Gestiunea financiar contabila 3 - Gestiunea investitiilor

3.1. Definire şi caracteristici
3.2. Tipologia investiţiilor
3.3. Conceptul de valoare financiară a timpului
3.4. Fluxurile monetare absorbite şi generate prin investiţii
3.5. Distribuţia temporală a fluxurilor. Tehnicile de actualizare şi capitalizare
3.6. Fundamentarea deciziilor de investiţii în mediu cert
3.7. Fundamentarea deciziilor de investiţii în mediu aleator.
Abordări statistico-matematice
3.8. Procedura de decizie în managementul investiţiilor

Cap. III. – Prezentare sinteticǎ
Ce se înţelege prin politica de investiţii a întreprinderii?
 Politica de investiţii a întreprinderii principala modalitate de a crea
sau de a distruge valoare, atât în cazul întreprinderilor cotate la
bursă, cât şi al întreprinderilor mici şi mijlocii.
 Impactul pe care realizarea unei investiţii îl are asupra ansamblului
întreprinderii justifică încadrarea politicii de investiţii în strategia
întreprinderii.

• Investiţii - Definire şi caracteristici
Definiţii:
Din punct de vedere economic:
 investiţia reprezintă realizarea sau achiziţia de capital fix, adică
acumularea de factori fizici, în principal de producţie şi
comercializare;
 aceste active industriale sau comerciale amplifică potenţialul
economic al întreprinderii şi contribuie la funcţionarea sa pe mai
multe cicluri de producţie sucesive.

Din punct de vedere financiar:
 investiţia reprezintǎ concretizarea deciziei de schimbare a unor
sume de bani, prezente şi certe, în procesul obţinerii unor active
imobilizate, achiziţionǎrii de active circulante sau financiare, din a
cǎror exploatare se estimeazǎ obţinerea unor venituri viitoare
superioare, nesigure şi probabile;
• Definire şi caracteristici

GESTIUNE FINANCIAR-CONTABILĂ
3. GESTIUNEA INVESTIŢIILOR ÎN STRATEGIA
FINANCIARǍ A ÎNTREPRINDERII

 Trǎsǎturi specifice investiţiilor:
 realizarea unei investiţii implicǎ transformarea capitalului din
forma bǎneascǎ în forma materialǎ, cu duratǎ de viaţǎ economicǎ
îndelungatǎ;
 prin darea în funcţiune a investiţiei se sperǎ obţinerea unor valori
mai mari decât cele investite, concretizate într-un surplus monetar;
 operaţiunile de realizare şi exploatare a investiţiei implicǎ
numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu rezultatelor aşteptate
din investiţii;

 realizarea unei investiţii presupune o imobilizare de resurse
financiare, al cǎror cost trebuie acoperit în viitor din rezultatele
sperate a fi obţinute ca urmare a exploatǎrii investiţiei;
 elementele care dau conţinut oricărei investiţii şi în baza cărora se
apreciază eficienţa proiectelor de investiţii sunt: cheltuielile pentru
investiţii (cheltuielile iniţiale), încasările nete (fluxurile de
lichidităţi), durata de viaţă economică şi valoarea reziduală a
investiţiei.

• Tipologia investiţiilor
În funcţie de strategia de dezvoltare a întreprinderii se deosebesc:
a) Investiţii interne (de creştere internǎ), pentru consolidarea activităţii de
producţie şi comercializare:
 reînnoirea maşinilor şi instalaţiilor;
 extinderea capacităţii de producţie;
 suplimentarea stocurilor;
 extinderea reţelelor de vânzare;
 investiţii în publicitate, lansarea de noi produse;
 promovarea tehnologiilor inovative, protecţia mediului etc.

•
Investiţiile interne corespund unei strategii defensive, de specializare
a producţiei şi de consolidare a poziţiei pe piaţa de desfacere a
bunurilor şi/sau serviciilor sale, fapt care implicǎ:
- eforturi investiţionale în cercetare-dezvoltare,
- modernizarea tehnologiilor de producţie,
- prefecţionarea pregǎtirii profesionale a personalului;

b) Investiţii externe (de creştere externǎ sau financiare) reprezentate de
plasamente de capital pentru creşterea participǎrii financiare la
formarea capitalurilor altor întreprinderi.
Investiţiile externe sunt expresia strategiilor ofensive, de
diversificare a activitǎţii, de implementare a noilor tehnologii, de
inserare pe piaţa mondială; sunt investiţii caracterizate prin niveluri
foarte ridicate de risc.

După natura lor se disting:
a) Investiţii materiale concretizate în:
 active imobilizate corporale (achiziţia, construcţia şi montajul unor
maşini, utilaje, mijloace de transport, imobile, terenuri);
 active circulante destinate modernizǎrii şi/sau creşterii activităţii
de producţie şi comercializare;
b) Investiţii imateriale în:
 brevete, licenţe, mărci, fond de comerţ, programe de cercetare,
programe informatice;
 calificarea şi specializarea personalului;
 publicitate şi reclamǎ;

c) Investiţii financiare reprezentate de achiziţiile de valori mobiliare, în
special acţiuni, pentru a controla alte societăţi şi pentru a exercita o
influenţă asupra managementului acestora.
În funcţie de obiectivul lor şi de raportul rentabilitate-risc:
a) Investiţii productive:
 de înlocuire a imobilizǎrilor complet depreciate în vederea
menţinerii capacităţii de producţie; rentabilitatea acestor investiţii
poate fi precis evaluată; ele implicǎ un risc scǎzut, iar creditele
bancare pentru aceste investiţii se pot obţine relativ uşor;

 investiţii de modernizare a imobilizǎrilor corporale în funcţiune
pentru creşterea productivităţii muncii; realizarea acestor investiţii
presupune un risc foarte redus ca urmare a unor corecţii neesenţiale în
tehnologia de producţie, a obţinerii condiţiilor avantajoase de
creditare, pentru cǎ rentabilitatea acestor investiţii prezintǎ un
oarecare grad de certitudine;

 investiţii de dezvoltare (de extindere) a unor capacitǎţi de producţie
deja existente sau a unor noi obiective de investiţii; există un risc
mai mare de rentabilizare a acestor investiţii, pentru cǎ realizarea
lor necesitǎ sume mai mari de capital, solicitǎ deschiderea spre noi
pieţe de aprovizionare, antrenează forţǎ de muncǎ suplimentarǎ etc;

b) Investiţii strategice:
 crearea unor filiale în strǎinǎtate;
 alianţe cu alte societăţi pentru a câştiga cote de piaţă;
 angajarea unor programe de cercetare ample;
 restructurarea şi modernizarea întregului proces de fabricaţie;
aceste investiţii presupun riscuri considerabile, ca urmare a extinderii activitǎţii în
noi zone geografice, tehnologice, comerciale şi pentru că angajează viitorul
întreprinderii;
aceste investiţii trebuie finanţate în mare parte din surse proprii de capital, creditorii
fiind mai reticenţi din cauza riscului ridicat şi a rentabilitǎţi puţin previzibile a
acestor investiţii;

c) Investiţii sociale au caracter obligatoriu, sunt impuse printr-o
reglementare de ordin public sau printr-un angajament negociat cu
salariaţii, precum:
 ameliorarea condiţiilor de muncă şi de securitate a muncii,
 programe de formare sau reconversie profesională,
 protecţia mediului;
investiţii ameliorază climatului social din întreprindere, însă,
rentabilitatea lor este indirectă şi nu poate fi evaluată decât în raport
cu contribuţia investiţiilor cu caracter social la alte proiecte cu
caracter productiv sau strategic.

Din perspectivǎ monetarǎ, a intrǎrilor şi ieşirilor de trezorerie pe care
le implicǎ realizarea investiţiilor:
a) Investiţii realizate printr-o singurǎ cheltuialǎ iniţialǎ şi o singurǎ
încasare la încheierea duratei investiţiei; este cazul unor investiţii în
agriculturǎ, construcţii sau al unor investiţii financiare;
b) Investiţii realizate printr-o singurǎ cheltuialǎ iniţialǎ, dar care
ocazioneazǎ încasǎri eşalonate pe durata de viaţǎ a investiţiei; este
cazul unor investiţii în echipamente industriale;

c) Investiţii care reclamǎ o cheltuire eşalonatǎ a capitalurilor iniţiale şi
degajǎ o singurǎ încasare la sfârşitul duratei investiţiei; un astfel de
exemplu îl reprezintǎ construirea unor ansambluri industriale şi
predarea lor „la cheie”;
d) Investiţii care se caracterizeazǎ prin intrǎri şi ieşiri eşalonate de
trezorerie pe durata de viaţǎ a investiţiei; este cazul majoritǎţii
investiţiilor industriale.

Din punct de vedere al importanţei lucrǎrilor pentru
realizarea investiţiei proiectate se pot deosebi:
a) Investiţii directe, care cuprind dotǎrile ce asigurǎ realizarea şi
exploatarea normalǎ a proiectului de investiţie prevǎzut;
b) Investiţii colaterale, care privesc obiective de investiţii şi dotǎrile
legate teritorial şi funcţional cu investiţia directǎ (de exemplu:
centrala termicǎ, reţelele de canalizare, reţeaua de electrificare
etc.);

c) Investiţii conexe, care se realizeazǎ în alte întreprinderi sau sectoare,
ca efect al investiţiilor directe, pe linia aprovizionǎrii, desfacerii sau
acoperirii cu utilitǎţi.
În funcţie de sursele de finanţare a proiectelor de investiţie existǎ:
a) Investiţii finanţate din resurse proprii (amortizare, dezinvestiţii,
profitul destinat reinvestirii, capital social atras prin emiterea şi
vânzarea de noi acţiuni);
b) Investiţii finanţate din resurse împrumutate, pe termen mediu şi
lung, inclusiv împrumutul obligatar şi creditul leasing;

c) Investiţii finanţate de la bugetul statului, care se înscriu şi în
programul economiei naţionale sau al unor ramuri ale economiei, ca
de exemplu:
 realizarea de centrale nuclearo-electrice,
 lucrǎri privind descoperirea şi exploatarea rezervelor de ţiţei şi gaze,
 lucrǎri de îmbunǎţǎţiri funciare;
 investiţii în lucrǎri de protecţie a mediului (staţii de epurare, împǎduriri,
amenajǎri de parcuri şi rezervaţii naturale),
 construcţii şi extinderi de metrou, cale feratǎ, poduri, construcţia de
aeroporturi, reţele pentru transportul în comun, canale navigabile;
 extinderea de porturi, diguri, dane etc.

 Timpul este unul dintre parametrii esenţiali ai deciziei de investiţie.
 În aprecierea eficienţei proiectelor de investiţie ţine seama de:
- decalajul temporal dintre fluxurile negative (cheltuielile pentru
investiţii) şi pozitive (fluxurile de lichidităţi generate de investiţie);
- incertitudine.
• Conceptul de valoare financiară a timpului

Poate timpul avea o valoare din punct de vedere financiar?
Motivaţiile care concură la explicarea valorii timpului în optică
financiară sunt:
 preferinţa pentru consumul prezent, mai degrabă decât pentru cel
viitor - în faţa alternativei consum astăzi - consum mâine, indivizii
renunţă la a cheltui astăzi când consumul de mâine este în măsură să
îi recompenseze pentru „răbdarea” demonstrată prin renunţarea la
consumul imediat;

 Inflaţia - creşterea nivelului preţurilor cauzează o pierdere a puterii de
cumpărare a banilor, adică ceea ce este posibil să se achiziţioneze
astăzi cu un euro va costa mai mult decât un euro mâine;
 Incertitudinea - există incertitudine în ceea ce priveşte încasarea
efectivă a fluxurilor financiare viitoare şi acesta este elementul care
determină preferinţa pentru disponibilitatea unei sume la momentul
prezent şi nu într-o perioadă viitoare.

Este posibil să cuantificăm valoarea financiară a timpului?
În teoria financiară valoarea financiară a timpului este cuantificată
prin rata dobânzii sau „recompensa” pentru renunţarea la consumul
imediat.
Rata dobânzii este alcătuită din:
 componenta reală - destinată să remunereze creşterea cantităţii de bunuri ce se
pot achiziţiona ca urmare a renunţării la consumul imediat ;
 componenta nominală - include pe lângă rata dobânzii nominale şi rata
inflaţiei;
 prima de risc - un „premiu” pentru riscul la care se expune cel care renunţă la
consumul imediat.

• Fluxurile monetare absorbite şi generate prin investiţii
Fluxurile absorbite (cash out flow) sau cheltuiala iniţiala reprezintă
mǎrimea netǎ a capitalului utilizat pentru a achiziţiona activele
necesare realizării proiectului:
- cheltuielile de achiziţie şi/sau construcţie a activelor, inclusiv
cheltuielile cu studiile, cercetările şi încercările care au legătură
directă cu proiectul, precum şi toate cheltuielile accesorii (onorarii,
redevenţe etc.);

- costul de oportunitate a activelor întreprinderii puse la dispoziţia
proiectului de investiţii (valoarea de înlocuire a acestor active, ca şi
cum ele s-ar procura din afara întreprinderii: terenuri, construcţii
aflate în proprietatea întreprinderii), care prin disponibilizarea lor
privează întreprinderea de unele încasări;

- cheltuielile de instalare şi montaj al echipamentelor noi, cheltuielile
pentru formarea şi specializarea personalului în vederea exploatării
acestora, cheltuielile administrative suplimentare, determinate de
punerea în funcţiune a investiţiei;
- creşterea nevoii de fond de rulment, având în vedere că, în
majoritatea cazurilor, investiţiile determină creşterea capacităţii de
producţie şi, implicit, sporirea stocurilor, a creanţelor şi datoriilor
comerciale.

Fluxurile generate de un proiect de investiţii (cash in flow) , numite
cash-flow disponibil, se determină pe baza informaţiilor oferite de
contul de profit şi pierdere previzional, redactat ca urmare a realizǎrii
noii investiţii.
 Cash-flow-ul disponibil remunerează investitorii dupǎ acoperirea
creşterii economice determinate de proiectul de investiţii.

1 Cifra de afaceri
2 Costurile variabile
3 Costurile fixe
4 Profitul brut din exploatare (1 - 2 - 3)
5 Impozitul pe profit
6 Profitul din exploatare după impozit (4 - 5)
7 Amortizarea
8 Cash-flow din exploatare (6 + 7)
9 Variaţia la sfârşitul anului a imobilizǎrilor
10 Variaţia nevoii de active circulante nete de datoriile de
exploatare
11 Cash-flow din investiţii sau creşterea economică (9 + 10)
12 Cash-flow disponibil (8 - 11)

 Cash-flow-ul disponibil:
- este independent de modul de finanţare ales;
- ignoră rambursarea capitalului, cheltuielile financiare şi
dividendele care remunerează „furnizorii” de capital;
- nu ţine seama de deduceri fiscale pe care le-ar putea determina
ultimele două elemente.
 Costul finanţării proiectului se regăseşte în rata de actualizare.

• Distribuţia temporală a fluxurilor. Tehnica de actualizare
 Rata de actualizare exprimă costul de oportunitate al proiectului de
investiţii - câştigul la care se renunţă investind într-o anumită
activitate în loc să se investească într-o altă activitate, caracterizată
printr-un nivel de risc şi incertitudine similare.
 Rata de actualizare este componentă a factorului de actualizare
care, aplicat fluxurilor de trezorerie viitoare, permite convertirea lor
în fluxuri prezente.

 Tehnica prin intermediul căreia fluxurile viitoare sunt convertite în
fluxuri prezente este numită actualizare.
 Se determină astfel valoarea actuală a intrărilor de trezorerie aşteptate
de-a lungul perioadelor viitoare de timp, utilă pentru analiza eficienţei
proiectelor de investiţii.
• Distribuţia temporală a fluxurilor. Tehnica de actualizare

• Fundamentarea deciziilor de investiţii în mediu cert
Insuficienţa resurselor financiare impune o atentă evaluare a
deciziilor de investiţii şi dezinvestiţii ale întreprinderii, prin analiza
raportului care se stabileşte între fluxurile de trezorerie absorbite şi
cele generate de oricare proiect de investiţii pe durata sa de viată.

Criterii de apreciere a proiectelor de investiţii:
1. criterii financiare:
 valoarea actualizată netă;
 indicele de profitabilitate actualizat;
 rata internă de rentabilitate;
 termenul de recuperare actualizat;
 valoarea economică adăugată;
 valoarea de piaţă adăugată.
2. criterii contabile:
 termenul de recuperare;
 rata rentabilităţii.

1. Criteriile financiare au concomitent în vedere:
 fluxurile monetare absorbite şi cele generate de investiţie;
 distribuţia temporală a fluxurilor;
 valoarea financiară a timpului.
Fluxurile trebuie să fie:
- monetare, nete de impozit,
- neafectate de cheltuielile financiare, deoarece rata de actualizare ţine seama de costul
resurselor financiare investite;
- comparabile, având în vedere distribuţia lor temporală;
- aferente investiţiilor realizate într-un mediul economic cert,
care nu antrenează variaţii ale randamentelor viitoare aşteptate.

    0
1
00
11
V I
r
VR
r
CF
IVAN n
n
n
t
t
t




 
valoarea actuală a cash-flow-urilor viitoare (Discounted
Cash Flow);
fluxurile anuale generate prin proiect (Cash Flow);
rata de actualizare (reprezintă costul renunţării la
lichiditatea imediată de către investitor);
valoarea reziduală;
duratei de viată a investiţiei;
cheltuiala iniţială pentru investiţie;
0V
tCF
r
nVR
a)Valoarea actualizată netă (Net Present Value): exprimă, în
unităţi monetare, câtă valoare s-ar crea ori s-ar distruge în
întreprindere dacă investiţia s-ar realiza.
t
0I

 Valoarea rezidualǎ este valoarea posibil de recuperat dupǎ
încheierea duratei de viată a investiţiei, când anumite active (terenuri,
construcţii, vehicule etc.) posedă încă o valoare:
     tnapnart ACnVIVpVR 1
preţul de revânzare a imobilizărilor la sfârşitul perioadei;
valoarea rămasă neamortizată a imobilizărilor ;
impozitul pe profit;
variaţia activelor circulante nete.
Valoarea reziduală poate fi chiar negativă când scoaterea din
funcţiune a unor active necesită cheltuieli suplimentare, cum ar
fi cheltuieli de dezmembrare, demontare.
rp
naV mna AIV  0
pI
tACn

VAN pozitiv → investiţia va fi aceptată pentru că va fi în măsură să
genereze o valoare adiţională (adăugată), care va permite pe lângă
recuperarea capitalului iniţal investit, remunerarea finanţatorilor
investiţiei (acoperirea costului capitalului), rămânând astfel resurse
pentru alte destinaţii.

VAN
r
r*=RIR
O
Crearea de valoare Distrugerea de valoare
Fig. nr. 1. VAN în funcţie de costul capitalului

 Cu cât costul capitalului investit este mai mare, cu atât valoarea
actualizată netă se diminuează, marcând scăderea eficienţei
proiectului de investiţii.
 VAN devine funcţie descrescătoare de costul capitalului.
 Rata de actualizare simbolizată semnifică cel mai mare cost la
care se poate procura capitalul (rata internă de rentabilitate), astfel
încât proiectul să fie eficient.
 VAN este condiţionată de alegerea corectă a ratei de actualizare; nu
se recomandă pentru compararea proiectelor de talie şi durată de
viaţă diferite.
r
RIRr 

b) Indicele de profitabilitate actualizat (Discounted Profitability Index)
(IPA): cuantifică eficienţa alocării resurselor monetare; numit şi rată
de îmbogăţire relativă exprimă câte unităţi monetare pot fi generate
la fiecare unitate monetară investită.
0
1
0
0 )1(
I
r
CF
I
V
IPA
n
t
t
t

 

 Un proiect va fi acceptat, când valoarea IPA va fi
superioară lui unu.

 când trebuie să se decidă între mai multe alternative de investiţii, acest criteriu este
utilizat pentru ierarhizarea proiectelor în ordinea descrescătoare a indicelui de
profitabilitate actualizat;
 acest criteriu favorizează proiectele de investiţii mici, în detrimentul celor mari;
 i se acordă o importanţă mai mare în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii şi a celor
din sectorul public, care nu au acces direct la piaţa financiară, iar dacă şi-au epuizat
autofinanţarea şi nu au capacitate de îndatorare trebuie să raţioneze în alegerea
proiectelor de investiţii în funcţie de criteriul eficienţei alocării resurselor (IPA).

c) Rata internă de rentabilitate (Internal Rate of Return)(RIR): numită şi
rata implicită reprezintă costul maxim acceptat pentru capitalul
investit, astfel încât proiectul să rămână eficient.
    0
1
00
11
0 I
RIR
VR
RIR
CF
IVVAN n
n
n
t
t
t




 

RIR este acea rată de actualizare care anulează VAN,
egalând valoarea actuală a fluxurilor de trezorerie viitoare
cu cheltuiala iniţială pentru investiţii.
RIR superioară costului capitalului investit, înseamnă că
proiectul generează valoare adiţională şi va fi aprobat pentru
realizare.

 în practică, este posibil să se găsească rate interne de rentabilitate
multiple pentru acelaşi proiect, dacă de-a lungul vieţii proiectului
există mai multe schimbări de semn ale cash-flow-urilor.
rr
VAN
O r1 r2r1 r2 r3 rr
VAN
O r1 r2r1 r2 r3
VAN
O
Fig. nr. 2. Rate interne de rentabilitate multiple

 calculul RIR se realizeazǎ manual, prin tatonǎri repetate cu valori
ale ratelor de rentabilitate care apropie tot mai mult cei doi termeni
ai egalitǎţii;
 vor fi selectate proiectele de investiţii a căror rată internă de
rentabilitate va fi superioră ratei medii a dobânzii.
d) Termenul de recuperare actualizat: ia în calcul numai fluxurile de
trezorerie actualizate aferente unei perioade ( ), în care suma
acestora devine egală cu cheltuiala iniţială pentru investiţii ( );
0I
T

 
 

T
t
t
t
r
CF
I
1
0
1
sunt considerare eficiente proiectele de investiţii
pentru care acoperirea din cash-flow-urile viitoare a
cheltuielii iniţiale se realizează într-un interval de
timp cât mai scurt (T= minim).

e) Valoarea economică adăugată (Economic Value Added) se determină
pentru fiecare an al duratei de viaţă a investiţiei, după modelul:
i
i
net
CCMP
C
R
EVA 






exp
 profitul din exploatare după impozitare (Net Operating
Profit After Taxes);
costul mediu ponderat al capitalului;
capitalul investit.
Valoarea economică adăugată (EVA) este pozitivă şi, deci,
întreprinderea crează valoare pentru acţionari dacă profitul
din exploatare după impozitare este mai mare decât
remunerarea aşteptată de finanţatori ( ).
CMP
netRexp
iC
iCCMP 

  

n
t
t
t
CMP
EVA
MVA
1 1
VAN IPA RIR EVA/MVA
< 0 < 1 < r < 0
= 0 = 1 = r = 0
> 0 > 1 > r > 0
Tabelul nr. 1. Relaţia existentă între criteriile financiare de evaluare a investiţiilor
f) Valoarea de piaţă adăugată (Market Value Added):

2. Criterii contabile de analiză a proiectelor de investiţii sunt
considerate:
 empirice şi tradiţionale;
 simple şi de relevanţă redusă pentru caracterul lor static, pentru că
nu iau în calcul distribuţia temporală a fluxurilor.
a) Termenul de recuperare a investiţiei (Payback Period) reflectă
perioada necesară pentru recuperarea sumei investite:
CF
I
Tr
0


Cu cât termenul de recuperare este mai îndelungat, cu atât investiţia
este mai riscantă şi există mai multă incertitudine în ceea ce priveşte
obţinerea fluxurilor pozitive viitoare.
Inconveniente:
 privilegiază lichiditatea în detrimentul rentabilităţii investiţiei (este
denumit şi criteriul lichidităţii), adică proiectele care generează fluxuri
de trezorerie importante, în primii ani de exploatare, sunt preferate
proiectelor care generează pe ansamblu fluxuri de trezorerie
semnificative, însă îndepărtate în timp;
 nu ia în considerare fluxurile de trezorerie generate după termenul
de recuperare a investiţiei

Se recomandă utilizarea lui pentru:
 investiţiile de modernizare ;
 investiţiile determinate de necesitatea respectării unor reglementări
(pentru asigurarea securităţii muncii, protecţia mediului, programele
de formare sau reconversie profesională etc.) care, de regulă, trebuie
puse în exploatare într-un termen scurt;
 a orienta decizia de alegere între proiecte de investiţii caracterizate
prin acelaşi nivel de rentabilitate.

b) Rata rentabilităţii (Accounting Rate of Return): recomandă să se
întreprindă acele iniţiative de investiţii care generează un randament
mediu contabil cel puţin egal cu cel pe care şi l-a propus drept
obiectiv de atins întreprinderea.
Rata rentabilităţii se poate calcula pentru fiecare an de exploatare a
investiţiei sau ca rată medie a rentabilităţii, intervenind la numitor
media aritmetică a rezultatelor nete sau a cash-flow-urilor anuale,
atunci când acestea variază în timp:
100
0

I
R
R net
r 100
0

I
CF
R n
r

Inconveniente:
 nu există intenţia de a exprima rezultatul net în funcţie de valoarea
financiară a timpului;
 nu ia în considerare riscul pe care îl implică realizarea proiectului de
investiţii şi nici costul capitalului investit, or un proiect generează
valoare adiţională numai dacă rentabilitatea lui este superioară
costului capitalului.

• Fundamentarea deciziilor de investiţii în mediu aleator
Criteriile concepute pentru a caracteriza eficienţa proiectelor de
investiţii într-un mediu cert nu ignoră existenţa riscului, însă nu îl
măsoară.
În mediu incert analiza deciziei de investiţii ia în calcul riscul ca
fluxurile viitoare de trezorerie sperate ca urmare a implementării unui
proiect de investiţii sǎ fie variabile, existând o anumită probabilitate
de producere a lor.
Se elaborează mai multe scenarii privind valorile (stările) posibile ale
cash-flow-urilor, iar probabilităţile care li se atribuie acestora reflectă
măsura în care acele scenarii se vor putea concretiza.

Pentru tratarea riscului asociat investiţiilor se utilizează abordările
statistico-matematice:
 abordarea medie-varianţă;
 abordarea bazată pe dominanta stohastică;
 analiza sensitivităţii;
 arborele de decizie;
 opţiunile reale;
 simularea Monte Carlo etc.

a) Abordarea medie-varianţă propune pentru măsurarea riscului şi a
randamentelor investiţiilor instrumente statistice:
 media ponderată (speranţa matematică) a cash-flow-urilor aşteptate;
 dispersia distribuţiei probabilităţilor în jurul valorii medii a cash-
flow-urilor;
 speranţa matematică a valorii actualizate nete.
Potrivit acestei abordări, o investiţie este cu atât mai riscantă cu cât
cash-flow-urile generate de investiţie sunt mai dispersate faţă de
medie.

b) Dominanta stohastică este un concept matematic prin care se
cuantifică aversiunea faţă de risc manifestată de decidentul care
trebuie să aleagă între două alternative de investiţii, caracterizate
prin aceleaşi valori actualizate nete sperate în raport cu probabilităţile
diferite asociate acestora;
va fi ales proiectul care asigură că pentru orice nivel al valorii
actualizate nete există cea mai redusă probabilitate de a se înregistra
valori inferioare celei sperate.

Problema se rezolvă printr-o reprezentare grafică, în care pe abscisă
sunt reprezentate valorile actualizate nete ale celor două proiecte (A
şi B) , iar pe ordonată probabilităţile cumulate.
FCPA (VAN)
FCPB (VAN)
VAN
FCP
Fig. nr. 4. Funcţiile cumulative de probabilitate ale proiectelor A şi B

Va domina stohastic, şi deci va fi preferat, proiectul B a cărui funcţie
cumulativă de probabilitate este situată mai la dreapta şi mai jos în
raport cu cea a proiectului A.
Se obsevă că pentru aceleaşi valori actualizate nete, în cazul
proiectului B, există probabilităţi mai mici ca valorile sperate să nu
se realizeze, decât în cazul proiectului A.

c) Analiza de senzitivitate (Sensitivity Analysis): constă în a efectua,
pentru acelaşi proiect, mai multe determinǎri ale valorii actualizate
nete, ca urmare a simulării modificării unor variabile critice:
 cererea potenţială pentru produsele/serviciile întreprinderii;
 cota de piaţă;
 preţul mediu de vânzare;
 costurile variabile unitare;
 necesarul de fond de rulment.
Simulările conduc la valori actualizate nete diferite, care pot evidenţia
anumite praguri de vulnerabilitate a proiectului de investiţii propus,
şi la modificarea diferitelor condiţii de investire.

d)Analiza arborelui de decizie (Decision Tree Analysis) aplicată în cazul proiectelor
complexe (multi-step), a căror implementare este:
- fragmentată în timp, în mai multe faze;
- incertă, în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie de ieşire şi de intrare;
- condiţionată de o serie de variabile externe sau cu caracter conjunctural.
 Analiza are ca obiectiv determinarea valorii actualizate nete globale a proiectului de
investiţii; implementarea proiectului se realizează atunci când valoarea actualizată
netă globală este pozitivă.

e)Simularea Monte Carlo este o analizǎ aprofundatǎ de senzitivitate,
care prin generarea repetată a unui număr suficient de scenarii
(combinaţii ale parametrilor cheie) determină, cu ajutorul
computerului, diferite valori actualizate nete sau rate interne de
rentabilitate.
Rezultatele simulării Monte Carlo permit cuantificarea valorii medii
aşteptate care se încadrează într-un anumit interval de variaţie.

f) Opţiunile reale introduc o nouă abordare în evaluarea proiectelor de
investiţie, în care:
 incertitudinea nu constituie o ameninţare, ci o sursă de oportunităţi
pentru crearea de valoare în întreprindere;
 managerul poate schimba în baza unor informaţii relevante profilul
unui proiect de investiţii pentru a obţine randamentul aşteptat;
 opţiunile managerului în legătură cu o investiţie sunt de aşteptare,
creştere, transfer, abandonare a iniţiativei de investiţie.

• Procedura de decizie în managementul investiţiilor
Fazele managementului proiectelor de investiţii sunt:
1. Generarea propunerii de proiect în funcţie de strategia întreprinderii, obiectivele
sale prioritare şi de constrângerile bugetare ale întreprinderii.
 Elaborarea unui studiu tehnico-economic referitor la dimensiunea investiţiei,
localizarea sa, termenul de realizare, nivelul de risc care include:
 schiţe, calcule tehnico-economice, memorii de fundamentare;
 programe care susţin necesitatea şi oportunitatea investiţiei ce va genera:
economii de costuri de producţie, creşterea productivităţii muncii şi a cifrei de
afaceri etc.

2. Evaluarea şi selectarea proiectului
 Elaborarea unui studiu financiar referitor la sursele capitalului investit, capacitatea
de plată a ratelor scadente şi a dobânzilor aferente, durata de viaţă a investiţiei,
fluxurile de lichidităţi nete aşteptate care presupune:
 documentaţia de deviz pe categorii de lucrări (săpături, fundaţii, construcţii,
instalaţii, montaj etc.) sau pe categorii de cheltuieli (studii şi cercetări, proiectare,
recrutarea personalului, deplasări de personal etc.).
 Elaborarea unui studiu de marketing pentru stabilirea pieţei de desfacere pentru
produsele/serviciile ce vor rezulta din exploatarea proiectului de investiţie.

3. Controlul şi urmărirea executării proiectului se realizează de:
 banca finanţatoare care verifică respectarea condiţiilor din contractul de creditare
 de la semnarea până la intrarea în vigoare a împrumutului;
 pe timpul realizării investiţiei;
 pe perioada exploatării investiţiei până la amortizarea integrală a creditului
acordat.
 managementul întreprinderii
 analizează în ce măsură proiectul de investiţii dat în exploatare corespunde
evaluărilor anterioare;
 întreprinde acţiuni corective privind deciziile viitoare de investiţii.

Decizia de investiţii ocupă loc central în politica de dezvoltare a
întreprinderii, ea determină atât performanţele sale viitoare, cât şi
riscurile cele mai grave. Este o decizie de natură financiară referitoare
la imobilizarea de capitaluri.
Rentabilitatea investiţiei se măsoară prin fluxurile nete de lichiditate
pe care investiţia le va genera pe durata sa de viaţă.
Pentru fundamentarea deciziilor de investiţii se realizează previziuni
şi se recomandă aplicarea tehnicilor de actualizare a fluxurilor de
lichidităţi.

Gestiunea financiar contabila 3 - Gestiunea investitiilor

Recommended

Recommended

More Related Content

More from Rodica B

More from Rodica B (20)

Gestiunea financiar contabila 3 - Gestiunea investitiilor