1. Sigmund Freud – Interpretarea viselor
Cuprins :
I. Reprezentarea prin simboluri in vise alte vise tipice
II. Exemple – calculatul si vorbitul in vis
III. Vise absurde – activitatea intelectuala in vis
IV. Uitarea viselor
V. Inconstientul si realitatea
2. Un prim lucru recunoscut de S. Freud este faptul ca, inca de la inceput a
recunoscut simbolistica in vis, dar ca doar treptat a ajuns sa ii cunoasca intreaga arie de
cuprindere, si ca in acest sens a gasit suport in lucrarea lui W. Stekel, despre care
spune ca trebuie neaparat mentionata.
W. Stekel, spune Freud, a facut la fel de mult rau psihanalizei pe cat i-au folosit
traducerile sale, care desi initial au fost contestate, a trebuit ulterior sa fie acceptate.
Marea dificultate in acceptarea traducerilor lui Stekel a reprezentat-o faptul ca metoda
folosita de acesta nu prezinta incredere ca metoda stiintifica, avand in vedere ca
interpretarile sale se bazeaza pe intuitie, un talent natural fara semnificatie patologica
vizibila. Aceasta simbolistica nu este prorpie visului, ci reprezentarii inconstiente,
specifica popoarelor, si care poate fi gasita cu preponderenta in folclor, mituri, vorbe
de duh care se transmit cu generatiile.
Situatia se complica, deoarece uneori este usor de recunoscut un anume simbol
intr-un vis si ce apartine acestuia, dar alteori simbolul este ascuns, ceea ce face ca
descifrarea visului prin simboluri sa devina o enigma pentru cel care analizeaza visul.
Se crede in posibilitatea ca ceea ce astazi este unit prin simbol sa fi avut in trecut o
identitate conceptuala si lexicala, facand ca relatia simbolica sa para ca un rest al unei
identitati de odinioara.
Simbolistica este cea care ajuta visul sa reprezinte in mod ascuns gandurile sale
latente. Sunt cazuri in care nu este nevoie de simbol pentru a exprima gandurile visului,
dar si cazuri in care visatorul foloseste ca simbol sexual orice poate fi folosit astfel, dar
care nu este folosit in mod normal. De regula este ales acel simbol care are legatura si
cu gandurile proprii visatorului, alaturand motivatiei tipice si una individuala. H. Ellis
este si el unul dintre cei care considera ca visele sunt pline de simbolism, si ca
visatorul nu va gasi o interpretare corecta a visului sau daca o va face dupa asociatiile
sale libere.
Cu toate acestea, asociatiile libere ale visatorului nu trebuie excluse, luand in
considerare faptul pentru a putea deslusi visul e nevoie sa fie aplicata o tehnica
combinata, dintre asociatiile visatorului si intelegerea simbolica a celui care
interpreteaza. Simbolurile, spune Freud, pot fi comparate cu scrierea chinezeasca, in
care numai contextul face posibila intelegerea corecta a semnelor. Exemple de
simboluri ar fi : autoritatea imparatilor, care de obicei tin loc de parinti in vise este
atribuita si marilor barbati precum Goethe; obiectele lungi (trunchiuri de copaci,
betele) ca si armele lungi si ascutite sunt atribuite membrului masculin, precum sipete,
3. conserve, cutii, dulapuri reprezinta pantecele feminin, la fle cum si camere din vis
represinta de asemenea femei (Frauenzimmer). Haremul, bordelul sunt reprezentate
prin visul in care se trece in fuga dintr-o camera in alta, dar poate fi folosit in opozitie
si pentru a reprezenta casatoria, dupa cum arata H. Sachs, in timp ce scarile, treptele
sunt reprezentari ale actului sexual.
Cele care fac ca diferenta intre semnificatia manifesta si cea latenta a visului sa
apara sunt desenele, care, privite in mod inocent par simple peisaje, in timp ce daca
sunt cercetate in detaliu ele apar ca infatisari ale corpului umna, in special al organelor
genitale. Cea mai bogata colectie de simboluri si dezlegari ii apartine lui Stekel, in
cartea “Limbajul visului”. Din pacate insa, spune Freud, datorita tendintei de
generalizare a autorului, alte interpretari ale sale apar ca indoielnice sau inutilizabile.
Tot Stekel este cel care considera ca dreapta si stanga au o mare valoare simbolica,
dreapta insemnan calea cea buna, cea dreapta, in timp ce stanga reprezinta alegerea
gresita , drumul spre pacat. In ceea ce priveste simbolyurile sexuale, desi multe dintre
acestea pot fi folosite atat pentru descrierea femeii cat si a barbatului, exista si
simboluri care desemneaza exclusiv doar unul din genuri. Sunt insa cazuri in care un
simbol masculin este folosit in opozitie pentru a reprezenta organul genital feminin,
vis care deslucit, prezinta dorinta unui barbat de a fi femeie, si invers.
S. Freud spune ca in cartea : Prelegeri de introducere in psihanaliza” a incercat
sa prezinte simbolistica visului in detaliu amanuntit. Tot el spune ca cele doua tehnici
de interpretare a visului trebuie sa se completeze, astfel ca practica visatorului este
doar ajutata de teoria interpretatorului sa desluseasca visul.
Pentru a exemplifica reprezentarea sexuala prin simboluri, Freud povesteste de
un vis pe care o tanara femeie i l-a relatat. In vis, femeia se plimba pe strada, si avea pe
cap o palarie cu partea din mijloc mai ridicata, iar partile laterale mai lasate, una din
parti fiind mai lasata ca cealalta. In plimbarea sa trece pe langa un grup de tinerei
ofiteri, dar nu ii baga in seama, simtindu-se in siguranta si traind o stare de fericire.
Interpretarea lui Freud scoate in evidenta simbpolurile sexuale, astfel ca palaria cu
partea din mijloc mai inalta si partile laterale mai lasate reprezinta organul genital
masculin, iar starea de siguranta pe care femeia o incearca trecand pe langa grupul de
tineri ofiteri este dovada faptului ca aceasta se simte implinita din punct de vedere
sexual alaturi de sotul ei si nu mai are ce sa-si doreasca de la ofiteri. Femeia schimba
imediat descrierea palariei, poate din rusine, dar confirma interpretarea lui Freud
intreband daca doar barbatul ei are un testicul mai jos, sau e valabil pentru toti barbatii.
Ceea ce a fost discutat pana acum a fost din punct de vedere al oamenilor care
sufera de o anumita angoasa, motiv pentru care apeleaza la psihanaliza, dar Havelock
Ellis , unul dintre adversarii psihanalizei, sustine ca exista posibilitatea ca simbolistica
viselor sa fie doar un produs al psihicului nevrotic, caz in care nu isi mai aplica
valabilitatea si in cazul oamenilor sanatosi. In combaterea acestuia, Freud spune ca
“ analiza viselor, in care complexele refulate sunt la fel de active atat la cei sanatosi cat
si la cei bolnavi, prezinta completa identitate a mecanismelor ca si a simbolisticii.”
Diferenta consta in faptul ca visele celor sanatosi au o simbolistica mai transparenta si
mai usor de interpretat decat in cazul celor bolnavi, la care cenzura este mult mai
activa iar deformarea onirica mai mare, iar visele sunt adesea chinuite, obscure si greu
de interpretat.
4. Freud ne vorbeste de asemenea despre dr. in filosofie K. Schrotter , care in 1912
a creat vise la persoane aflate sub hipnoza profunda, printr-o sugestie ce fixa o mare
parte din continutul visului. In momentul in care sugestia a adus ordinul de a visa
despre relatii sexuale, visul a urmat aceste ordine, inlocuind materialul sexual cu
simbolurile acestuia din interpretarea psihanalitica. Freud considera ca visele trebuie
impartite in doua categorii, si anume acele vise care au intotdeauna aceeasi interpretare,
si visele care desi sunt foarte asemanatoare sau au chiar acelasi continut, pot fi
interpretate in cele mai diverse moduri.
Unul dintre visele tipice este cel in care se pierde un tren, si poate fi aliniat
viselor despre examene. Datorita impresiilor afective asemanatoare se poate justifica
aceasta apropiere, ambele fiind vise de consolare. In cazul trenului pierdut se exprima
frica de moarte, dar odata ce trenul este pierdut, vine consolarea ca nu s-a intamplat
nimic rau nici acum, la fel cum si in cazul viselor despre examene consolarea este “nu
te teme, nici de data asta nu vei pati nimic.” A doua categorie de vise tipice sunt cele
in care zburam sau plutim, cadem sau inotam. In cazul acestor vise, fiecare actiune
inseamna mereu altceva, singurul lucru comun fiind materialul de senzatii care provine
din aceeasi sursa. Din informatiile pe care le obtinem din psihanaliza trebuie sa
deducem ca si in cazul acestor vise , se repeta impresii din copilarie ale jocurilor de
miscare, care reprezinta o cea mai mare atractie pentru copii. Ca exemple de vis in
care plutim sau zburam, Freud il da pe urmatorul : el spune ca una din pacientele sale
visa foarte des ca pluteste deasupra strazii, fara a atinge solul, si ca persoana in cauza
era foarte scunda si ii era frica sa nu se murdareasca, astfel ca visul ii indeplineste
doua dorinte, si anume : o ridica de la sol si nu mai permite murdarirea, iar capul ei
ajunge in regiunile superioare, unde altfel nu ar avea acces deoarece este scunda. O
alta pacienta se visa pasare, in timp ce altele visau ca sunt ingeri ai noptii, deoarece,
spune Freud, tanjeau sa fie numite asa in timpul zilei, dar nu aveau parte de aceste
lucru.
S. Freud este de parere ca, analizand din ce in ce mai mult dezlegarea viselor si
ocupandu-ne tot mai mult cu aceasta, devenim mai dispusi sa admitem ca majoritatea
viselor adultilor trateaza materialul sexual infantil si exprima dorinte erotice. Despre
acest lucru insa, isi poate forma o parere numai cel care analizeaza vise, iar in
interpretarea viselor sexuale nu trebuie sa fie uitata niciodata importanta complexelor
sexuale, dar nici sa fie supralicitate in spre exclusivitate. Freud vorbeste de asemenea
despre visele car par extrem de inofensive, dar care pot incorpora dorinte erotice
grosolane, desi sunt vise aparent indiferente, la care nu se poate observa nimic
deosebit in nicio directie, dar se pot pune pe seama unor impulsuri de dorinta
incontestabil sexuala. Freud ne asigura ca visele camuflate ce contin relatii sexuale cu
mama sunt mult mai frecvente decat cele deschise, iar visele in care avem senzatia de
“deja vu” – am mai fost aici, reprezinta de fapt uterul matern, deoarece despre nici un
alt loc nu putem spune cu o mai mare siguranta ca am mai fost aici.
Visele de nastere contin de obicei o inversare, si anume: desi cu totii stim ca toti
copii ies din lichidul amniotic, in vis copii intra in apa. Tot din categoria viselor de
nastere fac parte si cele de “salvare”, mai ales salvarea unui copil din apa. Hotii,
spargatorii de noapte si fantomele de care ne temem inainte de a merge la culcare, nu
sunt altcineva decat acele persoane care ne verificau noaptea, pentru a ne duce la baie
sau pentru a vedea daca avem mainile corect sub patura, si de regula hotii sunt
5. reprezentati de tati, in timp ce fantomele exprima mamele, care veneau in camasi de
noapte albe.
II. Referitor la calculatul in vis, Freud ne relateaza o serie de vise in care
exemplifica cum anumite numere si dimensiuni din realitate ne influenteaza visele.
Astfel, o femeie are un vis in care toate personajele sunt mari, si chiar ea insasi se
gandeste ca trebuie sa fie un vis legat de copilarie, deoarece atunci toti adultii i se
pareau incredibil de mari. Freud atunci completeaza, spunand ca referinta la copilarie
poate fi exprimata si altfel in vise, timpul fiind inlocuit cu spatiul. Tot ceea ce vedem
in vis, persoane, scene, par indepartate.
O doamna ii poveste ca a visat ca vrea sa plateasca ceva, iar fiica sa ii ia din
portofel 3 florini si 65 de creitari, insa ea este nelamurita deoarece suma care trebuia
platita era doar de 21 de creitari. Freud ne spune ca acest vis la putut intelege doar din
situatia reala in care se afla doamna, care facea aceasta cura cat timp fiica ei se afla la
o institutie din Viena, si odata ce fiica ei termina anul scolar, si doamna trebuia sa
plece din Viena si sa puna punct curei. Anul scolar mai avea trei saptamani pana la
sfarsit, iar in ziua precedenta visului, directoarea institutiei a intrebat-o daca nu vrea sa
isi mai lase acolo fiica inca un an. Atunci, femeia a rationat ca si tratamentul ei ar
putea continua pentru inca un an daca fiica va mai ramane acolo. Freud spune ca exact
de acest lucru este legat visul, luand in considerare urmatoarele : anul are 365 de zile,
iar cele trei saptamani pana la finalul anului scolar pot fi inlocuite cu 21 de zile.
Numerele care in realitate se refereau la timp, au fost transferate in vis in bani.
Un alt vis, pe care Freud spune ca il datoreaza impreuna cu interpretarea lui,
domnului H. Dattner spune ca proprietarul casei in care acest domn locuieste este
agent de siguranta in servicul magistraturii si viseaza ca face de garda pe strada, cand
vine la el un inspector, care poarta pe guler numarul 22, urmat de 62 sau 26, in orice
caz multe numere de 2. analizand acest vis, se trage concluzia ca aceste numere vin din
faptul ca in ziua precedenta se discutase la munca despre durata serviciului, motivul
acestei discutii fiind un inspector care a iesit la pensie la 62 de ani, in timp ce visatorul
nostru are se afla in serviciu de 22 de ani si mai are inca 2 ani si 2 luni pana sa ajunga
la o pensie de 90%. Astfel, visul reflecta propria dorinta de a ajunge inspector, in vis el
fiind inspectorul, si facand referire la cei 2 ani si 2 luni pe care ii mai are de terminat
sa iasa la pensie ca si colegul sau de 62 de ani, cu pensie intreaga.
Travaliul visului nu calculeaza deloc, nici corect si nici gresit, el doar
introducand sub forma de calcul, numerele care apar in gandurile visatorului. Travaliul
visului trateaza numerele, ca si material pentru reprezentarea intentiilor lui, intocmai
ca si pe toate celelalte reprezentari, ca si numele, ca si vorbirea care se recunoaste ca
reprezentare lingvistica. Visul nu creeza vorbe, el doar preluand din realitate replici,
fragmente din conversatiile de peste zi si aducandu-le in mod arbitrat in vis. Visul are
structura unui conglomerat, in care blocuri mari de materile diferite sunt legate intre
ele printr-o masa interstitiala instarita.
III. Deseori visam persoane dragi care au murit. Frecventa cu care acestea apar
in visele noastre ca si cum ar fi inca in viata a starnit o mirare nepotrivita si a creat
cateva explicatii stranii. Cu toate acestea, explicatia acestui fapt este foarte simpla,
avand in vedere faptul ca de nenumarate ori ne-am gandit ce ar zice oare persoana X,
care este moarta, despre acest lucru. Aceasta variabila, daca ar mai trai, este transpusa
6. in vis intr-o situatie reala, concreta, astfel ca atunci cand un nepot care a primit de la
bunicul sau o mare mostenire face o cheltuiala ce i se spune ca este nesabuita, va visa
cum bunicul ii cere socoteala pentru fapta sa. De fapt, ceea ce noi vedem ca fi o critica
impotriva visului, este in realitate o consolare ca cel trecut in nefiinta nu mai trebuie sa
treaca prin asa ceva, sau o satisfactie ca nu se mai poate amesteca.
Nu intotdeauna interpretarile despre persoanele iubite moarte sunt satisfacatoare,
luand mai ales in considerare faptul ca sunt foarte greu de interpretat. Este foarte
comun ca la inceputul visului, cel mort sa fie tratat ca si cum ar fi viu, abia apoi venind
constatarea ca de fapt este mort, dar totusi in vis traieste. Freud spune ca in cele din
urma a ghicit ca schimbul intre moarte si viata semnifica indiferenta visatorului.
Aceasta indiferenta insa nu este una reala, ci una dorita, care sa ajute la negarea
afectelor foarte intense. In alte vise in care interactionam cu mortii, foarte des este
valabila regula ca daca nu ni se atrage atentia ca mortul este mort, atunci visatorul se
echivaleaza pe el insusi cu mortul, visand astfel despre propria lui moarte. Atunci cand
intervine brusc descoperirea “ dar acesta este mort de mult”, inseamna respingerea
acestei comunalitati si negarea faptului ca visul semnifica propria moarte. Cu toate
acestea, Freud spune ca este acord cu faptul ca interpretarea viselor nu a dezlegat nici
pe departe toate misterele legate de visele cu acest continut.
Astfel, visul este adesea cel mai profund acolo unde pare cel mai nebunesc. In
toate timpurile, cei care au avut ceva de spus si au facut-o au capatat tichia de nebun,
spune Freud. Cei care ascultau aceste discursuri se gandeau ca sunt mai degraba
nebunesti, deoarece ii inspaimanta. Freud considera ca a rezolvat problema
absurditatii visului prin faptul ca , gandurile visului nu sunt niciodata absurde, cel
putin nu in visele oamenilor sanatosi psihic, si ca travaliul visului produce vise absurde
si vise cu elemente individuale absurde atunci cand are de reprezentat in forma
manifesta ganduri onirice de critica, batjocura si dispret. In opinia lui Freud “ Tot ceea
ce se afla in vise ca activitate aparenta a functiei de judecata nu trebuie privit ca
activitate de gandire a travaliului visului, ci apartine materialului de ganduri al visului
si de acolo ajunge gata format in continutul manifest al visului.” De asemena, Freud
considera ca judecatile care ne vin dupa ce ne trezim despre visul amintit, ca si
senzatiile evocate in noi de reproducerea visului fac parte in mare masura din
continutul latent al visului si pot fi introduse in interpretarea visului.In concluzie, ne
putem indrepta interesul catre acea activitate psihica ce pare sa nu contribuie
intotdeauna la formarea visului, dar care, acolo unde o face, se chinuie sa contopeasca
elementele onirice de origini disparate intr-un tot fara coontradictii si plin de sens.
IV. Multi critici au fost de parere ca nu exista nicio garantie ca noi cunoastem
visul asa cum s-a petrecut el cu adevarat. Atunci cand dorim sa ne amitim visele si sa
acordam atentie acestora, me plangem ca am visat mult si din pacate, nu ne amintim
decat acest mic fragment, de a carui amintire nu suntem totusi atat de siguri. Apoi,
totul vorbeste insa in favoarea faptului ca amintirea noastra nu numai ca reda visul
lacunar, dar o face si infidel si falsificat, incat atunci cand povestim visul ne gandim
daca nu cumva noi am umplut in mod arbitrat lacunele din vis, daca nu am impodobit
visul, l-am indreptat, facand imposibila orice judecata despre ceea ce am visat cu
adevarat. Freud spune ca orice analiza poate oferi exemple despre cum si cele mai
neinsemnate trasaturi are visului pot avea o reala importanta in descifrarea acestuia.
Fiecarei nuante a expresiei lingivistice in care este oferit visul i s-a acordat aceeasi
7. importanta, iar daca i s-a oferit un enunt fara sens sau insuficient, a respectat si aceasta
deficienta de expresie a traducerii visului. Ceea ce vrea sa sublinieze este faptul ca a
tratat ca text sacru tot ceea ce in opinia autorilor apare ca o improvizatie arbitrara.
Freud admite ca la incercarea de reproducere deformeaza visul, dar spune ca
aici gaseste ce a desemnat ca elaborare secundara si adesea neinteleasa a visului de
catre instanta gandirii normale, si ca aceasta deformare nu este nimic altceva decat o
parte din prelucrarea pe care o sufera de regul;a gandurile visului din cauza cenzurii
visului. Autorii, considera Freud, gresesc numai considerand ca modificarea visului la
reamintirea si punerea lui in cuvinte este arbitrara, ceea ce este posibil sa ne induca in
eroare in privinta cunoasterii visului, ei subestimand astfel determinarea in viata
psihica. Peste tot se arata ca un al doilea traseu de gandire preia imediat determinarea
elementului care a fost lasat nedeterminat de primul.
Este adevarat ca memoria noastra nu prezinta niciun fel de garantie, dar cu toate
acestea, in mod inevitabil trebuie sa ne incredem in ea. Faptul ca ne indoim de ce am
visat nu reprezinta decat o actiune a cenzurii onirice, al rezistentei impotriva
introducerii gandurilor visului in constiinta, aceasta rezistenta persistand in forma
indoielii atasata de materialul care a patruns. Aceasta indoiala pune mai multe
probleme intrucat rezistenta se foloseste de precautia de a nu ataca niciodata
elementele intense ale visului, ci doar pe cele slabe si neclare. Stim insa ca deja intre
vis si gandurile visului a avut loc o rasturnare valorilor psihice, deformarea fiind
posibila prin retragerea valorii cu care se exprima ea de regula si se multumeste de
multe ori. Daca la un element neclar al visului apare inca indoiala, atunci acesta face
parte din gandurile cele mai proscrise ale visului.
Asupra analizandului, sub aprecierea elementului respectiv are efectul psihic de
a bloca asociatiile legate de reprezentarea nedorita din spatele acestui element. Un
astfel de efect nu se intelege de fapt de la sine, astfel ca nu ar fi un paradox daca
cineva ar spune : “Nu stiu sigur daca cutare si cutare lucru sunt cuprinse in vis, dar
legat de asta imi vin in minte cutare si cutare lucruri.” Psihanaliza este pe buna
dreptate neincrezatoare, una dintre regulile sale sunand astfel : “ orice tulbura
continuarea travaliului, este o rezistenta.”
Astfel, uitarea visului ramane inexplicabila atata timp cat, pentru explicarea ei
nu luam in considerare si puterea cenzurii psihice. Intr-o serie de cazuri insa, senzatia
de a fi visat foarte mult dar de fi ramas cu foarte putin poate avea alt sens, si anume ca
travaliul visului a operat perceptibil toata noaptea si a lasat doar un fragment. De
asemenea, nu exista indoiala ca odata ce ne-am trezit, visul se uita tot mai mult, in
pofida eforturilor noastre de a-l rememora. Freud insa este de parere ca la fel cum se
supraestimeaza cuprinderea acestei uitari, se supraestimeaza si masura in care
caracterul lacunar al visului ne limiteaza cunoasterea despre el. Tot ceea ce s-a pierdut
prin uitare poate fi adus inapoi prin analiza. Important nu este sa se reconstruiasca tot
visul, ci sa se gaseasca toate gandurile visului.
In analize, spune Freud, o dovada convingatoare pentru natura tendentioasa a
uitarii viselor se obtine prin examinarea unui stadiu preliminar al uitarii, deseori
intamplandu-se ca in mijlocul travaliului de interpretare sa se iveasca subit o parte
neglijata a visului, care fusese considerata uitat. Intocmai aceasta parte va fi de fiecare
data cea mai importanta, ea aflandu-se pe drumul cel mai scurt spre dezlegarea visului
si de accea este supusa rezistentei in cel mai inalt grad. Experienta psihanalitica a fost
8. aceea care a furnizat o dovada in plus pentru faptul ca uitarea visului depinde mai mult
de rezistenta, decat de gradul de stranietate care desparte starea de veghe de cea de
somn, asa cum sustin autorii. Freud precizeaza ca atat lui, cat si altor colegi analisti si
pacienti care se afla in analiza, li se intampla de multe ori ca, odata treziti din somn, sa
incerce imediat sa interpreteze visul respectiv, in deplina posesie de activitate a
gandirii lor. Cu toate acestea, este foarte posibil ca dupa trezire sa uite nu doar visul,
dar si travaliul de interpretare, desi este constient ca a visat si a si interpretat visul
respectiv.
Dupa cum spune Freud, nimeni nu trebuie sa astepte ca interpretarea viselor
sale sa i se puna la picioare, ci este necesar exercitiul fie si numai pentru perceptia
fenomenelor endoptice si a altor senzatii care de obicei se sustrag atentiei, desi nici un
motiv psihic nu se opune acestei grupe de perceptii. Viata vigila, spune Freud, prezinta
intentia inconfundabila de a uita visul care a fost creat noaptea, fie in totalitate, imediat
dupa trezire, sau treptat de-a lungul zilei. In cazul recunoasterii ca rezistenta psihica
are rolul principal in uitarea visului, apare intrebarea ce a facut totusi posibila formarea
visului, in ciudat acestei rezistente. Concluzia este ca rezistenta psihica si-a pierdut pe
timpul noptii o parte din putere, formarea visului fiind posibila prin aceasta dimuare a
puterii rezistentii psihice. Astfel, este lesne de inteles de ce odata ce ne trezim uitam
visul, caci odata cu intrarea in stare de veghe, rezistenta psihica este iarasi in puteri
depline. Freud mentioneaza ca putem face urmatoarea afirmatie : “starea de somn face
posibila formarea visului, prin faptul ca reduce cenzura endopsihica.”
Ca o explicatie la problema pastrarii anumitor fragmente din vis, dar uitarii
altora, Freud este de parere ca fie cenzura se indreapta numai impotriva legaturii dintre
doua ganduri, care, desprinse unul de altul, sunt ireprosabile, fie cele doua ganduri
intra in constiinta unul dupa altul, legatura dintr ele ramanand ascunsa, trecandu-ne
totusi prin minte o legatura superficiala intre cele doua. Psihanaliza foloseste frecvent
doua enunturi. Primul spune ca odata cu abandonarea reprezentarilor-scop constiente,
controlul asupra cursului reprezentarilor trece la reprezentari-scop ascunse, al doilea
spune ca asociatiile superficiale nu sunt decat un substitut de replasare pentru cele mai
profunde, reprimate, psihanaliza ridicand aceste doua enunturi la rangul de piloni de
baza ai tehnicii sale. Freud concluzioneaza ca lucrul singur este faptul ca nu trebuie sa
transpunem toate asociatiile din travaliul de interpretare in travaliul nocturn,si ca se
dovedeste mai curand ca in timpul zilei duram noi canale de-a lungul unor noi legaturi
de ganduri, care unesc gandurile intermediare si gandurile visului cand la un loc, cand
la altul.
V.Freud precizeaza ca, dupa expresia lui Lipps, inconstientul trebuie sa dfie
considerat baza generala a vietii psihice, acesta fiind un cerc mai mare care contine in
el cercul mai mic al constiintei, iar tot ceea ce este constient are un stadiu preliminar
inconstient, in timp ce inconstientul ramane in acest stadiu si totusi poate pretinde
valoarea deplina a unei activitati psihice. Inconstientul este de fapt psihicul real, “a
carui natura interna ne este la fel de necunoscuta ca si realitatea lumii externe si pe
care datele constiintei ne-o ofera la fel de incomplet cum ne este oferita lumea externa
de catre datele organelor noastre de simt.”
Atata timp cat vechea opozitie intre viata constienta si viata onirica este redusa
la proportiile corecte de instalarea psihicului inconstient in pozitia care i se cuvine,
sunt eliminate o serie de probleme legate de vis, astfel ca unele dintre activitatile a
9. caror desfasura in vis ne-ar putea mira , nu se mai pun pe seama visului, ci a gandirii
inconstiente, care functioneaza si ziua. Deseori, ceea ce ne preocupa ziua, este preluat
noaptea in vis. Daca visul continua si duce la rezolvarea travaliului zilei, atunci apar
idei noi pe care nu ne ramane decat sa le valorificam, scotandu-le din deghizarea
onirica. Activitatea intelectuala din vis insasi revine acelorasi forte psihice care
realizeaza in timpul zilei aceste procese.
Exista doua inconstiente, explica Freud, pe care psihologii nu le diferentiaza.
Ambele sunt inconstient, in sensul psihologiei, dar in sensul psihanalizei, unul este
denumit Inc, si este incapabil sa devina constient, iar celalalt este numit Pc, si a fost
numit astfel pentru ca excitatiile acestuia pot ajunge la constiinta, dupa ce respecta
anumite reguli, si trec de o anumita cenzura,fara a tine seama de sistemul Inc. Freud a
descris relatiile dintre cele doua sisteme si relatiile fiecaruia cu constiinta spunand ca
sistemul Pc sta ca un scut intre sistemul Inc si constiinta, nu doar barand accesul la
constiinta, dar si dominand accesul catre motilitatea voluntare si dispunand de
trimiterea unei energii mobile de investire, cu o parte a careia ne-am familiarizat, in
calitate de atentie. Rolul care ii ramane constiintei candva atotputernice este acela d
eorgan de simt pentru perceperea calitatilor psihice., aparatul psihic, care este orientat
catre lumea exterioaraq prin organul de simt al sistemelor P fiind el insusi o lume
externa pentru oragnul de simt al Cs, a carui justificare teleologica consta in aceasta
relatie.
