Acum să discutăm serios despre statul de drept, autor Corneliu Leu

1. ACUM SĂ DISCUTĂM SERIOS DESPRE
STATUL DE DREPT
Nu cu acest scop am făcut un „fine dell primo tempo” la suita de articole despre sensibilităț ile
democratice ale momentului; dar trebuie să recunosc faptul că rezonanț ele cu care vor rămâne în
istorie (dacă vor rămâne!) discuț iile publice din România lunii trecute, sunt cele ale unui „ba p’a mă-
ti” permanent rostit baritonal ș i cu specificul accent pe labiale al glasului prezidenț ial care, numai în
ultima zi s-a oprit pentru ca să spună cu mintea românului cea de pe urmă: „cetăț eni de etnie
maghiară, mergeț i la vot!”...
Aș a că nu e rău să ne delimităm de tot ce a avut provocator ș i neproductiv campania
electorală pe care, toț i în unul ș i unul prin toț i, a purtat-o ARD-ul cu glas strict băsescian,
demonstrând exact ceea ce trebuie apreciat la cei confirmaț i acum a fi opoziț ia de care avem nevoie
ș i care au dat dovadă de bun simț rămânând discreț i, poate chiar retraș i ruș inat ș i lăsându-l doar
pe el să latre în interesul unui partid din care spunea că nu face pate. Tăcerea celor din activul de partid
a fost un fel de dezicere faț ă de mahalagismul bine cunoscut, de care s-or fi săturat ș i ei; o precizare,
o subliniere, o atenț ionare venind din partea unor oameni care voiau să arate electoratului că au ș i o
faț ă mai frumoasă decât cea pe care le-o arăta fostul lor preș edinte de partid: „Fiț i atenț i, oameni
buni, nu ne confundaț i cu ăsta; spre deosebire de el, noi avem ș i intenț ii bune!”... Din punctul
acesta de vedere, toate felicitările mele pentru fondul de bun simț de care a dat dovadă domnul Blaga,
tocmai prin apariț ia sa ezitantă, încurcată, ce-l arăta a fi un om căruia nu-i convine să mintă cum i s-a
cerut până acuma, fiind considerat un caporal care trebuie să execute ordinele amiralului. Tot respectul
pentru bâlbâiala sa sinceră prin care nu mai voia să facă demagogie, nu mai voia să apară în postura de
a sfida prin neadevăruri, cum se-ntâmplă de la pupitrul prezidenț ial. La fel ș i pentru domnul Cezar
Preda, care ș i-a declinat pe faț ă rostul de ș ef de campanie mânat mereu din spate de gura spurcată a
unuia care nici măcar nu face parte din partidul său.
Avem prin aceasta o primă constatare pozitivă, încurajatoare prin două faț ete la fel de
importante: Prima ar fi ca, prin asemenea oameni de caracter, cărora le-a fost jenă să vorbească în
cheia lui Băsescu, s-ar putea realiza o redresare sau chiar o revoluț ionare a bunului simț în interiorul
acelui partid; ș i, a doua, că opoziț ia pe care ei acum o constituie, va fi una de oameni raț ionali, cu
scop politic convergent, refuzând mahalaua despre care am vorbit, ca să poată aduce o contribuț ie
utilă ț ării de pe foarte importanta ș i responsabila poziț ie pe care o au opoziț iile în politica
echilibrată, demnă ș i făcută cu profesionalism.
Aș a cum s-a văzut la unii pedeliș ti care au arătat în aceste zile că vor să facă parte dintr-un
partid reprezentat cu obraz, aș fi de-a dreptul liniș tit dinspre partea cum se formează noua opoziț ie,
dacă aș ajunge să văd, reacț ii asemănătoare din partea unora care au ieș it câș tigători la lozul în plic
ce se vindea cu preț corespunzător la OTV. Adică să-i văd măcar că-ș i pun întrebarea unde s-au dus
voturile electoratului PDL în acea disputată circumscripț ie electorală din Târgu Jiu ș i ce altceva
decât transfer prin suport de Big Brother cotrocenian înseamnă cifra derizorie de voturi obț inută în

2. colegiu de candidatul PDL. Chiar dacă s-ar încerca să fiu manipulat cu procentajele false pretinse de o
gură mincinoasă, tot m-aș gândi la faptul că prea suntem sfidaț i cu minciunile care susț in
dedesubturile unei asemenea formaț ii ș i a intereselor pernicios populiste în slujba căreia ea este de
fapt.
Ș i, dacă la titlul acestui articol s-ar putea să mi se pună întrebarea: Dar ce, până acum ai
discutat neserios? - dau certe asigurări că, eu, nu. Reacț ia mea de a intra în discuț ie, a fost în faț a
accentelor totalmente neserioase, dovedind nepricepere în cauză ș i uzitarea unor chichiț e
avocăț eș ti procedurale de atac, numai ș i numai în lipsa, nu neapărat a unor probe de fond, ci a
cunoș tinț elor elementare despre legităț ile instituț iei statului de drept la care se referea
preș edintele ț ării. Iar, dacă atunci, într-un „primo tempo” când discuț ia noastră se desfăș ura pe
fondul campaniei electorale în care, prin modul comic în care ne-am obiș nuit cu exagerările, se mai
justifică oarecum accentele false sau demagogice, acum cred că nu mai merge. Aaș a cum nu i-a mers
nici preș edintelui cu campania pe care ș i-a permis-o, sau la care l-a luat gura pe dinainte.
Când scriu aceste rânduri, nu am încă rezultatele votului, dar putem medita la semnificaț iile
procentajului participării la vot de 41,7% care a fost făcut public. Raportat la cele peste optsprezece
milioane înscrise în listele electorale, calculul conduce clar spre consecvenț a celor 7.400.000 care l-
au respins pe preș edinte la referendumul de astă vară, făcându-l pentru o vreme să înț eleagă că, în
acest stat, el are statut de „ciocu-mic”.
Din păcate, numai pentru o vreme. Până acum două săptămâni când s-a trezit din nou cu ciocu
mare, făcând caz tocmai de un lucru pe care nu-l cunoaș te prea bine: STATUL DE DREPT CA
FORMULĂ DE FUNCȚ IONARE A UNUI REGIM DEMOCRATIC.
Să sperăm că revine acum la cel mic, dând dovadă de normalitate măcar în faț a unui
asemenea calcul, care-i scoate din nou în evidenț ă cifra de ș apte milioane ș i vreo patru sute de mii
de români grav nemulț umiț i de nevoile proprii pe care nu li le reprezintă, dovedindu-se a fi ș i cu
ochii pe el în permanenț ă pentru a-i amenda prin vot repetat modul demagogic cum vede el un
asemenea regim.
Acum câț iva ani făcuse o idede fixă cu cei 322 de parlamentari pe care-i reclama la popor.
Acum, ar trebui să ia în serios poporul de 7.400.000 de români pe care nu-i poate reclama unor
parlamentari care nu sunt ai lui.
Singura cale ca să nu-i mai sufle-n ceafă ș i să nu mai viseze noaptea cifra 7.400.0000, ar fi să
înveț e ce-i acela statul de drept măcar aș a, de ambiț ie intelectuală, dacă nu va mai avea vreme să
înveț e ș i cum trebuie condus un asemenea stat.
Din acest motiv, propun să deschidem o rubrică de meditaț ii, ca pentru cei care anul ăsta n-au
luat Bacul.
Meditaț ii gratuite pentru preș edinț ii falimentari, cu condiț ia să spună de fiecare dată,
înainte de rugăciunea de seară, doar atât:
„Doamne iartă-mă, împreună cu cei ș apte milioane patru sute de mii!”
Amin!