150 de ani de acivitate

SpitalulClin“Paşcanu”
Spitalul “Pascanu “150 ani de
existenta
Dr.Bogdan Moldoveanu
Prof.Dr.Traian Mihaescu

Spitalul “Pascanu “150 ani de existenta
• Pentru a ne transpune în perioada când a luat fiinţă Spitalul Paşcanu,
vom face o foarte succintă incursiune în Iaşul anului 1850.
• În mod firesc trebuie să începem cu vechea vatră a oraşului,adică cu
locul unde s-a înălţat Palatul Voievodal al Moldovei.
• Acesta a fost în mai multe rânduri distrus de incendii şi reconstruit.
Iată o formă a curţii domneşti , care a ars la sfârşitul secolului XVIII.

• Penultima formă a curţii domneşti, construită în 1803,este aceea, în
care apare statuia lui Ştefan cel Mare, opera ecvestră a lui Fremiet.

• Palatul de astăzi-emblemă a laşului - a fost proiectat de arhitectul I.D.
Berindei şi a fost terminat în anul 1926.

• De la curtea domnească se desfăşura Uliţa Mare, care se întindea în
linie dreaptă peste străzile Ştefan cel Mare, o porţiune din Str. Cuza
Vodă şi strada Lăpuşneanu, încât de la Curte se vedea biserica Sf.
Nicolae cel Sărac, care se afla pe locul actualei Case a Tineretului."

•Pe Uliţa Mare erau dughenele de lux, palatul Roznovanu aproape în
forma de azi, biserica catolică cu gard cu clopotniţă. Mai interesant ne
apare aspectul bisericii Trei Ierarhi, cu gard de zid cu clopotniţă şi cu una
din turle sub formă de cocoaşă, care apoi a fost refăcută după modelul
celorlalte două.

•Ajungând în Piata Unirii ,de astăzi, chiar în dreptul statuii
lui Alexandru Ioan Cuza, se afla Hanul lui Petrea Bacalu, în
faţa căruia s-a jucat Hora Unirii în seara zilei de 24 ianuarie
1859.

•Tot aici, pe locul cinematografului Victoria şi peste drum erau
clădirile Academiei Mihăilene, unite cu o arcadă prin care se
putea circula (de unde a rămas şi numele de str. Arcu). Clădirea
din stânga va deveni Pinacoteca, fiind apoi demolată, iar cea din
dreapta fundaţia actualului Liceu Naţional.

• In faţa Casei Tineretului (ieşind mult în Piaţa Tineretului): era Palatul
Jochei-Club fost Hotel d'Angleterre), care mai târziu s-a numit Corso.

• Pentru a urca dealul Copoului, intrăm pe Podul Verde (Calea "23
August" de astăzi). Aici se pot vedea câteva construcţii demne de a
reţine atenţia.

•Pe partea dreaptă a Bulevardului Carol se află Palatul lui
Costache Sturza devenit apoi Şcoală de cadeţi (ulterior Liceul
Militar şi actualul Spital Militar).

• Pe partea opusă erau câteva case monumentale, între care cea mai mare
este unul din palatele domnitorului Mihail Sturza, situat exact pe locul
Universităţii de azi şi unde în 1846 s-a amenajat Teatrul Naţional de la
Copou cu trei rânduri de loji (care a ars în 1888).
• Universitatea a fost zidită abia în anul 1897 şi nici cazarma în stil
medieval nu se construise încă. De aici Dealul Copoului era numai vii,
printre care se vedeau câteva conace ale marilor boieri.

• Intorcându-ne către centrul orasului,pe Uliţa Hagioaiei (Brătianu -apoi
Dimitrov - în prezent B-dul Independenţei), ajungem la clopotniţa cu
ceas a Mănăstirii şi Spitalului Sf. Spiridon din care nu exista atunci
decât aripa vestică, cea dinspre Piaţa Sf. Spiridon.

SpitalulClin“Paşcanu” • Traversând ulita Hagioaei, intrăm în uliţa Pavelei de lemn, pe care - în
stânga - îşi avea locuinţa vornicul Vasile Alecsandri. Către capătul
acestei uliţe apar, tot pe partea stângă, dughenile lui Miculi (unde sunt
acum A.C.R. şi magazinul de desfacere al maselor plastice), iar pe
colţul din dreapta făcut de Uliţa Pavelei de lemn şi Uliţa Goliei (actuala
Cuza Vodă) se înalţă Palatul Cantacuzino-Paşcanu, în prezent Casa
Casatoriilor.

• Aceasta este Casa Cantacuzino-Paşcanu şi
nicidecum aşezământul din Tătăraşi, despre care
unii autori susţin că ar fi fost casă de locuit şi după
aceea transformată în spital.
• In 1853 Iaşul este vizitat de Appert din Maienţa. El
scrie în memoriile sale de călătorie că Dimitrie
Paşcanu construieşte pe cheltuiala lui un spital de
60 paturi.

• Am ajuns deci la logofătul şi cavalerul Dimitrie
Cantacuzino-Paşcanu, fiul lui Iordache Cantacuzino
şi a Anei Ventura. Acesta împreună cu soţia sa
Pulheria (născută Beldiman) sunt ctitorii Spitalului
Sf. Treime din Tătăraşi (aşa cum s-a numit la început
după hramul paraclisului din clădire). Numele
mahalalei Tătăraşi vine de la un grup de tătari
colonizaţi aici, unde au mai fost apoi împroprietăriţi
şi alţi străini; sârbi, armeni, arnăuţi, bulgari. Aceştia
din urmă cultivau întinse grădini de zarzavat
(bulgării).

• Intr-o vreme când mulţi dintre boieri îşi închinau
averile mănăstirilor de la Muntele Athos sau altor
aşezăminte monahale, logofătul Cantacuzino
construieşte un spital, care este al treilea în Iaşi ca
vechime (după aripa de la Sf. Spiridon şi Spitalul
Evreiesc), nu atât din sentimente pioase, cât datorită
unei conştiinţe ridicate, a unei culturi şi instruiri care
i-au inspirat idei generoase şi principii democratice
(cum afirma într-un articol Prof. Gh. Năstase). Acest
fapt reiese şi din actul de predare al Spitalului către
Epitropia Sf. Spiridon, în care Logofătul Paşcanu
intuieşte noţiunea de proletariat. El scrie "Din toate
clasele societăţii, nici una nu este mai vrednică de
compătimire şi mai însemnată prin numărul ei, decât
ace sărămană şi muncitoare, pentru care sănătatea
este singurul avut, ce-i înfăţoşază mijloacele de
vieţuire".

• Spitalul a fost dat în funcţie în 1858, însă pregătirile
pentru construirea lui început din anul 1850.
• In acelaşi an 1850 pentru a mări locul pe care se va
construi spitalul, cumpără patru bucăţi de grădină de
la”Gh. Roman, chetrarul, de la Ion Roman, Boris
Sârbul şi Iordache Bulubaşa”;
• In anul următor a început construcţia spitalului în
forma în care este şi în prezent, cu singura
deosebire că bolta de trăsuri de sub capelă în care
oprea cupeul inspectorului spitalului (adică
directorul), este în prezent închisă cu lemn şi sticlă;

•In vremea respectivă construcţia de locuinţe se
făcea de antreprize cu puţini meseriaşi, iar
tehnologia se baza pe alte concepţii şi posibilităţi.
Au trebuit ani ca să se lucreze la fundaţia foarte
adâncă şi lată de piatră de Repedea care se aducea
cu căruţele, să se construiască ziduri exterioare de
trei cărămizi (75 cm), să se monteze planşeele atât
de mari de lemn de stejar, scările de lemn,
finisările, pictarea capelei, înzestrarea spitalului;

• In 1856 el cere şi obţine aprobarea deschiderii unei
spiţerii în spitalul din Tătăraşi.
• Un an mai târziu logofeteasa Pulheria Cantacuzino
dăruieşte şi ea spitalului moşia ei, Vindereii, din
ţinutul Tutovei;
• In 1858 totul este terminat, şi spitalul a putut primi
bolnavi. Logofătul şi soţia lui trec spitalul sub
administraţia Epitropiei generale a Casei Sf.
Spiridon, aşezământ care avea o activitate şi o
experienţă de o sută de ani. In actul de predare către
epitropie, ctitorul menţionează două clauze şi
anume:

• Să aibă dreptul "de a revizui Spitalul Sf. Treimi şi
priveghea pentru buna întreţinere a sa”. Adaugă că
şi după moartea lui şi a soţiei doreşte a-şi exercita
dreptul de control prin rudele sale şi numeşte în
acest scop din partea familiei sale pe vornicul
Lascar Cantacuzino, iar din partea soţiei pe logofătul
Iordachi Beldiman;
• Logofătul adaugă în acest act că "deşi spitalul este
încăpătoriu de una sută şi mai bine de crivaturi",
însă acum, la deschiderea sa nu se găseşte înzestrat
decât pentru un număr mai mic de paturi, potrivit
venitului actual de 1946 galbeni anual;

• Logofătul adaugă în acest act că "deşi spitalul este
încăpătoriu de una sută şi mai bine de crivaturi",
însă acum, la deschiderea sa nu se găseşte înzestrat
decât pentru un număr mai mic de paturi, potrivit
venitului actual de 1946 galbeni anual;
• Epitropia a deschis spitalul în luna mai 1858 cu 16
paturi; în 1860 avea 20 paturi, iar în 1870 avea 45
paturi;
• Conducerea acestui aşezământ de către Ludovic
Russ imprimă de la începutul activităţii medicale şi
administrative o notă elevată, adică o bună îngrijire,
curăţenie, disciplină. Fiind vorba de un spital filial al
Spiridoniei, se aplică şi aici instrucţiunile privind
activitatea medicală (elaborate de Epitropie în 1843)
şi din care vom spicui câteva articole.

• Art.I - Dohtorul va face vizita sa de două ori pe zi:
dimineaţa la ora 6 (vara) - 7 (iarna) şi după amiaza
între 5 şi 7;
• Art.IV - Dohtorul nu are voie să părăsească spitalul în
orele sale de vizită, ori de către cine ar fi chemat,
înainte de a fi prescris doctoriile şi dieta tuturor
bolnavilor;
• Art.V - Zilnic, după prescrierea reţetelor, acestea vor
fi expediate la spiţerie, care le va livra: pe cele
grabnice până într-o jumătate de oră, iar pe celelalte
până în doua ore;
• Art.VII - Dimineaţa şi seara va corecta cantitatea şi
calitatea şi va gusta mâncarea bolnavilor, notând în
raportul său zilnic porţiile slobozite;

• Art.VIII - Va cerceta cu atenţie "purtarea şi starea
bolnavilor precum şi modul cum poslusnicii şi
ceilalţi servitori îndeplinesc rânduielele“;
• Art.XIII - fot doctorul este dator a pune la cale
schimba-rea efectelor de pat şi a bolnavilor de două
ori pe săptămână (şi în anumite cazuri, de câte ori se
socoteşte că este nevoie);
• Art.XV - Dohtorul răspunde de orice "sminteală" care
s-ar pricinui din neprivegherea sau neîngrijirea
bolnavilor. Dacă Epitropia locală nu ar satisface
legiuitele sale cereri, el este îndreptăţit să se
adreseze Epitropiei generale;

• Intre anii 1859-1864- au mai activat în Spitalul Sf .
Treime dr. Emanoil Lozinschi, dr. Samuel Czapkay
(internist) Carol Lenz, patron de chirurgie (licenţiat),
care lucrase în tinereţe la Botoşani, apoi la Iaşi la
Spitalul din Tătăraşi şi care în 1866 după ce-şi ia
diploma de doctor la Praga - devine medic al
oraşului;
• In acest timp ctitorii avură în continuare grijă de
aşezământul pe care l-au fondat, făcându-i în mai
multe rânduri danii în bani;
• Spitalul a evoluat de-a lungul timpului ca număr de
paturi, ca organizare, ca nivel tehnic.

• După epidemia de holeră din 1865 (din sudul
Moldovei), având în vedere aşezarea lui la marginea
oraşului, Epitropia hotărî, în anul 1870, ca, în cazul
unei epidemii, să devină spital de holerici;
• In timpul războiului din 1877, datorită lipsurilor şi
greutăţilor în aprovizionare, cu o creştere mare a
mortalităţii infantile, se resimte tot mai mult lipsa
paturilor pentru copii. In aceste circumstanţe Dr.
Anastasie Fătu epitropul Spiridoniei, nedispunând
de un local propriu, donează din averea lui, un fond
pentru întreţinerea a 5 paturi la Spitalul Sf. Treime.
Acestea sunt ulterior transferate la Spitalul Sf.
Spiridon;

• In anul 1879, din iniţiativa unei societăţi în frunte cu
D-na Eva de Basily (născută Caliman-Catargi) şi a
doctorului Russ începe construirea Spitalului de
copii "Caritatea". Până la terminarea noii clădiri din
strada "4o de sfinţi", spitalul de copii funcţionează
peste un an tot la Spitalul Sf. Treime;
• In ultimul deceniu al secolului trecut, spitalul era
rezervat în special muncitorilor de la căile ferate şi
de la Manufactura de tutun din Iaşi, fiind astfel
primul spital din ţară afectat muncitorimii angajate
de stat. Intre medicii care lucrau atunci la Spitalul
Paşcanu erau doctorii Eug.Rizu şi G. Bogdan;

• Această perioadă este legată de activitatea
doctorului St. Possa (a cărui casă era fostul Centru
de Transfuzie de pe str. Karl Marx-actuala Lascar
Catargi);
• Pe lângă numeroase articole de specialitate, Possa
se situează pe poziţia medicinii raţionaliste,
ştiinţifice, luptând împotriva înapoierii culturale. In
1885 scrie un articol fulminant, arătând mizeria în
care este ţinută ţărănimea şi demonstrează că
datorită organizării ocrotirii sănătăţii şi a lipsurilor în
care se zbate populaţia rurală, îngrijirea sănătăţii şi
procurarea de medicamente nu este posibilă decât
pentru clasele exploatatoare. Cere ca statul să
asigure ţăranilor asistenţă gratuită;

• Spirit profund democratic, Possa nu putea rămâne
insensibil la marile probleme sociale ale medicinii
acelor vremuri, mai ales la extinderea tuberculozei şi
fiindcă nu existau paturi de profil, el interna la
Spitalul Paşcanu astfel de cazuri. În jurul anului 1902,
împreună cu un colaborator al său dr. Al. Ananiescu
încearcă în tratamentul tuberculozei Lecitina, iar mai
târziu cura cu carne crudă (Zomoterapia);
• În primul deceniu al secolului nostru a funcţionat
aici, (probabil) într-una din clădirile anexă o secţie de
20 paturi pentru boli contangioase. În această
perioadă, în afară de St. Possa au mai funcţionat
doctorii Anibal Bălăceanu, C-tin Enăchescu şi Simion
Papadopol. Tot în acest timp spitalul are o activitate
intensă la cele 45 paturi, consultaţii gratuite,
distribuirea de medicamente gratuite săracilor.
Epitropul spitalului Sf. Spiridon Prof. Em. Riegler
raportează pentru anul 1913 un număr de 512
consultaţii gratuite;

• Între cele două războaie mondiale, spitalul a avut
profil de medicină internă şi o secţie de 20 paturi de
chirurgie. Au lucrat în spital în această perioadă:
prof. Tudoreanu, prof. Buţureanu, prof. V-le
Răşcanu, prof. Slătineanu, prof. I. Bălteanu, dr. Isac
C. şi alţii;
• Spitalul a fost bine întreţinut de epitropie. Este sigur
că biserica a fost pictată în mai multe rânduri,
ultima dată în 1937-1938 de către Gh. Popovici,
profesor la facultatea Belle-Artes din Iaşi, ajutat
fiind de fratele său Grigore Popovici şi de feciorul
pictorului (pe atunci elev), actualul Dr. Popovici
reumatolog de la Spitalul de Recuperare. Pictura
este în stil neobizantin şi este foarte bine cotată de
specialişti. Se pare că biserica a fost pictată gratuit,
ca o manifestare de recunoştinţă a pictorului
Popovici pentru îngrijirea deosebită pe care i-o
acordase în spital doctorul C. Bart;

• După al II-lea Război Mondial, încă din anul 1947,
Dispensarul de profilaxie a tuberculozei
(nucleul”Clinicii Ftiziologice”de mai târziu), condus
de Conf. dr. Anton Toma, în afara paturilor din
actualul dispensar şi de la Pavilionul 6 din
"Izolarea", avea un număr de 2o paturi de postcură
la Spitalul Paşcanu. In 1949, odată cu reorganizarea
şi amplificarea luptei împotriva tuberculozei şi odată
cu venirea Prof. Nic. Bumbăcescu ca şef al Catedrei
de Ftiziologie, Spitalul Paşcanu este predat în
întregime reţelei de ftiziologie, de atunci funcţionând
la capacitatea maximă de ll0 paturi;

Prof. N. Bumbăcescu şi colectivul clinicii (1960)

Colectivul secţiei în 1955
(dr. A. Arbore, dr. P. Cucu, dr. S. Vasilescu, dr. S. Vasiliu, dr. T. Chirileanu,
dr. I. Roman, dr. Armaşu, dr. A. Cărare)

• Fără a se modifica ceva din aspectul şi structura
iniţială a clădirii (figurând în nomenclatorul
monumentelor istorice din Iaşi), spitalului i s-au
adus multe modificări, reparaţii şi amenajări
necesare atât întreţinerii cât şi pentru îmbunătăţirea
funcţionalului. Astfel,în ultimele două decenii s-au
înlocuit planşeele de lemn cu planşee de beton,
scările de lemn cu mozaic. In camerele unde erau
duşumele s-a parchetat s-a făcut încălzire centrală
cu uzină proprie. In capelă nu s-a umblat, întrucât s-
ar fi deteriorat pictura murală. Aici,deci nu s-a putut
aduce termoficarea şi nu s-a efectuat înlocuirea
conductorilor electrici. De asemenea au fost reparate
şi reamenajate anexele;

• După 30 de ani de activitate ftiziologica şi
pneumologică, “Spitalul Cantacuzino-Paşcanu”,
secţie a “Spitalului Clinic de pneumoftiziologie”, şi-a
dobândit atât în lumea medicală cât şi între bolnavii
din Iaşi, judeţ şi din întreaga Moldovă un renume şi o
tradiţie care se datorează în primul rând condiţiilor
bune de spitalizare,conducerii tehnice şi
administrative,si nu in ultimul rind competenţei
medicilor care au lucrat aici; sârguinţei şi
devotamentului asistentelor, surorilor, infirmierelor
şi celuilalt personal, care prin munca lor aparent mai
modestă, au contribuit în mare măsură la îngrijirea
bolnavilor, la umanizarea spitalului, la ridicarea
prestigiului acestei străvechi unităţi de asistenţă
medicală.

Medici directori
• Prof. Dr. Constantin Ionescu
• Dr. Crisan Manolache
• Dr. Constantin Galicescu Tanase
• Prof.Dr. Traian Mihaiescu

Medici care au lucrat in “Spitalul Pascanu”
Dr.Silviu Vasiliu
Dr. Neolina Popa
Dr. Maria Nicolae
Dr. Corneliu Petreanu
Dr. Costache Armasu
Dr.Constantin Galicescu Tanase
Dr.Raul Hreniuc

Medici care lucreaza in “Spitalul Pascanu”
• Dr.Doina Gramada
• Dr.Silvia Arama
• Dr.Bogdan Constantin Moldoveanu
• Dr.Daniela Simion
• Dr.Mihaela Enache
• Conf.Dr.Bogdan Grigoriu

Colectivul actual de asistenti ai sectiei
• Asistenti medicali
• As.Sef.Didina Popescu
• As.Mihaela Apavaloaiei
• As.Criatina Alistar
• As.Luminita Banica
• As.Constanta Gafitoi
• As.Liliana Bostoaca
• As.Carmen Ignat
• As.Liliana Agape
• As.Catalin Andrei
• As.Daniela Andrei
• As.Daniela Matei
• As.Constantin Matei
• As.Mariana Toma
• As.Elena Ciubotaru
• As.Liliana Hopulele
• As.Cristina Raicu
• As.Laura Catana
• As.Florin Apetrei

Bibliografie
• Ananiescu Al.: Contribuţii la tratamentul tuberculozei
pulmonare, Teză, Iaşi, 19o2.
• Anghel P.: Dare de seamă asupra activităţii chirurgicale
a Spitalului Sf.Spiridon din Iaşi. Tip."Dacia", Iaşi, 1912, p.17
• Arhivele statului Iaşi - Dos.697, p.33
• Bădărău D., Caproau I.: Iaşii vechilor zidiri, Iaşi,
• 1974, p.3o9
• Bogdan N.A.: Oraşul Iaşi, Iaşi, 1913, p2.
• Bogdan N.A.: Societatea medico-naturalistă şi muzeul
istorico-natural din Iaşi (183o-1919) Iaşi, 1919 P.359
• Bologa V., Izsak S.: Fapte şi oameni din trecutul medi-
cinii în patria noastră, Buc, 1962, p.142.
• Costăchescu M.: Documente moldoveneşti înainte de Ştefan
cel Mare, voi.II, Iaşi, 1932, p.634.
• Curinschi Gh.: Monumentele de arhitectură din Iaşi, Sd.
Meridiane, Buc., 1967, p .49.
• Gane C: Trecute vieţi de doamne şi domniţe, vol.III,
Buc.
• lorga N. : Despre Cantacuzini. Buc, 19o2, p.21.
• Iorga N.: Istoria învăţămîntului românesc. Buc, 1971
p.65.

• Iorga N.: Istoria românilor prin călătorii, vol.I, Buc, 1928, p.359.
• Iorga N.: Istoria românilor prin călătorii, voi.II, Id. Casa Scoalelor, Buc, 1928, p.115.
• Iorga N.: Istoria românilor prin călătorii, voi.III, Buc 1928, p.272.
• Năstase Gh., Romanescu C: Scurtă privire asupra înfiinţării unor spitale în Moldova (din
vol."Pagini medico-istorice") litografiat - Iaşi, 1973 p.65
• Ponteanu Paul: Contribuţii la istoricul spitalelor din
Moldova, p.282.
• Răşcanu V., Nastase Gh., Bîrsan St., Băileanu Gh.: Isto-
ricul Spitalului Orăşenesc Clinic de adulţi Iaşi. Buc, 1956, p.
366.
• Hiegler B.: Cuvîntări ţinute în calitate de epitrop al
aşezămîntului Sf.Spiridon în anii 1911-1912-1913 Iaşi, 1913 P.24
• Romanescu C, Vasiliu S., lonescu Cristina: Medici ieseni pe frontul independenţei. Rev
Med.Chir.Iaşi, 1977. nr.2, p.337.
• Vătămanu N. j Dohtori şi pătimaşi, Bd.Ştiinţifică, Buc,
• 1974, p.l7o.
•

150 de ani de acivitate

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to 150 de ani de acivitate

Similar to 150 de ani de acivitate (7)

More from Traian Mihaescu

More from Traian Mihaescu (20)

150 de ani de acivitate