca sã înveþe cum
sã iubeascã.
Spiritualizarea dragostei este condiþia venirii Împãrãþiei lui Dumnezeu. Deci, cei care
ºi-au dat seama, cei care au un înalt ideal de dragoste, ºtiu cã pot servi Împãrãþia lui
Dumnezeu cu aceastã energie care este forþa sexualã; când se iubesc, când se îmbrãþiºeazã
o fac cu ideea de a cosacra aceastã dragoste la realizarea a ceva divin. În acel moment, ei produc emanaþii de o
asememenea frumuseþe cã îngerii înºiºi sunt miraþi, uimiþi ºi vin sã le
aducã cadouri.
Deci, repet, oricare ar fi natura dragostei voastre, gesturile pe care le faceþi sunt aceleaºi: va trebui sã vã
apropiaþi de fiinþa pe care o iubiþi, sã o îmbrãþiºaþi, sã o mângâiaþi;
nimic nu se va schimba; diferenþa este în ceea ce puneþi în aceste gesturi, ºi aceasta conteazã. Cineva spune: “Ah!
Am vãzut un bãiat îmbrãþiºând o fatã!” ºi îi condamnã. Cerul nu vede lucrurile aºa, el priveºte ceea ce au pus în
sãrutãrile lor: dacã îºi dau ceva frumos, pur, Cerul

4. îi recompenseazã. Pe pãmânt ei pot fi condamnaþi de cãtre ignoranþi, dar în înalt, ei sunt recompensaþi.
Dacã puneþi în dragostea voastrã viaþa eternã, imortalitatea, puritatea, lumina, ºi dacã acel pe care îl iubiþi
creºte, avanseazã ºi înfloreºte graþie vouã, atunci e dragoste adevãratã, pentru cã dragostea adevãratã amelioreazã
totul. Dar dacã iubiþi pe cineva ºi persoana în
cauzã începe sã se pericliteze, trebuie sã vã puneþi întrebãri asupra calitãþii sentimentelor
voastre ºi sã vã spuneþi: “Am aprins aceastã fiinþã. Înainte era slendidã ºi acum, e o ruinã.”
Nu aveþi deci de ce sã fiþi mândru ºi trebuie sã încercaþi sã reparaþi erorile ce le-aþi fãcut.
Dragostea voastrã trebuie sã facã sã creascã o fiinþã. ªi aceasta se întâmplã numai
când o vedeþi înflorind graþie dragostei voastre ºi atunci puteþi fi fericit ºi mândru, ºi sã
mulþumiþi Cerului cã aþi reuºit sã o ajutaþi ºi sã o protejaþi. Dar în general nu se preocupã de aceste lucruri, ºi astfel
vin ºi îmi spun: “O iubesc, o iubesc!... - Da, rãspund eu, ºtiu cã o
iubiþi, dar ca o gãinã pe care o puneþi în cratiþã pentru a o mânca: o iubiþi, o devoraþi, ºi s-a terminat.” Nu,
dragostea nu trebuie niciodatã sã devoreze, sã aprindã fiinþele... Vedeþi, dragostea pe care o înþeleg eu e foarte
diferitã de tot ceea ce mulþimea sau tinereþea, care nu sunt încã luminate, pot sã-ºi imagineze.
Oamenii nu ºtiu sã iubeascã, ºi apoi, pentru a se justifica, îmi spun: “Maestre, nu cunoaºteþi natura umanã, ea
e teribilã!” Ah bine, eu nu cunosc natura umanã!... Dar le
rãspund cã pe cât au fãcut ca aceastã naturã umanã sã fie greu de îmblânzit, la fel pot sã o cuminþeascã, sã o
înnobileze. Ei nu au fãcut eforturi în trecut, ºi acum, bineînþeles, au
moºtenit o naturã foarte dificilã. Iatã cum se explicã aceasta; e greºeala lor, nu are rost sã se justifice. Mulþi decid sã
nu mai facã eforturi pentru cã, pasãmite, e imposibil de se schimba.
Ba da, e posibil. ªi de acum înainte, chiar dacã veþi întâlni mari obstacole, va trebui sã vã
spuneþi: “Maestrul ne-a vorbit de aceastã dragoste ºi vreau sã ajung sã o cunosc.” De ce obiectaþi tot timpul cã
realitatea este diferitã de ceea ce vã prezint? Iatã, realitatea, cum poate acest cuvânt scuza totul! Dar existã realitãþi ºi
realitãþi.
Eu nu neg cã sexualitatea e o realitate, dar de ce sã ne oprim la aceastã realitate
atât de grosierã, inferioarã? Existã o altã nuanþã a realitãþii care e de asemenea realã, dar mai subtilã. Unele fiinþe au
ajuns sã sesizeze ºi sã trãiascã aceastã realitate, ºi acum, pentru nimic
în lume nu puteþi sã le convingeþi sã o abandoneze pentru a se reîntoarce, ele nu o vor. Dar ceilalþi, din pãcate,
pentru nimic în lume nu puteþi sã-i convingeþi sã încerce sã se lãrgeascã,
sã ridice gradul iubirii lor; ei neglijeazã toate aceste adevãruri care ar putea sã-i salveze, continuã sã coboare spre
animalitate, ºi astfel, evident, ei vor fi dezaxaþi, sfâºiaþi. E normal,
dragostea lor nu putea fi minunatã decât pentru câteva minute; apoi, doar scrum ºi cenuºã. Se spune: “A fost atât de
frumos...” Da, a fost dar nu mai este ºi aurul a devenit plumb. În timp
ce dragostea cereascã rãmâne veºnic de aur, nimic nu o poate oxida.
Omul are o ereditate împotriva cãreia trebuie sã lupte; de mii de ani specia omeneascã ºi-a fãcut despre
dragoste o anumitã pãrere care s-a înregistrat în celulele noastre ºi pe care e greu sã o ºtergi. Dar nu înseamnã cã,
pentru cã nu o puteþi face de pe o zi pe alta, nu trebuie sã credeþi ce spun marii Maeºtri. Dacã nu vã reuºeºte aceastã
schimbare înseamnã doar cã sunteþi deformat sau slab, nu cã aþi fost înºelat de Iniþiaþi.
Câtã vreme aveþi tendinþe inferioare, sunteþi obligat sã le satisfaceþi, dar aceasta nu trebuie sã vã împiedice
sã credeþi cã e posibilã o îmbunãtãþire. ªi în ziua în care veþi reuºi sã vã dezvoltaþi alte tendinþe, sublime, divine,
veþi înnota în oceanul Iubirii cosmice, pe când înainte nu vã hrãneaþi decât cu câteva picãturi împrãºtiate pe ici, pe
colo (ºi acestea gãsite dupã o viaþã de decepþii ºi nenorociri!). Acum, cã sunteþi scufundat în acest ocean cosmic,
puteþi sã beþi, nu mai aveþi nevoie sã mergeþi sã furaþi câteva picãturi de iubire de la ceilalþi.
ªtiu cã ceea ce spun va fi de neînþeles pentru unii. Dar sã facã ce pot, cu speranþa cã, în câteva încarnãri, ei
vor ajunge sã-ºi transforme dragostea. Nu trebuie sã se sinucidã! Pentru cei care au lucrat deja în alte încarnãri, e mai
uºor sã ajungã sã se mulþumeascã cu foarte puþin în planul fizic, ºi dupã aceea chiar sã se elibereze complet ºi sã guste
dragostea în înalt, în planul spiritual.
Evident, fiinþele care sunt capabile de aceasta sunt foarte rare. Câþi oameni religioºi au fãcut legãmânt de
castitate fãrã sã ºtie bine în ce se angajeazã! Erau foarte tineri, nu se cunoºteau, nu cunoºteau deloc natura umanã ºi
într-o zi, când instinctele ºi pasiunile li s-au revelat, au fost copleºiþi. Ce tragedie! Da, ce de tragedii în mãnãstiri
pentru bãrbaþi ºi femei! Ar fi fost mai bine sã se cãsãtoreascã ºi sã aibã copii, decât sã se frãmânte, acolo, într-o
mãnãstire fiind, aºa zisã, logodnica lui Iisus, neîncetând sã facã în imaginaþia lor adultere cu toþi ceilalþi. În acest
caz, e mai bine sã iasã din mãnãstiri. Domnul e mult mai îngãduitor, El nu a cerut nimãnui sã se consacre absolut Lui
dacã trebuie sã trãiascã torturi pentru aceasta. El preferã mai bine sã avem o soþie - sau un soþ - ºi copii, decât sã
trãim o viaþã dezaxatã, dezordonatã ºi sã tulburãm atmosfera prin toate aceste dorinþe neîndeplinite.
Chiar sfinþii ºi sfintele au fost frãmântate toatã viaþa lor de forþa sexualã, ºi e degeaba dacã, la sfârºit, n-au
gãsit pacea. Sfânta Tereza d'Avila a fost foarte pasionalã. ªi chiar despre Sfânta Tereza a Copilului-Iisus nu se ºtie cum
a trãit, nici ce tentaþii a avut de traversat. Ea nu era cum a fost prezentatã, o fatã micã, cu o faþã tandrã ºi delicatã.
Nu, natura sa era tare ºi puternicã. Eu o admir foarte mult, o iubesc mult, dar nu sunt de acord cu maniera inexactã în
care e prezentatã sub pretextul de a salva situaþia.
II
Mulþi sfinþi ºi sfinte au fost foarte ardenþi pânã în ultimul minut, ºi nu a fost rãu, ci din contrã. Cei care ºtiu
sã utilizeze forþa sexualã sunt cei mai bogaþi ºi mai privelegiaþi, pentru cã aceastã forþã e o binecuvântare. Mulþi

5. oameni, foarte credincioºi, au vrut sã se sinucidã pentru cã simþeau aceastã ardoare în ei ºi se credeau blestemaþi. Nu
au înþeles nimic, ºi din pãcate Biserica nu explicã nimic despre acest subiect. În Iniþiere, se prezintã lucrurile altfel.
Forþa sexualã e un dar al lui Dumnezeu, trebuie numai sã ºtim sã o utilizãm. Þãrile care au mult cãrbune ºi petrol în
subsol devin arhimiliardare pentru cã ºtiu sã utilizeze aceste bogãþii. Iar cei
care nu ºtiu sã le utilizeze pe acestea se ard. La fel, forþa sexualã e o energie pe care omul trebuie sã înveþe sã o
utilizeze pentru a lumina, a încãlzi ºi a face ca totul sã funcþioneze în interiorul sãu.
Dar oamenii sunt atât de departe de adevãr cã, atunci când vãd o tânãrã fatã sau un bãiat tânãr care posedã
mult din aceastã forþã, sunt gata sã le-o reproºeze.
Ca ºi cum aceºti tineri ar trebui sã nu simtã nimic! Ca ºi cum ar fi trebuit sã fie morþi!... Iatã ideile adulþilor, ºi în loc
sã îi ajute, ei vor sã-i strice ºi sã le bareze drumul, nimeni nu le va spune: “Bravo, bãiatul meu! Eºti privilegiat sã ai
aceastã bogãþie... Trebuie numai sã ºtii cã, dacã nu eºti inteligent, chiar aceastã bogãþie va fi cauza tuturor
nenorocirilor.” Iatã ce trebuie sã-i spunem, dar în loc de aceasta, îl plângem, îl criticãm; ºi când vedem un bãiat rece,
ne bucurãm. Dar ce va face el cu rãceala? Nimic! Eu, de asemenea, am fost educat astfel, ºi chiar mai rãu ca voi. Dacã
aþi ºti cum eram educaþi în Bulgaria la începutul secolului! De aceea mulþumesc Cerului
de a fi avut lumina acestui învãþãmânt.
ªi acum, dacã sunt tinere fete ºi tineri bãieþi care au venit astãzi sã mã asculte pentru prima datã, îmi permit
sã mai adaug încã câteva cuvinte pentru a-i ajuta.
Credeþi, poate cã povestesc prea multe lucruri scabroase... Oh, la, la, dar aceasta-i nimic! Dacã aþi ºti ceea ce tinerii
sunt pe cale sã asculte ºi sã înveþe, de ce vorbesc ei, de ce se ocupã, aþi fi stupefiaþi. Chiar ºi micuþii de doisprezece
sau treisprezece ani îºi povestesc tot felul de istorii! Ce vã spun eu, e nimic pe lângã acestea...
Într-o zi am primit vizita unei tinere fete, era drãguþã, simpaticã ºi dupã manierele sale se vedea cã este bine
educatã. Dar iatã cã mi-a mãrturisit cã era foarte nefericitã fiindcã era obsedatã de o imagine: în tot ce privea, florile,
fructele, obiectele ºi chiar tavanul, nu vedea decât sexul masculin. ªi cum era credincioasã, catolicã, se simþea
realmente vinovatã, respinsã de Cer ºi cãzutã în pãcat.
Când am auzit-o, am început sã râd. Ea m-a privit puþin miratã ºi i-am rãspuns: “Ascultaþi-mã, nu e nimic
grav, nu este nimic rãu în tot ce mi-aþi relatat. Este natural, este normal, sunt lucruri care se întâmplã tuturor, mai
mult sau mai puþin, bineînþeles, dar nu aveþi de ce sã disperaþi. Natura se ocupã de propagarea speciei ºi ea creeazã
aceste reprezentãri ºi la femeie pentru ca genul uman sã nu se stingã. Dar trebuie ºtiut cum sã acþionãm, cum sã
utilizãm
aceste imagini, dacã nu, vedeþi în ce stare v-au adus...
Iatã deci ce trebuie sã faceþi de aici înainte. Când vi se întâmplã sã vedeþi aceastã imagine, în locul unui
fruct sau a unui obiect, în loc sã vã mâhniþi, priviþi liniºtitã... Dar nu vã opriþi prea mult timp pentru cã se pot trezi
anumite dorinþe ºi pentru a vã consola se recurge la gesturi ºi aºa mai departe.... Deci pentru ca acestea sã nu se
producã, deveniþi puþin filozof, adicã începeþi sã vã gândiþi la Inteligenþa care a supravegheat formarea acestor
organe. Reflectaþi, meditaþi, sunteþi impresionatã de Inteligenþa care a creat lucruri perfecte, ºi aþi uitat tentaþia care
v-o puteau aduce. În timp ce, dacã vã cufundaþi în aceastã obsesie, nu veþi mai ieºi. Luaþi aceastã imagine ca pe un
punct de plecare, capabilã sã vã propulseze pânã la sursã. Dacã nu aveþi acest punct de plecare, cum veþi ajunge la
predestinarea voastrã, în înalt? Dar þineþi bine minte, nu le luaþi decât ca pe niºte puncte de plecare, altfel veþi
ajunge sã vã scufundaþi ºi vã veþi pierde. Trebuie numai sã le utilizaþi.”
“Din nefericire, oamenii nu ºtiu sã meargã mai departe de lumea formelor pentru a reflecta ºi a se minuna. Ei
nu ºtiu cã aceastã minunare, chiar, îi va salva. Veþi spune: “Dar ce mi se întâmplã ? Este infricoºãtor, este
dezgustãtor”, ºi asta vã pierde. Înlocuiþi aceste concepþii învechite ºi nu mai spuneþi “Este înfricoºãtor” ci “Ce
frumuseþe! Ce spendoare! Câtã inteligenþã! Cum a putut natura sã formeze un lucru extraordinar ca acesta?” Sunteþi
impresionatã, ºi vã regãsiþi echilibrul ºi pacea!” Iatã ce i-am spus acestei tinere ºi ea a plecat foarte fericitã.
Dumnezeu a fãcut bine ceea ce a fãcut, atunci de ce sã vrem sã-i mutilãm creaþia? Unii se comportã faþã de
sexualitate ca ºi cum Dumnezeu a fãcut rãu lucrurile... Ei bine, acela care e grav, va fi pedepsit. Trebuie sã fim
cuprinºi admiraþie în faþa a tot ce a creat Dumnezeu, pentru cã El ºtia de ce o face. Nu noi trebuie sã judecãm. Ce
filozofie caraghioasã se dã oamenilor! Veþi spune cã aceasta este pentru a-i þine în puritate, în castitate... Dar chiar
aceasta îi împinge sã calce toate legile puritãþii, pentru cã cu cât li se prezintã lucrurile ca diabolice, infernale, cu atât
mai mult îi incitã sã le vadã ºi sã le guste!
Credeþi cã condamnând tot ce atinge sexul ca urât ºi dezgustant, nimeni nu se va mai interesa ºi nu va mai
practica nimic?... Dar atunci, cum se face cã majoritatea bãrbaþilor care gãsesc aceasta dezgustãtor se tãvãlesc zi ºi
noapte în aceasta. Aceasta nu a împiedicat nimic, dinpotrivã. Baudelaire a spus cã acolo unde simþim cã comitem o
crimã simþim cea mai mare plãcere. Da, pentru cã ºtim cã e interzis, e criminal, plãcerea creºte. Aceasta poate sã fie
adevãrat sau poate sã fie fals, nu vreau s-o discut, dar am spus-o numai pentru a vã arãta cã a abuza de sex nu a fost
niciodatã o soluþie, în timp ce dacã gândiþi altfel, veþi fi ajutaþi.
Singura soluþie a problemei sexualitãþii este în felul în care bãrbaþii ºi femeile privesc acest lucru. Cauza
tuturor dezordinilor, tuturor nestãpânirilor, este cã bãrbaþii n-au înþeles niciodatã cum sã considere femeile, dar nici
femeile cum sã-i considere pe bãrbaþi. Dacã bãrbatul considerã femeia ca o femelã, ca o Mesalinã, ca un obiect al
plãcerii, el îºi determinã deja comportamentul ºi va fi obligat sã dea o ieºire tendinþelor sale pasionale. Dar dacã o
considerã ca pe o divinitate, sentimentele sale, comportamentul sãu va fi schimbat.
Iisus a spus: “Fie sã þi se facã dupã credinþa ta”. Da, lucrurile devin într-un fel sau altul dupã maniera de a le
considera. E o lege magicã pe care umanitatea trebuie de acum înainte sã o cunoascã. Se crede cã se poate schimba
forma dragostei fãrã sã se schimbe maniera de a-l considera pe acel sau aceea pe care îi iubim... Nu, e imposibil. În
dragoste e foarte dificil sã schimbi formele de expresie. Dar schimbând felul vostru de a considera o fiinþã acþionaþi

6. asupra voastrã, asupra sentimentelor voastre, asupra tendinþelor voastre, deci asupra manifestãrilor dragostei voastre.
Eu aºa fac, consider femeia ca o divinitate. Veþi spune: “Biet bãtrân, cât de departe eºti de adevãr! Dacã ai ºti ce este
femeia!...” ªi credeþi cã nu ºtiu? Dar nu vreau sã mã gândesc la asta, eu nu vreau sã ºtiu nici ce e ea, nici ce ar putea fi,
ºi aceasta mã ajutã, o fac pentru mine. Dacã credeþi cã nu ºtiu ce este femeia! Am toate motivele sã o consider ca o
fiinþã înspãimântãtoate, dar nu are importanþã, eu vreau ca ea sã reprezinte pentru mine o divinitate. O consider deci
ca o divinitate ºi eu sunt în beneficiu: dacã aþi ºti ce simt ºi ce descopãr! Acest punct de vedere conþine o întreagã
filozofie...
Acum câþiva ani, a venit sã mã vadã un medic, grosolan, burtos, ºi a început sã-mi vorbeascã despre femei. ªi
ºtiþi ce mi-a spus? El mi-a spus: “Femeia, nu e decât un vagin”. Am rãmas siderat, da. Spuneþi-mi la ce serveºte sã ai
concepþii aºa prozaice. E în parte adevãrat, desigur, nu putem nega faptul cã fiinþa umanã posedã intestine ºi tot felul
de organe care nu sunt tocmai estetice. Dar aceste intestine, aceste funcþii un pic grosiere, bãrbaþii sau femeile nu
sunt decât atât? Oamenii confundã totul. Fiinþa umanã e obligatã sã aibã un corp fizic cu organe adaptate la cutare sau
cutare funcþie, dar e departe de a fi aºa cum apare fizic. Bãrbatul, femeia
nu se reduc la organe, sunt fiinþe care gândesc ºi simt, fiinþe care au un suflet ºi un spirit.
Ce bucurie poate sã aibã un bãrbat gândindu-se cã femeia nu e decât un organ? Toatã viaþa sa psihicã e
irositã. Acel medic nu era de loc psiholog: nu a studiat cum gândurile influenþeazã starea noastrã interioarã. Pe când
pe mine mã intereseazã tocmai de a ºti cum se reflectã asupra mea ceea ce gândesc... ªi prefer sã mã gândesc la femeie
ca la o divinitate. Veþi spune: “Dar nu e adevãrat!” Da, poate aveþi dreptate, dar nu mã intereseazã ºi adevãrul vostru
este lucrul cel mai dãunãtor.
Eu, trãind în iluzii ºi minciuni - presupunând cã acestea sunt iluzii ºi minciuni - sunt omul cel mai fericit. Eu consider
cã toate femeile sunt divinitãþi, ca un aspect al Mamei Divine, ºi atunci ºtiþi voi ce fericire, ce bucurie simt numai la
gândul cã existã femei pe pãmânt, e nemaipomenit!... Credeþi cã aº mai fi venit sã vã þin conferinþe dacã gândeam ca
acel medic? N-aº mai fi avut dorit sã vã vãd, sã vã vorbesc.
Atunci, afacerea aceasta merge departe! ªi voi, de asemenea, trebuie sã vã schimbaþi concepþiile. Bãrbaþii
trebuie sã-ºi schimbe concepþiile despre femei, iar femeile concepþiile despre bãrbaþi, dacã nu porþile evoluþiei le
sunt închise; orice ar face, nu vor face nici un progres. Pentru femei, bãrbatul trebuie sã fie o divinitate.
Nu trebuie sã uitãm niciodatã cã fiinþa umanã posedã douã naturi: o naturã inferioarã, animalã, ºi o naturã
superioarã, divinã, pe care le numesc personalitate ºi individualitate. Cunoscând aceste douã naturi, discipolul unei
ºcoli iniþiatice se întreabã tot timpul cum poate hrãni individualitatea în el ºi în fiinþele pe care le iubeºte. Aceasta e
adevãrata dragoste.
Dar sã ne oprim asupra felului în care oamenii obiºnuiesc sã procedeze pentru a-ºi câºtiga partenerul. Fie cã e
vorba de un bãrbat sau o femeie, trebuie îmbunat, trebuie fãcute complimente, flatatã vanitatea sa, adicã trebuie atinsã
personalitatea sa, dacã nu, ºtim cã nu vom obþine nimic. Deci, amândoi ºtiu cum sã o facã: prin gesturi, cuvinte,
cadouri, se adreseazã mereu personalitãþii celuilalt. Când e vorba sã le trezeascã celor iubiþi toate facultãþile sublime,
ideale, luminoase, perfecte ºi de a le hrãni, mãcar cu un cuvânt, cu un surâs, cu o privire... ei nu ºtiu nimic. Dar pentru
a excita ºi a declanºa tot ceea ce le permite sã-ºi potoleascã nevoile lor inferioare, aici sunt savanþi. De aceea dragostea
umanã nu se exprimã încã decât într-un fel animal, instinctiv, pasional; e foarte rar sã gãseºti un element de poezie, de
miraculos.
Rolul ªtiinþei iniþiatice este de a arãta oamenilor cum pot sã hrãneascã natura superioarã în fiinþele pe care
le iubesc. Ceea ce vã voi spune va pãrea poate, bizar ºi mã întreb dacã mã veþi înþelege, dar vã voi spune de îndatã. Sã
presupunem cã o femeie îºi þine iubitul în braþe: evident îi spune: “Dragul meu Andrei...” sau “Dragul meu Ion...”
sau “Dragul meu Pomponel...”, pentru cã, înþelegeþi, trebuie ca el sã audã pronunþându-i-se numele, pentru ca
personalitatea sa sã se poatã bucura gândindu-se: “Ah! Cât mã iubeºte!...“ ºi astfel ea trimite toate energiile sale în
prãpastia personalitãþii lui. Dar imaginaþi-vã acum cã cei doi cunosc natura personalitãþii ºi individualitãþii, sunt
instruiþi în ªtiinþa iniþiaticã: când femeia îºi va îmbrãþisa iubitul ea va spune: “O, Tatã Ceresc!...” ºi iubitul sãu va fi
fericit de a fi devenit un conductor al energiilor ei care urcã pânã la Tatãl Ceresc! ªi el, de asemenea, îmbrãþiºând-o se
adreseazã prin intermediul ei Mamei Divine, energiile lui se îndreaptã la fel spre Cer.
În loc sã-ºi limiteze schimburile în partea inferioarã, unde nu ºtim niciodatã ce putregaiuri ºi fermentaþii dãm
sau absorbim, trebuie ca bãrbatul ºi femeia sã se lege la sursa care este Dumnezeu. Da, trebuie sã se lege la aceastã
sursã a perfecþiunii ºi nu la o fiinþã limitatã ºi imperfectã ca ei. Iatã un bãrbat care spune unei femei: “Dragã, te voi
face fericitã”. Îl priviþi: e slab, ignorant ºi nefericit, cum o va face fericitã? Numai legându-se ºi unul ºi altul la Tatãl
Ceresc ºi la Mama Divinã pot absorbi forþe din aceste rezervoare inepuizabile, pot absorbi o dragoste purã,
incoruptibilã, ºi se vor simþi adãpaþi, luminaþi, reîmprospãtaþi, întineriþi, fericiþi.
Trebuie sã ºtim sã creem ºi sã menþinem fãrã încetare legãtura cu dragostea divinã. Tot ceea ce facem trebuie sã fie
cu bun simþ, purificat, consacrat, sfânt pentru a servi o idee grandioasã: Împãrãþia lui Dumnezeu ºi Dreptatea Sa.
Iatã cunoºtinþe pe care oamenii nu le posedã. Ei nu servesc decât personalitatea lor ºi a altora ºi cum
personalitatea are rãdãcini subterane, ea îi antreneazã spre abis. Dar, e dificil sã schimbi punctul de vedere al
oamenilor. Au obiceiuri vechi pe care le repetã fãrã încetare: ei îºi satisfac fãrã încetare personalitatea ºi nu dau nimic
individualitãþii lor care rãmâne înfometatã.
Din pãcate, personalitatea care primeºte o cantitate de lucruri zilnic deºi poftele-i sunt satisfãcute, nu e
niciodatã recunoscãtoare. Dovada: o femeie a dat totul bãrbatului pe care-l iubeºte, iar el a uitat-o, e deja cu altele. De
ce? Pentru cã ea satisfãcea doar sexul. Ea nu a reuºit sã hrãneascã în el ceva sublim, o altã naturã plinã de nobleþe
care nu uitã niciodatã binele pe care i l-a fãcut ºi rãmâne veºnic recunoscãtoare. ªi astfel biata femeie se plânge: i-am
dat totul, ºi uitaþi-vã acum cum mã trateazã! Ei da, pentru cã ea a hrãnit o naturã care e tot timpul ingratã.
În ziua când aceastã problemã a celor douã naturi vã va fi mai clarã, veþi ajunge sã vã rezolvaþi mai bine

7. problemele sexuale. Cel ce dã curs liber tendinþelor personale, egoiste, pierde controlul asupra sexualitãþii sale: e ca ºi
cum organele sale ar funcþiona independent faþã de el fãrã ca el sã poatã opri sau încetini ori ce ar fi. El constatã
numai, nu poate nimic, sunt alte forþe care au pus mâna pe el, care iau tot; el numai observã... În timp ce în dragostea
spiritualã, veþi constata cã voi, adicã sufletul vostru, individualitatea voastrã e cea care dominã ºi se hrãneºte. Chiar
dacã nu e mai mult de o privire, o prezenþã, un parfum, dar sunteþi fericit, dilatat pentru cã voi înºivã, natura voastrã
superioarã e cea care a mâncat, care a bãut, care a respirat ºi nu au fãcut-o alte entitãþi strãine prin intermediul vostru.
Vã dau adevãrata luminã asupra acestui subiect, ºi credeþi-mã, nu inventez nimic. Dragostea este cel mai
mare mister care existã; îl cunoaºtem foarte puþin ºi continuãm sã o practicãm fãrã sã ne gândim ºi fãrã sã înþelegem.
De aceea suntem mereu nesiguri ºi ne simþim nefericiþi. Chiar dacã ºtiinþa face descoperiri formidabile, cât timp
problema dragostei nu va fi înþeleasã ºi rezolvatã umanitatea nu va ieºi din necazuri. Iatã punctul de vedere pe care mi
l-a dat Cerul ºi care îmi permite sã vãd clar aceastã problemã.
Cap III FORÞA SEXUALÃ, CONDIÞIA VIEÞII PE PÃMÂNT
Observaþi copiii, abia nãscuþi, nu se gândesc decât sã se agaþe de pãmânt ºi se agaþã aºa de bine cã merg în
patru labe; tot ceea ce vãd vor sã atingã ºi chiar sã bage în gurã... Dar puþin câte puþin creºte, ºi iatã inima sa se
trezeºte; dacã e un bãiat, încep sã-l intereseze fetele, se îndrãgosteºte, vrea sã-ºi întemeieze un cãmin ºi sã populeze
pãmântul cu progeniturile ºi realizãrile sale... Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale ºi vede cã a trãit fãrã a
realiza ce a dorit, o schimbare se produce în el: pãmântul nu-l mai intereseazã de loc ºi începe sã se gândeascã la
cealaltã lume. El, care cu puþin timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, bãutul, fãcutul copiilor ºi acumularea de
bogãþii ca ºi cum nu ar fi trebuit sã pãrãseascã pãmântul, a devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat
pentru cã se pregãteºte sã abandoneze
tot pentru a pleca de cealaltã parte. Ce s-a întâmplat?... La originea acestei transformãri e foarte simplu slãbirea
instinctului sexual, ºi veþi vedea imediat cum forþa sexualã determinã la om natura ºi filozofia sa.
Cât timp posedã aceastã forþã el e de acord sã trãiascã pe pãmânt, dar când ea îl abandoneazã, el nu se
gândeºte decât la moarte. De aceea anumiþi Iniþiaþi ai trecutului care cunoºteau aceste fenomene ºi de unde provin, de
ce depind, au învãþat pe discipolii lor cã, dacã vor sã se elibereze de pãmânt cu suferinþele ºi limitãrile sale pentru a
merge într-o lume de frumuseþe ºi luminã, trebuie sã-ºi suprime manifestãrile forþei sexuale, sã fugã de dorinþe ºi
pofte nefrecventând fiinþele sexului opus, etc... dacã nu, vor fi prinºi imediat în angrenaj.
Putem spune cã la originea diferitelor tendinþe filozofice ºi religioase stã forþa sexualã, atracþia dintre sexe,
ºi atitudinea pe care oamenii au ales-o faþã de aceastã forþã le determinã filozofia: unii îi dau ieºire ºi alþii încearcã sã
o suprime. În realitate existã ºi alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai puþin, le putem încadra în una din aceste
douã categorii.
Dacã nu vreþi sã rãmâneþi sã suferiþi pe pãmânt, dacã vreþi sã intraþi în eternitate nu trebuie sã vã mai
gândiþi la perpetuarea speciei pentru cã aceasta creazã legãturi care vã vor reþine pe pãmânt: sunteþi legat(ã) de
mama (tatãl) copiilor voºtri, sunteþi legat(ã) fizic de copiii voºtri care sunt carne din carnea voastrã, sânge din sângele
vostru; ºi chiar psihic aveþi legãturi cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistã învaþã cã, chiar când omul pleacã
pe lumea cealaltã, când se gândeºte sã pãrãseascã totul ºi sã se elibereze, ei bine nu, el are încã legãturi cu copiii lui,
cu toþi pãrinþii sãi, ºi nu poate deci pãrãsi regiunile inferioare ale planului astral, rãmâne un timp foarte aproape de
oameni, ºi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaþa lor ºi chiar hrãnindu-se prin
intermediul lor.
Dupã aceastã filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie sã te cãsãtoreºti, nici sã ai copii, pentru cã aceia care au
acceptat sã formeze o familie pentru cã numele lor sã reziste timpului sunt atraºi de nume, de “firmã”, cum se spune,
ºi trebuie sã coboare tot timpul pe pãmânt pentru cã, jos, aceastã familie se gândeºte la ei ºi îi cheamã.
Toate aceste legãturi pe care oamenii le au cu pãmântul îi împiedicã sã rãmânã în regiunile celeste. De aceea,
aceia care voiau cu adevãrat sã nu mai aibã rãdãcini pe pãmânt au devenit asceþi, pusnici. Evident, filozofia lor e
adevãratã pentru cã ea se bazeazã pe cunoºtinþele iniþiatice. Dar a spune cã este utilã, cã e adaptatã epocii noastre, e o
altã problemã. Se poate ca tocmai sã nu convinã. Iatã problemele pe care trebuie sã le rezolvãm.
Forþa sexualã reþine oamenii pe pãmânt, dar fãrã sã-i lumineze, fãrã sã-i lege de regiunile sublime de sus. În
timp ce înþelepciunea care a luminat anumiþi Iniþiaþi poate sã-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai
doresc de loc sã continue sã trãiascã pe pãmânt. Toþi cei care au vrut sã suprime complet aceastã forþã pe care
Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât sã moarã, sã abandoneze tot, pentru cã numai forþa sexualã te poate face sã
iubeºti viaþa terestrã, pentru cã ea îi este principala condiþie. Nu trebuie deci sã suprimaþi aceastã forþã; toþi cei care
au suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justificã este cã ei doreau nirvana, dar o doreau atât
de neconvinºi, atât de slab, cã ne întrebãm dacã o vor obþine, pentru cã pentru a obþine nirvana, dragostea ar trebui
totuºi sã-ºi spunã
cuvântul.
O fiinþã cu adevãrat luminatã se leagã de Cer ºi în acelaºi timp economiseºte aceastã forþã pentru a o
consacra realizãrii Împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt. Ea le va avea pe amândouã: cu cât va trãi o viaþã mai
intensã, cu atât ve fuziona cu Creatorul, cu Cerul; ºi cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru
pãmânt. Numai aceastã soluþie e perfectã: în acelaºi timp în care trãieºti pentru Cer, sã munceºti pe pãmânt. Altfel
viaþa nu are nici cap, nici coadã.
Din pãcate, oamenii nu au putut niciodatã sã înþeleagã aceasta, sunt tot timpul pe cale sã aleagã una sau alta,
adicã ori sunt complet materialiºti sau complet... nu putem spune “spiritualiºti”, pentru cã a vrea sã mori nu aparþine
spiritualitãþii. În orice caz, cei care au ales sã-ºi suprime forþa spiritualã pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor

8. încarna totuºi, ºi încã de câte ori! Da, ei vor învãþa sã nu o mai suprime. Cerul le va spune: “Ignoranþilor, de ce aþi
dispreþuit aceastã forþã pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta înþelepciune?” ºi vor reveni pe
pãmânt.
Dacã luãm în considerare cazul puritanilor ºi anumitor mistici, vom constata cã au propagat o moralã care nu
corespunde atât de mult adevãrului ºi care, în definitiv, a dat anomalii pe care astãzi psihanaliºtii sunt obligaþi sã le
remedieze.
Dacã faceþi un baraj pe un râu fãrã sã prevedeþi canale de deviaþie, va veni un moment când apa va curge peste el sau
îl va rupe: barajul voastru nu va împiedica apa sã curgã. Aºa se va petrece ºi în voi dacã veþi pune baraje energiilor
care urcã în voi: tensiunile se vor acumula în subconºtient ºi va veni un moment când totul va fi mãturat. Ei da, atunci
când nu cunoaºtem natura umanã, alergãm înspre catastrofe.
Nu trebuie sã vã blocaþi energiile ci sã vã pregãtiþi canale pentru ca ele sã irige întregul vostru pãmânt; aºa cum au
fãcut Egiptenii din trecut, care au sãpat canale pentru ca apele Nilului sã poatã fertiliza þara.
Nu sunt pentru dezmãþ, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamnã a ignora motivul
pentru care Dumnezeu a creat bãrbatul ºi femeia. Când am fost în Grecia am vrut sã vãd mãnãstirile Muntelui Athos.
Am vizitat totul, am vorbit cu cãlugãrii care locuiesc acolo ºi chiar dacã am admirat operele de artã am plecat din acel
loc cu o impresie puternicã de supãrare ºi tristeþe. Pentru cã acei cãlugãri trãiau dupã concepþii complet eronate, ºi în
particular aceea a exilãrii principiului feminin, pentru cã tot ceea ce este feminin este rãu ºi diabolic. Au mers atât de
mult în rejecþia principiului feminin cã, nu numai cã femeile nu au acces la ei, ci nu
au nici mãcar dreptul de a avea o caprã, pentru cã e o femelã. Spuneþi-mi dacã Domul le-a inspirat o aºa filozofie!
Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmãþ, ºi vã aduc o a treia soluþie: cu aceasta sunteþi legaþi din
tot sufletul ºi din tot spiritul la Sursa dragostei, ºi în acelaºi timp nu pãrãsiþi pãmântul, vã faceþi treaba aici pe
pãmânt. Iatã a treia soluþie ºi într-o zi veþi înþelege cã e cea mai bunã: a avea în acelaºi timp Cerul ºi pãmântul.
Nu ºtiu dacã veþi fi convinºi de explicaþiile mele, dar poate cã peste un timp veþi fi obligaþi sã o faceþi
pentru cã veþi vedea cã am gãsit soluþia multor probleme pe care alþii nu au gãsit-o pentru cã nu au îndrãznit sau nu
au putut sã le alãture pe cele douã: sau dãdeau curs liber forþelor sexuale ºi sfârºeau în dezmãþ, sau le suprimau
complet ºi deveneau eunuci. Dar când suprimãm aceastã forþã, suntem nimiciþi, pierdem sensul, gustul vieþii, ºi chiar
ne acrim, devenim rãi. ªi, ce puteþi aºtepta de la un eunuc? Sã compunã simfonii, sã scrie poeme? Cu un eunuc nu mai
e nici o creaþie, e sfârºitul, e moartea.
Cap IV DESPRE PLÃCERE
I
Nu cãutaþi plãcerea, vã va sãrãci
Tineretul de astãzi cere libertatea sexualã crezând cã în ea va gãsi înflorirea, fericirea, bucuria. Acum, pentru
cã se poate procura uºor pilula contraceptivã, ei se bucurã pentru cã nu mai e necesar sã reflecteze, sã se controleze, sã
existe stãpânire de sine. Nu, nu, sã închidem ochii ºi sã mergem înainte!... ºi în lumea întreagã vedem cã aceastã
faimoasã pilulã are din ce în ce mai mare succes. Mai întâi, desigur, ea a fost pusã la punct din motive de echilibru
demografic, dar apoi s-au adãugat alte motive, deloc demografice, ºi mai ales dorinþa de se bucura fãrã piedici de toate
femeile ºi de toþi bãrbaþii. Spuneþi-mi dacã fetele de treisprezece ani chiar au nevoie de pilulã... Cu toate acestea, ele
sunt lãsate sã se serveascã deja de pilulã, ºi am auzit cã, în unele ºcoli chiar profesorii sunt cei care le distribuie
elevelor, da, profesorii!
Lãsând tinerii sã se grãbeascã sã experimenteze un domeniu pe care nu-l cunosc, deschidem pentru ei poarta
tuturor dereglãrilor fizive ºi psihice. Ei fac experienþe, dar nu ºtiu cã aceste experienþe vor avea pe termen lung
rezultate catastrofale ºi se vor dezaxa ºi se vor îmbolnãvi. În realitate, nici cei care s-au pronunþat pentru pilulã nu au
înþeles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s-au pronunþat pentru, au fãcut-o de complezenþã: ºtiind cã mulþi
oameni sunt slabi, au cedat în faþa acestei slãbiciuni; ºi ceilalþi, care s-au opus, au fãcut-o din ipocrizie,
în numele vechilor tradiþii morale ºi ei sunt primii care nu le respectã în viaþa lor personalã.
În tot cazul, punându-se pilula la punct, ºtiinþa care credea cã face un mare serviciu oamenilor, n-a fãcut
decât sã le permitã sã se dedea la tot felul de excese, sã devinã slabi, senzuali ºi bolnavi. Iatã binefacerile ºtiinþei!
Înainte de pilulã, bãieþii ºi fetele erau cel puþin obligaþi sã se gândeascã, sã se stãpâneascã puþin (nu pentru motive
de moralitate ºi puritate, desigur, ci pentru frica de consecinþele neplãcute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e
cazul sã se controleze, se pot lãsa în voie.
Vã voi da o imagine. ªtiþi cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau maºiniºtii care trebuiau sã se ocupe sã
punã cãrbune în cazane, ºi graþie lor vaporul avansa; dar ei înºiºi nu ºtiau direcþia, trebuia sã fie un cãpitan, acolo sus,
sã se ocupe de direcþie ºi sã dea ordine; dar el singur nu avea mijloacele necesare pentru a face sã avanseze vaporul.
Iatã încã o imagine a omului: emoþiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru
ca vaporul sã poatã avansa. Dar dacã nu e cineva raþional ºi lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în
bucãþi...
În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamnã a întrebat cãpitanul: “Ce se va întâmpla dacã vaporul va
întâlni un iceberg? - O, rãspuse cãpitanul, icebergul îºi va continua drumul, doamnã.” ªi vaporul? El n-a spus nimic de
vapor, pentru cã era evident! ªi omul, la fel, dacã “vaporul” sãu loveºte un iceberg, sã nu mai vorbim. E simbolic,
desigur: “cãpitanul” este aici în cap, “Maºiniºtii” sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul... Atunci eu spun
tinerilor: dacã vã luaþi numai dupã modul vostru de a gândi, dupã înclinaþiile, predilecþile voastre, e sigur cã vã veþi
sparge capul, pentru cã aceste impulsiuni sunt oarbe.
Mai înainte, la televizor, am auzit o fatã drãguþã declarând: “Îmi satisfac toate dorinþele fãrã complexe.”

9. Iatã, ea s-a debarasat de “complexele” ei, adicã de înþelepciune, stãpânire de sine, discernãmânt... Da, pentru cã
acestea pãreau cã sunt complexe, ºi complexele nu sunt bune, trebuie sã ne debarasãm de ele! Pentru a merge unde?
Pentru a gãsi ce? Pentru a face ce? Nu conteazã ce! Eu aº pune o întrebare tuturor acestor bãieþi ºi fete care cred cã
ºtiu aºa
bine ce trebuie sã facã: “Când sunteþi la servici, într-o uzinã, în faþa unui aparat, când conduceþi o maºinã, nu vã
controlaþi maºina? Nu o stãpâniþi? ªi de ce în toate domeniile, când faceþi bucãtãrie, când faceþi ceai sau cafea, de ce
dozaþi cãldura, zahãrul ºi toate ingredientele?” Ei bine, învãþaþi cã, în voi, cu motoarele voastre, aparatele voastre,
este acelaºi lucru. Dacã nu sunteþi atenþi, dacã nu le dominaþi, veþi vedea ce o sã vi se întâmple!
Pe moment, tineretul nu are decât o singurã idee: cum sã sarã toate barierele morale pe care Iniþiaþii
trecutului le-au plasat pentru a împedica oamenii sã trãiascã în pasiuni ºi dezordine. Câte civilizaþi strãlucitoare au
dispãrut, rãvãºite de maladii morale ºi fizice, pentru cã erau dedate la dezmãþ sau la culte legate de orgii! Generaþia
actualã vrea sã se elibereze de toate aceste tabu-uri, sã se scuteascã de toate regulile pentru a gusta cea mai mare
plãcere posibilã, ºi aceastã miºcare a luat o aºa amploare cã lumea se întreabã ce ar putea-o opri.
În realitate, numai lumina unui Învãþãmânt iniþiatic poate reþine oamenii din aceastã cãdere vertiginoasã.
Aceastã luminã le va arãta cã dedându-se numai la plãceri îºi sacrificã energiile cele mai preþioase. Pentru cã, pentru
a alimenta acest foc care îl posedã, ei sunt obligaþi sã-i dea toate resursele, toate mobilele casei, pânã la mese ºi scaune
- simbolic vorbind; plãcerea sexualã e un jãratec pe care ei sunt obligaþi sã-l întreþinã cu chiar substanþa fiinþei lor,
imposibil sã-l întreþii cu afacerile vecinului sau cu lemnul pãdurii: el se hrãneºte cu propriile lor rezerve, cu propriul
lor combustibil... Pentru a se menþine în fiecare zi aºa cum o fac în efervescenþã ºi erupþii vulcanice, ei sunt obligaþi
sã-ºi ardã chintesenþa. De fiecare datã, fãrã sã o
ºtie, îºi pierd o parte din frumuseþea lor, inteligenþa lor, puterea lor, ºi la sfârºit, când au cheltuit tot, se regãsesc
urâþiþi, abrutizaþi ºi bolnavi.
Dacã ar exista o balanþã în care omul sã poatã sã punã pe un taler ceea ce câºtigã gustând plãcerile senzuale,
ºi pe celãlalt ceea ce pierde abandonându-se lor, va constata cã pierde aproape tot ºi nu câºtigã aproape nimic, deci
aceasta nu meritã sã-þi dai osteneala. Dar cum el nu se gândeºte niciodatã cã senzaþiile se ºterg sau se uitã (ceea ce
am mâncat ieri nu conteazã pentru astãzi), el îºi pregãteºte o existenþã de sãrãcie. În timp ce dacã face un efort de a
refuza, suferã un moment, dar îºi pregãteºte un viitor magnific. Deci, pierde câteva senzaþii, dar îºi câºtigã viitorul
sãu. Cei care nu gândesc ar spune: “Eu sunt mulþumit, mã simt bine!” E
adevãrat, dar nu mai au viitor. Sã luãm exemplul beþivului, care rezumã o întreagã filozofie: îºi cautã plãcerea în vin,
îl bea ºi e mulþumit. Da, dar dupã, dacã continuã, cum vor reacþiona ºeful sãu, familia, prietenii?... ªi se pregãteºte sã
cadã în râu. Deci, senzaþia e agreabilã dar nu dureazã, viitorul e râul.
Cunoaºteþi povestirea din Biblie unde Esau cedeazã dreptul sãu de întâi nãscut fratelui sãu Iacob pentru o
farfurie de linte?... Pentru o senzaþie, o plãcere el a sacrificat dreptul sãu de întâi nãscut ºi Iacob a profitat. Iatã o
poveste asupra cãreia nu prea ne-am oprit pentru a o interpreta. Marea majoritate a oamenilor sunt aºi în a se priva de
ceea ce e mai preþios în schimbul unei plãceri; aºa, da, ºtiu sã o facã, e formidabil! Cînd vom înþelege necesitatea de a
ne priva de unele plãceri pentru a obþine alte achiziþii infinit mai preþioase?
Nu se mai respectã morala pentru cã nu se ºtie cã la origine, ea e fondatã pe o ºtiinþã veritabilã. Fãrã a vedea,
stupid, vrem sã dãm o ieºire tuturor capricilor, fãrã a ºti cã fugim spre ruinã, pentru cã distrugând barajele ºi digurile
totul e inundat, devastat, e inevitabil. Iatã de ce spun tineretului: ”Copiii mei, trebuie sã învãþaþi sã discerneþi unde
vã va antrena fiecare din dorinþele voastre”. Dacã vã veþi simþi sãrãciþi, slãbiþi ºi nefericiþi, este din cauzã cã aþi
luat-o pe un drum greºit. Alegeþi deci altul! Nu vã angajaþi pe un drum pentru singurul motiv cã e agreabil, dulce,
pentru cã vã veþi ruina spiritual ºi chiar fizic.
II
Cum sã înlocuim plãcerea cu munca
Majoritatea oamenilor cautã plãcerea, se agaþã de plãcere ca ºi cum nu ar fi nimic superior ei. ªi aici se
înºealã. Vã voi arãta aceasta dându-vã un mic exemplu din preistoria omului.
Chibriturile ºi brichetele s-au inventat recent, pentru a aprinde focul. Strãmoºii noºtri îndepãrtaþi aveau mai
multe metode. Una din ele consta în a folosi douã bucãþi de lemn care se frecau una de alta; aceastã frecare producea
la început cãldurã ºi dupã câtva timp, brusc, tâºnea o flacãrã: lumina. Voi cunoaºteþi toþi acest fenomen, dar v-aþi
gândit sã-l aprofundaþi spunându-vã cã, pentru cã e un fenomen fizic, mecanic, trebuie sã aibã în el mari adevãruri
psihologice, care trebuie descoperite?
Nu, constataþi faptele ºi le lãsaþi aºa, goale de sens, fãrã sã cãutaþi sã le aprofundaþi ºi sã le interpretaþi.
Sã vedem acum învãþãtura pe care o putem trage din acest fenomen. Luând deci douã bucãþi de lemn pe care
le frecãm una de alta. Aceastã frecare e o miºcare, aceastã miºcare produce cãldurã ºi cãldura se transformã în luminã.
Miºcare, cãldurã ºi luminã sunt trei laturi ale triunghiului de care v-am mai vorbit ºi el reprezintã fiinþa umanã.
Miºcãrii îi putem asocia voinþa, activitatea, forþa; cãldurii îi corespunde inima, sentimentul, dragostea; luminii îi
corespunde inteligenþa, gândul ºi înþelepciunea. Dar la fel cum omul poate produce luminã în plan fizic, el o poate de
asemenea face sã strãluceascã în el însuºi, prin acte, exerciþii, produce o cãldurã, începe sã încerce sentimente; ºi dacã
nu se opreºte aici, dacã ºtie sã meargã mai departe poate ajunge în fine la luminã, adicã la înþelegere.
Vom studia acum acest proces în domeniul dragostei. Ce fac oamenii în dragostea fizicã? Simbolic, putem
spune cã se freacã întocmai celor douã bucãþi de lemn, pentru a produce cãldurã, adicã o senzaþie de plãcere. E foarte
bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce nu sunt iluminaþi? Ar trebui ca dragostea sã le aducã
luminã, ar trebui sã înþeleagã toate misterele creaþiei, sã devinã lucizi ºi clarvãzãtori! Ei nu, ei mai mult se

10. abrutizeazã.
Miºcarea ºi cãldura, iatã ce înþeleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se opresc la jumãtatea
drumului, nu merg pânã la luminã. Pentru a produce luminã, nu trebuie sã cãutãm numai plãcerea, pentru cã plãcerea
absoarbe toate energiile ºi împiedicã lumina sã strãluceascã. Deci, e simplu, e clar: nu trebuie sã te opreºti pe drum,
trebuie sã mergi pânã pe culme, pânã la luminã. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de vãzut, lucruri seducãtoare,
da, oglinda ciocârliilor... dar dacã te opreºti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun îndrãgostiþilor: aþi
declanºat miºcarea ºi aceastã miºcare produce cãldura, e bine, dar trebuie acum sã mergeþi pânã la luminã, pentru cã
lumina este finalul, scopul întregii activitãþi.
Aproape toþi de opresc la mijlocul drumului pentru cã aici totul este atrãgãtor, strãlucitor... Dar tot aici veþi
întâlni sirene ºi veþi fi sfâºiaþi. Amintiþi-vã legenda lui Ulise; el ºtia cã va întâlni sirene care vor încerca sã-l atragã
prin cântul lor pentru a-l devora. De aceea ºi-a luat mãsuri de precauþie: a astupat urechile tovarãºilor sãi cu cearã
pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu ºi-a astupat urechile pentru
cã voia sã le asculte, dar a spus tovarãºilor sãi: “Legaþi-mã de catarg, ºi dacã vã fac semn sã mã dezlegaþi, strângeþi
legãturile ºi mai tare!” Vaporul s-a apropiat de insula sirenelor ºi auzind glasul lor Ulise ºi-a pierdut capul, voia sã
meargã sã li se alãture ºi a strigat: “Dezlegaþi-mã! Eliberaþi-mã!” El îºi ameninþa tovarãºii cã-i omoarã dacã nu-l
ascultã. Dar ei, fideli consemnului, l-au lãsat legat... Vedeþi, sirenele semnificã jumãtatea drumului, ºi la jumãtatea
drumului nu trebuie sã ne oprim. Desigur, tot farmecul ºi toate seducþiile sunt aici, dar nu trebuie sã ne oprim .
Cunoaºteþi “Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într-o preerie unde se gãsesc tinere femei, fete-flori,
care încearcã sã-l seducã, dar în spatele acestor flori se ascund ºerpi... Aceste poveºti, ºi mai sunt multe altele în
literatura mondialã, conþin mari adevãruri oculte. Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Iniþiatului care întâlneºte tentaþii
pe drumul sãu. Dar el nu trebuie sã se opreascã, dacã nu, îºi pierde viaþa. Trebuie sã continue pânã pe culme, pentru
cã odatã ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumuseþea, dragostea.
Pot sã vã prezint aceastã aventurã un pic altfel. Aveþi o misiune de îndeplinit ºi pentru aceasta trebuie sã
treceþi printr-o pãdure, dar iatã cã în pãdure sunt tot felul de flori ºi fructe, ºi peste tot fragi...Atunci, începeþi sã le
culegeþi fãrã sã vã daþi seama cã pierdeþi mult timp; evident, ele sunt frumoase ºi apetisante! Dar iatã cã se lasã
noaptea, nu mai vedeþi sã vã orientaþi, v-aþi rãtãcit; începeþi sã auziþi strigãte de animale, trosnetul arborilor ºi
sunteþi înspãimântat... Ei da, iatã ce se întâmplã discipolilor care se opresc în drum din cauza frumoaselor frãguþe!...
Veþi spune cã nu mergeþi niciodatã sã adunaþi fragi. E posibil, dar aceste fragi pot fi câteva fete drãguþe sau câteva
pahare la bistro. E simbolic, înþelegeþi. Micile frãguþe pot fi ºi cãpºuni mari ºi plãcerea este fragii, sirenele, fetele-
flori, ºi dacã o sã cãdeþi pradã lor, veþi fi mâncat. De cãtre cine? De cãtre elementali, de larve, de indezirabili, de
spirite subterane. Ei vãd cã sunteþi pe cale sã daþi un festin ºi sosesc. V-am mai spus: schimburile între bãrbaþi ºi
femei sunt festinuri care atrag spirite ale lumii invizibile.
ªi dacã în aceste schimburi ei nu cautã decât plãcerea, ei invitã la acest festin tot felul de entitãþi inferioare care se
hrãnesc pe cheltuiala lor, în timp ce ei înºiºi nu înceteazã sã se pericliteze.
Sunt multe lucruri de spus despre aceste festine. Când un om foarte bogat dã o recepþie, îi trebuie, pentru
recepþie, o cantitate de platouri variate, vinuri, flori... ºi apoi veselã, argintãrie, feþe de masã, cristaluri... Toate
acestea costã mult, ºi mulþi se ruineazã uneori cu recepþiile lor somptuoase. Ei bine, acelaºi fenomen se produce la
îndrãgostiþi când nu sunt luminaþi: ei îºi risipesc capitalul. Din pãcate ei nu o vãd, nu percep cã îºi cheltuie forþe ºi
energii fluidice, ºi nu ºtiu de asemenea unde pleacã aceste energii. Dar dupã câtva timp, mergeþi sã-i vedeþi! ruinaþi,
jumuliþi, da.
ªi apoi, când se dau recepþii mari de care v-am vorbit, adesea hoþi ºi escroci se strecoarã printre invitaþi ºi
profitã de prezenþa mulþimii pentru a fura bani, bijuterii, obiecte de artã. Acelaºi lucru se produce la îndrãgostiþi. În
timpul festinului lor hoþii intrã în ei, dar hoþi de cea mai joasã specie, pentru cã ei nu furã obiecte ci tot ceea ce este
în inima ºi în capul stãpânilor casei. Ei le furã inspiraþia, le furã ideile, elanurile, proiectele; ºi odatã ce sunt
deposedaþi, cei doi nefericiþi nu mai au acelaºi entuziasm, aceeaºi dorinþã de a cunoaºte secretele universului... Nu, ei
au acum alte dorinþe mult mai prozaice. Ei da, trebuie studiat, trebuie observat ºi prin legea analogiei sã ºtim
interpreta tot ceea ce se întâmplã în existenþã.
Dragii mei fraþi ºi surori, v-am îndrumat spre adevãrurile pe care Inteligenþa cosmicã mi le-a revelat. Am
studiat ºi am observat oamenii, ºi am vãzut cã ceea ce vã spun aici e adevãrul absolut. Când ei sunt numai sub
influenþa dorinþei, plãcerii, bãrbatul ºi femeia introduc hoþi în ei. Trebuie sã aibã un scop mai elevat pentru a face sã
strãluceascã lumina. Lumina poate sã-i sfãtuiascã asupra aceloraºi ospãþuri, aceloraºi invitaþii, dar în loc sã atragã
toþi nedoriþii planului astral, ei vor invita îngeri ºi divinitãþi sã se bucure cu ei. ªi când aceste entitãþi celeste vor
împãrþi ce au, ele le vor lãsa cadouri; astfel, ei vor primi de o sutã de ori mai mult decât nu le-au dat ei.
Acolo, nu vor mai fi pierderi, din contrã, vor fi revelaþii, entuziasm, elanuri... ºi ei vor întineri, vor reînvia.
Nu aruncându-se în plãcere vor gãsi oamenii soluþia problemei sexuale. Pentru cã plãcerea nu este decât
jumãtatea drumului ºi, dacã vor rãmâne acolo, puþin câte puþin ei se vor simþi legaþi, îºi vor pierde libertatea. Când a
cãzut prea multã umiditate pe aripile unui fluture, el nu mai poate zbura. Atunci iatã, aceasta e plãcerea: prea multã
umiditate! Când vãd un om a cãrui aripi nu mai pot sã-l poarte (simbolic vorbind) nu am nevoie sã-l întreb unde s-a
bãgat, ºtiu cã ºi-a expus aripile la umiditate. Umiditatea, e foarte clar pentru mine, împiedicã zborul. ªi pentru a le usca
la luminã, trebuie mult timp. De aceea, atenþie, nu vã lãsaþi înºelaþi de plãcerea
care vã va opri din drum... Mergeþi pânã la luminã!
Dar înþelegeþi-mã bine: eu n-am spus cã bãrbaþii ºi femeile nu trebuie sã-ºi dãruie multã dragoste. Ei trebuie
sã-ºi dãruie multã dragoste, dar o dragoste mai elevatã, mai luminoasã. Adicã în loc sã se mulþumeascã de
schimburile din planul fizic, a se excita, a se satisface ºi apoi a sforãi, ei trebuie sã fie conºtienþi de importanþa ºi
chiar de valoarea sacrã a actului sexual. Dar nu, toþi sunt grãbiþi, grãbiþi sã se afunde în mlaºtini, nu mai au timp de

11. a reflecta.
Priviþi cum se petrece aceasta în mod obiºnuit: aceste gesturi atât de sacadate ºi febrile, aceste priviri
întunecate de senzualitate... Bãrbatul vrea sã facã sex, sã mãnânce, sã se dãstrãbãleze, ºi în acest moment, femeia, care
este atât de proastã, se simte fericitã vãzând în privirea bãrbatului dorinþa de a o devora! Ea ar trebui mai repede sã fie
speriatã de ce o aºteaptã, pentru cã aceastã privire aratã cã bãrbatul este gata sã o devasteze, de a-i lua tot; dar ei îi
place asta, ea nu cere decât aceasta. ªi chiar, dacã o priveºte cu respect ºi minunare, cu o mare luminã ºi o mare
puritate, ea nu e atât de mulþumitã: “De la acesta, gândeºte ea, nu te poþi aºtepta la nimic”, ºi îl abandoneazã.
Instinctiv, femeii îi place sã se simtã ca un aluat în mâinile unui brutar, întoarsã, frãmântatã, brutalizatã, aceasta îi
place, în timp ce respectul ºi privirile celeste nu îi spun mare lucru. Existã excepþii dar în general e atât de adevãrat!
Veþi spune: “Dar atunci, nu trebuie sã avem plãcerea niciodatã?” Ba da, dar trebuie sã cãutaþi o plãcere mai
subtilã, mai spiritualã. Acea plãcere pe care o înþelegem pentru moment sfârºeºte prin a se transforma în otravã ºi
amãrãciune. Când decupãm o bucatã de plumb, ea strãluceºte câteva clipe ºi apoi se închide la culoare. Iatã cu ce se
aseamãnã plãcerea: cu plumbul. Pentru ca plãcerea voastrã sã rãmânã strãlucitoare ºi rezistentã ca aurul, trebuie sã o
înnobilaþi, adicã a-i adãuga un alt element: gândul. Dar pentru aceasta, trebuie înlocuitã ideea de plãcere prin ideea
de muncã.
Munca este atunci când omul decide sã nu-ºi mai iroseascã energiile în cãutarea plãcerii, ci sã le utilizeze
pentru a face sã funcþioneze alþi centri, sus, în creierul sãu... În loc de a lãsa sã se se dezlãnþuie în el toate
turbioanele ºi erupþiile vulcanice, sã-ºi pãstreze luciditatea pentru a canaliza aceºti curenþi ºi a-i dirija, cu scopul de a
trezi noi facultãþi care vor face din el un geniu, un Iniþiat, o divinitate.
Iatã cum transformã cãldura în luminã: înlocuind plãcerea prin muncã, ºi din acest moment adevãrata plãcere va
începe sã-l învãluie: o plãcere care nu depreciazã, ci de data aceasta, ridicã ºi înnobileazã.
Desigur, mulþi pretind cã luciditatea omoarã plãcerea. Nu, în realitate gândirea a fost datã omului pentru a
trãi mai bine adevãrata dragoste; fãrã ea, partea animalicã, primitivã îºi va întinde asupra lui întreaga putere.
Gândirea, inteligenþa prin intermediul gândirii trebuie sã controleze, orienteze, sublimeze energiile. Dacã în dragoste
pãstraþi gândirea lucidã, dacã ea e treazã ºi supravegheazã, controleazã, dirijeazã forþele, evident cã nu veþi simþi
acea plãcere pe care mulþi oameni o aºteaptã, adicã animalicã, grosierã, lipsitã de nobleþe, de spiritualitate ºi de altfel
necontrolabilã, dar graþie gândurilor voastre, puteþi face o muncã spiritualã, ºi în loc sã se transforme în plumb,
aceastã plãcere se va transforma în aur pur, în încântare, în extaz.
Plãcerea este consecinþa unui act care e mai mult sau mai puþin în armonie cu alte substanþe, alte prezenþe.
Deci, dacã un act e în armonie perfectã cu lumea divinã, plãcerea care decurge este lãrgitã ºi multiplicatã pânã la
infinit. Pentru moment, simþiþi o anumitã plãcere, dar ea e atât de grosierã, inferioarã, ºi trebuie sã plãtiþi aºa de
scump încât nu meritã efortul. Trebuie trãitã plãcerea, da, dar o plãcere atât de lãrgitã ºi subtilã încât vã reveleazã tot
universul, care vã face luminoºi, frumoºi. expresivi, puternici ºi utili!... O astfel de plãcere, da, meritã osteneala,
ºi natura nu vã va priva de restul.
Iatã, dragii mei fraþi ºi surori, nu trebuie sã vã opriþi pe drum, trebuie sã depãºiþi limita plãcerii, sã încetaþi
sã stagnaþi la acest nivel prea de jos: trebuie sã urcaþi, sã rãzbateþi prin nori pânã la soare, la luminã. Nu rãmâneþi
sub nori: puneþi în toate acþiunile voastre un scop luminos. Orice aþi face, fie cã mâncaþi, vã plimbaþi sau
îmbrãþiºaþi pe cineva, sã aveþi ca scop lumina. Nu faceþi nimc doar pentru plãcerea voastrã. Omenirea e în
degringoladã chiar pentru cã se lasã ghidatã de plãcere. Îmi veþi spune: “Dar dacã nu vom mai avea plãcerea de a face
diverse lucruri, aceasta nu mai are nici un sens!” Ba da, pentru cã toate merg împreunã: dacã lumina ºi cãldura sunt
acolo, adicã inteligenþa ºi dragostea, plãcerea va fi obligatoriu ºi ea. Numai calitatea plãcerii se schimbã, natura sa,
intensitatea sa. Deci, meditaþi, reflectaþi ºi nu uitaþi niciodatã cã dragostea voastrã trebuie sã vã aducã pânã la
luminã.
Cap V PERICOLELE TANTRISMULUI
Existã o ºtiinþã a sublimãrii forþei sexuale care se numeºte, în India ºi Tibet, Tantra-Yoga. Ea cuprinde tot
felul de metode ºi eu v-am vorbit de una din ele pentru a vã face o idee asupra acestei ºtiinþe. În timpul anilor,
yoghinul studiazã ce este dragostea, mediteazã, þine post, face exerciþii de respiraþie. Când e bine pregãtit, i se
gãseºte o tânãrã femeie, ºi ea instruitã în aceste practici, ºi începe sã locuiascã timp de patru luni în aceeaºi camerã cu
ea: el se pune complet la dispoziþia ei, divinizând-o, crezând cã ea e o manifestare a Mamei Divine; dar nu o atinge.
Mai departe, ei încep sã doarmã în acelaºi pat: timp de patru luni femeia se aºeazã în
partea dreaptã a bãrbatului, apoi patru luni în partea lui stângã, ºi nici acum nu se ating. În fine, când au obþinut cea
mai mare stãpânire de sine, încep sã se îmbrãþiºeze ºi chiar sã fuzioneze, dar într-o aºa puritate cã aceastã fuzionare
poate dura ore fãrã cea mai micã emisie din partea bãrbatului.
Evident, foarte puþini oameni pot avea o idee despre ceea ce reprezintã aceasta, pentru cã în general, de
îndatã ce dorinþa sexualã se trezeºte ei se grãbesc sã-i dea curs. Dupã ºtiinþa tantricã, irosirea acestei chintesenþe este
moartea, în timp ce sublimarea ei este viaþa eternã. Astfel unii iniþiaþi au obþinut nemurirea; ei da, acestea nu sunt
cuvinte, ei au devenit nemuritori.
Pentru a putea fãrã pericol a se scufunda în amorul fizic ºi a înfrunta instinctele, pasiunile, sexualitatea,
oceanul plãcerilor trebuie sã fii foarte tare, foarte pur. Cei care sunt capabili scot din aceste adâncimi perle preþioase,
ca ºi pescarii care plonjeazã în ocean pentru a aduce scoici perliere fãrã a rãmâne prizonierii algelor ºi fãrã a fi
mâncaþi de rechini. Dar aceste experienþe nu sunt recomandate pentru toþi. Trebuie sã fii stãpânul acestei forþe
formidabile pentru a îndrãzni sã o înfrunþi, ºi eu nu vã sfãtuiesc sã începeþi sã practicaþi acest fel de yoga, v-am
expus numai

12. câteva aspecte.
Numai dacã aþi mers foarte sus, în superconºtiinþã, gustând acea dragoste care este chintesenþa lui
Dumnezeu Însuºi, vi se permite totul fãrã pericol; în acel moment, nimic nu vã poate vãtãma sau murdãri, nu puteþi
comite nici un pãcat. Dar dacã nu aþi ajuns pânã acolo, staþi liniºtiþi! Nu existã decât foarte puþine fiinþe pe pãmânt
care îºi pot permite sã coboare în profunzimile naturii lor pentru a transforma totul, a sublima totul, a face totul
luminos ºi frumos. ªi aceasta este ceea ce numim “a alãtura cele douã extreme” adicã sus ºi jos, superior ºi inferior. Dar
dacã, fãrã a fi ajuns pânã la lumea superioarã întreprindeþi aceastã coborâre, lumea inferioarã vã va nimici, pentru cã
nu sunteþi nici protejat, nici înarmat ºi nu posedaþi nici un aparat
pentru a transforma materialele Infernului în perle, în aur sau în pietre preþioase.
Iatã misterul rãului ºi a Infernului. Numai când ajungem pe culme putem înþelege sensul rãului. Pânã acolo,
rãul e indescifrabil, incompresibil. Nu putem rezolva problema rãului prin raþionament, prin studii, lecturi; problema
rãului este deasupra înþelegerii umane. În realitate, rãul nu existã. Rãul este rãu numai pentru cei slabi. Pentru cei
care nu sunt pregãtiþi, care nu ºtiu sã se serveascã de el, rãul existã, e o realitate foarte puternicã. Dar pentru fiii lui
Dumnezeu, pentru marii Maeºtri, rãul, despre care religia creºtinã a vorbit atât de mult fãrã sã-l înþeleagã, e o materie
preþioasã, bogatã pe care ei o exploateazã ºi de care se servesc pentru munca lor.
Când eram în India, am întâlnit anumiþi yoghini ce se chemau siddhas. Aceºtia sunt fiinþe pentru care nimic
nu e murdar sau impur; ei se hrãneasc cu deºeuri, cu organe de animale, excremente de orice fel, pentru cã au avut
voinþa sã transforme totul pentru a obþine puteri magice formidabile; ºi chiar le obþin cu adevãrat, am verificat.
Numai cã, dupã pãrerea mea, nu e necesar sã utilizezi metode atât de barbare ºi inestetice.
Deci, în ceea ce priveºte tehnicile tantrice, eu nu sunt chiar de acord cu ele, mai ales când ele trebuie sã fie
practicate de Occidentali. Pentru a sublima forþa sexualã Învãþãmântul Fraternitãþii Albe Universale dã alte metode,
ºi când le veþi cunoaºte, veþi vedea cã acest Învãþãmânt depãºeºte de departe toate tradiþiile creºtine de puritate ºi de
castitate aºa-zise, care sfârºesc prin a face din om un fel de eunuc, cum depãºeºte acele doctrine care, sub pretextul
tantrismului, antreneazã oamenii în tot felul de excese sexuale. În secolul trecut, a existat în Anglia un ocultist
Aleister Crowley, care, vrând sã facã experienþe asemãnãtoare cu cele ale Tibetanilor, s-a afundat în magia neagrã ºi a
sfârºit prin a aduce la nebunie pe anumite femei cu care îºi fãcea experienþele. El avea puteri, desigur, dar la ce preþ
le-a obþinut!
De aceea nu vã sfãtuiesc sã vã aventuraþi în aceste experienþe, pentru cã vã veþi lãsa penele ºi fulgii. Pentru
a practica tantrismul, trebuie sã fii foarte exersat, foarte stãpân pe sine, ºi chiar ºi atunci este extrem de riscant. Dacã
sunteþi cu adevãrat deciºi sã vã sublimaþi forþa sexualã, cea mai bunã soluþie este de a menþine o anumitã distanþã ºi
de a nu lua dragostea decât în doze homeopatice, adicã a ajunge în relaþiile voastre cu bãrbaþii ºi femeile sã vã
mulþumiþi cu o privire, cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o strângere de mânã. Dacã doriþi sã scurtaþi distanþa, sã vã
apropiaþi, sã fuzionaþi, e ºi mai dificil: odatã cãzuþi în foc, nu veþi mai putea sã vã controlaþi, nu veþi mai fi stãpâni
pe energiile voastre, ºi e inutil din acel moment sã mai vorbim de tantrism!
Cap VI IUBIÞI FÃRÃ A AªTEPTA SÃ FIÞI IUBIÞI
V.am spus, cunosc metodele Tantra-yoga, dar am mers mai departe. Eu nu gãsesc necesar pentru a sublima
forþa sexualã ºi a obþine o perfectã stãpânire de sine, de a face toate aceste experienþe descrise în operele tantrismului
hindus sau tibetan. Existã o altã Tantra-yoga care le depãºeºte ºi cãreia îi sunt partizan.
Una din metodele acestui tantrism este de a învãþa sã iubeºti fãrã sã aºtepþi sã fii iubit, pentru cã atunci,
sunteþi liberi ºi puteþi face multe cu aceastã libertate. Din nefericire oamenii nu þin deloc la libertate, ei nu o cautã;
din contrã, ei cautã sã se înlãnþuie, libertatea îi apasã, îi necãjeºte, nu ºtiu ce sã facã cu ea. În timp ce cu
constrângerea, loviturile chiar, acolo cel puþin existã de ce sã te ocupi... Da, suferind, plângând... Numai marii
Maeºtri au rezolvat problema: ei nu se preocupã sã ºtie dacã sunt iubiþi sau nu, ei fac ca ºi soarele care trimite fãrã
încetare dragostea sa tuturor creaturilor. Pe aceºtia nu-i intereseazã sã ºtie pe cine va cãdea aceastã dragoste - pe
nimeni sau pe toatã lumea. Ceea ce-i intereseazã, este cã aceastã energie divinã trece prin intermediul lor ºi cã se simt
dilataþi, fermecaþi, inspiraþi, ºi numai aceasta conteazã.
Mulþi au venit sã-mi prezinte aceastã problemã: ei iubesc un bãrbat sau o femeie care, într-un fel sau altul, s-
a depãrtat de drumul bun: trebuie sã continue sã iubeascã aceastã persoanã? Desigur, dragostea pe care o avem pentru
o fiinþã produce tot timpul asupra lui anumite efecte benefice în regiunile subtile, ºi a o iubi este deci un fel de a o
ajuta. Dar pe de altã parte, e preferabil sã nu consacri prea mult timp ºi prea multe energii cuiva care nu meritã.
Singurul lucru important este de a iubi, ºi dacã nu pe acel bãrbat sau acea femeie, atunci alte persoane, lumea întreagã,
pentru cã sursa continuã sã curgã. Spre cine curge ea, nu e important; ea nu trebuie sã se opreascã din curgere, asta e
tot, dacã nu, nouã înºine ne facem rãu: nu mai suntem inspiraþi, avem aripile tãiate. Pentru a iubi din nou nu trebuie
sã aºteptãm de a cãdea asupra unei alte mutriþe atrãgãtoare, dacã nu, aceasta este începutul sfârºitului!
Dar pentru a înþelege ce am spus trebuie ºtiut cã adevãrata dragoste este deasupra atracþiei sexuale ºi chiar
deasupra sentimentului. Adevãrata dragoste este o stare de conºtiinþã. Atracþia e un fenomen care nu se poate produce
relativ la toate creaturile, pentru cã e o chestiune de lungime de undã, de vibraþii, de fluide, ea depinde de elemente
pur fizice.
Sentimentul este deja superior atracþiei, pentru cã poate fi inspirat de factori de ordin moral, intelectual,
spiritual. Dar sentimentul este de asemenea variabil: o zi iubim, urmãtoarea zi nu mai iubim. Mergeþi ºi vedeþi dacã
sentimentele oamenilor relativ la soþul lor, soþia lor, copiii lor, amanþii lor, amantele lor sau amicilor lor sunt stabile!
În timp ce dragostea trãitã ca o stare de conºtiinþã este deasupra circumstanþelor ºi persoanelor. Este starea unei
fiinþe care s-a purificat într-atât, care ºi-a dezvoltat într-atât voinþa, cã a reuºit sã se ridice pânã la regiunile sublime

13. ale dragostei divine, ºi atunci orice ar face, mãnâncã, se plimbã, munceºte, se întâlneºte cu alþi oameni, simte aceastã
dragoste în el ºi dispune de ea pentru a ajuta toate creaturile.
Pentru a ajunge la aceatã stare de conºtiinþã trebuie sã învãþaþi sã vã stãpâniþi, pentru ca nimic sã nu se
poate face în afara deciziei voastre, voinþei voastre. Vreþi sã îmbrãþiºaþi o fatã... ei bine da, puteþi sã o faceþi, dar
numai când voi înºivã vã decideþi, ºi nu aveþi dreptul de a vã decide înainte de a vã fi purificat în timpul a mulþi ani
pentru a nu lãsa nici o urmã pe ea, dacã nu, lumea invizibilã vã va judeca ºi vã va condamna. Nu aveþi dreptul sã
îmbrãþiºaþi pe cineva, de a avea schimburi fizice cu el (ea) decât dacã aþi ajuns la acest grad de elevare la care nu îi
lãsaþi decât viaþã, luminã, elemente care trebuie sã continue sã acþioneze asupra lui pentru binele sãu.
În ziua când veþi ajunge sã simþiþi dragostea ca o stare de conºtiinþã, dragostea voastrã va fi de neschimbat.
Dar e o idee încã atât de departe de voi! Umanitatea întreagã e încã variabilã: iubeºte, apoi nu mai iubeºte; ºi e valabil
nu numai pentru creaturi, ci ºi pentru obiecte, ocupaþii. Stabilitatea nu e calitatea cea mai rãspânditã printre oameni.
ªi chiar voi, care veniþi de exemplu la rãsãritul soarelui: primele zile sunteþi exaltaþi, minunaþi, dar dupã
câtva timp totul devine automatic, v-aþi pierdut prima dragoste. Pentru a evita ca aceasta sã se producã, trebuie sã vã
obiºnuiþi sã faceþi totul aºa cum le-aþi face pentru prima datã: sã mergeþi în fiecare dimineaþã la întâlnirea cu soarele
ca ºi cum ar fi prima oarã... sã vã vedeþi în fiecare zi soþul sau soþia ca ºi cum ar fi prima oarã, ºi chiar dupã cincizeci
de ani sã vã simþiþi minunaþi ca ºi în prima zi. Veþi spune cã nu este posibil. Ba da, este posibil, dacã ajungeþi sã
trãiþi dragostea ca stare de conºtiinþã, e posibil, cu condiþia sã nu simþiþi dragostea ca un sentiment sau o atracþie, ci
de a o trãi ca o stare de conºtiinþã.
Mulþi artiºti au cãutat voluntar sã-ºi multiplice experienþele amoroase pentru cã ºi-au dat seama cã dragostea
le întreþinea inspiraþia. Din pãcate acea dragoste senzualã, egoistã, capricioasã, care era sursa câtorva inspiraþii, e
adevãrat, era de asemenea cauza celor mai mari dezordini. Dragostea, e ca ºi vinul: vã ameþeºte, dar beþia pe care
mergeþi sã o cãutaþi în regiunile inferioare antreneazã aceeaºi decãdere fizicã ºi moralã ca abuzul de alcool. Sã ºtii sã
iubeºti este cea mai mare victorie, pentru cã dragostea adevãratã nu vã poate niciodatã distruge, ci din contrã.
Înþelegeþi de acum înainte cã singurul remediu pentru problemele de dragoste este chiar dragostea. Mulþi au
venit la mine pentru a se plânge de anumite indispoziþii, de anumite dezechilibre, ºi le-am spus: “De ce v-aþi oprit sã
iubiþi? Aceste neplãceri sunt din cauzã cã aþi comprimat dragostea în voi; atunci ea s-a refulat ºi a devastat totul.
Dragostea e un torent formidabil, dar voi nu o ºtiaþi, nu aþi fost luminaþi ºi asta v-a adus toate barierele. Dacã vreþi
sã vã salvaþi de aceste suferinþe trebuie sã iubiþi, sã iubiþi zi ºi noapte, sã iubiþi toate creaturile... nu vã va mai
rãmâne timp pentru a suferi, veþi fi atât de ocupaþi! În timp ce acum, cu cât vã închideþi mai mult, cu cât sunteþi mai
avar de dragoste, cu atât lucrurile se complicã. Fiþi generoºi ºi veþi fi salvaþi; daþi dragostea voastrã tuturor
creaturilor. Eu asta fac, am gãsit secretul.
Evident, eu trec drept un naiv ºi toatã lumea spune: “Oh, sãracul, cu inima lui...” Dar tocmai, cu inima mea am gãsit
secretul pe care voi, cu intelectul vostru formidabil dezvoltat, încã nu l-aþi gãsit.”
Trebuie sã vã minunaþi ºi sã mulþumiþi în fiecare zi Cerului pentru cã existã pe pãmânt milioane de femei
drãguþe pe care nu aþi avut încã fericirea de a le cunoaºte ºi de a le contempla, ºi milioane de bãrbaþi inteligenþi ºi
puternici pe care nu aþi avut încã ocazia sã-i întâlniþi! Trebuie sã vã gândiþi la aceasta ºi sã vã bucuraþi... Sã vã
bucuraþi nu de existenþa lor ci de ideea cã într-o zi îi veþi putea vedea, cunoaºte, vorbi, admira. Sunteþi miraþi, nu
sunteþi obiºnuiþi sã vã bucuraþi pentru idei asemãnãtoare?... E adevãrat, e un mod de a gândi destul de neobiºnuit, dar
atât
de eficace! Acceptaþi-l ºi veþi vedea rezultatele.
Veþi spune: “Da, dar ceea ce ne predicaþi aici este contra tuturor regulilor moralei. Dacã toþi bãrbaþii vor
iubi toate femeile ºi invers, nu va mai exista familia.” Ba da, va exista o familie mare, asta-i tot. Este oare atât de
rãu?... Înþelegeþi-mã bine, cînd spun cã bãrbaþii trebuie sã iubeascã toate femeile ºi femeile sã iubeascã toþi bãrbaþii,
aceasta nu înseamnã cã ei trebuie sã-ºi multiplice experienþele ºi cã soþul trebuie sã-i fie infidel soþiei ºi soþia
soþului. Nu, ei trebuie sã fie fideli unul altuia, dar trebuie sã ºtie de asemenea cã un singur bãrbat, o singurã femeie nu
va putea niciodatã sã vã dea totul, ºi cã voi înºivã nu veþi putea niciodatã da totul soþului sau soþiei voastre. De aceea
trebuie sã trãiþi împreunã, lucra împreunã, dar iubind lumea întreagã, surâzând lumii întregi ºi lãsând ºi pe altul liber
sã o facã. Da, doi oameni trebuie sã se iubeascã, sã fie împreunã, sã nu se despartã, dar trebuie sã-ºi lãrgeascã
concepþia despre dragoste. Astfel soþii ºi soþiile vor învãþa sã trãiascã bucurii mai subtile.
Dragostea va rãmâne o problemã etern pusã umanitãþii. Singura variaþie va rãmâne în felul de a o înþelege
ºi de a o manifesta. În viitor, fiecare fiinþã umanã va învãþa sã iubeascã toate femeile, toþi bãrbaþii, imensitatea, sã-ºi
umple inima ºi sufletul de aceastã splendoare a Cerului: nu va mai fi loc în dragostea sa pentru nici un element egoist,
personal ºi limitat.
Cap VII DRAGOSTEA RÃSPÂNDITÃ PESTE TOT ÎN UNIVERS
Dacã veþi întreba un bãrbat ce îi place la o anumitã femeie, el vã va rãspunde cã-i plac sânii, picioarele, gura,
pãrul, ochii sãi. Da, natura foloseºte aceste forme atrãgãtoare, apetisante într-un scop determinat; cum ea vrea sã evite
dispariþia speciei umane, ea a creat deci aceste picioare drãguþe ºi acest pãr frumos, pentru a-i determina pe bãrbaþi
ºi femei sã populeze pãmântul. Dar formele nu sunt decât aparenþe; ºi îndrãgostiþii nu ºtiu foarte bine cã în realitate,
ceea ce îi atrage este ceva misterios ce se aflã deasupra formelor: o emanaþie, un fluid; ºi dacã nu mai existã aceastã
emanaþie sau acest fluid, ei nu se mai simt atraºi. De ce adesea nu suntem
atraºi de femei mai drãguþe ºi mai bine fãcute? Le admirãm, dar nu le cãutãm, nu ne îndrãgostim de ele. În timp ce
alte fete care nu sunt aºa de drãguþe nici aºa bine fãcute produc un efect extraordinar.
Aceasta dovedeºte cã atracþia nu depinde numai de formã, frumuseþe, simetria corpului, ci ºi de un element

14. spiritual, magic. De aceea oamenii spun cã e un fenomen inexplicabil. Ba este explicabil, dar pentru acei care ºtiu. ªi
acum, aceastã vibraþie, acest fluid care vã face fericit, care vã dã plenitudinea, de ce nu putem sã-l gãsim la un bãrbat
sau la o femeie ? Nu, putem sã mergem sã le cãutãm în regiunile de unde a venit. Pentru el vine din altã parte, nu
persoana l-a fabricat, el vine dintr-o sursã, de la un Creator care îl distribuie. ªi chiar, e pãcat ca majoritatea timpului
sã ocoleºti aceastã sursã inepuizabilã ºi sã mergi sã îl cauþi la bãrbaþi ºi femei unde nu poþi gãsi decât câteva
particule.
Da, cãutãm de fapt dragostea, nu un bãrbat sau o femeie. Proba, este cã un bãrbat îºi abandoneazã femeia (sau
o femeie pe soþul ei) pentru cã a gãsit dragostea în altã parte, la o altã femeie. Nu cãuta deci femeia, ci dragostea. ªi
dacã nu îl gãseºte încã la aceastã femeie, el va merge sã o caute pe o a treia... a patra... Dragostea e cea care conteazã,
nu femeia, nici bãrbatul, dacã nu, ei nu s-ar despãrþi niciodatã.
În realitate, dragostea existã peste tot în univers. Este un element, o energie care este distribuitã în cosmosul
întreg ºi pe care oamenii pot sã o primeascã prin piele, ochi, urechi, creier... Dragostea este peste tot, ºi aceasta o
plantã m-a învãþat, pentru cã, v-am mai spus, eu mã instruiesc de la pietre, plante, insecte, pãsãri... Într-o zi, la Nice,
am vãzut o plantã care trãia suspendatã în aer; îºi trãgea apa ºi hrana din atmosferã. Am privit-o lung, ºi ea mi-a spus:
“Din moment ce am reuºit sã gãsesc un element care îmi e indispensabil - dragostea - în aer, de ce sã mã afund în
pãmânt, cum fac suratele mele? Eu am gãsit un secret: extrag toate elementele subzistenþei mele din aer.” Atunci, am
meditat asupra acestei plante ºi am înþeles cã oamenii sunt
ºi ei astfel construiþi pentru a putea sã extragã dragostea din atmosferã ºi din soare. Dar pentru aceasta ei trebuie sã
înveþe sã-ºi dezvolte centrii sãi superiori care în India se numesc chakre.
Dragostea e o energie, un fluid, o chintesenþã care existã peste tot în univers: în oceane, în râuri, pe munþi,
roci, iarbã, flori, arbori, pãmânt, ºi mai ales în soare. Dragostea este o energie cosmicã de o abundenþã ºi de o
diversitate nemaivãzutã.
Dumnezeu, care e atât de generos, nu a decis niciodatã ca oamenii sã nu o poatã gãsi decât în anumite locuri ale
corpului bãrbatului sau femeii. Altfel ar fi fost o avariþie din partea lui. Dumnezeu este ºi mai generos, ºi mai larg, El
a distribuit dragostea în toatã natura. Ignoranþii, care o cautã numai în bãrbaþi ºi femei nu o gãsesc tot timpul, în timp
ce Iniþiaþii, care o cautã în spaþiu, o gãsesc întotdeauna. Dar de milioane de ani oamenii s-au obiºnuit sã considere
lucrurile altfel, ºi nu por sã creadã cã e posibil de a trãi ºi de a iubi fãrã sã ai înfipte rãdãcinile în sol.
Voi cãutaþi dragostea, bun, dar o cãutaþi tot timpul acolo unde o cautã lumea întreagã, în aceste locuri
cunoscute, ereditare, fantastice - par ele, ºi iatã cã nu este acolo plenitudinea. Poate existã puþin, da, dar câteva
particule nu sunt suficiente pentru a hrãni ºi a dezaltera cu adevãrat pe cei care ar vrea sã bea un ocean întreg. Atunci,
aceºti însetaþi trebuie sã caute în continuare în altã parte.
De ce sã aºtepþi sã gãseºti un bãrbat sau o femeie pentru a simþi dragostea? Iatã de unde se nasc limitãrile,
nefericirile, dificultãþile, dependenþa. Adevãraþii mari Maeºtrii, ei înºiºi, nu au putut sã trãiascã fãrã dragoste, dar ei
o cãutau, o gãseau ºi o luau din spaþiu, ºi apoi o distribuiau peste tot în jurul lor. Ei sunt fãrã încetare înconjuraþi de
dragoste, ei respirã dragoste, ei mãnâncã dragoste, ei contemplã dragoste, ei se gândesc la dragoste fãrã încetare. De
aceea nu au nevoie sã aºtepte sã le-o dea o femeie: ei o au deja, este acolo, ei sunt plini, e formidabil! Atunci, de ce sã
o caute în altã parte? Pentru ce sã distrugã aceste senzaþii de plenitudine pentru
a-ºi pune jar pe cap?
Eu nu sunt împotriva dragostei, din contrã, eu spun numai cã trebuie sã învãþaþi sã o gãsiþi peste tot, pentru
cã dragostea este peste tot. Ca ºi roua. Ce este roua? Este apã evaporatã în atmosferã ºi care nu devine vizibilã pânã
când nu se condenseazã dimineaþa pe plante. Ei da, iatã, roua nu e altceva decât un fel de dragoste condensatã... ªi
razele soarelui? Un fel de dragoste proiectatã... Totul este dragoste în naturã!
Sursa, adevãrata sursã a dragostei, este Dumnezeu. Dar nu existã mai aproape de noi o minunatã imagine a
sursei divine? Ba da, soarele, care e de asemenea o sursã atât de imensã ºi generoasã! Priviþi, toatã creaþia beneficiazã
de prezenþa sa, pentru cã el este cel care, prin dragostea lui infuzeazã viaþã în ierburi, plante, arbori... Vegetalele sunt
continuu expuse luminii sale ºi din ele primim noi, mai departe, viaþa. De aceea discipolul care doreºte sã cunoascã
ceea ce este adevãrata viaþã, adevãrata dragoste divinã, trebuie sã meargã direct spre sursã, spre soare, ºi privindu-l,
meditând la el, iubindu-l, fãcând cã sã penetreze din ce în ce mai mult în el însuºi, ca un fruct expus la soare el
primeºte particulele sale de vitalitate pe care le poate distribui mai departe celorlalþi pentru a le da viaþã ºi a-i lumina.
Aceasta este dragostea adevãratã, ºi nu numai de a îmbrãþiºa bãrbaþi ºi femei ºi de a te culca cu ei (ele).
Pentru moment soarele nu vã spune nimic, dar veþi vedea, dupã ce veþi fi vãrsat multe lacrimi ºi dupã ce aþi
pierdut pre mulþi fulgi ºi pene, veþi începe în fine sã cãutaþi aceastã dragoste a soarelui, pentru cã el, cel puþin, nu vã
face sã suferiþi, ºi nu vã ia nimic, din contrã, el vã dã! Dar eu ºtiu de ce bãrbaþii ºi femeile nu cautã dragostea în
soare: pentru cã nu suferã dupã el, iar ei au nevoie de a suferi. Da! Atunci, pentru a gãsi aceste suferinþe, ei merg sã le
caute la bãrbaþi sau femei. Aici, cel puþin, e sigur cã o vor gãsi, ºi de asemenea ºi complicaþiile ºi plictiseala... Toate
acestea în soare nu existã... Doar dacã sunteþi fãrã pãlãrie, în acel moment, pãzea la insolaþie!
Acum, înþelegeþi-mã bine, prin ceea ce v-am spus nu condamn raporturile sexuale. Rolul meu este mai
dificil decât vã închipuiþi. Eu sunt un instructor, un ghid spiritual, ºi dacã expun aceastã problemã aºa cum o fac,
aceasta este pentru acei care sunt capabili sã meargã mai departe în înþelegerea dragostei. Iar ceilalþi, sã facã ce pot.
Când vãd pe cineva care e construit ca un mastodont nu îi spun sã trãiascã ca un ascet; nu sunt fanatic. Eu ºtiu cã
problema dragostei ºi sexualitãþii trebuie rezolvatã de fiecare dupã natura sa. Deci, pe cei care au posibilitãþi de a se
perfecþiona trebuie sã-i ajut, sã le dau metode, dacã nu, ei se vor rãtãci ºi e pãcat. Câþi oameni am vãzut cãutând ceva
fãrã a ºti ei înºiºi ce cautã, ºi cum nimeni nu era capabil sã-i lumineze, ei sfârºeau prin a se rãtãci.
Dar cei ce sunt cãsãtoriþi au datorii, soþul soþiei, ºi soþia soþului. Eu spun cã asupra acestei probleme a
raporturilor sexuale, cuplurile trebuie sã ia deciziile împreunã: nu separat, ci împreunã. Din pãcate lucrurile nu se