revista culturala

1. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
0
Redactor-şef:
VALERIA MANTA TĂICUŢU
Colectivul redacțional:
CAMELIA MANUELA SAVA
DIANA VRABIE
NICOLAI TĂICUŢU
PETRACHE PLOPEANU
STAN BREBENEL
Secretar de redacţie :
SILVIA IOANA SOFINETI
SPAŢII CULTURALE nr. 56 / 2018
Apare sub egida Asociaţiei
Culturale „Valman”, cu
sprijinul Centrului Cultural
„Florica Cristoforeanu” şi al
Primăriei Râmnicu Sărat
Redacţia şi administraţia:
Str. Gh. Lupescu, nr. 67,
Rm. Sărat, 125300,
jud. Buzău
TELEFOANE:
0765-797.097
0726-106.582
Cuprins
Editorial: Ovidiu Bufnilă: Prima scrisoare deschisă…/
pag. 1
Vasile Ghica: (despre) Cocuța Conachi/ pag. 2
In memoriam Radu Cârneci/ pag. 3
Fapte culturale/ pag. 5
Stan Brebenel: Fapte culturale/ pag. 6
Virgil Diaconu: Eseu/ pag. 8
Nicolai Tăicuțu: Poeme/ pag. 9
Leons Briedis: Poeme/ pag. 10
Camelia Manuela Sava: Poeme/ pag. 11
Doina Cernica: Povești de călătorie/ pag. 12
Mihaela Aionesei: Un plâns numit Iisus/ pag. 14
Poesis. Lira 21 (Mihaela Grecu-Geoagiu, Maria
Grădinaru, Any Tudoran, Carmen Tania Grigore)/ pag.
15
Adrian Botez: Partidă pierdută/ pag. 20
Mihaela Malea Stroe: Verigheta/ pag. 21
Lucian Mănăilescu: Poeme/ pag. 22
Mihaela Băbușanu: Poeme/ pag. 23
Dumitru Pană: Poeme/ pag. 24
Gheorghe Dobre: Șase texte de buzunar/ pag. 25
Diana Trandafir: Poeme/ pag. 28
Leo Butnaru: Traduceri din Federico Garcia Lorca/
pag. 30
Petrache Plopeanu: Sonete/ pag. 32
Diana Vrabie: Liviu Deleanu: ironia unui destin/ pag.
33
Nicolae Pogonaru: Târg de Crăciun în municipiu/ pag.
34
Teo Cabel: În ziua de Crăciun/ pag. 35
Ion Roșioru: Pantumuri/ pag. 37
Adrian Munteanu: Lecturi regăsite/ pag. 38
Dragoș Niculescu: Poeme/ pag. 41
Gina Zaharia: Poeme/ pag. 43
Cărți prezentate de: Petre Isachi (pag. 45), Valentin
Popa (pag. 48), Constantin Ardeleanu (pag. 50), Virgil
Andronescu (pag. 52), Ionel Popa (pag. 53), Nina Elena
Plopeanu (pag. 58), Diana Dobrița Bâlea (pag. 59),
Tudor Cicu (pag. 60), Valeria Manta Tăicuțu (pag. 63),
Silvia Ioana Sofineti (pag. 64)
Nicolai Tăicuțu: Raftul cu cărți/ pag. 65
Nicolae Bratu: rondelul vorbelor deșarte/ pag. 67
Reviste literare/ pag. 67
e-mail : valeriamantataicutu@gmail.com
Tipar executat de EDITGRAPH Buzău
Revista nu-şi asumă responsabilitatea pentru punctele de vedere conţinute de
materialele publicate.

2. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
1
Prima Scrisoare Deschisă scrisă cu mare
dragoste către românii de pretutindeni
Bunul român e pretutindeni prin lume. Bunul
român e românul acela nu blajin de prost, istoriceşte
vorbind, ci românul care, iubindu-şi patria pur şi simplu,
fără surle şi tobe, îşi dăruieşte viaţa celorlalţi români
care fie merită dăruirea asta, fie nu merită dăruirea asta.
Bunul român e pretutindeni prin lume, prin forumuri,
prin bloguri, prin blocuri, pe la partide, în fabrici, la
bancă, pe scara blocului, în excursie, la bibliotecă, la
primărie, la casa de sănătate, în război, când vin
inundaţiile, prin străinătăţuri, prin peşteri şi cafenele,
prin malluri, prin parlament, prin guverne, prin gări,
prin poezii şi romane şi filme, prin văi şi vâlcele, la
grătar, la cozi, la carnaval, la bal ori la spital, când ai
nevoie de o mână de ajutor.
E plină lumea de astfel de buni români. Trebuie
doar să ai norocul să dai peste ei. Sunt români şi români
aşa cum sunt ruşi şi ruşi, portughezi şi portughezi, evrei
şi evrei. Nu-s românii ăia buni mai prejos sau mai
presus decât ruşii cei buni, evreii cei buni, irakienii cei
buni, cecenii cei buni.
A fi bun român astăzi înseamnă înainte de toate
să nu-ţi baţi joc de alţi români. Dacă vine un român să-l
ajuţi, să nu-l amâni, să nu-l duci cu vorba, să nu-l iei la
mişto. Dacă poţi să-l ajuţi, să-l ajuţi. Dacă nu, să dai un
telefon, să pui o vorbă bună, să răspunzi la telefon celui
care ţi-a cerut ajutorul, nu să-l sictireşti, să-l iei la mişto,
să-l iei în zeflemea. Vremurile sunt grele, mulţi români
au nevoie de ajutor.
Cum n-avem înainte-mergători providenţiali care
să ne scoată din rahat printr-un Miracol, trebuie să ne
ajutăm singuri.
România se împarte astăzi între bogaţi şi săraci,
între avuţi şi nevoiaşi, între ăia care au cu ce şi ăia care
nu mai au cu ce. Aşa-s vremurile, asta e Istoria.
Bun român e acela care nu înfulecă durându-l în
c*r de nevoiaşi şi care pune umărul să se deblocheze
cumva Criza, cu adevărat. Bun român e acela care nu
fitilează guverne la nesfârşit şi care bagă viteză să nu
moară pensionarii de foame.
Bun român e acela care ştie cu adevărat ce fel de
popor sunt românii ăştia iubiţi. Bun român e acel român
care ştie să-şi ţină capul pe umeri.
Bun român e acela care înţelege rostul românilor:
anume că nu suntem vitejii vitejilor, că ne place un şpriţ,
o bere şi-un mic, că suntem lăudăroşi nevoie mare, că
ne-am lua de piept cu Rusia, da’ ştim că n-am putea să
ţinem război nasol, că ne halesc ruşii cu pene cu tot, că
le-am da cu tifla americanilor dacă am putea, da’ nu ne
mai transmit ăia Oscaru la televizie şi nu mai putem
căsca gura la sclipiciul lor americănesc, că ne-am lua de
piept cu Europa Occidentală să le arătăm noi ce deştepţi
suntem, da’ ne taie ăştia de la porţie şi rămân
ministerele fără posturi şi nu mai au unde lucra pe
ruptelea verişorii, cumnaţii, finii, cumetrii noştri, dragii
de ei.
Poate că rostul bunului român, ăla adevărat, e să
înţeleagă cu adevărat ce fel de român e el însuşi şi dacă
poate aşa, din bunătatea lui, să dea un pic şi la alţi
români, fie că merită, fie că nu merită. Poate că rostul
bunului român e să-şi vadă de viaţa lui, să se
îmbogăţească şi el ca românii ăia fără de suflet şi, din
când în când, să facă un bine, să-l ia în seamă
Dumnezeu.
Poate că rostul bunului român e să fie naiv şi
frumos şi melancolic şi băiat de treabă şi bun, tare bun
la suflet, să nu zică alte popoare că n-avem şi noi
simţire, adică acest bun român să fie scos la expoziţii şi
târguri internaţionale, să vadă lumea largă că şi noi
avem poeţii, naivii, romanticii, evlavioşii, bunii noştri la
suflet.
Poate că rostul bunului român e doar să-l
slujească de-adevăratelea pe Dumnezeu, nu să fure de la
biserică, de la enoriaşi, de la stat, cine mai ştie?
Sau, şi mai şi, poate că rostul Bunului Român e
să-l găzduiască din când în când pe Dumnezeu în trupul
lui şi, atunci când îl întâlneşti pe Bunul Român care te
ajută cu adevărat, să ştii aşa, în secret, că, de fapt, e
tocmai Dumnezeu cel care te ajută la greu. E şi ăsta un
rol, e o misiune, e un rost.
EDITORIAL

3. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
2
Vasile GHICA
La un sfert de mileniu după Mihai
Viteazul, Cocuţa Conachi
(Ţigăneşti,Tecuci) a pus piatra de temelie
a unirii românilor
Să rememorăm telegrafic evenimentele istorice
care au precedat Unirea Principatelor din 1859. În
martie 1857, N. Vogoride, soţul Cocuţei, fiica
importantului poet premodern, a fost învestit de turci în
demnitatea de caimacan (locţiitor de domnitor) al
Moldovei. Imediat au început certuri cumplite între cei
doi soţi, deoarece Vogoride era un înverşunat
antiunionist. Cocuţa s-a retras la Ţigăneşti (lângă
Tecuci). Revenea în Iaşi doar când obligaţii protocolare
îi impuneau acest lucru.
În urma Convenţiei de pace de la Paris, cele
şapte Puteri garante (Franţa, Anglia, Prusia, Austria,
Turcia, Rusia, Sardinia) acceptaseră ca cele două
provincii româneşti să se unească, nu înainte de a fi
consultat, printr-un scrutin (Divanurile Ad-hoc),
electoratul. Vogoride falsifică, în mod brutal, rezultatul
testului din 19 iulie 1857. Pentru Puterile garante,
doleanţele românilor erau definitiv compromise.
Demersurile insistente ale unioniştilor au rămas fără
rezultat. Lipseau dovezile certe. Cu prilejul unei
descinderi la Iaşi, Cocuţa găseşte în seiful soţului nişte
scrisori compromiţătoare, venite de la Înalta Poartă şi de
la ambasadorul Turciei la Londra. În unele era sfătuit
cum să-i obstrucţioneze pe unionişti şi să falsifice
rezultatul scrutinului, iar în altele era felicitat pentru
„performanţele” obţinute. Dovezile erau incontestabile.
Cocuţa nu a ezitat nicio clipă. Nu o interesa demnitatea
de primă doamnă a Moldovei, care o aştepta. A rămas
cu trei copii minori şi cu averea drastic dijmuită de soţul
ei. Chemarea ţării a fost mai puternică. Am mai spus-o,
gestul ei nu este cu nimic mai prejos decât cel al
legendarei Ioana d'Arc, marea salvatoare a Franţei
medievale. Prin C. Negri, fratele vitreg al Cocuţei, şi
Dimitrie Rallet, scrisorile ajung la ambasadorul Franţei
la Bucureşti şi apoi la revista „Steaua Dunării” de la
Bruxelles. Europa a luat foc. Înalta Poartă este nevoită,
în cele din urmă, să accepte repetarea scrutinului sub
stricta supraveghere a Puterilor garante. Rezultatele au
marcat, de data aceasta, unanimitatea unioniştilor.
Drumul spre marele vis al unirii s-a netezit instantaneu
şi a devenit realitate pe 24 Ianuarie 1859.
Din păcate, în entuziasmul lor fără margini,
unioniştii nu s-au grăbit să-i adreseze eroinei prea
multe elogii, deşi le merita cu prisosinţă. Gândind
contrafactual, ce se alegea, oare, de principatele noastre,
dacă gestul ei divin nu ar fi avut loc? Unirea s-ar fi
amânat sine die. Ne-ar fi lipsit din istorie Momentul
Cuza şi, după regula domino-ului, Monarhia,
Independenţa, Marea Unire etc.
Nimeni nu mai poate să nege acum meritele
istorice ale Cocuţei, fără să se acopere de ridicol. După
Mihai Viteazul, ea a pus piatra fundamentală a unirii
românilor. Termenul Mica Unire este eronat, pentru că
ne poate sugera un fenomen secundar, neînsemnat. De
fapt, aici s-au coagulat germenii Marii Uniri. Ce ar mai
fi de făcut, în ceea ce ne priveşte pe noi acum? Evident,
trebuie să o ajutăm să intre, cât mai grabnic, în
conştiinţa poporului român. Spre regretul nostru,
ingratitudinea unor istorici şi dezinteresul instituţiilor cu
importante atribuţii în domeniu (şcoală, media, cultură
etc.) sunt de neînţeles. Iată şi o rază de lumină. Cu un an
în urmă, am trimis la Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Ştiinţifice un pliant despre Cocuţa, realizat împreună cu
Fundaţia Pelin. (Eroina s-a născut şi a trăit o parte din
viaţă la Ţigăneşti, la 3 km. de Tecuci. Este, deci, a
noastră.) Spre cinstea diriguitorilor acestei instituţii,
textul a fost trimis celor 7500 de şcoli gimnaziale şi
liceale din ţară cu recomandarea de a fi dezbătut cu
elevii. Mai mult, la solicitarea noastră, S.C. Gifarm
(patroni Gina şi Pintilie Bute) a achitat suma necesară
realizării unui bust. Cunoscutul sculptor Dan Mateescu
şi-a făcut treaba bine şi repede. Ne-am împotmolit
deocamdată în hăţişul birocratic (avize, schiţe, contracte
etc). Evident, nu vom renunţa. Cocuţa trebuie să fie
înălţată pe soclul recunoştinţei naţionale. Rugăm cadrele
didactice ca, în zilele de 22 şi 23 ianuarie, să le
vorbească elevilor din toate clasele şi chiar copiilor din
grădiniţe despre eroina noastră şi să le pună în piept
cocarde cu chipul ei, pe care să le aşeze apoi cu pietate
acasă, pe masa lor de lucru.
Am intrat în anul Centenarului Marii Uniri.
Există pericolul să compromitem acest sfânt eveniment
prin festivism şi demagogie. După năucitoarele rătăciri
postrevoluţionare, e timpul să elucidăm relaţia dintre
patrie şi individ. Patriotismul nu înseamnă declaraţii
sterile şi pompoase. El presupune ca fiecare individ
să-şi facă munca lui la timp şi în mod responsabil, să
preţuiască marile valori ale neamului şi să-şi
direcţioneze viaţa în lumina experienţei acestora. Pentru
că, popoarele care nu-şi respectă trecutul, nu au niciun
viitor. Să ne selecţionăm conducătorii din rândul acelor
profesori de demnitate şi energie naţională capabili să
gestioneze corect complicata problematică internă şi
externă a interminabilei noastre tranziţii. Să nu le mai
permită extremiştilor şi denigratorilor străini să ne
jignească şi să ne umilească, uneori, chiar la noi acasă.
Decodată corect, lecţia de înalt patriotism a
Cocuţei poate contribui la redeşteptarea poporului
român. „Acum, ori niciodată.”

4. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
3
IN MEMORIAM
Radu CÂRNECI
(1928-2017)
A plecat dintre noi Poetul Iubirii...
Poet, eseist, traducător, jurnalist literar, editor.
Născut la 14 februarie 1928, în satul Valea lui
Lalu – comuna Pardoşi, jud. Râmnicu Sărat (azi,
Buzău).
Licenţiat al Facultăţii de Silvicultură din Braşov
(1954).
A înfiinţat, în 1964, la Bacău, revista de cultură
Ateneu (serie nouă). A fost secretar al Uniunii
Scriitorilor (1972–1976), apoi şef al secţiei de literatură
şi artă la revista Contemporanul (1976–1990). În ultima
perioadă a vieții a fost director al Editurii Orion (din
1991) şi director executiv al Fundaţiei Naţionale
„Izvoare“ pentru protecţia Naturii şi Artelor în România
(începând cu 1997).
Din bogata-i operă subliniem: Orgă şi iarbă –
1966; Umbra femeii (sonete) – 1968; Centaur
îndrăgostit – 1969; Grădina în formă de vis (noi sonete
de iubire) – 1970; Cântând dintr-un arbore – 1971;
Oracol deschis – 1971; Cântarea cântărilor (parafrază
modernă la celebrul text omonim, din Vechiul
Testament, atribuit regelui Solomon) – 1973; Banchetul
– 1973; Temerile lui Orfeu – 1978; Un spaţiu de dor
(col. „cele mai frumoase poezii“) – 1980; Sonete (de
iubire şi moarte) – 1983; Clipa eternă (col. „poeţi
români contemporani“) –1988; Scrisorile către Dorador
(text român-francez) – 1997; Heraldica iubirii (col.
„biblioteca pentru toţi“) – 1999; Scrieri (ediţie în trei
volume, îngrijită de autor, selecţie din întreaga-i operă: I
– Arborele memoriei; II – Heraldica iubirii; III – Clipa
eternă) – 2004. Din traduceri, notăm (numai pe cele
editate în volume): Léopold Sédar Senghor (Senegal):
Jertfe negre – 1969; Srečko Kosovel (Slovenia): Extazul
morţii – 1975; Kahlil Gibran (Liban): Profetul şi
Grădina Profetului – 1983; Charles Baudelaire (Franţa):
Florile răului „Les fleurs du mal“ (prima integrală lirică
Baudelaire în limba română, înfăptuită de un singur
traducător) – 1991; Jacques Chessex (Elveţia): Elegiile
lui Yorik – 1995; Mousse Boulanger (Elveţia): Inimă de
aur – 1998; Delmira Agustini (Uruguai): Dulci elegii –
2002.
Radu Cârneci a fost şi autorul unor mari
antologii literare, astfel: Sonete – Shakespeare –
Voiculescu – 1996; Arborele neuitării (cuprinzând poeţi
de limbă română din Israel) – 1997; Mioriţa – în şapte
limbi (română, franceză, spaniolă, italiană, engleză,
germană, rusă) – 1997; Poezia Pădurii române (patru
volume; I – poezie populară de inspiraţie silvestră; II –
clasicii; III – modernii; IV – contemporanii) – 2001;
Cinegetica (trei volume de texte din literatura universală
şi română) – 2003; Antologia Cântarea Cântărilor
(cuprinzând 16 variante în limba română, de la cea din
Biblia lui Şerban –1688 şi până în 2008) – 2009;
Antologia Sonetului Românesc (trei volume) – 2009.
Premii ale Academiei Române şi Uniunii
Scriitorilor, Doctor Honoris Causa al Universităţii
„Vasile Alecsandri“ – Bacău.
Poem cu clopote
…spre Mausoleul sfânt, bat clopote…
Ele vin din iarbă, de sub iarbă
din pământ de sub pământ
din izvoare de sub izvoare
din oase de sub oase
din tăcere de sub tăcere
mereu înviere.
Ele vin din arbori peste arbori
din pietre peste pietre
din paşi peste paşi
din moarte peste moarte
şi ne sună şi ne dor
clopote cu lună sub nor…
(…Vai, clopotele de sânge cum bat
din pământ peste pământ
în sânge dinspre sânge

5. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
4
în noi dinspre noi, clopote
cu limbă de cer dinspre cer
cum intră în noi şi ne cer.
Iată bărbaţii din carne sunând
iată clopotele lor sângerând
iată degete, iată ochii de dor
iată tăcerea tâmplelor
iată valea cu bărbaţii sunând
iată clopotele lor sângerând…)
Intră în noi clopote de pământ
clopote de oase dansând
din stele din ciocârlii din grâne
în noi azi, în copii mâine
o ţară de clopote în noi răsunând –
sus, vulturi de clopote zboară rotund…
Dulce pasăre a tinereții
- nepoților mei, Timon și Aron, cu mare dragoste! -
Dulce pasăre a tinereții noastre
tu, ce rămâi undeva
unde nu rămânem noi, dulce pasăre
iartă-ne nouă că îți urmărim zborul
slujind chipului tău și ne iartă dacă
– îndrăznind să credem că nu ne părăsești –
gândim la chipul și cântecele tale
ca la sângele nostru.
Carnea noastră de o ființă cu
carnea ta neprihănită de timp
nervii și părul și pașii noștri
de o ființă cu
aripile tale
de-o ființă cu
ochii tăi
gândul și cutezanța noastră rămân aici
iar tu
te duci undeva unde nu este durere…
(…Și nu ne duce pe noi în ispita tinereții dintâi
fiindcă sunt alții care vor să-ți aducă jertfe
să-ți sculpteze zborul de frunză
să-ți fure viersul de iarbă veșnică
și le iartă lor păcatele frumoase…)
Facă-se voia ta, dulce pasăre –
ci noi
te vom urmări cu ochii și sângele
pe toate drumurile tale de cer
iar noaptea vom visa cai înaripați
și ultima dragoste ca o apă de somn
va intra în sângele nostru târziu
ne va otrăvi încetul cu încetul, apoi
dincolo
Iar tu vei rămâne în împărăția ta
dor lung de soare și stele
de iarbă și vânt și ploaie
mereu în împărăția ta, dor lung sete
dulce pasăre…
Sâmbăta morţilor
…stau în pământuri morţii sub zăpezi:
credinţă veche-n ceea ce mai crezi
închipuiri-îmbrăţişări sub cruci
te duce gândul unde-ai să te duci
spre-a te-ntâlni cu ceea ce nu vezi –
dorm în pământuri morţii sub zăpezi…
(…trei sinucideri m-au voit prin vreme
trei paloşe ivindu-mi-se-n steme
trei lungi săruturi rotunjind averea
şi steaua străjuind la învierea
în sângiuiri pornirilor blesteme
trei paloşe m-ademenind în steme…)
…pâine şi vin pentru acei ce nu-s
decât păreri: cădelniţări-apus
şi lacrimi seci topindu-mă-n ţărână
ivind fântâni la Moartea-n har stăpână
spre-a re-zidi iubirea în Iisus –
pâine şi vin pentru acei ce nu-s…
Maria din Magdala, rugându-se
„…rămâi în mine, nu mă părăsi!
sămânţa Ta mă-ndeamnă a-nflori;
sunt ca grădina-n secetă plângând
de nu m-ajuţi mă voi sfârşi curând
speranţă şi închipuire-mi fii
rămâi în mine, nu mă părăsi…
(…iubindu-mă, Tu mă fereşti de moarte
iar timpul n-o să-mi fie-n clipe sparte
ci-n lungi banchete cu trăiri adânci
supusă blând minunilor-porunci;
spre a rămâne literă în carte
iubeşte-mă, spre-a mă feri de moarte…)
…nu mă lăsa de chin şi însetare
cuprinde-mă în sfânta înserare
îngeri tăcuţi ne-ajută iar să fim
îndrăgostiţi peste Ierusalim:
adâncul meu Te va primi-n ardoare
iubeşte-mă în sfântă-mpreunare…“

6. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
5
FAPTE CULTURALE
„EU SCRIU”
Concurs de creație literară „Gabriel Funica”
Dacă ar mai fi fost lângă noi, aproape de familie,
de colegii şi de cărţile lui dragi, Gabriel Funica, eseist
de o remarcabilă fineţe şi profunzime, publicist, editor
şi, desigur, un apreciat bibliotecar, şi-ar fi sărbătorit pe
27 noiembrie ziua de naştere. Ne-ar fi răspuns la urări,
cu modestia dintotdeauna, şi ar fi dat, fiecăruia dintre
noi, câte un răspuns plin de înţelesuri şi cu un umor bine
dozat.
Astăzi, când Gabriel Funica nu mai este să ne
întâmpine, fiica sa, domnişoara Alice Cârjan, împreună
cu Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea,
lansează pentru comunitatea noastră şi nu numai,
concursul de creaţie literară “EU SCRIU”, în memoria
eseistului Gabriel Funica.
Concursul de creaţie, semn al omagiului şi al
preţuirii unuia dintre reperele intelectuale incontestabile
care a fost scriitorul Gabriel Funica, se va desfăşura
după următoarele coordonate pe care, cu minuţie şi
sensibilitate, le-a gândit şi pus în pagină, fiica sa:
„Aşa cum precaut ne sfătuia scriitorul Gabriel
Funica, fost bibliotecar și eseist: Cartea este singurul
suport, tehnic vorbind, singurul instrument eficient
graţie căruia putem strânge la un moment dat, prin
efort personal, o brumă de cultură. La ce bun? va
tresări nervos scepticul de serviciu. La nimic, dacă ne
gândim la un câştig financiar imediat şi la tot, dacă ne
gândim la întemeierea sau reţinerea fiinţei în datele
umanităţii ei. Altfel prin ce ne-am mai deosebi unii de
alţii?”
Urmărim, prin acest concurs, să punem în
evidență nevoia omului de a cultiva un spațiu și un timp
personal, unde trăirile, frământările și dorințele cele mai
adânci găsesc atenția și răbdarea de care au nevoie
pentru a se decanta, a se maturiza și a se putea exprima
prin activități care hrănesc mintea și spiritul.
Cerințe pentru participarea la concurs:
1. Tema lucrărilor este la alegere. Dacă nu aveți idee
de unde să începeți, vă încurajăm să folosiți următorul
citat drept călăuză:
„Zugrăviţi-vă tristeţile şi dorinţele, gândurile
trecătoare şi credinţa într-o frumuseţe - oricare ar fi ea
- zugrăviţi toate acestea cu o sinceritate profundă,
tainică şi smerită şi folosiţi spre a vă exprima obiectele
ce vă înconjoară, imaginile viselor dumneavoastră şi
obiectele aducerii aminte.” (Rainer Maria Rilke,
„Scrisori către un tânăr poet”)
2. Vă puteți înscrie la oricare dintre categoriile
„Poezie”, „Proză scurtă” sau „Eseu”, depunând după
caz: între trei și cinci poezii, două opere de proză scurtă
sau două eseuri
3. Formularul de înscriere la concurs poate fi
descărcat pe pagina concursului, www.euscriu.net
4. Lucrările pot fi depuse direct la sediile Bibliotecii
Județene din Focșani, trimise prin poștă la adresa Str.
Mr. Gh. Sava nr. 4, Focșani, sau trimise prin e-mail la
adresa concurs@euscriu.net, cu mențiunea Pentru EU
SCRIU, concursul de creație literară „Gabriel
Funica”.
Dacă depuneți personal sau trimiteți prin poștă:
Includeți creațiile literare tipărite într-un singur
exemplar. Încurajăm tipărirea față-verso, dar fiecare
creație să înceapă pe o pagină nouă. Includeți, de
asemenea, formularul de înscriere la concurs completat,
pe care treceți un motto la alegere. Același motto îl veți
așeza la începutul fiecărei scrieri. Nu vă treceți numele
pe creații.
Dacă trimiteți prin e-mail: atașați un fișier cu creațiile
literare și un fișier cu formularul de înscriere la concurs,
completat.
5. Depunerea creațiilor literare: 30 noiembrie 2017
– 28 februarie 2018
6. Anunțarea câștigătorilor și acordarea premiilor:
20 martie 2018
7. Participanți: tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și
20 de ani.
Premii:
Câte un premiu pentru fiecare categorie:
„Poezie”, „Proză scurtă”, „Eseu”. Premiul va consta în:
sprijin pentru crearea unui site literar propriu, cărți și
bani. În plus, toate creațiile participante vor fi publicate
pe site-ul concursului.
Comisia de jurizare va fi alcătuită din
reprezentanţi ai familiei, ai bibliotecii şi din scriitori.
Îi mulţumim domnişoarei Alice Cârjan, fiica scriitorului,
pentru implicarea devotată privind organizarea concursului şi o
asigurăm de tot sprijinul nostru.
Manager,
Teodora Fîntînaru
* Gabriel Funica (1961-2015) – bibliotecar, din anul 1991, la
Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu Vrancea”
Autor al volumelor:
Uvertură de primăvară pentru creion mecanic. Focşani:
Zedax, 2006
Hârtii lipite: Note, aforisme şi alte impurităţi. Focşani:
Ed. Zedax, 2005
Stylografii. Focşani: Ed. Atec, 2015 – vol. postum
Editorialist la mai multe reviste culturale, autorul unor
numeroase articole în presa culturală locală şi centrală.
Redactor-şef al revistei Lector editată de Biblioteca
Judeţeană Vrancea şi membru fondator al Asociaţiei culturale
„Cărţi deschise”.
Relatii Publice - Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu"
Vrancea tel.mobil 0726245817; tel. fix 0237 214562:

7. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
6
Salonul revistei „Spaţii culturale”
Pe data de 9 decembrie 2017 a avut loc ediţia a
IV-a a Salonului revistei „Spaţii culturale” la Centrul
Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat.
Înainte de începerea manifestării, s-a ţinut un moment
de reculegere în memoria scriitorului Radu Cârneci,
decedat în urmă cu o zi.
Invitaţii acestei ediţii au fost scriitorii ialomiţeni
Titi Damian, Gheorghe Dobre, Florentina Loredana
Dalian, Florin M. Ciocea şi Costel Bunoaica. De la
Buzău, au răspuns prezent scriitorii Nicolae Pogonaru,
Lucian Mănăilescu, Emil Niculescu, Dumitru Pană,
Tudor Cicu, Costel Suditu şi subsemnatul. Gazde, adică
scriitorii râmniceni, au fost Valeria Manta Tăicuţu,
Nicolai Tăicuţu, Laurenţiu Selegean, Cornelia Ionescu
Ciurumelea, Mioara Bahna, Sorin Călin şi Camelia
Manuela Sava. Ulterior a sosit şi Ion Ifrim.
Au mai participat două foarte tinere şi talentate
cântărețe, Delia Porumb şi Ania Bunduc, care, pe
parcursul manifestării, au interpretat melodii folk, iar la
final colinde. Cei prezenţi le-au răsplătit cu multe
aplauze.
Desfăşurarea manifestării a respectat formatul
anunţat de la prima ediţie. Mai întâi se vor lansa două
cărţi. Despre romanul lui Florin M. Ciocea „Al doilea
manual de fenomenologie” a vorbit subsemnatul.
Volumul de versuri „Excentrica sinucidere” a Corneliei
Ionescu Ciurumelea este prezentat de Valeria Manta
Tăicuţu.
În partea a doua, la „Podiumul poeţilor” fiecare
participant, rând pe rând, a citit de propria creaţie.
Excepţie a făcut Titi Damian care, în calitate de
prozator, şi-a prezentat cea mai nouă apariţie editorială,
„Sisif coborând muntele”.
Cu această ocazie, s-a făcut schimb de cărţi şi
s-au distribuit revistele „Helis” şi „Spaţii culturale”.
Poetul Costel Bunoaica nu a dorit să ne prezinte cea mai
nouă carte a sa de versuri, „Autoportret în oglinda
concavă”, el şi-a arătat nemulţumirea, fiind total
dezamăgit de modul în care s-au comportat cei de la
editura „Detectiv literar”. Într-un final, am intrat în
posesia acestei cărţi deosebite în conţinut. Activitatea
s-a încheiat fără să se anunţe o dată la care se va
desfăşura salonul în luna ianuarie, deoarece nu se ştie
cum va evolua vremea. Funcţie de acest aspect se va
anunţa la momentul potrivit.
Dimineţi de poezie la Casa berarilor
Salonul revistei „Spaţii culturale” de la
Râmnicu Sărat s-a mutat la Buzău sub o nouă identitate.
Sub denumirea „Dimineţi de poezie la Casa berarilor”,
s-a desfăşurat sâmbătă, 20 ianuarie 2018, prima ediţie.
Gazde au fost aceiaşi iubitori de literatură şi de prieteni:
Valeria Manta Tăicuţu şi Nicolai Tăicuţu.
Oaspeţi de onoare au fost scriitorii Ovidiu
Bufnilă de la Bacău şi Corneliu Antoniu de la Galaţi,
ultimul fiind preşedintele Filialei Sud-Est a Uniunii
Scriitorilor din România. De la Buzău au participat
Laurenţiu Belizan, Laura Cozma, Mihaela Roxana
Boboc, Maria Niculai, Alexandru Bolache, Gina
Zaharia, Petruţa Niţă, Elena Roxana Iancu, toţi de la
Cenaclul „Ante Portas”, Teo Cabel, Costel Suditu,
realizatorii revistei „Literadura” şi mai consacraţii
Lucian Mănăilescu, Nicolae Pogonaru, Dumitru Pană,
Emil Niculescu, Mihai M. Macovei, Camelia Manuela
Sava şi subsemnatul. O prezenţă agreabilă şi aparte au

8. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
7
reprezentat-o cele două fete ale familiei Tăicuţu, Silvia
Ioana Sofineti şi Simona Butnaru care nu a venit
singură, ci l-a adus şi pe Dragoş, fiul său.
Şi cu această ocazie s-a ţinut un moment de
reculegere în memoria scriitorului Radu Cârneci.
Prima parte este dedicată lansărilor de carte.
Volumul d e versuri „Căutătorul de nisip” a lui Corneliu
Antoniu este prezentat de Silvia Ioana Sofineti.
Romanul „Câmpuri
magnetice” de Ovidiu
Bufnilă este prezentat
de autor. Am reţinut din
spusele sale că acest
roman nu este tipărit,
din varii motive, acesta
circulând în mediul
virtual. Volumul de
critică literară „Desculţ
în mileniul III”, de
Silvia Ioana Sofineti,
este prezentat de Tudor
Cicu. Făcând o mică
paranteză, este de
remarcat faptul că Silvia le calcă pe urme părinţilor,
confirmând proverbul „că aşchia nu sare departe de
trunchi”.
Partea a doua este dedicată podiumului poeţilor,
unde fiecare dintre cei prezenţi citeşte câte 2 – 3 poeme
sau o proză scurtă. Înainte de a citi poeziile sale,
Corneliu Antoniu a ţinut să spună câteva fraze. Am
reţinut din cuvântul său că este emoţionat că participă la
un astfel de eveniment. Este încântat că revede mulţi
scriitori pe care îi cunoaşte de mult timp şi că are şansa
să-i cunoască şi pe alţii. Se gândeşte că poate două zile
din Festivalul Internaţional de Poezie Antares pe care-l
organizează, ajuns la a XX-a ediţie, să aibă loc la
Buzău. Vor fi prezenţi poeţi din 11 ţări şi va exista
posibilitatea legării unor prietenii şi colaborări.
Mulţumeşte doamnei Tăicuţu pentru invitaţie şi Silviei
pentru prezentarea făcută volumului său. De asemenea,
îi transmite doamnei Tăicuţu, cu ocazie zilei de naştere,
toate gândurile bune.
Cu un „La mulţi ani!” cântat de corul format ad-
hoc din cei prezenţi s-a încheiat manifestarea.
Următoarea va avea loc pe 21 aprilie 2018, tot la Casa
berarilor din Buzău.
A consemnat,
Stan BREBENEL

9. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
8
Virgil DIACONU
Poetul optzecist L. I. STOICIU vs.
poezia tânără de azi
Nu puține au fost reproșurile ce le-au fost aduse
în ultimii ani tinerilor, pentru calitatea poeziei pe care
aceștia o scriu. Reproșurile au venit, desigur, din partea
criticilor sau poeților maturi, într-un limbaj mai mult
sau mai puțin potrivit.
Poetul optzecist Liviu Ioan STOICIU publică,
spre pildă, în Expres cultural (nr. 10/2017), articolul
Dacă debutanții trădează „idealurile” valorii estetice,
în care constată că „pe cât s-au înmulțit debuturile
editoriale, pe atât se vorbește mai puțin de valoare
tânără în literatura română”.
(1). Rețin din articolul poetului faptul că tinerii
poeți „nu reușesc să se impună, să atragă atenția”, deși
ei sunt premiați fie de Uniunea Scriitorilor, fie „la
festivaluri-concursuri precum Porni Luceafărul… (la
Botoșani), N. Labiș (Suceava), Tudor Arghezi (Tg. Jiu),
Moștenirea Văcăreștilor și C. Virgil Bănescu
(Târgoviște) sau Vasile Voiculescu la Buzău, sau
concursuri de debut organizate de edituri.” Nici faptul
că urmează cursuri, „cercuri de scriere creativă”, nu i-a
ajutat pe tineri. „Florin Iaru și Marius Chivu au făcut
«business» din asta, le iau câte 800 de lei cursanților de
căciulă; mă întreb dacă vreunul dintre cei învățați de ei
să scrie s-a remarcat în literatura română”, ne spune
poetul LIS. „Nici măcar câștigarea Premiului «Mihai
Eminescu» Opera Primă nu le crește cota valorică”, nici
faptul că editura Paralela 45 a publicat în ultimul an mai
multe debuturi literare, vreo 30, cred eu, în colecția
qPoem nu a convins pe nimeni de valoarea debutanților,
ne face să înțelegem poetul.
Întrebarea care s-ar cere pusă aici este, desigur,
cum este posibil ca acești tineri poeți să fie premiați la
mai toate concursurile naționale, deși ei sunt atât de
slabi, după cum ne asigură Stoiciu? Adică ce jurii de
scriitori maturi, poate chiar de vârsta lui L.I. Stoiciu, să
spunem, avem noi la aceste concursuri, dacă premiem
poeți de valoare îndoielnică sau poeți lipsiți de valoare?
Iar dacă noi nu premiem poeme de valoare, ci poeme
modeste sau chiar mediocre, cine este de vină? Orice
premiu presupune un juriu, iar acest juriu, matur, fără
îndoială, se dovedește neprofesionist…
„E trist, spune poetul L.I. Stoiciu, dacă
debutanții trădează «idealurile» valorii estetice,
literatura română nu mai are viitor…” Dar poezia
română nu are viitor nici din pricina juriilor mature, care
ne livrează poeți fără valoare, sub masca de „poet
premiat la marile concursuri ale țării”; jurii care
trădează principiile estetice ale evaluării, care propun
drept valori texte care sunt modeste valoric.
(2). Debuturile de astăzi nu se compară, mai
spune LIS, cu debuturile de la editurile Albatros, Cartea
Românească, Dacia, Eminescu, Junimea și Facla, din
vremea tinereții sale, adică „din anii 70-80 ai secolului
trecut, la care erau trei premiați maximum pe an, de
fiecare editură (ceilalți remarcați apăreau în Caiete ale
debutanților)”. Așadar, acum, „a fost o adevărată inflație
de titluri de carte de debut, care nu s-a comparat cu
debuturile prin concurs (cu jurii imbatabile) ale
editurilor Albatros și Cartea Românească sau Dacia”, ne
asigură poetul.
Din păcate, vechile debuturi, ca și publicarea
cărților ce urmau debutului la editurile socialiste, din
anii 50-89, nu erau tocmai „lacrima Christi”, tocmai o
imaculată jurizare, „cu jurii imbatabile”, după cum
spune admirativ Stoiciu, ci erau o adevărată bătaie de
joc, de vreme ce cenzura era trează, iar ceea ce răzbătea
totuși pe sub cenzură, sau pe deasupra ei, nu erau decât
relațiile debutantului cu editorul și/ sau directorul
editurii; sau relațiile cu un critic cunoscut ce venea cu
debutantul sau cu studenții săi debutanți, bucureșteni
sau nu, ori cu cărțile în manuscris ale acestora la editură,
susținându-le în mascarada „concursului anual de debut
la editura X”. A uitat L.I. Stoiciu toate aceste lucruri?
Mai că nu cred! Numai că probabil nu este prea comod
pentru el, în prezentul context, să-și amintească. Rar
întâlnești în presă astfel de regrete după debuturile
socialiste, în afară de cazul că vreun tânăr de atunci a
fost ținut bine în brațe de cineva care avea o oarecare
influență. Eu unul nu regret, asemenea altora,
„corectitudinea” concursurilor socialiste de debut și
dispariția „juriilor imbatabile”, despre care pomenește,
aiuritor, Stoiciu. Bine că s-au dus!
Problema e că, de atunci și până azi, criticii din
juriile de poezie nu prea dovedesc că au făcut vreun
progres moral: dovadă calitatea subțire a aproape tuturor
premiaților de astăzi. Tineri sau nu. În ceea ce privește
calitatea pe care o au poeții debutanți/ tineri de ieri și
calitatea pe care o au cei de astăzi, aceasta nu s-a
schimbat nicidecum în structura ei: și atunci, și acum,
calitatea lor se constituie din foarte puțini poeți buni și
din foarte mulți poeți minori. Singura deosebire ar fi
aceea că actuala libertate de expresie a înmulțit mai
mult poeții minori și i-a făcut, prin net și alte modalități
de comunicare, mult mai vizibili. Oricum, generalizarea
„toți poeții tineri” sau „toți poeții maturi sunt fără
valoare”, care se face adesea, este imprudentă.
(3). O altă problemă dezbătură de L.I. Stoiciu
este aceea a ignoranței de care „se bucură” poeții maturi
de astăzi în ochii, mintea, inima poeților tineri: „cei
debutați n-au auzit de cei consacrați, care-i premiază, nu
i-au citit, nu sunt interesați deloc de literatura scrisă
până la douămiiști (s.n.).” Motiv pentru care poetul
optzecist Stoiciu declară: „personal îi acuz pe profesorii
lor, «optzeciști» ca vârstă, de liceu sau universitari, de
ESEU

10. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
9
ruptura produsă, care nu i-au apropiat de literatura
română contemporană”; adică de literatura optzecistă.
Acestea fiind zise, ne putem aminti de tinerii
poeți optzeciști, care la vremea lor nu se sfiau
nicidecum să nege valoarea poeziei șaizeciste sau
șaptezeciste contemporane lor. Cel puțin L.I. Stoiciu
declara nu de mult (în articolul Despre poezie, azi. La
români, din revista Argeș, nr. 8/2016): „am scris în «stil
optzecist», reacționând radical la poezia
«șaptezeciștilor»”. Și, în continuare, poetul optzecist
Stoiciu ne asigură (în același articol) de faptul că „până
la optzeciști poezia era uzată de calofilie, de metafore și
locuri comune, uniformizată”, în timp ce, situată la
polul valoric opus, „paradigma optzecistă e un capitol
important în istoria poeziei române.” Așadar, conform
lui Stoiciu, toată poezia de „până la optzeciști”, adică
poezia șaptezecistă, șaizecistă, poezia contemporană lui
Arghezi, Bacovia, Blaga și lui Eminescu, cu tot cu
acești poeți, „era uzată de calofilie, de metafore și locuri
comune, uniformizată”… Noroc cu intrarea în lume a
poeziei optzeciste, care a pus lucrurile la punct,
restabilind valoarea poeziei naționale.
După această fixare de către Stoiciu a tabloului
poetic românesc modern, ne putem întreba: dacă nici
poetul optzecist Stoiciu nu a luat în brațe poezia
„șaptezeciștilor” sau poezia de „până la optzeciști”, care
„era uzată de calofilie, de metafore și locuri comune,
uniformizată”…, de ce le mai recomandă el azi
douămiiștilor să citească și să asimileze poezia
contemporană, adică poezia optzecistă? Și de ce îi mai
ceartă el pe profesorii care nu i-au obligat pe poeții
douămiiști să prindă spiritul poeziei optzeciste? Cât
despre spiritul poeziei de „până la optzeciști”, adică al
poeziei lui Arghezi, Bacovia, Blaga și a lui Eminescu,
acesta pesemne că nu contează pentru Stoiciu.
(4). L.I. Stoiciu deplânge de-a lungul întregului
său articol starea deplorabilă a poeziei tinere de astăzi,
deși aprecierile la grămadă ale oricărei poezii, tinere sau
mature, spun eu, sunt riscante. Dar să urmărim ce
declară Stoiciu despre propria poezie în interesanta
revistă Expres cultural (nr. 3, martie 2017), unde are
rubrică permanentă:
„N-am nicio rețetă de «carte bună». Personal, mă
dau cu capul de pereți să găsesc o «formulă de carte».
Am tot mărturisit: eu scriu spontan și scriu numai pentru
sertar, de aceea nu am nicio presiune atunci când scriu,
scriu slab, cel mai adesea mă repet exasperant, rar pot să
aleg un poem bun, care să fi rezistat în timp. Pentru o
carte, normal că dau buzna peste poemele din sertar
(…), le recitesc și constat că e dezastru, n-am ce să pun
deoparte… În această situație sunt și azi, motiv să intru
în depresie. Ratez apariția unui nou volum de versuri.
(…). Totuși, am 67 de ani, poate e cazul să pun uneltele
în cui, dacă în sertar am numai maculatură. Sufăr enorm
că am pierdut vremea scriind versuri care nu-mi mai
spun nimic la recitire.”
Dacă Stoiciu scrie atât de slab, după cum declară
aici, cum mai poate aprecia el calitatea poeziei tinere?
Este el un evaluator competent care să evalueze poezia
altora?
Peste asta, ar fi de observat că acești tineri,
premiați azi la marile concursuri și făcuți membri ai
USR, vor fi scriitorii de mâine, mai precis vor fi acei
scriitori care se vor afla la putere în literatura română,
care vor decide alte minunate premii și care vor fi,
desigur, în conducerea Uniunii. Și care vor scrie
probabil, la rândul lor, pamflete împotriva poeziei
tinere…
poem cu revenire
- versul acesta simplu
cu toată încărcătura lui inefabilă
mă știe pe de rost
și în timp ce îl transcriu
în joacă, cu degetul
în praful fin de pe geam
el mă recită -
fostul copil intră în casa bunicilor
cu sfiala vârstei și a bunei-cuviințe
deschide ușa camerei lui
(așa i-a rămas întipărit în minte
că aceasta-i camera lui
cum, de altfel, era și a fraților
sau a verilor lui)
o deschide ușor
de parcă să nu deranjeze somnul
instalat aici sub praful fin
...știe că pe peretele-acela
sub pânza îngroșată de păianjen
se află fotografia lor, a bunicilor
îngălbenită/ ștearsă de vreme
...cu o rază de lumină luată
din fereastra abia deschisă
și cu umezeala din ochii lui
trage cortina pânzei de păianjen
de o parte și de alta a ramei
precum perdelele la fereastră
cu unghi îndreptat spre cer
și așteaptă să apară din fotografie
zâmbetul – acel zâmbet
care nu se poate uita
Nicolai TĂICUȚU

11. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
10
Leons BRIEDIS
Nu stie nimenea
nu ştie nimenea
ce se ascunde în urma cuvântului
căci cuvintele tac
şi nu-şi destănuie tainele sale
cum e cuvântul „Iubire”
care ar părea să-ţi spună
că ai întâlnit pe toată viaţa
Femeia
dar la cumpăna vieţii
vezi cat de fragil este corpul lui
care curgând prin Dumnezeu,
se preface în rândunică
pe cerul proaspăt din zori
Loc de trai
De copil visam să locuiesc
pe inelul din Saturn
De tânăr vroiam să locuiesc
în metropolii ca în centrul lumii
La maturitatea visam sa trăiesc
pe ţărmul mării în cea mai mare solitudine
Şi doar acum nu mai visez
ci trăiesc cu toate visele-n pace
Profetul
un măslin şi-a întins
ramurile de-argint
peste sclipirea unei mlaştini
din pustiu
Silogismul singurătăţii
Viaţa nici când nu-ţi explică
viaţa nici când nimic nu-ţi explică
nici chiar lucrurile cele mai explicite
de parcă s-a născut din adâncuri de singurătate
pentru a-ţi adânci singurătăţile tale
de parcă singurătatea este
mai veche decât lumea şi viaţa
de parcă s-ar fi născut
înaintea lor
Citatul lui Dumnezeu
sunt, Doamne, citatul tău
care fie din haos
sau greseală
ai uitat de numele meu
lansându-mă-n lume
cu capul în jos,
sunt revoltat
iar tu îmi surâzi scuzându-te:
„aşa suntem noi --
iresponsabili pe Om”
Deziluzie
Dumnezeu nu mai spune nimic
a renuţat la vorbe
de dragul faptelor noastre
(ah, ce progres ar fi fost
dacă am fi înaintat numai prin vorbele lui!)
Sclipire
când mă ating de cuvânt
o sclipire suspină
în mine – adânc
Înţelepciune primordială
Sunt o filă ruptă
din veşnicie
pe acest tărâm
veşnic nearat, nesemănat,
necultivat de poezie
(patrie, moşie, împărăţie de poezie
în care trăiesc tot mai adânc)
patrie, moşie, poezie
unde mă simt
în siguranţă şi statornicie
căci şi eu, Doamne, sunt
o filă ruptă din veşnicie
Maria – tu eşti slava acestui pământ
Tu eşti aerul pe care-l cânt şi-l respir
înaltul cerului

12. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
11
pentru care toate-nfloresc
Tu eşti această putere
ce nu-mi aparţine
dar pe care peste tot o împărtăşesc
cu izul poaspăt de pâine
Şi gestul tău
lunecă pe glie
la fel de tulburător
şi de neîmplinit –
Marie –
ca slava acestui pământ
cuvintele
I
În cel mai singuratec punct
ajuns-am al singurătăţii mele
unde nici singurătatea
nu poate s-ajungă
II
taci
şi vei spune totul:
căci toţi putea-vor vorbi
prin tine cu tine însuţi
III
Ce fericire e
să-l asculţi
pe cel carele
eşti Tu!
Traducere de
Maria Briedis -Macovei
DEPĂRTARE. STRĂINUL DINTR-UN TABLOU
Te admiram îndelung –
Erai străinul din tabloul cu rama aurie
Părea că ții în mână o scoică vie
Depărtarea îți rosese coastele, unghiile, maxilarul
Mușchii tăi erau îngenunchiați de dorul infam
ce te legase de un zid
Ce aș mai fi putut face?
Cum aș fi trecut peste valurile întomnate ca să ajung până
la tine?
Toate îmbrățișările au pierit
Pe rama tabloului stătea înghesuit verdele ochilor tăi
Doar verdele...
CUȚITUL DE ARGINT
Am tăiat în inima ta o fereastră –
de atunci privesc zilnic peisaje diverse
pictate în roz și în gri de gândurile tale
în poligonul unde toate gloanțele trec
pe lângă speranțele albite de așteptare
cuțitul de argint s-a înfipt adânc
tu nu sufereai: iubirea îți dădea noi puteri
eu îți bandajam rănile
socotind că
fereastra aceea albastră era a mea...
cuțitul s-a pierdut într-un loc tainic ce îmi aparținea
din ziua când argintul viu te atinsese
erai al meu
sângele gâlgâia tânăr
numai eu am tăiat o fereastră albastră în inima ta
La apus cuțitul desenase perfid
o pată sângerie
era fereastra prin care eu admiram priveliști minunate
conturate cu grijă de sufletul tău fremătând
mă bucuram de clipele petrecute împreună
iubind mai mult cuțitul
din mâna mea obosită
timpul a fost făcut fărâmițe și -
dăruindu-ți cuțitul acela -
mă muncesc să pictez cu râvnă ramele
potrivite pentru fereastra din inima ta
unde s-a înfipt adânc
iubirea răsărită ca o buruiană
din primul nostru sărut
s-a născut amintirea
Camelia Manuela SAVA

13. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
12
Povești de călătorie
Doina CERNICA
Despre tăcere în Praga de Aur
Un basm care m-a înfricoșat în copilăria ciclului
primar a fost „Omul de piatră” al lui Nicolae Filimon.
Cu siguranță, dăruindu-mi această „culegere din
literatura noastră clasică” (ESPLA, București, 1958), cu
un făt-frumos și un cerb cu strălucitoare coarne de aur
pe copertă, părinții nu au bănuit ce groază aveam să
încerc când Afin, fratele de cruce al lui Dafin,
înfruntând legământul tăcerii impus de vântul de
primăvară, avea să împietrească progresiv, când Dafin și
Chiralina aveau să-i ia și să-i păstreze trupul-statuie în
odaia lor și când împreună își vor sacrifica pruncul abia
născut, scăldând stana în sângele lui, ca să-l readucă pe
Afin la viață. În ciuda sfârșitului fericit, cruzimea
basmului m-a păzit câțiva ani de tentația recitirii, până
când bibliografia școlară mi l-a adus în atenție pe
Nicolae Filimon, cu ansamblul creației sale. Atunci,
însă, poate dintr-un instinct de protejare al imaginației
de propriile închipuiri, gândul s-a mutat și a stăruit
asupra tăcerii lui Afin și de acolo asupra tăcerii în
general, a diversității și a valorilor ei, în acel soi de
meditație specific adolescenței, atât de frumos, de
cutezător tentată să înțeleagă lumea. Și poate irepetabil.
Cel puțin eu una nu am mai vorbit cu mine
însămi despre tăcere sau nu mai țin minte s-o fi făcut
până la întâlnirea cu Ioan Nepomuk, pe care îl privisem
de nenumărate ori, aproape tot de atâtea cât biserica
romano-catolică din centrul Sucevei, o clădire masivă și
elegantă din prima jumătate a secolului al XIX-lea,
adică de pe vremea Imperiului Austriac, când a și fost
închinată sfântului din Boemia. Abia după ce în piațeta
din fața bisericii a fost inaugurat monumentul dedicat
papei Ioan Paul al II-lea, în amintirea vizitei făcute în
urmă cu zece ani în România, fiind la data aceea
singurul existent într-un loc public din țara noastră,
m-am uitat cu luare aminte la firida din stânga intrării în
biserică. A fost ca și cum însuși suveranul pontif i-ar fi
reînnoit lumina, stăruind să-l cercetez îndeaproape.
Sculptat de C. Hofman din Cernăuți cu un crucifix în
brațe, ținut cu dulceața de care are parte pruncul divin la
pieptul maicii sale, cu ochii întorși înlăuntru spre zarea
ținuturilor cerești, Sfântul Ioan Nepomuk lasă să zboare
mute prin buzele întredeschise cuvintele poveștii sale.
Născut în 1320 la Nepomuk, urmează
universitatea la Praga, devine preot, ajunge vicar și
capătă faima meritată pentru evlavia, modestia,
milostivenia sa și pentru devotamentul și fermitatea
puse în apărarea drepturilor celor umili. O faimă foarte
mare, adică greu de suportat de curtenii regelui
Wenceslau. Acesta, cu urechea otrăvită de șoaptele lor
și încurajat de propria-i fire, îi cere să dea glas
confesiunii pe care i-o făcuse regina sub pecetea tainei
la spovedanie. Refuzul categoric al lui Ioan Nepomuk
este menținut și sub o tortură lungă, greu de suportat și
numai ca descriere. Până la urmă, cu limba smulsă,
aruncat de pe Podul Carol, dispare în apele Vltavei în
ajunul Înălțării Domnului. Noaptea, regina vede o
lumină fără seamăn plutind deasupra râului și i-o arată
soțului, întrebându-l ce ar putea să fie. Fără să-i
răspundă, cuprins de spaimă și căință, Wenceslau cere
să fie pescuit trupul martirului și înmormântat
creștinește în catedrala în care slujise ca preot. Peste mai
mult de trei secole, deshumat, este aflat cu limba intactă.
Limba care nu a vrut să trădeze secretul spovedaniei
este așezată într-un relicvar împodobit cu diamante, iar
șirul de minuni înfăptuite la mormântul său îl înalță pe
Ioan Nepomuk în rândul
sfinților, cu sărbătoarea
înscrisă în calendarul
romano-catolic la 20
martie.
Ca și istoria lui
Afin, și aceasta nu este
lipsită de cruzime și de
suferință. Dar una pentru că
fratele rupe tăcerea,
cealaltă pentru că preotul o
păstrează. Amândoi însă o

14. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
13
fac în numele onoarei. Și amândouă ne cer să luăm
aminte la tăcere și la onoare, ca la valori de care vremea
noastră flecară și nepăsătoare față de respectul de sine și
față de demnitatea seamănului se desparte cu
indiferență, înecându-ne drumul în ceață.
Sunt lucruri care mi-au apărut în minte în
dimineața de august a
primei întâlniri cu
Vltava la Praga, când
neașteptat m-am gândit
la sfântul care a preferat
tăcerea vieții. Poate
pentru că ne aflam în
Boemia, poate și pentru
că șirul ambarcațiunilor
întins de-a lungul
țărmului de vizavi era
străjuit de numeroase
lebede, care îi înstelau
valurile până la noi. Or
blagianul „mut ca o lebădă” a ajuns să facă parte
într-atât și din bagajul cultural al iubitorului de poezie,
încât nimeni nu poate să fie sigur că a auzit vreodată
glasul acestor splendide făpturi. După ce ne-am bucurat
o vreme de vederea lor, am urcat în obișnuita larmă
turistică a sezonului spre Prazky Hrad, Castelul din
Praga, cel mai vechi castel locuit și astăzi din lume, de
fapt un complex medieval de edificii atrăgătoare
arhitectonic, prin istorii și funcționalitatea
contemporană, între care și reședința președintelui
Cehiei. Am privit, am vizitat, am admirat cât am putut
de multe, dar cumva sub imperiul unei stări de
febrilitate. După ce am încercat să cuprindem tabloul
orașului din punctul cel mai prielnic, marcat cu inscriția
„classic panorama” pe gardul de fier forjat care îl
protejează pe privitor de pericolul alunecării pe coasta
abruptă a colinei, cel mai mult ne-am dorit să ajungem
la Catedrala Mitroplitană „Sf. Vitus”, mai exact a
Sfinților Vitus, Venceslau și Adalbert - Metropolitní
Katedrála Svatého Víta, Václava a Vojtěcha, ale cărei
turle susurau sub cerul albastru, dublat de o peliculă de
miere, o chemare pe cât de misterioasă, pe atât de
îmbietoare. De acolo, proiectată pe oglinzile depărtării,
promitea parcă o apropiere treptată, care să-ți îngăduie o
familiarizare lentă cu farmecul său. Dar nu a fost așa, a
țâșnit pur și simplu dintre zidurile, dintre palatele
Castelului, o lebădă căreia îi lipsește spațiul suficient ca
să-și ia zborul, dar nu ca să-și înalțe îndelung gâtul brun,
până ce ciocul și ochii de aur ajung în tării, în bolta
celestă. În cele șase sute de ani de lucru la construcția
sa, fiecare centimetru a concurat în broderie și
frumusețe cu cei de alături, contribuind major la
splendoarea ansamblului. Locaș al Arhiepiscopiei
Pragăi, loc de odihnă pentru rămășițele pământești ale
unora dintre sfânții protectori ai Boemiei, biserică a
încoronărilor, necropolă regală și imperială, galerie
rafinată de artă și seif al bijuteriilor coroanei - cu șapte
lacăte ale căror chei se află în grija a șapte persoane, una
fiind președintele țării -, Catedrala „Sf. Vitus” domină
nu numai capitala Cehiei, ci și amintirile milioanelor de
oameni care i-au trecut pragul, dacă nu cumva ea însăși
este pragul cioplit din visul profetic al reginei Libuse
despre întemeierea și gloria viitoare a orașului Praga.
Cu inevitabile regrete pentru atâtea renunțări,
între care popasul la vitraliile în stil Art Nouveau ale lui
Alfred Mucha închinate sfinților Chiril și Metodiu, am
ales, în măsura în care alegerile ne aparțin în totalitate,
monumentul funerar al Sfântului Ioan Nepomuk, o
remarcabilă lucrare de J. E. Ficher von Erlach, artist de
la începutul veacului al XVIII-lea, care a folosit pentru
omagierea tăcerii sale de aur 1680 kilograme de argint
provenind din Kutna Hora, de unde și prezența statuilor
de mineri lângă sarcofagul cu sfântul îngenuncheat în
vârful lui. O inscripție reia lapidar povestea atât de bine
cunoscută în întreaga Boemie: „Sub această lespede
zace trupul fericitului şi slăvitului făcător de minuni
Ioan Nepomuk, doctor, canonic al acestei biserici şi
duhovnic al reginei; care, deoarece a păstrat secretul
spovezii, a fost chinuit crunt şi apoi aruncat de pe podul
din Praga în râul Moldava, din porunca lui Venceslau al
IV-lea, regele Boemiei, în anul 1383”. Moldava,
Moldau fiind echivalentul german al Vltavei.
Am mai traversat ape peste poduri străjuite de
statui, dar Podul Carol, Karluv Most, care leagă Mala
Strana, al Castelului și al Catedralei, țărmul stâng al
râului, de celălalt celebru cartier istoric, Stare Mesto,
de pe țărmul drept, este fără egal. A fost ridicat la
mijlocul secolului al XIV-lea, începând din anul, luna,
ziua, ora și minutul calculate de astrologi, 1357, 9 iulie,
5,31, care alcătuiesc un triunghi magic de numere -
135797531 – menit să-l facă mai durabil ca timpul. Cu
turnuri impunătoare la un capăt și la celălalt, are 516
metri lungime și 10 metri lărgime și se sprijină pe 16
piloni. În amiaza scăldată de soarele puternic al lui
august, nouă ne-a apărut ca o scenă în aer liber,
deasupra valurilor, cu neobosite grupuri instrumentale,
cu artiști schițând portrete și peisaje la cerere, cu
artizani și vânzători de suveniruri, cu turiști filmând și
fotografiind fără încetare, cu privitori liniștiți și
meditativi, izolați în ei înșiși, în freamătul uman de la

15. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
14
picioarele sfinților și scenelor religioase în piatră.
Treizeci și șase, în piatră ca și podul, acesta însă cu
misterul vieții din gălbenușurile de ou puse în tencuiala
care a unit lespezile, au fost realizate de sculptori diferiți
în epoci diferite, fiecare cu talentul, inspirația și credința
sa. Fiecare cu istoria sa. Statuia Sfintei Lutgard de
Matthias Braun, datând din 1710, povestește cu
dramatism visul unei călugărițe oarbe, în care
Mântuitorul, crucificat, o lasă să-i atingă rănile. Grupul
fondatorilor cruciați ai ordinului trinitarian pentru
răscumpărarea creștinilor prizonieri de F. M. Brokoff,
din 1714, cu sfinții deasupra unei temnițe păzite de un
maur plictisit și de un câine mai milos decât stăpânul
său. Sfinții Chiril și Metodiu de Karel Dvorak, din 1938,
cau au adus cehilor nu numai creștinismul, ci și
alfabetul chirilic. Și tot așa mai departe, dar nu fără să
întârziem la monumentul Sfântului Ioan Nepomuk de
Matthias Rauchmüller, din 1683, cu crucifixul în brațe
și cu o pană lungă, de aripă amplă, lângă mâna dreaptă,
luminoasă ca și cele cinci stele care îi schițează aura. Pe
soclul sfântului ocrotitor al preoților, corăbierilor,
plutașilor, al morarilor, al podurilor și al celor care
păstrează o taină, scene cu martiriul și moartea sa.
Convingerea că atingerea lor îndepărtează răul pentru
un deceniu și asigură revenirea la Praga creează pe pod,
permanent, punctul maximei aglomerații și dă scenelor
strălucire prin necontenitetele atingeri umane.
Visătoare, Niadi mă așteaptă cu răbdare, până ce
izbutesc și eu să pun vârful degetelor pe povestea
sfântului din Boemia pe care îl știu de la Suceava.
Căderea serii ne găsește pe puntea unui vaporaș
lunecând pe Vltava. Praga de Aur este deasupra noastră,
adevăr și închipuire deopotrivă. În dreptul Podului
Carol, facem instinctiv un pas înapoi: o lumină blândă
se desprinde din structura sa întunecată, cade încet în
apă și când o atinge o lebădă se înalță în cea mai
muzicală și mai stranie dintre liniști. O liniște celestă.
Un plâns numit Iisus
Sunt ani și ani de când nimeni
nu a mai descheiat cămeși de in.
Rănile gem ca niște sâni pârguiți
nerăbdători să fie sărutați
de gura pruncului Iisus.
O geană de cer stă pitită la izvor.
Într-o cruce albă Maica Sfântă plânge.
Fierea e fierbinte. Somnul nădușit.
Viața-i vârf de lance înroșind suspin.
Feți nenăscuți urcă dealul în placente de nisip.
Vinul de pe masă se tranformă în sfinți.
E frig la priveghi. Și frig urlă-n oameni.
Lumina întârzie să răsară deși Soare-i mereu.
Binecuvântările se opresc la margini de drum
și așteaptă. Tot așteaptă pe cineva să-i treacă
pragul...
Sunt ani și ani de când viața se vinde
ca o curvă de lux fără să împărtășească
aceeași soartă ca Maria Magdalena.
Fericirea cea de toate zilele este o zbatere
între coapse mai subțiri sau mai pline.
Senzație de inutil pe care nici măcar
liniștea dinaintea gropii nu o poate salva.
Să speli cu hohote picioare trebuie
să cunoști prăbușirea în plâns.
Eroii se întorc cu fruntea în morminte.
Și oamenii care au mai rămas oameni fac la fel.
Plesnesc măceșii de rușine și apele se colorează-n
sânge.
O rădăcină de curcubeu se ascunde în pădure.
Bisericile spovedesc vrăbiile de pe turlă.
Căci n-are cine...N-are cine să mai
rupă pentru sărmani un codru de pâine
ori să îngenuncheze pentru o rugă.
Sunt ani și ani de când nimeni
ulciorul cu lacrimi nu l-a mai căutat.
Deși plânge iarba. Deși urlă mieii și caii
pădurea și vântul și cerul
și Tu, Doamne, te vezi tot mai puțin.
Sunt vieți cheltuite fără rost.
Sunt vieți care fug în fiecare zi
într-un altfel de plâns...
Mihaela AIONESEI

16. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
15
POESIS
LIRA 21
Mihaela GRECU-GEOAGIU
(Hunedoara)
adio
(...)
prietenii mei se întorc din cer
cu avionul ce ascunde în zbor tăișuri ascuțite de coasă
(îngerii nevăzători au dat bilete de călătorie
spre destinații pregătite să ucidă)
poarta cimitirului din copilărie
ferecată la ultima joacă de-a baba oarba cu moartea
se va deschide înainte ca soarele să-și anunțe
însângerarea
gropi renăscute vor hrăni oasele
spălate de ploile tulburi ale anotimpurilor
***
la capătul străzii cu genunchi scrijeliți
nucul plecat în lumea de neființe a arborilor
le strigă numele
Andrei zâmbește
scheletele oamenilor de zăpadă, morți de bătrânețe,
îl roagă să umple golul din stânga sternului
el așază pe rând un glob-inimă, un glob-plămân, un
glob-viață
…și privește spre groapă
Bogdan zâmbește
urcă zidul ce desparte timpul
în două case ce respiră dintr-o singură placentă
îl strigă pe tatăl meu ,,- Mișicăă”,
(uitând că s-a înălțat într-un foșnet de rază )
…și privește spre groapă
***
prietenii mei se întorc din pământul semănat cu aripi
în liniștea ce îngroapă cuvintele clopotelor
cu tălpi de nori aleargă prin albia fără maluri peștișorii
de aur,
nedorindu-și o ultimă dorință
spre piscul zilei înghețat din lacrimile mamei și ale
tatălui,
șoptindu-mi: ,, în următorul joc de-a baba oarba
ne vom ascunde mult mai bine de secundă,,
în iarbă crucile torc măduve prea scurte pentru coloana
infinitului .
tristețe
(Geta și Erik)
copiii escaladează munții unei lumi înzidite în aspirații,
mai înalte decât pomul din care pot să culeagă un măr
mai întunecate decât noaptea în care pot miji după
oameni de nea
mai inaccesibile decât un joc de-a moartea într-un castel
virtual,
neștiind că zmeii din poveștile neascultate până la capăt
aruncă din loc în loc câte-o creastă ascuțită,
altfel decât creioanele abandonate în culoarea copilăriei.
copiii măsoară adâncimea munților cu brațele îngerilor
după fiecare joc de-a zborul steagul din vârful
pământului
e tot mai aproape de tărâmul locuit de cavaleri înaripați
după fiecare treaptă sculptată în vânt
din tălpile îngreunate de dorul de-a alerga un râu
prin miezul verde al unui câmp de soare
cresc aripi albe și strălucitoare,
mai reci decât zăpada amestecată
cu oasele copacilor nerodiți, florilor nemângâiate,
păsărilor neascultate
după fiecare rostogolire spre neant
ochii jucăuși rotesc cerul ca pe-un glob de cristal
care a uitat să împlinească cel mai cutezător gând dăruit
de oamenii mari.
extrasenzorial
scoatem pietrele din glasul rănilor cu palmele
împreunate și le învățăm să zboare într-un trup nou
albindu-le
de zbuciumul eroilor îngropați în iarba nevăzută a păcii
cu arme mânuite de prieteni
de tremurul continuu al părinților uitați de viață
în colțul unde îngerul nu mai cunoaște cărarea, nu mai
rostește rugăciuni, nu mai îmbrățișează cu lumină,
de umbrele adâncite în lacrimă pe obrajii copiilor
înfrigurați, înfometați, întristați

17. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
16
de ochii bolnavilor încrezători în spitalele rămase fără
doza de sânge
de dragostea neauzită în pântec, nerostită în copilărie,
trădată în adolescență, pierdută la bătrânețe,
de limbile legate din prea multă poftă de a stăpâni
grâul, apa și gândurile
oamenilor, oamenilor, oamenilor
… într-un trup nou aud pietrele rotunjindu-se din
măduva crucilor.
portretul unui dor
nopțile deschid o floare de lotus
din sunetul unei pietre de apă
stele desfrunzite de întuneric
leapădă apusul
printre coroanele tăcute ale arțarilor
gândul nu mai vibrează în umbrele scunde ale inimilor
pasărea nu-și mai cercuiește din zbor un cuib
… doar brațele unui dor
așteaptă în luminiș cerul unui copil de senin
intro
lipesc urechea de plânsul mamei
dincolo de pântec
glasul săbiilor
taie mugurii albi ce înalță-n soare iubirea
sufletul se naște în ape curate?!
un murmur de lacrimă
limpezește pietre ascuțite de oameni
în inimi nenăscute de păsări
umbre întunecate
sucombă sub maluri senine
aripi târzii ating surâsul unui cer
mărturisire
oamenii care țineau în palmă inima
erau aceiași care zideau nopți în sufletul
înfometat desculț însetat
oamenii care luminau în piept un flutur
erau aceiași care stingeau în cer câte-o stea
până ce zborul cădea desfrunzit de lumină
oamenii care ascultau zbuciumul gândurilor
erau aceiași care zdrobeau rotulele
neștiind că tălpile aveau ochi de umblat
oamenii care mâncau la masă din azimă
erau aceiași care vindeau dragostea
pentru treizeci de arginți
oamenii erau aceiași pe care îi iubeam
Maria GRĂDINARU
Volum de debut: „Visul crisalidei”, Editura Ars Longa
(2014)
Al doilea volum de versuri: „Triplu sec”, Art Book
(2016)
rutină
nu ştiu cum e la tine
dar eu mor de câteva ori pe zi
ori mă bucur prea mult
ori mă împiedic de vreo tristețe
un ,,hopa-mitică”
într-o viață prea scurtă
pentru o poezie
fericirii
mi-ar fi plăcut să fii atât de curajoasă
încât să renunţi la efemeritate de dragul meu
mi-ar fi plăcut să fii atât de curajoasă
încât să nu fii nevoită să minţi
mi-ar fi plăcut să fiu atât de curajoasă
încât să te pot citi pe îndelete
sufletului meu
de-ai fi rămas o utopie
o simplă zbatere în lut
ce drum senin prin poezie
aş fi avut

18. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
17
Any TUDORAN
„Mi-am început activitatea literară în cadrul cenaclului
Lira21 sub îndrumarea Cristinei Ștefan, fondatoarea și
sufletul acestui proiect deosebit, care va rămâne un
reper pentru mulți poeți deveniți azi cunoscuți
în diferite publicații literare”.
mi-au căzut nasturii de la cuvinte
din memoria colectivă am reținut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
și am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte
nu mai rețin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor…
ultimul faliment sentimental
când te-am văzut ultima dată
purtai colțul zilei pe umăr ca un trofeu
din ultimul faliment sentimental
căzut victorios sub fustele unui trecut prematur
ploua la orgă cânta un naist cam beat
mâinile escaladau munții insomniei în vârful degetelor
pe versantul sudic al respirației
țineai strâns în brațe tăcerile mele
obosite de atâtea plecări și sosiri
habar nu ai cât ți-am iubit urechea aia afonă
sensibilă la cuvinte de alint
pisica lui Schrodinger
trăiesc într-un cuptor universal
aștept precum pisica lui schrödinger
să spargă cineva flaconul cu otravă
sper într-o dematerializare ușoară
să-mi fâlfâie suflul decapitat
ca un steag de ziua națională
pe cupola primăriei din eden
nu chemați popii să-mi cânte prohodul
mă plictisesc de moarte
cântecele bisericești lălăite de cantor
mai bine înregistrarea de pe youtube
”Amazing Grace”
să-mi plâng inmormântarea
cu sughițuri ușoare
de pomană vreau doar o cafea și o țigară
pe cea mai înaltă terasă umbrită de toamnă
să-mi fie tranziția mai lină…
la bodega din colț
cuvintele cad amețite sub masă
obosite de agitația inutilă a zilei
câțiva vârstnici
înnoadă amintiri într-un colț de batistă
conștienți că adună firimituri
pentru un drum fără întoarcere
doar o bufniță abuzată de plictiseală
moțăie liniștită pe creangă
după un orgasm decent
petrecut în ultima pădure virgină...
***
mama a plecat să spele podeaua cerului
pentru rugăciunea de dimineață
să ude florile raiului și poteca
pe care ne așteaptă când
va veni vremea...
uneori ne privește blând
prin ochii unui porumbel plăpând
insula
aș putea să-ți descriu peisaje ireale
să disloc ploi torențiale din indii
peste canicula verii
să topesc frământările unui timp
infestat de politici incendiare
dar efortul imaginar ar fi inutil
am îmbătrânit de prea multe ori
mă simt precum o draperie
abandonată într-un decor prăfuit
răscolesc în maldărul trecutului
ca-n magazinul de solduri
dintr-o stațiune marină cu ștaif
azi reneg toate vârstele
croite după tiparele vremii
sper să găsesc insula
unde cineva este veșnic acasă
ne primește cu ghirlande de flori
și felii de pepene galben
maidanul cu păpădii
am impresia că m-am reîncarnat degeaba
încă n-am reușit să-ți scriu

19. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
18
cea mai frumoasă poezie de dragoste
n-am asimilat formula în cuvinte
iar tu te-ai reîncarnat mereu
la mii de kilometri distanță
o singură dată ne-am sincronizat
când ne-am recunoscut instantaneu
pe un peron plin de soldați și câini
pașii ne-au purtat
spre aceeași cameră lugubră
atunci cenușa s-a amestecat
atât de intim încât
am hrănit o primăvară întreagă
maidanul cu păpădii
Luminița ZAHARIA
S-a născut pe 30 septembrie 1964, în Turnu
Măgurele, judeţul Teleorman; economist (A.S.E.
București, facultatea Finanțe-Contabilitate, 1988).
Debut publicistic cu versuri la ziarul Teleormanul
(1991) și, în volum, cu Lecţii de melancolie, Alexandria,
Ed. Teleormanul Liber (1997).
Volume publicate:
Lecţii de melancolie, Alexandria, Ed. Teleormanul
Liber (1997);
Singură prin Uchronia, Alexandria, Ed. Teleormanul
Liber (1999);
Fulgerul loveşte o singură dată, Alexandria, Ed.
Teleormanul Liber (2003);
Contraste, Bucureşti, Ed. Eminescu (2005);
Totul cîntă-n jurul meu!, Bucureşti, Ed. Eminescu
(2007);
Are mama două fete, Bucureşti, Ed. Eminescu (2008);
Băiatul cu cărţile, Bucureşti, Ed. Eminescu (2009)
Tu însămi, însuţi eu - dialoguri lirice, coautor Cristian
Ţîrlea, Ed. Editgraph, Buzău (2012)
Singularia tantum, Buzău, ed. Editgraph (2013)
Transcrierea fonetică a iubirii, Adjud, Ed. Armonii
culturale (2014)
Fantezii cu Mişu (proză scurtă), Adjud, Ed. Armonii
culturale (2015)
Luminiţa de la capătul tunelului, Râmnicu Sărat, ed.
Rafet, 2015, volum premiat în cadrul Festivalului
internaţional Titel Constantinescu
Călătorie de plăcere, Adjud, Ed. Armonii culturale
(2015)
Acronimele lui Pascal (proză scurtă), Bucureşti, Ed.
Semne (2015)
Acronimele lui Pascal (proză scurtă), reeditare,
Timişoara, Ed. Eurostampa (2016)
Yeti într-un bloc de gheață, București, ed. Astralis, 2017
Prezentă în numeroase antologii sau almanahuri literare.
carpe diem
e atât de obositor să trăiești clipa
clipă după clipă
la nesfârșit
fiecare clipă își cere dreptul la viața ta
te folosește te uzează
sindromul burn-out se instalează hoțește
ajungi să te târăști pe urmele bătătorite
ale clipelor trăite deja
nu s-a născut clipa
care să renunțe
să treacă pe lângă tine
să se trăiască singură, parazita de ea
învățați-mă să mă sustrag clipei
să n-o mai trăiesc
sau măcar
să n-o mai trăiesc până la capăt
în stilul meu
în stilul meu construiesc poezia
ca o Ană care-l zidește nepremeditat pe Manole
ca o cap-în-nori privind către drob
(cerul e muuult prea sus)
poezie naivă cu accente de inteligență spun unii
cu toane de copil răzgâiat
în stilul meu mă fac că trăiesc
ca și cum m-aș scrie posterității
ca și cum aici n-aș mai avea nimic de pierdut
în stilul meu mi se face dor și mă caut haotic
dar niciodată nu mă ajung
dezorientată cum sunt
(care e dreapta care e stânga
niciodată n-am priceput)
în stilul meu
mi-e bine când mi-e rău
mi-e rău când mi-e bine
în stilul meu adun cu greu

20. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
19
(colecționar înnăscut!)
ce-a mai rămas
din mine
stand-up comedy
stă în picioare comedia
e pedepsită c-a trișat
o lacrimă-i sclipea în ochiul stâng
când ne-am ciocnit la bal mascat
i-am auzit chiar inima bătând
și nu oricum – în ritm precipitat
era îndrăgostită, presupun
de jockerul prea îndelung blamat
că tot schimbau ocheade și bezele
că tot dansau un tango demodat
stă, mândră, în picioare, comedia
nu are chef de-autodenunțat
eu, pârâcioasa, nu regret nimic
prea mi-a furat mereu lozul din plic!
spor de rușine
înalți dregători de destine
vă rog, ocupați-vă azi și de mine
vin cu-o petiție-n băț – și vă cer
recunoașterea demnității pierdute
de a fi gunoier!
că-n fiecare zi strâng conștiincioasă gunoaie
le spăl cu apă imaculată de ploaie
le reciclez, salvez constant natura
de tot ce oamenii mânjesc cu gura
înjurăturile devin astfel alintări
cojile de suflet – praf de astre
și nu mă dau înapoi niciodată
de la puricatul greșalelor noastre!
pieptăn țepii aricești ai blazării
cu glasspapier frăgezesc suflețele
lipesc cu clei de oase cioburile visării
pun fracturi de gânduri în atele!
intențiilor bune pierdute pe drum
le ofer ochelari de soare
înlocuiesc sintagma care-pe-care
cu ia-să-vedem-cine-este-mai-bun!
nimic nu arunc, nimic nu distrug
nimic nu e ocolit de speranță
înalți dregători, onorată instanță
la mine nu ține
cu un amărât de spor de rușine
nu pot fi cumpărată pe pământ – nici în cer!
redați-mi doar demnitatea pierdută
de a fi gunoier!
Carmen Tania GRIGORE
Născută la 18 mai 1962, în Nehoiu, jud Buzău;
domiciliată în Brașov.
Scrie poezie de la 12-13ani, debut în 1977 prin premiul
1 la un concurs național de poezie pentru copii organizat
de revista „Cutezătorii”, sub egida poetului Mihai
Negulescu.
Cărți publicate:
Debut cu volumul Pulsul țărânii, poezie,
Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2009.
Proză:
Comoara din suflet - convorbiri cu Alexandra Wilson-
Noica, Ed Lorilav, august 2010.
Poezie:
Minutul de sinceritate - iunie 2011;
Un sezon cât o viață – aprilie 2012, Ed Editgraph,
Buzău
Secvențial/ Sequentially - ediţie bilingvă româno-
engleză, iunie 2017, Ed. Teocora, Buzău.
Membră a cenaclului literar on line „Lira 21”.
Membră Liga scriitorilor români, filiala Brașov, din
iulie 2010.
o variantă de iubire
te aștept lângă piatra încinsă
mi-a spus Umbra
și a intrat în pielea unui
bărbat grăbit spre niciunde
ca argument mi-a zornăit
o legătură de chei monogramate
un gest inutil
oricum nu mai culeg de mult
promisiuni ofilite
am adunat atâtea absențe

21. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
20
încât moartea mă invidiază
și îmi calcă pe urme
dar
numai aplecându-se deasupra inimii
îmi poate fura singurătatea
o nouă provocare
repausul devine amenințător
felin și demonic
așteptarea iată-
nu mai e de mult așteptare
este un hiat
între două promisiuni
când mă detașez de cuvinte
un înger mă poartă în lesă
nu-mi rămâne decât
să inventez
un model de capcană
pe care să o las
în spațiul dintre amintiri
un fel de marsupiu devorator
o nouă provocare
a stării de supraviețuire.
glorie neamului meu
din munți se revarsă
lava unei gestații
cu termen depășit
durerea e vizuală
și iată
se întețește
suflul fierbinte
al adâncului
expulzând un pământ
care iese cu strigătul
în afara legii
un pământ
care-și ține
patria strânsă la piept
și sângerează
ca un robinet
uitat deschis
glorie celor fără limite
în rugăciune
ca și cum
cuvintele nici nu au fost
întrebuințate
ca și cum
inima lor
a fost întoarsă pe dos
și scuturată
de toate păcatele
știute și neștiute
înveșnicindu-le neamul
poveste
înțeleg povestea
în sfârșit
pot recunoaște acum
bărbatul furibund
privirea aceea din
fereastra acuzatoare
cu frunze el gesticula disperat
chinuit de cuvânt
iar sângele îi curgea din degete
într-o cenușă devoratoare
înțeleg acum
nu-și putea aduna
pumnul pierdut
în iceberguri
sparte de trădare.
PARTIDĂ PIERDUTĂ
şi de m-am umilit pân' la turbare
cine-mi va da-napoi steaua din frunte?
doar Parsifal să-mi pună întrebare
s-aduc Graalul regelui din munte
şi de-am răbdat ruşine-ndurerată
ce magi văzut-ai că se-ndreapt' spre mine?
mistică stea pe cer nu se arată
s-au stins în cer plodirile divine
deci am pierdut partida vieţii mele
căutări zadarnic tot vânez în zare:
poţi doar spori avutul celui care are
coroană nu s-aprinde-n tinichele…
…dar dincolo? – schimba-vom sorţi şi cruguri
sau – vâlvătăi – vom arde-n alte ruguri?
Adrian BOTEZ

22. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
21
Mihaela MALEA STROE
Verigheta
Și tot tanti Tatiana o povățuia să scoată verigheta
de pe deget, să n-o mai poarte, că așa îl ține legat de
lumea asta pe cel plecat și nu e bine. Nici pentru el, nici
pentru ea.
Recitesc ce-am scris cândva. „Tanti Tatiana o
povățuia pe Bogdana”. Adică pe mine, cea din carte și
din afara cărții. Și-mi amintesc bine nu doar spusele
vecinei Tatiana. Bătrâna mă sfătuia, cu voce oraculară,
în numele unor credințe străvechi sau al unor superstiții
izvorâte din adâncul uitat al vremii. Scoaterea verighetei
ar fi însemnat „dezlegare” pentru amândoi întru
continuarea drumurilor noastre, fiecare în lumea lui. Ar
fi însemnat ieșire din cercul legământului „până când
moartea ne va despărți”. Sau sfatul ei venea în numele
unui bun-simț ancestral, care se întâlnește, iată, cu ce-mi
recomanda Ilinca, de la tribuna psihologiei moderne.
Ilinca m-a certat, odată, când ne-am întâlnit în parcul
bisericii, că, după opt ani de la decesul lui Tudor, încă
purtam verigheta. Aveam să aflu, deși ea, delicată, nu
mi-a spus, că psihologii consideră „doliu patologic”
păstrarea verighetei mai mult de un an pe degetul
„jumătății” rămase în astă lume. Cu alte cuvinte, pentru
specialiști, e un indiciu că supraviețuitorul s-a cam
scrântit.
Tudor a plecat din astă lume fără verighetă. După
nuntă, după luna de miere, n-o prea purtase, rămăsese
într-o casetă. Socrii mi-au spus s-o las acolo, să le
rămână copiilor, iar pe inelarul lui Tudor „să punem o
verighetă ieftină, de argint sau de inox. Așa e bine, dacă
a fost însurat, să plece cu verighetă pe lumea cealaltă”.
S-a lăsat cu un strop de supărare la îngropăciune când
socrii au constat că nimeni, nici eu, nici rudele, nu se
îngrijise să cumpere verigheta-surogat.
Nu înțeleg: cine zăbovește pe-aici – să nu mai
poarte verighetă, iar cine pleacă s-o poarte pe veci?
Cum rămâne cu „legătura” de care zicea tanti Tatiana?
Bine măcar că aceia care pleacă nu mai au de-a face cu
interpretările și pisălogeala psihologilor.
Eu am purtat-o... Miruna m-a ghicit:
– Tu porți verigheta nu dintr-un fel de fidelitate
nesănătoasă, o porți ca să te apere de curtezani și de
avansuri nedorite. Ai făcut din verighetă un mesaj la
vedere că... nu ești disponibilă. De parcă, drăguță,
zodiile și scripturile din tăriile cerului ar ține cont de
mesajul tău.
Tot ea îmi prorocise, pe tonul cunoscut, de
preoteasă păgână, că „atunci când va veni vremea s-o
scoți de pe deget, vei ști. Îți va da un semn inima ta, sau
mintea ta, sau trupul tău, sau un vis pe trezie, sau chiar
cercul de aur de pe inelar... Atunci vei ști și orice
împotrivire va fi de prisos”.
Se cuvine să recunosc: s-a întâmplat întocmai. A
fost straniu. Terminasem de scris Prima carte –
credeam că asta-i tot, gata!, s-a încheiat – nici nu-i
spusesem pe-atunci „prima carte”, îi spusesem, simplu,
„Cazul Bogdana Serafim”, nebănuind că va veni și o
clipă a Cărții a doua..., deși Miruna mă avertizase că nu
pun punct istorisirii când vreau eu. Terminasem de scris,
făcusem rânduială prin casă, îmi reluasem, la birou,
traducerile-sarcină-de-serviciu... când, într-o noapte, mă
trezește din somn un fel de arsură pe inelar. Simțeam că
mă strânge, că mă arde verigheta. Am răsucit-o de
câteva ori pe deget, senzația a dispărut și am adormit
imediat. Peste zi – nimic! După câteva nopți... din nou!
Arsură, strânsoare – același remediu ca prima dată.
Dimineața verific dacă nu cumva mi s-au umflat
degetele. Nu. Totul pare în ordine, pot răsuci verigheta,
o pot scoate de pe deget și o pot pune înapoi cu ușurință,
epiderma e curată, fără iritații, fără escuamări, exclud o
cauză dermatologică. Însă, în următoarele trei nopți,
senzația se amplifică, nu mai cedează și nu mai pot
adormi. Musai să scot verigheta. O pun, bâjbâind, pe
măsuța de lângă pat, de unde o iau când mă trezesc și...
o port din nou, cât e ziua de lungă, fără nici o problemă.
N-o sun pe Miruna să-i spun ce pățesc, dar îi povestesc,
în puține cuvinte, Karinei, la birou, când trece să-mi
aducă un top de hârtie pentru xerox.
– Ți se umflă degetele peste noapte? mă întreabă.
– Habar n-am, îi răspund. Uneori, când trebăluiesc mult
sau când car sacoșe grele, se mai umflă în timpul zilei,
dar nu atât încât să fi simțit vreodată senzația asta care
mă tot trezește din somn.
Întrebarea ei îmi dă ideea să fac un experiment.
Vreme de șapte nopți, scot de cu seara verigheta, o las
pe măsuță, și pun pe deget, în locul ei, un inel de aur cu
safir, primit demult în dar de la mama, inel care are
exact aceeași dimensiune cu verigheta. Și... – ce să
vezi?! – somn de voie, până sună deșteptătorul!
Straniu, nu? Miruna ar spune, desigur, că e un
semn. Și că eu mă leg la ochi, mă încăpățânez să-l
reneg. Poate că asta fac, pentru că, iată, mă hotărăsc să
merg la bijutier. Îi cer doamnei (că o doamnă mă

23. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
22
primește zâmbind când intru la „Gold & Silver”,
bijuteria din cartier) să întindă puțin verigheta. Îi spun
că mă deranjează – așa i-am spus, „mă deranjează”, nu
mi-a venit a-i spune mă strânge, pentru că a văzut și
doamna cât de ușor a ieșit de pe inelar. Iar dacă i-aș fi
spus mă arde... probabil m-ar fi trimis la plimbare, sau...
la pompieri, sau ar fi sunat, prudent, la ambulanță.
– Uitați bonul, mâine e gata, puteți veni să o luați.
Încă o noapte liniștită, cu inelul de la mama pe
inelar. A doua zi, în drum de la birou spre casă, intru la
„Gold & Silver”, îmi recuperez verigheta și o pun direct
pe deget. Da, e chiar lejeră acum, aproape „joacă”. Să
vedem ce se întâmplă la noapte. Adorm. Nu trece mult
până când senzația care îmi frânge și înfrânge somnul
reapare, mai bogat: arsură, strânsoare, înțepături,
impresia că marginile verighetei au devenit tăioase. O
scot și o cercetez, la lumina veiozei, să văd dacă, în
urma „tratamentului” la care a supus-o „Gold & Silver”,
nu i s-au subțiat marginile până-ntr-atât încât să... Nu,
marginile sunt blânde. Oricum, predominantă în ce simt
eu e arsura. Oare ce-ar zice Ilinca? Oare ce-ar zice
Jung? Ce-ar zice Freud nu mă interesează, că dumnealui
nu prea știe să facă diferența subtilă între obsesie și
statornicie. Pe tanti Tatiana n-o pot întreba ce părere
are, că, în urmă cu doi ani (sau or fi deja trei?!), s-a
mutat, tăcută,... din moarte la viață. Probabil mi-ar
reproșa că n-am dat ascultare povețelor ei neștiințifice,
dar înțelepte.
I-am scris amănunțit lui Peter care mi-a răspuns
fără să fie prea mirat de întâmplare. „Cred că prietena ta
Miruna are dreptate. Să nu respingi, dragă Bogdana,
posibilitatea asta. Dă o șansă lucrurilor greu de înțeles și
tainelor să facă parte din viața ta.” Așa mi-a scris. Am
jonglat câteva săptămâni, purtând verigheta doar în
timpul zilei, ca să nu-mi mai smintească, în toiul nopții,
somnul. Într-o bună zi am pus-o la păstrare în casetă,
lângă verigheta lui Tudor. Am pus-o în casetă într-o
vineri. Pe când mijeau zorile cu ger și promoroacă ale
zilei de... An Nou pe stil vechi.
Asteroidul B-612
Moto:
„Toţi oamenii mari au fost cândva copii”
(Antoine de Saint-Exupéry)
Fără sfârşit pare deşertul acesta!
Nisipul se scurge printre degetele vântului
şi încăpăţânarea cactuşilor
se propteşte de trunchiul soarelui orb...
Singura margine e cea a nopţii.
singurul loc de odihnă lătratul şacalilor
în faţă foşnesc valurile mării de piatră
iar în urmă se scufundă un loc numit acasă...
Dar locul acele e tare demult şi tare departe!
Îl ştie doar şarpele galben...
Labirint în oglindă
Lumea e o oglindă în care ne rătăcim
sălbăticia şi urâţenia şi spaimele…
„De ce mai cauţi Minotaurul? - te întreb -
de ce mai destrami firul acela în urmă?
Priveşte-mi coarnele de aur!
Priveşte-mi ochii scufundaţi în mugetul
sticlos al mării! De ce mă mai cauţi? -
te întreb - de ce îţi mai cerşeşti
trupul sfârtecat? De ce îţi apleci capul,
resemnată, pe umărul tandru al aşteptării?”
Hai să fugim
Hai pune-mi lesa, sufletu-mi de câine
Să-mbătrânească-n viscol, sunt veacuri până mâine
Şi-avem atâta vreme, şi-atât de mult albastru,
Hai, leagă-mă cu lanţul de cel mai palid astru.
S-aud cum trece moartea prin mine milostivă,
Să mi se facă sete de-o tine primitivă...
Hai să fugim departe prin liniştea de piatră,
Şi s-auzim, în urmă, zăpezile cum latră.
Lucian MĂNĂILESCU

24. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
23
Mihaela BĂBUȘANU
„O prezenţă fizică mignonă, o adiere cu ochi
albaştri în care cerul se priveşte ca într-o oglindă; şi tot
ca cerul, nebănuitele dimensiuni ale acestuia se
oglindesc în sufletul Mihaelei.
Printr-o reacţie al(chimică), analizând realitatea
imediată, sufletul ei o sintetizează în preţioşi stropi
fulguranţi de poezie absolută: haiku.
Dar, însoţită de Mercur („cu Mercur în exil”- titlul
volumului de poezii publicat în 2015), frumosul sol al
zeilor, a lăsat exoticul haiku pentru versuri care
exprimă, mai pe larg, exilul din lumea satului, a
copilăriei şi a iubirii.
Se învăluie în singurătate, împrumutând de la zeu
încălţămintea cu aripi, coiful şi toiagul, călătoreşte până
la durere pendulând între lumea arhaică a satului Băbuşa
şi cotidianul urban cu accente neprietenoase.
Exilată şi înstrăinată, se repliază şi se adună pentru a
porni totul de la capăt.(„ nouă şi gata de un nou start”
(Jurnal).
Mihaela, ca poetă, are încă foarte multe meditaţii
strecurate prin versuri- vise- „seminţe ale gândului”
(Toamna) cu care ne va delecta:„sub tălpile goale nu
aveam pământ ci neuitare” (Vis de dimineaţă).
Noi nu avem decât să aşteptăm un nou volum de
poezie- meditaţie, plin de sensuri înrădăcinate în
grădinile Băbuşei natale”.
Cristina GEORGESCU
Negustorie
Am pus bani deoparte
să-mi cumpăr fericirea
care rătăceşte pretutindeni
dar care mie mi-apare doar în vis.
Astăzi mă plimb prin oraş
În speranţa că o voi găsi
Şi vom parafa înţelegerea,
Dar ea, nărăvaşă, aleargă galop
Ca într-o cursă hippie
Nelistată la casa de pariuri;
Am sa-i pun visului căpăstru.
În prezent
Nu-mi mai fac planuri de viitor,
adeseori nu-mi mai amintesc de trecut
şi nu mă mai satur de prezent;
şi nu înţeleg de ce toţi mă întreabă:
când ai de gând să faci copil?
prezentul s-a metamorfozat atât de mult
încât să semene a viitor?
Natal
În cerdacul verde
ascult respiraţia Băbuşii.
Străzile nefardate şi netunate,
faţadele neschimbate
de zeci de ani,
acelaşi colb plin de speranţă
-înecăcios pentru progres-
aceeaşi mireasmă de tei şi veşnicie
aceiaşi părinţi minunaţi
pe care tot ce îmi doresc
e să-i revăd şi mâine.
Fără tata
În ziua aceea de martie
iubite tată ai plecat
lăsând în urmă
o inimă frântă de durere,
multe îmbrăţişări fără răspuns
şi vorbe de alint nerostite
pe care mă rog să le mai aud
măcar în vis.
Să ştii dragă tăticule
că în inima mea mezină
acum pădurea noastră
e doar plină de uscături,
stejarul de la poartă
nu mai este la fel de verde şi umbros
şi după fiecare ploaie
niciodată nu mai răsare soarele.
Spre final
De la o vreme
Îţi iroseşti setea buzelor
Cu apă de ploaie,
Paşii tăi şovăielnici

25. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
24
Uită deseori drumul spre casă.
Ieri ai uitat pe noptieră
Albumul cu amintiri frumoase
Şi focul stins în sobă;
Iubirea noastră doar fum
Irosindu-se prin livada
cu meri.
Fantoma
Sufletu-mi rătăceşte neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte;
povara iubirii pierdute urcă anevoie
scările din lemn de brad.
Urmele paşilor lui s-au şters definitiv;
doar mirosul de vin cu scorţişoară
mă mai îmbată cu speranţă.
Am obosit
Am obosit să privesc calendarul
şi ceasul de perete cadou de nuntă,
sângele fierbinte s-a oprit din clocot
şi acum sufăr de extremităţi reci.
Am obosit să sper şi să cred,
vinul „frizante” nu-mi stârneşte decât furia…
chiar şi-o nebunie ar fi în zadar?
Zadarnic
În umbra gândului
încerc să-mi ascund
de ochii lumii
disperarea şi nefericirea.
Lista mea selectivă
abundă în cântece „de corason”,
care-mi zădărnicesc parcă
urma de rezistenţă,
iar un simplu „alo”
rostit de vocea aceea baritonală
îmi stârneşte hohote de plâns.
Doar mama, tata şi bunicul
Bruma înmiresmată hoinăreşte
prin grădina noastră din Dealu Boleacu.
Din coliba încropită de Mihăiţă
aud clar zborul îngerilor
spre ţările calde.
Sub desfrunzirea nucului din vie
se ţes noi amintiri
sub semnul mirării,
iar tata, mama şi bunicul,
singurii mei tovarăşi constanţi
mă veghează din cimitirul străbun.
Triptic
I
câtă
singurătate iubirea
cătând să închidă un cerc neştiut
un cerc pe care ţi-l închipui albastru apoi nesfârşit
transparent
II
câtă singurătate
iubirea la sfârşitul celei mai frumoase aduceri-
aminte
(dar ce înseamnă aici cuvântul ,, frumoasă” decât
mica disperare de a nu putea găsi
cuvântul potrivit )
III
câtă singurătate iubirea
şi câtă aducere-aminte spuneai – dar
câtă închipuire pentru a-ţi aminti
aici în marginea poemului
la masa de scris
Nădejdea şi spaima
când iubirea vine prea devreme
şi e doar gândul acesta plin
de nădejde şi spaimă – spaima
că am pus prea multă nădejde – Doamne
atât ne rămâne: nădejdea şi spaima.
sau când iubirea a venit prea devreme
şi nădejdea nu a avut timp să se-nfiripe
Paranteză
moartea asta
care nu mai sfârşeşte –
viaţa
care nu mai începe –
iubirea –
( poate că adevărul are un chip cum
noi avem un vis )
Dumitru PANĂ

26. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
25
Gheorghe DOBRE
ŞASE TEXTE DE BUZUNAR
*
Se descălţă grăbit şi-mi arătă pe piciorul stâng
ceva. – Ce-i asta? îl întreb nedumerit. – Nu ştiu. O vrei?
Şi mă privi preocupat. – Cred că n-am ce face cu ea,
încep eu retragerea. – Ce contează. O vrei, ia-o! Poftim,
nu se lasă el. – Ai dreptate. Totuşi, chiar aşa fără nici un
scop? – Nu fi idiot. E singurul lucru cu care n-ai ce face,
nici pe lumea asta, nici pe ailaltă. Nu mai găseşti aşa
ceva. – Bine, zic, fac târgul.
În tot acest timp, luna muşca lacomă din întuneric
şi lucrurile din jurul nostru şi de pe noi ţipau pe toate
tonurile oferindu-ne necesitatea lor de neînlocuit.
Ne-am despărţit fericiţi.
*
Individul se uita la televizor. La un meci de
fotbal. Era deţinutul propriului timp liber. Oaspeţii
marcau gol după gol. Omul nostru jubila. Uitase de
ţigări şi cafea. Ţipa. Urla. Corecta mişcările greşite ale
combatanţilor dând dezlănţuit din picioare. Din cap.
Gazdele dau un gol. Deziluzie. Cota entuziasmului
creşte însă din nou. Soţia-l părăsise de două săptămâni.
Copilul, la socri. Gol! Normator la cea mai mare şi mai
modernă şi mai toate celelalte întreprindere din oraş. De
fapt şi singura. Câştiga bine. Favoritul ratează. Ţigările.
Cafeaua. Înjurături. Gazdele reduc din handicap.
Extraordinar! EGALEAZĂ! Are o amantă care vrea să
se mute la el. O amână. Închide televizorul. Fumează.
Se gândeşte la o colegă de serviciu. Aia, da. Soneria.
Deschide. Un tânăr cu părul albit de un şoc emotiv
puternic intră în cameră. E timid. Speriat. Se prezintă.
„Eu sunt Trecutul dumneavoastră.” Individul nostru
scapă ţigara din mână. Se sprijină de perete. Îşi revine
într-o secundă şi-ncepe să ţipe scos din minţi: „Ieşi
afară! Afară! Afară!”
*
Omul nostru-şi sugea cu plăcere porţia lui de cer.
Întins în iarbă, cu faţa-n sus, ca-n toate povestirile
serioase scrise până la mine, omul nostru-şi sugea, cum
am mai spus, porţia lui de cer. Era, trebuie s-o
recunoaştem, o porţie cum probabil şi-un împărat şi-ar fi
dorit. Dar, dintr-un petec de cer apropiat, deodată,
deasupra omului nostru coborî o insectă uriaşă, care-l
avertiză elegant: „Acum te voi mânca negreşit!”
Şi l-a mâncat.
*
Nimerisem într-un oraş foarte viu. Străzile
mişunau de oameni, magazinele înfloreau peste tot,
circulaţia autovehiculelor se desfăşura fluent. O minune.
Dar, într-una dintre plimbările mele, am întâlnit o
situaţie care m-a nedumerit. Un om între două vârste, cu
faţa tot o rană, trecea printre ceilalţi, clătinându-se, şi
primea de la fiecare câte o palmă zdravănă. Numai în
faţă. Nu riposta, nu vorbea. Îşi vedea de drum. „Nu
credeam că sunteţi aşa de răi”, spuneam trecătorilor,
încercând să aflu despre ce este vorba. „Nici nu
suntem”, mi se răspundea invariabil. „Atunci de ce daţi
în el fără nici un pic de milă?” „D’aia! Oricum, va muri
peste două zile.” Omul, cu o figură îngrozitor de clară,
se clătina sub lovituri îndreptându-se spre casă.
*
Un loc liniştit. Doar obişnuita zumzăială a
restaurantului din orăşel şi lumina difuză, absorbită de
pluş, fum, perdele. Aici, toţi se cunosc, nu scapă nimeni
fără să salute sau să fie salutat. Consumatorii
discută-ntre ei pe deasupra meselor, punând la cale mici
afaceri, povestind întâmplări banale de peste zi sau,
forţând viitorul, îmblânzesc şi domină ziua următoare.
La un moment dat, pe uşă intră, clătinându-se, un tip
făcut parcă de noapte. Cu toate simţurile revoltate de
cine ştie ce amintire, se îndreaptă spre un chelner şi-l ia
de guler. Îl întreabă de foarte aproape: - Mă, tu ştii cine
sunt eu? Chelnerul, speriat şi derutat, apoi doar derutat,
răspunde că ştie. Omul nostru mânjit cu întuneric se
întoarce triumfător spre asistenţă: - Auziţi, cică ştie cine
sunt. Râde. Toată lumea studiază cu atenţie fundul
paharelor. – Nu ştii nimic, mai zise şi se puse pe râs. –
Nu eşti Cutare? întrebă chelnerul încercând să se
desfacă din strânsoarea celuilalt. – Nu sunt Cutare. Şi
chiar dacă aş fi, ce-ţi pasă ţie? – Păi, nu-mi pasă,
răspunse chelnerul. – Bine că nu-ţi pasă, mormăi distrat
omul nostru şi se topi în noapte. După acest incident,
perdelele au început din nou să absoarbă lumina şi

27. Spații culturale nr. 56, ian./febr. 2018
26
fumul acestui local liniştit, în care nimeni nu mai
spărsese un pahar de câţiva ani.
*
Femeia îşi dezlipi mâinile de pe caloriferul care
agoniza în spatele ei şi se repezi cu o nerăbdare slab
mascată către telefon. Primi probabil o veste neplăcută
care-i topi nerăbdarea într-o mască de ceară inertă. Şi de
calitatea a III-a. Parcă trecu un veac până ce receptorul
ajunse în furcă. Îşi făcu un ceai, privi pierdută pe un ziar
din care nu înţelese nimic, îşi aranjă cele câteva cărţi pe
care le avea într-o nouă ordine, ronţăi o grisină. Apoi se
aruncă din nou spre telefonul care ţârâia ca scos din
minţi. Probabil că la celălalt capăt era o prietenă, căci
femeia închise după vreo zece minute şi se îndreptă spre
calorifer vădit mulţumită. După ce se încălzi, privi spre
fereastră, convinsă că primăvara n-o să mai vină. O
zăpadă apoasă şi maculată era aruncată de colo-colo de
roţile maşinilor. Un câine jigărit se ţinea cu încăpăţânare
după un bătrânel asemănător, dar antipatic pentru că-l
ameninţa intermitent cu un baston preistoric. „ În oraşul
ăsta n-ai loc de câini şi de pensionari” – zise cu glas tare
femeia şi se apropie din nou de zeul care se zbârlea
zgomotos pe masă. În sfârşit, se destinse, se transformă
în pisică, îşi aranjă fusta, făcu o mie de alte gesturi care
spuneau că vorbea cu un bărbat. Dar nu cu unul
oarecare, ci chiar cu actualul. Închise. Îşi debranşă zeul
din marele circuit şi se puse pe aşteptat. Cred că şi-acum
aşteaptă.
OBIȘNUINȚĂ
O bătrână absurdă, babă cloanţă, nu mai iese din
casă trei zile la rând. Vecinii se alarmează. Nu mai are
cine să-i beştelească pe degeaba. Sparg uşa. Victima,
paralizată. Lângă pat. Moartă de foame. Spital. Vizite.
Mere. În sfârşit, vorbeşte. De rău. Normal. Beşteleşte.
Tot blocul se simte deodată fericit. Nespus de. Între
timp, copiii devin mai obraznici. Florile se ofilesc.
Nimeni nu observă. E vară. Vin meşteri. Cu altă gălăgie.
Reparaţii generale. Toată lumea-şi vede de treabă. Se
obişnuieşte.
ÎNTREBARE
Pe cerul unei zile din luna octombrie se ridică o
întrebare. Ea luă la nimereală pe cine prinse pe-aproape
şi-l sui la zece kilometri înălţime. Ca să-şi afle răspuns.
Şi nu-l află. Încăpăţânată, întrebarea noastră a repetat
faza de mai multe ori. Cred că n-a găsit răspunsul,
pentru că nici un intervievat nu s-a mai întors pe
pământ.
AUDIENȚA
Era cald. Îşi desfăcuse, fără să-şi dea seama, un
nasture de la cămaşă în timp ce zâmbea neîncrezător
spre tabloul din faţa lui. Încă nu era sigur că făcuse bine
venind aici. Şi-ntr-un asemenea moment. Se va verifica
în câteva minute. Oricum, exista cel puţin o şansă ca
acela din spatele uşii să-l ajute. N-ar fi fost cine ştie ce,
mai ales din partea unei asemenea puternice persoane.
Era un tablou datat 1956, plin de o veselie cam ciudată,
care curba nefiresc mulţimea de linii ce nu se adunau în
nici un fel. Probabil aşa se explica nuanţa zâmbetului.
Se auzi strigăt. Îşi aranjă ţinuta, îşi încheie nasturele,
trase mai mult aer în piept, ciocăni şi intră plin de
gravitate. Acum ori niciodată.
Dar în cameră nu se afla nimeni. Era o cameră
perfect goală.
MÂINILE
Pentru un caracter puternic este nevoie de lanţuri
groase. autocontrol permanent, adică. să ştii că poţi să
dai peste maluri oricând, să faci luciu de apă neagră,
mulţi kilometri, în stânga şi-n dreapta ta, dar să n-o faci.
te-ai ș./împrăştia-ntr-o veselă distrugere romantică.
talentat, domnilor, foarte talentat, aşa se spune tuturor
celor fără vreo şansă, ar fi construit un sistem, în orice
domeniu, de nedărâmat, dacă n-ar fi fost aşa de generos,
de balcanic, de... asta e, balcanic, prea balcanic... dar tu
habar n-ai dacă eşti sau nu un caracter puternic, stai prea
mult de vorbă cu tine şi n-ajungeţi la nici o concluzie,
dai când nu trebuie şi te melcizezi (ce cuvânt am
inventat!) exact când ai mai putea câştiga un pas, un
prieten, o idee, o femeie, o carte, un loc în autobuz sau
mai ştiu eu ce! exagerezi! da, acum caut firul, exagerez,
poate-l găsesc. dar se rupe repede, e fragil. firul. glande
năbădăioase. şi ăştia din jurul meu habar n-au ce
inconfort e-n mine. să-mi păstrez privirile-ntoarse-
nlăuntru, eu stau de vorbă cu mine, afară plouă urât şi,
în jurul cafelelor, mâini grăbite, mecanice, înţepenite de
frig se mişcă dizgraţios, inconştient. să privesc mâinile.
oricum, tipii n-or să rezolve nici o problemă. timp
pierdut. totuşi, sunt prietenii tăi. şi-altfel cum ţi-ai fi
petrecut această seară? unde? singur? la cârciumă? la
ea? ştiu şi ei că nu-i asculţi? mojic. aşa e. tot trece.
timpul. tot sunt printre ei şi mă simt în toate felurile,
numai generos nu. nu înţeleg, dai fără să aştepţi răsplata.
din egoism. nu te interesează reacţia celuilalt. şi ce dai?
treci peste astea, doar nu eşti Kafka, începe să te doară
capul. şi asta ar mai lipsi pe o aşa vreme. celălalt te
anchetează, îl tolerezi în tine, el e Toleratul, şi el îţi
face, ce? datoria, crede el, îşi plăteşte masă şi casă
anchetându-te. urâtă meserie! dă-i una peste bot şi fă-ţi
glasul auzit, la masă par prea puţini. prietenii tăi. dar îi
ascult, sunt atent, cunosc tot ce se discută. uşurel, de
altfel. e păcăleală, ştii că-i păcăleală, sub aburul cafelei
şi-al vorbelor se ascund conflicte puternice din care ar