Marcel Mauss - DESPRE SIMBOLISMUL DARULUI

1. GRIGORE MIHAELA

3. “ Secretul Bogă iei i al Fericirii este acela de a daț ș
în dar, de a nu păstra i de a nu căuta Bogă ia, ciș ț
de a o dărui, pentru ca să revină, ea însă i, subș
forma în care a fost dăruită, în această lume, dar iș
în cealaltă. Renun area de sine, să câ tigi doarț ș
pentru ca să dai, iată legea care este i lege aș
naturii, sursa adevăratului profit.”
Marcel Mauss- Comentariu la Mahabharata

5. Marcel Mauss (10 Mai 1872 – 10 Februarie 1950) a fost un sociolog
francez. Nepotul lui Emile Durkheim, Mauss a realizat prin lucrarea sa academică o
legătură între sociologie i antropologie. Astăzi este recunoscut pe pentru tratarea ș
unor subiecte precum: magia, sacrificiul i schimbul de dar în cadrul diferitelor ș
culturi din lume. Cea mai importantă carte a sa este “ Eseu despre dar ”.
Mai târziu, Mauss s-a mutat la Paris unde s-a documentat despre studiul
comparativ al religiei, precum şi despre limba sanscrită. Prima sa publicaţie a apărut
în 1896 şi a marcat începutul unei cariere prolifice în domeniul sociologic.
În timpul Primului Război Mondial mulţi dintre prietenii şi colegii lui
Mauss au fost omorâţi, iar apoi, spre sfârşitul războiului a decedat şi unchiul lui
Marcel Mauss, Emile Durkheim. Următorii ani au fost dificili pentru Mauss, din
punct de vedere politic, deoarece s-a format o mişcare împotriva foştilor elevi ai lui
Durkheim.

6. În 1931, Marcel Mauss a devenit profesor la Collège de France. A
luptat împotriva antisemitismului şi împotriva politicilor rasiale, înainte şi
după cel de-al Doilea Război Mondial.
Cărţi ale lui Marcel Mauss:
□ “ Essai sur la nature et la fonction du sacrifice”(cu Henri Hubert,
1898);
□ “ La sociologie: objet et méthode” (cu Paul Fauconnet, 1901);
□ “ De quelques formes primitives de classification” (cu Durkheim,
1902);
□ “ Esquisse d'une théorie générale de la magie” (cu Henri Hubert,
1902);
□ ” Essai sur le don”, 1924;
□ “ Les Techniques du corps”, 1934;
□ ” Sociologie et anthropologie”, 1950.
Potrivit lui Marcel Mauss, sociologia trebuie să explice realitatea
umană în totalitatea sa biologică, psihologică i socială. Tehnicile corpului,ș
cum ar fi de exemplu mersul, sunt atât acte fizice, cât si psihologice iș
culturale.

7. Faptul social total este un procedeu metodologic creat de Marcel Mauss
pe baza principiului potrivit căruia obiectul de studiu trebuie lăsat să se dezvăluie el
însu i - în contextul cercetării antropologice / sociologice, aceasta înseamnă căș
individul (care este obiectul de studiu) dă un sens practicii sale, nu cercetătorul care
îl observă. Faptele sociale totale sunt "acelea în care se exprimă pe rând i dintr-oș
dată toate institu iile", adică acelea în care obiectul de studiu impune observareaț
tuturor domeniilor vie ii sociale (religie, politică, economie, istorie, estetică...).ț
Mauss ilustrează această metodologie în eseul lui despre dar, luând ca exemplu
sistemele de schimburi Kula i potlatch.ș
Eseul studiază fenomenul social de a primi i a reciproca un dar, înș
principal în cadrul societă ilor arhaice, deoarece acolo toate fenomenele socialeț
sunt mai pu in voalate, scopul lor fiind mai u or de identificat. Ceea ce ar trebui săț ș
fie un act dezinteresat, făcut din bunătate i spontaneitate, este de fapt un gestș
calculat, ce asigură obliga ia ulterioară din partea păr ii respondente i are un scopț ț ș
precis (de interes economic). Este o formă de simulare sociala si prestantă formală
(de a oferi i a primi), precum i faptul că inlesneste schimburile dintre grupele deș ș
diviziune a muncii. Metoda folosită este o compara ie între popula ii tribale cum arț ț
fi Malaesia, Polinezia si N-V Americii, deoarece există acces la documentele
oficiale ale acestora i li se cunoa te limbaș ș .

9. TRIB DIN MALAEZIA

10. În societă ile dezvoltate nu există a a-zisa „economie naturală” (ex. Polinezia).ț ș
Nu au loc schimburi simple de mărfuri i avere între indivizi. În schimb, ace tia seș ș
bazează pe grupuri sau indivizi precum efii de trib care preiau responsabilitatea colectivăș
a gestionării, stabilirii contactului i efectuării schimburilor . Ei nu efectuează schimburiș
doar de mărfuri, ci i de ritualuri, polite uri, asisten ă militară, femei, copii, dansuri iș ț ț ș
serbări. Schimburile i reciprocită ile aparent voluntare sunt de fapt obligatorii,ș ț
sanc iunile contrare fiind război ascuns sau direct. <- sistemul prestării totale sau aț
potlatch-ului .Rivalitatea, curajul i distrugerea aparent nejustificată a bunurilor materialeș
în grupuri se pot explica prin dorin a de a se ob ine pozi ii mai bune în ierarhia tribului,ț ț ț
avere sau de a crea legături sau contracte între membrii.
În Samoa, sistemul darurilor contractuale este aplicat cu ocazia mariajului,
na terii, circumciziei, bolii, trecerii la pubertate în cazul fetelor, ceremoniilor funerare sauș
a schimburilor. Mai mult, au fost identificate două elemente ale potlach-ului: onoarea si
prestigiul asociate cu bogatia (mana) i obliga ia de a reciproca darurile (în caz contrar seș ț
pierde mâna). Cre terea fetei de către unchii din partea paternă are rolul de a transferaș
boga ia în ambele familii i de a fortifica rela iile dintre acestea. Fata este aceea careț ș ț
mo teneste Tonga, toate lucrurile de valoare în clan, în timp ce bărbatul va mo teni doarș ș
Oloa, toate obiectele ce pot fi transferate. Tonga desemnează tot ceea ce este puternic
legat de pământ, clan i familie, în timp ce Oloa face sugestie la lucruri înstrș ăinabile.

11. Spiritul lucrului oferit:
Taonga au o încărcătură spirituală, religioasă i magică numită mana. Deș
aceea ele pot si trebuie distruge persoana care o prime te dacă gestul nu este reciprocat.ș
Daca cineva primeste Taonga, este obligat să dea înapoi Hau (spiritul lucrului primit).
De aceea aceste schimburi au o valen ă spirituală. Hau-ul dore te să se întoarcă la loculț ș
său de origine, de aceea constrânge o serie de actori sociali să ofere Taonga cu o valuare
măcar egală Hau-ului primit.
La eschimo ii din Alaska i indigenii din nord-estul Siberiei, potlatch-ul seș ș
aplică i în ceea ce prive te natura, dar i în cultul mor ilor. Oamenii, considera iș ș ș ț ț
reprezentan i ai zeita ilor al căror nume îl poartă, fac schimb de daruri pentru a îmbunaț ț
zeii i spiritele mor ilor i pentru a aduce boga ie comunită ii. Însă aceste schimburi nuș ț ș ț ț
au doar caracter economic, ci i spiritual. De aceea este foarte periculos să refuzi unș
schimb. Sacrificarea este facută nu numai pentru a îmbuna zeii, ci i în ideea că vaș
exista o răsplată. Acest ritual eviden iază nu numai puterea, bogă ia i dărnicia uneiț ț ș
persoane, ci i supunerea sa fa ă de zei. Zeii vor răsplăti pe cel ce sacrifică in numeleș ț
lor. În societă i mai dezvoltate, acest obicei al sacrificării a fost înlocuit de cel de a oferiț
alms. Cei bogati, pentru a scăpa de surplus, sunt obliga i de zei să i i dăruiască averea,ț ș
astfel ajutându-i pe cei săraci.

12. TAONGA
ESCHIMO I DINȘ
ALASKA

13. Conform dic ionarului de sociologie, “ darul este un obiect material cu valoareț
utilitară sau numai simbolică oferit sau primit printr-o rela ie socială de prietenie,ț
vecinătate, de cooperare sau de prestigiu”.
Un exemplu oferit in capitolul doi este cel al aztecilor, care nu vindeau, nu
cumpărau, ci doar practicau schimbul de dar, ace tia ofereau suveranilor europeniș
diverse bogă ii; în schimb ei primeau cămă i, pene viu colorate etc .ț ș
Pokala i kaributu reprezintă cadouri solicitare oferite zeilor si spiritelor. Ele suntș
aproape ceea ce noi numim remunerare i sunt marcate de ospitalitate i trebuie să fieș ș
reciproce. Mai mult, serviciile prestate de către so pentru so ia sa sunt considerate dreptț ț
cadouri, remunera ii pentru serviciile sexuale prestate de către so ie . Maussț ț
sugerează că adevăratul cadou este cel dintre so i so ie, dar din acest punct de vedere,ț ș ț
el nu s-a gândit că aceste cadouri sunt un fel de plată pentru serviciile sexuale prestate
de so ie.ț
La sfâr itul acestui capitol, Mauss a ajuns la prima concluzie, aceea că:ș
această formă de schimb a precedat contractul pur individual de pe pia ă, unde baniiț
circulă, iar no iunea de pre este calculată în monede care cântăresc i sunt investi i cuț ț ș ț
valoarea sau puterea lor.

14. AZTECI

15. Capitolul III aduce în aten ie istoricul obiceiurilor i tradi iilor legateț ș ț
de dar i schimb, precum i importan a acestora ca fundament al sistemelorș ș ț
de legi i economiei societă ilor de azi, pe care le numim moderne. Aceastăș ț
însemnătate este u or de pierdut din vedere de către noi, occidentalii, careș
ne rezumăm la a le considera simple “ curiozită i ” ale unor societă iț ț
primitive; a a cum spune i autorul, “ ele au o valoare general sociologică”,ș ș
reprezentând un studiu în evolu ia societă ii a a cum o tim astăzi. Deț ț ș ș
exemplu, omul modern, spre deosebire de cel cu gândire “arhaică“, poate iș
chiar pune accent pe dsiferen ierea obiectelor de persoane, a darurilor deț
obiecte i servicii cumpărate, pe o treaptă mai jos pe scara istoriei sociale,ș
un asemenea concept este necunoscut. În Roma Antică, de abia în timpul
lui Iustinian au început obiectele să fie considerate fără via ă i statice,ț ș
anterior, lor li se atribuiau o personalitate i o putere magică, ce s-ar fiș
manifestat în momentul înstrăinării, prin furt sau pierdere, al acelui obiect de
stăpânul său. Exista chiar un Panteon al fiecărei case, iar obiectele, precum
i zeită ile atribuite lor făceau parte din “ familie“, împreună cu toate bunurileș ț
de pre , res maneipi, adică animalele din gospodărie, bijuteriile i chiarț ș
copiii.

16. Termenul de “ res “ este comparabil cu cel sanscrit de “ ratih “ care
înseamnă “ dar “ sau “ obiect pre ios “, demonstrând că, pentru oamenii acelorț
timpuri, nu erau doar obiecte de tranzac ie; scopul lor era de a oferi o plăcere,ț
dăruite fiind altcuiva, transformându-se în “ egmo “, adică ceva ce lipsea
primitorului. Simbolistica obiectelor poate fi observată cel mai bine în nexum,
bază a vechii legi romane. În prezen a obligatorie a cinci martori i a unuiț ș
arbitru, cel care dăruia sau împrumuta un obiect primea de la accipiens, cel ce-l
accepta, un mic obiect fără valoare materială, precum paie înnodate, care ar fi
urmat să îi lege pe cei doi i să pecetluiască noul statut al primitorului, deș
damnatus, până în momentul returnării obiectului împrumutat. Darul este
considerat periculos, subjugându- i primitorul i învestindu- i proprietarul cuș ș ș
drepturi asupra primului. De altfel, ca o paralelă cu legile clasice hindu, darul
este de evitat pe cât posibil, făcând din noul proprietar sclavul primului, dar,
paradoxal, a a cum se relatează în “ Mahabharata “, se cuvine să împar i totul,ș ț
inclusiv mâncare, căci vei primi înmul it în reîncarnările viitoare, iar dacă nu, î iț ț
vor deveni fatale. Omul este astfel prins între tradi ia ospitalită ii i generozită ii,ț ț ș ț
din frica de a fi pedepsit. ( se hrăne te cu otravă, cel ce mănâncă fără caș
prietenul său să-l înso ească) i altă frică, cea de a fi inta acestei generozită i,ț ș ț ț
care l-ar obliga să returneze gestul prin ceva de cel pu in aceea i valoare. De iț ș ș
pentru noi, occidentalii, un asemenea set de credin e este de neîn eles, eleț ț
reprezintă baza sistemului legal i economic modern i punctul de la care s-aș ș
plecat.

17. Capitolul patru se vrea a fi o concluzionare a primelor trei capitole,
subliniind anumite idei considerate esen iale în ceea ce prive te tezaț ș
maussiană. Sunt eviden iate anumite atribute caracteristice darurilor, fiindț
urmate de exemple care le subliniază importan a i con inutul ideatic. Maussț ș ț
consideră că “ a nu oferi un dar în schimbul darului primit îl aduce încă i astăziș
pe cel ce l-a acceptat într-o situa ie de inferioritate, mai ales dacă darul a fostț
primit fără gândul de a mai fi restituit. În via a socială trebuie să dăm înapoi maiț
mult decât am primit, ceva mai scump sau mai mare.“Este foarte important ca
atunci când i se adresează o invita ie, aceasta să fie acceptată. Cu câtevaț ț
decenii în urmă, în unele păr i din Germania i Fran a, se obi nuia ca întregț ș ț ș
satul să participe la celebrarea unei nun i. Dacă o persoană lipsea se consideraț
că este un semn rău, previziune sau dovadă de invidie. În Provence, la
na terea unui copil, fiecare persoană aducea câte un ou i alte cadouriș ș
simbolice.
Mauss eviden iază faptul că “ lucrurile vândute au un suflet al lor, maiț
sunt încă urmate de fostul lor proprietar i ele îl urmează la rândul lor. Se vreaș
revenirea la modelele arhaice unde bucuria de a face cadouri, bucuria
ospitalită ii i a sărbătorii publice ocupau un loc princeps. Un proverb maoriț ș
spune: “ Oferă tot atât cât prime ti i totul va fi minunat. “ș ș

18. Conform lui Mauss, moneda “ păstrează puterea sa magică, fiind
legată de dar. “ Bră ările i colierele popula iei trobriand “ servesc ca simboluriț ș ț
monetare“, acestea sunt date pentru a se poseda din nou altele, fiind
transformate în marfă sau servicii care se vor transforma la rândul lor în
monede. Marcel Mauss spune că “ a dărui înseamnă să- i manife tiț ș
superioritatea, să fii mai sus, să fii magister; să accep i fără să oferi înapoi maiț
mult, înseamnă să te subordonezi, să devii client i servitor, să devii mic, săș
cobori ( minister). “
Tot el afirmă că “ Societă ile au progresat în măsura în care eleț
însele, subgrupurile i indivizii au tiut să stabilească raporturi mutuale, săș ș
ofere, să primească i să ofere în schimb. Astfel, clanul, tribul i popoarele auș ș
învă at cum să se opună fără să se masacreze, cum să ofere fără să seț
sacrifice unii pe al ii. E unul dintre secretul în elepciunii i al solidarită ii. “ț ț ș ț