Medicina de familie suport de curs

1. 1
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu
Catedra Medicina de familie
SUPORT DE CURS PENTRU INSTRUIREA UNIVERSITARĂ
Sub redacţia profesorului Gr. Bivol
Colectivul de autori:
Bălteanu Ludmila, asistent universitar
Bivol Grigore, profesor universitar, D.Ş.M
Curocichin Ghenadie, profesor universitar, D.H.Ş.M
Gîţu Lora, asistent universitar
Ignat Rodica, asistent universitar
Puiu Ivan, conferenţiar universitar, D.Ş.M
Valica Tatiana, asistent universitar
Zarbailov Natalia, conferenţiar universitar, D.Ş.M
Chişinău 2011

2. 2
Cuprins
Medicina de familie ca specialitate. Premise istorice. Implementarea şi dezvoltarea medicinii de familie în
Republica Moldova şi în lume. Standardul Educaţional WONCA / EURACT............................................. 4
Cuvânt introductiv ............................................................................................................................................ 4
Terminologie. Definiţii. .................................................................................................................................... 4
Scurt istoric al medicinii de familie................................................................................................................... 5
Caracteristicile fundamentale ale medicinii de familie ca parte componentă ale Asistenţei Medicale Primare..... 8
Standardul profesional al medicului de familie.................................................................................................. 9
Rolul medicinii de familie în sistemul de sănătate modern. Obiectivul şi metodologia medicinii de familie. .... 16
Deosebirile dintre Asistenţa Medicală Primară şi Asistenţa Medicală Specializată........................................... 17
Modele de organizare ale medicinii de familie ................................................................................................ 18
Structura serviciului de Asistenţă Medicală Primară din R. Moldova............................................................... 19
Bibliografia: ................................................................................................................................................... 20
Managementul contactului primar în medicina de familie................................................................................21
Medicina de familie – medicina de prim contact în sistemul de sănătate.......................................................... 21
Funcţiile medicului de familie......................................................................................................................... 24
Rolul MF în sistemul de sănătate .................................................................................................................... 26
Forme de organizare a practicii medicale ........................................................................................................ 33
Abordarea în echipa în Asistenta Medicala Primara......................................................................................... 37
Asigurările obligatorii de servicii medicale (AOM)......................................................................................... 41
Rolul asigurărilor medicale în promovarea medicinii de familie ...................................................................... 46
Întrebări pentru recapitulare............................................................................................................................ 47
Referinte......................................................................................................................................................... 47
Pacientul în contextul familiei. Familia şi boala. Asistenţa centrată pe familie. ...............................................50
Introducere ..................................................................................................................................................... 50
Aspecte evolutiv-istorice ale dezvoltării sistemului familial ............................................................................ 50
Definiția familiei, tipuri de familie, funcțiile familiei..................................................................................... 51
Funcțiile familiei ............................................................................................................................................ 53
Tendințe ale sistemului familial modern ....................................................................................................... 55
Teorii ale dezvoltării familiei. Ciclul vieț ii de familie ..................................................................................... 56
Ciclul vieții de familie.................................................................................................................................... 56
Sănătatea familiei ........................................................................................................................................... 61
Caracteristica serviciilor centrate pe familie. Activitatea în echipă................................................................... 67
Activitatea în echipă. Evoluţia modelelor de servicii. ...................................................................................... 70
d. Modelul de consolidare colectivă ................................................................................................................ 71
Întrebări:......................................................................................................................................................... 72
Bibliografie .................................................................................................................................................... 72
Anexa 1. Tipuri de familie şi stilul intercomunicării familiale ......................................................................... 74
Anexa 2. Ciclul vieții de familii...................................................................................................................... 78
Etica medicală în practica medicului de familie. ...............................................................................................84
Terminologie, definiț ii, noțiuni generale........................................................................................................ 84
Etica medicală – aspecte istoric-evolutive ....................................................................................................... 85
Etică medicală și medicina de familie.............................................................................................................. 89
”Principiismul”și principiile seculare ale eticii medicale................................................................................. 90
Autonomia pacientului.................................................................................................................................... 90
Principiul confidenţialităț ii.............................................................................................................................. 96
Principiul ne dăunării şi binefacerii................................................................................................................. 97
Principiul dreptăţii, sincerității, veridicității și responsabilității...................................................................... 98
Etica medicală, modalități de luare a deciziilor pentru copil și adolescent. Rolul familiei în luarea deciziei
pentru copil..................................................................................................................................................... 99
Minorul şi consimțământul informat ............................................................................................................102
Responsabilităţi în luarea deciziei şi în implementarea ei ...............................................................................103
Întrebări.........................................................................................................................................................103
Bibliografie ...................................................................................................................................................104
Omul sănătos în practica medicului de familie. Promovarea sănătăţii şi prevenirea afecţiunilor..................105

3. 3
Introducere. Definiţiile sănătăţii.....................................................................................................................105
Factorii care determină sănătatea. Spaţiul sănătăţii. ........................................................................................106
Factorii sociali...............................................................................................................................................107
Conceptul contemporan al determinantelor sănătăţii.......................................................................................112
Relaţiile dialectice între sănătate şi boală. ......................................................................................................112
Comportamentul şi sănătatea. Consultul comportamental în asistenţa medicală primară. ................................115
Importanţa diagnosticului corect al stării de sănătate. .....................................................................................123
Activităţile preventive în practica medicului de familie. Scopurile şi conţinutul..............................................124
Întrebări pentru autocontrol............................................................................................................................129
Referinţe........................................................................................................................................................130
Consultul centrat pe pacient. Comunicarea ca instrument important in practica medicului de familie. ......131
Consult centrat pe pacient. .............................................................................................................................131
Introducere. ...................................................................................................................................................131
Particularitățile consultul medical.................................................................................................................134
Problemele care apar în procesul consultaţiei. ................................................................................................140
Tehnici de comunicare eficientă în cadrul consultului medical în practica medicului de familie......................142
I. Colectarea informaţiei pentru înţelegerea problemei pacientului..................................................................144
II. Răspunsul la emoţiile pacientului ..............................................................................................................149
III. Educaţia pacientului şi transmiterea informaţiei medicale.........................................................................151
Bibliografia: ..................................................................................................................................................153
Întrebări pentru verificare: .............................................................................................................................153
Îngrijirea centrată pe pacient. Abordarea comprehensivăși abordarea holistică. .........................................154
I. Noţiunea îngrijire/asistenț ă medicală centrată pe pacient..........................................................................154
II. Abordare comprehensivă. ..........................................................................................................................156
III. Abordare holistică....................................................................................................................................159
Întrebări.........................................................................................................................................................163
Referinţe bibliografice ...................................................................................................................................163
Particularităţile diagnosticului şi tratamentului în medicina de familie.........................................................164
Colectarea şi interpretarea informaţiei medicale. ............................................................................................164
Dificultăţi de diagnostic.................................................................................................................................167
Sinteză diagnostică. .......................................................................................................................................169
Strategiile paraclinice ....................................................................................................................................171
Particularităţile tratamentului în medicina de familie......................................................................................172
Supravegherea tratamentului..........................................................................................................................176
Medicina defensivă........................................................................................................................................177
Sinteza terapeutică.........................................................................................................................................178
Bibliografie selectivă:....................................................................................................................................180

4. 4
Medicina de familie ca specialitate. Premise istorice. Implementarea şi
dezvoltarea medicinii de familie în Republica Moldova şi în lume.
Standardul Educaţional WONCA / EURACT.
Cuvânt introductiv
La răscrucea mileniilor suntem martori la transformările profunde ale întregii societăţi, din
care face parte şi sistemul ocrotirii sănătăţii. Pe parcursul ultimelor decenii în întreaga lume şi la noi
în ţară au loc schimbări progresive şi vertiginoase în domeniul sănătăţii publice, care au
redescoperit rolul medicului de familie ca persoană cheie în sistemul de sănătate, au dus la apariţia
asigurărilor obligatorii în medicină, s-au înfiripat centre de sănătate autonome, clinici private de
medicină, etc. Reforma este în derulare continuă şi este direct proporţională cu dezvoltarea şi
succesul medicinii moderne bazată pe principiul medicinii de familie.
Terminologie. Definiţii.
• Medic de familie /medic generalist / medic de practică generală sunt sinonime. În R.
Moldova în baza acreditării specialităţilor se utilizează termenii:
• medicină de familie ca specialitate medicală
• medic de familie
• WONCA – Organizaţia Internaţională a Colegiilor, Academiilor Naţionale sau
Organizaţia Internaţională a Medicilor de Familie, creată în 1972
• WONCA/ EUROPE – ramura Europeană a WONCA
• ESGP/FM – Societatea (ştiinţifică şi academică) Europeană a Medicilor de Familie
• EURACT – Academia Europeană a Profesorilor de Medicină de Familie, lansată în
1992
Definiţia Medicinii de familie (OMS): Medicina de familie este specialitatea ce asigură
asistenţa medicală primară şi continuă, care prin acţiuni terapeutice, profilactice, educaţionale şi de
recuperare contribuie la promovarea stării de sănătate a individului, a familiei şi colectivităţii.
Definiţia Medicinii de familie (WONCA, EUROPE): Medicina de familie este o
disciplină academică şi ştiinţifică ce are un conţinut propriu educaţional, de cercetare, de medicină
bazată pe dovezi şi de activitate clinică orientală spre asistenţa medicală primară.
Definiţia Asistenţei Medicale Primare (OMS): Asistenţa Medicală Primară constituie
primul nivel de contact al individului, familiei şi comunităţii cu sistemul sanitar, aducând serviciile

5. 5
de sănătate cât mai aproape de locul unde trăiesc sau muncesc oamenii, în acelaşi timp, este primul
element al procesului continuu de promovare şi păstrare a sănătăţii.
Scurt istoric al medicinii de familie.
Etapele principale şi actele normative ale implementării medicinii de familie în lume şi în R.
Moldova. Educaţia în medicina de familie.
Medicina de familie este cea mai veche specialitate care a parcurs o cale lungă din
antichitate şi până în prezent. Însă în perioada postbelică a secolului trecut a fost dominată de
celelalte specialităţi care au cunoscut o dezvoltare vertiginoasă graţie dezvoltării tehnologiilor
medicale care au contribuit la dezvoltarea laborioasă a ei. Dar această evoluţie progresivă a
medicinii specializate a fost umbrită de creşterea cheltuielilor pentru sistemele de sănătate care erau
din ce în ce mai greu suportate de societate, iar în plan pur medical specializarea şi
ultraspecializarea a făcut ca organismul uman să fie divizat şi supradivizat (la figurat) care în plan
de abordare nu se mai putea regăsi în toată integritatea sa – aspect deosebit de important pentru
evaluarea reală a stării de sănătate a individului. Dezvoltarea extensivă a sistemelor de sănătate
direcţionate cu prioritate spre asistenţa medicală spitalicească, spre asistenţa medicală specializată
aproape complet a ignorat practica generală din care motiv a început să deranjeze atât pacienţii cât
şi medicii şi conducătorii instituţiilor medicale. Pentru aşi putea rezolva problemele sale de sănătate
pacientul trebuia să se adreseze la mult mai mulţi specialişti pe care de cele mai multe ori nu ştie
cum să îi aleagă. Lipsea un specialist al întregului, un specialist care să abordeze pacientul în toată
integritatea sa cu toate problemele sale medicale, sociale, psihologice, culturale şi existenţiale. Era
nevoie de un medic de practică generală care să presteze servicii de sănătate nu numai individului
(cum au făcut-o anterior medicii internişti, pediatrii şi obstetricienii după principiul de
circumscripţie) dar şi familiei în întregime (asistenţă medicală populaţiei indiferent de vârstă şi sex)
şi comunităţii. Se cerea un specialist al întregului, un medic generalist care să faciliteze intrarea şi
orientarea pacientului în sistemul de sănătate, utilizând eficient resursele sistemului de sănătate prin
coordonarea asistenţei medicale cu alţi profesionişti de la etapa asistenţei medicale primare şi ale
serviciilor specializate ierarhice. De aceia de mai mult de 2 decenii după o lungă perioadă de
marginalizare a practicii generale asistăm la un proces de redescoperire a medicinii de familie în R.
Moldova, care prin ordinul N 40 al Ministerului Sănătăţii din anul 1993 a fost legiferată ca
specialitate medicală de sine stătătoare. La aceasta au contribuit forurile Internaţionale organizate
de OMS:

6. 6
1. Rezultatele Conferinţei Internaţionale iniţiale de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (or. Alma–
Atâ, R. Kazahstan, anul 1978), care a dat start reformelor în sistemele de sănătate ale ţărilor
lumii, direcţionate spre fortificarea asistenţei medicale primare, inclusiv prin implementarea
practicii medicinii de familie. În documentul final al Conferinţei (Declaraţia de la Alma-Ata) a
fost stipulat ca Asistenţa Medicală Primară (AMP) constituie primul nivel de contact al
individului, familiei şi comunităţii cu sistemul de sănătate, aducând serviciile de sănătate cât
mai aproape de locul unde trăiesc sau muncesc oamenii şi în acelaşi timp este primul element al
procesului continuu de păstrare a sănătăţii cu cheltuieli pe care şi le poate permite comunitatea
sau fiecare ţară în parte. AMP a fost nuanţată nu numai ca nucleu al fiecărui sistem de sănătate
dar şi ca component forte al dezvoltării sociale şi economice a societăţii.
2. Conferinţa OMS, privind reforma sistemelor de sănătate (Liubleana, Slovenia, 17 –
20.06.1996). Prin rezoluţia finală a Conferinţei (Carta de la Liubleana) sa stipulat că reforma
sistemelor de sănătate a avut ca scop să sublinieze ca succesul oricărei reforme trebuie apreciat
în funcţie de ameliorarea pe termen lung a sănătăţii populaţiei. Ceea ce ţine de îngrijirile de
sănătate primare şi medicina de familie, conferinţa a chemat ca autorii reformei să vegheze ca
serviciile de sănătate să asigure protecţia şi ameliorarea sănătăţii, ameliorarea calităţii vieţii,
prevenţia şi tratarea maladiilor, readaptarea pacienţilor şi îngrijirea persoanelor suferinde sau în
faze terminale, iar soluţionarea acestor obiective cer mai insistent implementarea la nivel primar
a practicii medicului generalist / de familie. Prin aceasta reforma trebuie să faciliteze luarea de
decizii împreună de către pacient şi cel care acordă îngrijiri şi să dezvolte caracterul global şi
continuu al îngrijirilor ţinând cont de particularităţile fiecărui mediu cultural.
În baza acestor rezoluţii ale forurilor internaţionale, precum şi a Biroului Regional European
din anul 1984 care a trasat 38 sarcini pentru sănătatea fiecărui cetăţean ca bază de garanţie a
politicii de menţionare / ocrotire a sănătăţii în majoritatea ţărilor Europei Centrale şi de Est a fost
dat start reformelor în sistemele de sănătate spre fortificarea Asistenţei Medicale Primare şi
implementarea practicii medicinii de familie.
Anul 1988. În R. Moldova în premieră s-a iniţiat formarea medicilor de familie prin
facultatea de perfecţionare a USMF „Nicolae Testemiţanu”. Medicii internişti şi pediatri de
circumscripţie pe parcursul a 6 luni, prin realizarea unei programe de specializare primară obţineau
calificativul de medic generalist / de familie care le permitea să presteze servicii de sănătate la etapa
AMP populaţiei indiferent de vârstă şi sex. Primele loturi de medici de familie au fost din raioanele
Edineţ, Anenii – Noi şi policlinica N 2 din municipiul Chişinău.
Anul 1993. Prin Ordinul N 40 al Ministerului Sănătăţii RM medicina de familie a fost
legiferată ca specialitate medicală, fiind inclusă cu drept egal în registrul de stat al specialităţilor

7. 7
medicale, iar ca reformă de instruire postuniversitară în domeniu a fost implementată Internatura cu
durata de instruire de un an. Această formă de formare a MF în anul 2002 a fost sistată.
Anul 1997 – Hotărârea Guvernului R. Moldova Nr.668 „Cu privire la aprobarea Concepţiei
reformării sistemului asistenţei medicale în RM în condiţiile economice noi pentru anii 1997 –
2003”.
Anul 1997 – Hotărârea Guvernului RM Nr.1134 „Cu privire la dezvoltarea Asistenţei
Medicale Primare”.
Anul 1997 – Ordinul Ministerului sănătăţii RM Nr.200 „Privind reforma medicinii primare
în R. Moldova”.
În baza Hotărârilor de Guvern a RM (Nr. 668 şi 1134) şi a ordinului MS Nr. 200 sa realizat:
• Implementarea rezidenţiatului ca formă de instruire postuniversitară a medicilor de familie
(anul 1997).
• Fondarea catedrei „Medicina de familie” (anul 1998)
• Tirajarea medicinii de familie în toate Instituţiile Medico-Sanitare de Asistenţa Medicală
Primară din RM
• Creată baza academică de instruire în medicina de familie (Centrul ProSan, Clinica
Universitară de Asistenţă Medicală Primară)
• Implementarea Instruirii medicale Continue pentru medicii de familie (anul 2003) şi
instruirii universitare în medicina de familie (2007)
• Elaborarea Regulamentului şi Profesiogramei pentru medicul de familie şi al asistentului
medical de familie.
Prin ordinul Nr. 200 al MS a fost implementată ca formă postuniversitară de instruire a
medicilor de familie Rezidenţiatul cu durata de instruire de 3 ani. Prin această reformă s-a realizat
cerinţa de aliniere la standardele mondiale şi Europene de formare a specialiştilor pentru practica
generală. Scopul rezidenţiatului în Medicina de Familie în conformitate cu EURACT-ul este de a
pregăti specialişti cu un nivel al competenţei clinice suficient de elevat pentru a avea o practică
independentă. Până la moment prin Rezidenţiat au fost formaţi circa 700 medici de familie care se
bucură de succes şi autoritate în IMSP unde îşi desfăşoară activitatea profesională. Ca baze clinice
de instruire sunt utilizate cele ale Catedrei Medicină de familie din Chişinău – Centrul Model al
Medicilor de Familie „PRO-SAN”, Clinica Universitară de AMP, CMF Nr. 2,3,6,7 şi CCD
Buiucani, IMSP din Bălţi, Orhei, Cahul şi bazele clinice ale catedrelor USMF „Nicolae
Testemiţanu”, ultimele fiind coparticipante la realizarea curriculei de formare a medicilor de familie
prin rezidenţiat, pediatrie, chirurgie, obstetrică-ginecologie, urgenţe medicale, ORL, neurologie,
endocrinologie, oncologie-hematologie, sănătate publică etc.

8. 8
Anul 2003. A fost implementată instruirea medicală continuă (IMC) care se realizează atât
prin sistemul curricular în cadrul catedrei medicina de familie cât şi prin instruirea în cadrul altor
catedre.
Pe parcursul a cinci ani (perioada dintre atestare la grad de calificare sau de corespundere la
funcţia pe care o exercită) medicul de familie trebuie să acumuleze 400 ore de IMC.
Anul 2007. În planul de instruire universitară al facultăţilor Medicină şi Facultate Publică a
USMF „Nicolae Testemiţanu” a fost implementată ca disciplină obligatorie medicina de familie ca
rezultat al chemării Societăţii Europene a Medicilor Generalişti / de Familie (WONCA Europa sau
ESPE / MF), care prin organizaţia sa – Academia Europeană a Profesorilor de Medicină de Familie
(EURACT) a recomandat universităţilor de profil să unifice standardul educaţional inclusiv prin
educaţie universitară şi în domeniul medicinii de familie.
Anul 2007 – Ordinul MS Nr. 404 „Cu privire la delimitarea juridică a AMP la nivel
raional”
• A stabilit organigrama sistemului sănătăţii raional
a) spital raional
b) Centrul Medicilor de Familie
c) Centre de Sănătate în cadrul CMF
d) Centre de Sănătate autonome
e) Centrul de Sănătate Publică
f) Substaţia Asistenţa Medicală de Urgenţă
• A stabilit principiile de contractare directă a CS de către CNAM (CS autonome)
Anul 2010 – Ordinul MS Nr. 695 „Cu privire la Asistenţa Medicală Primară” din
R. Moldova.
Prin acest ordin au fost aprobate:
• Normele de reglementare a AMP din R. Moldova
• Profesiograma medicului de familie şi al asistentului medical de familie
• Normativele de personal pentru IMSP de Asistenţa Medicală Primară
Caracteristicile fundamentale ale medicinii de familie ca parte componentă ale
Asistenţei Medicale Primare.
În anul 2002 Ramura europeană a WONCA prin organizaţia sa – Academia Europeană a
Profesorilor de Medicină de Familie, EURACT – a elaborat o nouă definiţie a medicinii de familie
(The European definition of general practice/family medicine).

9. 9
În acest act normativ este stipulat că „Medicina de familie este o disciplină academică şi
ştiinţifică, care are un conţinut propriu educaţional, de cercetare, de medicină bazată pe dovezi şi de
activitatea clinică orientată spre Asistenţa Medicală Primară”. Prin cuvintele cheie – specialitate
clinică, academică şi ştiinţifică – medicina de familie a fost echivalată (recunoscută) cu alte
specialităţi clinice şi academice care se predau în perioada universitară de formare a medicilor şi
prin care sa stabilit un standard pentru ţările Europei de formare a medicilor de familie.
Din definiţia în cauză ca şi din cea a OMS prin care „Medicina de familie este specialitatea
ce asigură Asistenţa Medicală Primară şi Continuă, care prin acţiuni terapeutice, profilactice,
educaţionale şi de recuperare contribuie la promovarea stării de sănătate a individului familiei şi
colectivităţii”, reiese caracteristicile de bază ale specialităţii Medicina de Familie:
• Constituie primul nivel de contact al individului, familiei şi comunităţii cu sistemul de
sănătate, aducând serviciile de sănătate cât mai aproape de locul unde trăiesc sau muncesc oamenii.
Facilitează intrarea şi orientarea pacientului în sistemul de sănătate.
• Foloseşte eficient resursele sistemului de sănătate coordonând asistenţa medicală.
• Colaborează cu ceilalţi reprezentanţi din asistenţa medicală primară şi asigură legătura
pentru celelalte specialităţi. Medicul de familie este consilierul şi reprezentantul pacientului în
relaţii cu alţi specialişti.
• Este orientată către individ, familia lui şi comunitate.
• Se bazează pe comunicarea directă medic – pacient, care duce la stabilirea unei relaţii în
timp (de durată).
• Asigură continuitatea actului medical şi îngrijirilor determinate de nevoile pacienţilor.
• Rezolvă problemele de sănătate acute şi cronice ale pacienţilor.
• Promovează sănătatea şi starea de bine a pacienţilor prin intervenţii adecvate şi eficiente.
• Urmăreşte rezolvarea problemelor de sănătate ale comunităţii.
• Se ocupă de problemele de sănătate în dimensiunea lor fizică, psihologică, socială şi
culturală.
În conformitate cu aceste caracteristici, medicul de familie cere a fi competent în diferite
domenii atât ale medicinii clinice cât şi manageriale. Având în vedere că activitatea profesională
cotidiană a medicului de familie care are menirea de soluţionare concomitentă a mai multor
activităţi, WONCA – EURACT a întrunit aceste caracteristici în şase grupe care şi alcătuiesc
competenţele de bază (standardul profesional) ale profesionistului în domeniu.
Standardul profesional al medicului de familie
1) Managementul asistenţei medicale primare. Include abilităţi de:

10. 10
a) dirijare a primului contact cu pacienţii, confruntându-se cu stări complexe, probleme
neselectate;
b) acoperire a spectrului larg al stărilor de sănătate;
c) coordonare a asistenţei medicale cu profesioniştii din asistenţa medicală primară şi din
alte specialităţi;
d) asigurare a accesului pacientului la servicii adecvate ale sistemului de sănătate;
e) a acţiona şi în calitate de avocat al pacientului în soluţionarea problemelor de sănătate.
2) Asistenţa centrată pe pacient. Include abilităţi de:
a) abordarea centrată pe pacient, cu evaluarea circumstanţelor acestuia;
b) dezvoltare şi aplicare a consultului specific practicii generale, pentru a obţine relaţii
efective medic – pacient, cu respectarea principiului de autonomie a pacientului;
c) comunicare, stabilire a priorităţilor şi activitate în parteneriat;
d) asigurare a continuităţii asistenţei medicale reieşind din necesităţile pacientului şi
realizând o asistenţă continuă.
3) Deprinderile specifice în soluţionarea problemelor de sănătate. Include abilităţi
de:
a) luarea deciziilor specifice, luând în consideraţie prevalenţa şi incidenţa maladiilor în
comunitate;
b) colectare selectivă şi minuţioasă a informaţiei de anamneză, examenul fizic,
investigaţiile suplimentare şi de interpretare corectă a acesteia şi utilizarea ei în planul
individualizat de conduită, în colaborare cu pacientul;
c) a interveni urgent în caz de necesitate;
d) conduită a stărilor de sănătate în fazele lor timpurii şi nediferenţiate;
e) utilizare efectivă şi eficientă a intervenţiilor diagnostice şi terapeutice.
4) Abordarea comprehensivă (complexă). Include abilităţile de:
a) conduită simultană a mai multor stări şi patologii, problemelor acute şi cronice
prezente concomitent la acelaşi pacient;
b) promovare a sănătăţii şi bunăstării prin aplicarea potrivită a strategiilor de fortificare a
sănătăţii şi de prevenire a maladiilor;

11. 11
c) coordonare a activităţilor de promovare a sănătăţii, profilaxiei, tratamentului,
îngrijirilor, asistenţei paliative şi de recuperare.
5) Orientarea spre comunitate. Include abilităţi de:
îmbinare a necesităţilor individuale de sănătate ale pacienţilor cu necesităţile de sănătate ale
comunităţii, racordate la resursele disponibile.
6) Abordarea holistică. Include abilităţi de:
aplicare a modelului bio-psiho-social, luând în consideraţie dimensiunile culturale şi
existenţiale ale pacientului.
La aplicarea competenţelor de bază în Medicina de familie trebuie să fie luate în
consideraţie trei aspecte suplimentare:
1) aspectul contextual – înţelegerea de către medici a contextului şi a mediului în care ei
activează, inclusiv, condiţiilor de muncă, comunicare, culturale, financiare şi legale.
a) înţelegerea impactului comunităţii, inclusiv a factorilor socio-economici, geografici şi
culturali asupra condiţiilor de muncă ale medicului şi asupra calităţii asistenţei medicale;
b) Înţelegerea impactului volumului de lucru general şi a condiţiilor asupra asistenţei
acordate (de exemplu, numărul de calificarea personalului, accesibilitatea la echipamente etc.);
c) înţelegerea cadrului financiar şi legal în care este acordată asistenţa medicală;
d) înţelegerea impactului condiţiilor de muncă şi de trai ale medicului asupra asistenţei
acordate.
2) aspectul atitudinal – bazat pe capacităţile profesionale, criteriile de valori morale şi etice
ale mediului.
a) înţelegerea capacităţilor şi valorilor proprii pacientului, identificarea aspectelor etice ale
practicii medicale (prevenire / diagnostic / terapie / factori ce influenţează stilul de viaţă);
b) înţelegerea de sine: acceptarea ideii că propriile atitudini, convingeri şi sentimente
influenţează direct stilul de activitate a medicului şi calitatea serviciilor;
c) clarificarea şi justificarea eticii personale;
d) înţelegerea interacţiunilor dintre activitatea profesională şi viaţa privată a medicului.
3) aspectul ştiinţific – abordarea propriei practici în mod critic, bazat pe cercetare şi
menţinerea nivelului profesional prin educaţie continuă şi perfecţionare.

12. 12
a) cunoaşterea principiilor generale, metodelor şi conceptelor cercetării ştiinţifice, precum
şi a metodelor de evaluare statistică (incidenţa, prevalenţa, valoarea predictivă etc.);
b) cunoaşterea bazelor ştiinţifice ale patologiei, simptomelor, diagnosticului, terapiei,
prognosticului, epidemiologiei, teoriei decizionale, teoriilor de formulare a ipotezei şi de soluţionare
a problemelor, activităţilor preventive;
c) capacitatea de a accesa, consulta şi evalua critic literatura de specialitate;
d) dezvoltarea şi menţinerea instruirii profesionale continue şi îmbunătăţirii calităţii
serviciilor acordate.
Cerinţele referitoare la gradul de calificare în domeniile de activitate a medicului de familie:
1) În domeniul „Promovarea sănătăţii şi profilaxia maladiilor” medicul de familie trebuie să
fie pregătit pentru:
a) efectuarea măsurilor de promovare a sănătăţii la nivel individual şi în comunitate;
b) efectuarea imunoprofilaxiei conform actelor normative în vigoare;
c) efectuarea măsurilor de profilaxie primară şi secundară, formarea grupelor de risc şi
instruirea măsurilor de prevenire a evoluţiei nedorite, indiferent de vârstă, gen, şi problema de
sănătate, implicând alţi specialişti la necesitate;
d) evaluarea dezvoltării fizice şi neuropsihice a copiilor, inclusiv a stării de pregătire
funcţională înainte de înscriere la grădiniţă şi la şcoală;
2) În domeniul „Acordarea asistenţei medicale în situaţii de urgenţă” medicul de familie
trebuie să fie pregătit pentru:
a) organizarea şi acordarea asistenţei medicale în cazul calamităţilor naturale;
b) aprecierea gravităţii stării bolnavului şi intervenţii de urgenţă la necesitate;
c) realizarea intervenţiilor în toate tipurile de urgenţe în condiţii de ambulatoriu, acordarea
primului ajutor şi suportului vital bazal, prevenirea complicaţiilor;
d) activitatea de depistare timpurie a bolilor contagioase, aplicarea măsurilor antiepidemice,
supravegherea ulterioară în focar.
3) În domeniul „Diagnosticul şi tratamentul bolilor răspândite” medicul de familie trebuie
să fie pregătit pentru:
a) evaluarea clinică a pacienţilor, interpretarea rezultatelor metodelor instrumentale, de
laborator;

13. 13
b) efectuarea diagnosticului diferenţial, argumentarea diagnosticului clinic, elaborarea
planului de tratament şi supraveghere a pacienţilor;
c) realizarea în condiţii de ambulatoriu a planurilor de diagnostic şi tratament ale pacienţilor
în domeniile medicale, apelând la necesitate la medicii specialişti de profil;
d) reabilitarea pacienţilor în condiţii de ambulator, referirea lor la centre balneo-sanatoriale
şi de recuperare;
f) organizarea îngrijirilor paliative cu asigurarea unei calităţi decente a vieţii pacienţilor;
4) În domeniul „Expertiza vitalităţii” medicul de familie trebuie să fie pregătit pentru:
a) expertiza incapacităţii temporare a muncii în conformitate cu actele normative în vigoare;
b) organizarea expertizei medicale a vitalităţii;
5) În domeniul „Sănătatea publică şi management sanitar” medicul de familie trebuie să fie
pregătit pentru:
a) analiza indicatorilor demografici
b) analiza morbidităţii
c) analiza cauzelor incapacităţii de muncă
d) analiza mortalităţii
e) întocmirea rapoartelor anuale de activitate
f) întocmirea şi completarea documentaţiei medicale, specificate în actele normative în
vigoare;
g) elaborarea măsurilor de ameliorare a calităţii asistenţei medicale
h) participarea în realizarea proiectelor de cercetare ştiinţifică cu aplicarea ulterioară a
rezultatelor în activitatea profesională;
Rezumând caracteristicile de activitate ale medicului de familie şi cele ce ţin de standardul
profesional al lui se poate de conchis că:
- medicii de familie sunt medici specialişti instruiţi în baza principiilor disciplinei Medicina
de familie.
- Ei sunt medici responsabili, în primul rând, pentru acordarea asistenţei complexe şi
continue fiecărui individ care necesită (se adresează pentru) asistenţă medicală, indiferent de vârstă,
apartenenţa sexuală, caracteristica bolii şi alte particularităţi.

14. 14
- Medicii de familie poartă, la fel, responsabilitate pentru sănătatea întregii comunităţi în
care practică. Elaborând planurile de conduită cu pacienţii săi, ei integrează factorii fizici,
psihologici, culturali şi existenţiali.
- Medicii de familie utilizează eficient şi corect încrederea pacientului şi informaţia despre
el, care sunt generate din cunoaşterea de durată a pacientului şi familiei sale.
- Medicul de familie exercită rolul său profesional prin promovarea sănătăţii, prevenirea
maladiilor şi acordarea asistenţei medicale comprehensive, îngrijirilor curative şi paliative. Acestea
sunt realizate de medicul de familie în mod direct sau prin intermediul altor specialişti, în funcţiile
de necesităţile de sănătate ale pacientului şi de resursele disponibile din comunitate, facilitând
accesul pacienţilor la servicii.
- Medicul de familie poartă responsabilitate personală pentru menţinerea şi sporirea
competenţelor sale profesionale, echilibrului psihic şi valorilor morale şi etice, condiţiilor de bază
ale unei asistenţe eficiente şi sigure pacientului
Funcţiile şi drepturile medicului de familie
Medicul de familie realizează primirea în ambulatoriu şi vizite la domiciliul pacienţilor,
acordă asistenţă medicală de urgenţă, efectuează complexul de măsuri profilactice, diagnostico-
curative inclusiv de recuperare, intervine în problemele medico-sociale ale familiei şi organizează
activitatea instituţiei medico-sanitare primare în conformitate cu prevederile actelor normative în
vigoare şi prezentul Regulament.
Medicul de familie îndeplineşte următoarele funcţii:
a) desfăşoară activităţi curative şi de reabilitare în funcţie de competenţa sa.
b) organizează şi desfăşoară activităţi de profilaxie în vederea depistării factorilor de risc,
precum şi identificării formelor precoce şi tardive ale maladiilor, inclusiv social-condiţionate;
c) efectuează evidenţa dispanserică a pacienţilor cu efectuarea examinărilor necesare,
tratamentului şi reabilitării stării sănătăţii;
d) acordă asistenţă medicală la domiciliu pacienţilor, în cazul stărilor acute şi acutizării
maladiilor cronice, determină tactica de acordare a asistenţei medicale primare;
e) consultă şi organizează trimiterea pentru internare programată în spital, conform modului
stabilit;
f) organizează asistenţă medicală necesară în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă
medicală cu referirea, la indicaţii medicale, la alte instituţii medico-sanitare;
g) desfăşoară activităţi privind instruirea sanitaro-igienică a populaţiei, promovarea
modului sănătos de viaţă, prevenirea îmbolnăvirii;

15. 15
h) administrează tratament în staţionarul de zi;
i) efectuează expertiza incapacităţii temporare de muncă, trimiterea la expertiza medicală a
vitalităţii;
j) realizează examenele medicale profilactice anuale, inclusiv la angajare şi periodice, în
conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare;
k) organizează acordarea ajutorului medico-social de comun cu organele protecţiei sociale
persoanelor, singuratice, vârstnice, invalizilor, bolnavilor cronici, etc.
l) acordă suportul consultativ familiei cu referire la: imuno-profilaxie; alimentaţie, educaţia
igienică a copiilor, prevenirea dereglărilor de sănătate pregătirea copiilor pentru admiterea la
instituţiile de învăţământ, orientare profesională, sănătatea reproducerii, asigurarea maternităţii
sigure, planificarea familiei, contracepţiei, eticii, psihologiei, igienei, aspectelor sociale şi medico-
sexuale vieţii familiale;
m) efectuează trimiterea la tratament balneo-sanatorial;
n) organizează activităţi antiepidemice;
o) organizarea activităţii de evidenţă, completarea şi ţinerea la zi a documentaţiei medicale
primare şi statistice medicale, planifică activităţile şi periodic evaluează rezultatele;
p) participă la şedinţe, întruniri ştiinţifico-practice referitor la problemele diagnostice şi
curativ-profilactice, este membru al organizaţiilor obşteşti şi profesionale;
r) asigură delegarea activităţilor pentru realizare de către personalul subordonat,
monitorizează şi controlează executarea lor;
Medicul de familie are următoarele drepturi:
a) să fie asigurat cu loc de muncă după încheierea studiilor postuniversitare şi să-şi
desfăşoare activitatea medicală conform specializării şi calificării obţinute;
b) să beneficieze de condiţii normale de muncă.
c) să supervizeze activitatea personalului medical cu studii medii de specialitate şi inferior,
ce ţine de executarea funcţiilor şi obligaţiilor de serviciu;
d) să-şi ridice nivelul de pregătire profesională şi să fie atestat;
e) să fie remunerat conform funcţiei ocupate, gradului de calificare profesională, ştiinţifico-
didactică, rezultatelor activităţii sale;
f) să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea
profesională;
g) să-şi apere, inclusiv pe cale juridică, dreptul la muncă şi alte drepturi profesionale;
h) să cunoască drepturile şi obligaţiile sale de serviciu;

16. 16
i) la asociere în sindicate, organizaţii profesionale sau în alte organizaţii care au drept scop
reprezentarea şi protejarea intereselor profesionale;
j) să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi să fie atestaţi pentru acordarea gradului de calificare
profesională;
k) să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Medicul de familie poartă responsabilitate pentru activităţile sale, în conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova.
Rolul medicinii de familie în sistemul de sănătate modern. Obiectivul şi
metodologia medicinii de familie.
Pe lângă aspectele forte ale specializării şi ultraspecializării cum ar fi – progresul medicinii
moderne, creşterea performanţelor profesionale şi a calităţii asistenţei medicale, acest proces a pus
în evidenţă (a creat) şi dezavantaje cum ar fi: a fragmentat unitatea organismului uman, medicul
specialist se ocupă preponderent de boală şi nu de bolnav / (după Ian His) în spital pacienţii vin şi se
duc, iar bolile rămâne aceleaşi, pe când în centrul medicilor de familie – bolile vin şi se duc, iar
pacientul rămâne acelaşi, a făcut dificilă orientarea pacientului în sistemul de sănătate şi alegerea
specialistului, şi nu în ultimul rând a scumpit asistenţa medicală.
Spre deosebire de toate celelalte specialităţi care au ca obiect de activitate câte un anumit
organ, sau o anumită boală, medicina de familie are ca obiective de activitate:
• bolnavul cu toate problemele sale în mediul său de viaţă şi de muncă, cu toate
problemele şi nevoile sale de sănătate.
• persoana umană în toată integritatea ei
• problemele medicale ale omului sănătos.
• prevenţia primară, secundară şi terţiară
• prevenţia specifică
• patologia socială (cuprinde oamenii aflaţi în şomaj, sărăcie, handicap, familii
dezorganizate etc.)
• coordonarea serviciilor medicale cu medicii specialişti, cu serviciile paraclinice şi cele
ale ambulanţei.
Prin urmare, medicina de familie fiind o specialitate cu identitate proprie, are ca obiective
prestarea de servicii în beneficiul individului, familiei şi colectivităţii, servicii ce se reflectă prin
funcţiile sale: asigurarea accesibilităţii la asistenţa medicală, supravegherea stării de sănătate şi

17. 17
promovare a ei, funcţia preventivă, supraveghere medicală continuă, de acordare a îngrijirilor
medicale curente, mediere a pacientului în sistemul medical, asistenţă medicală a familiei şi
colectivităţii, recuperare şi reabilitare a pacientului, acordare a îngrijirilor medicale în stadiile
terminale etc. Aceste particularităţi nuanţează medicina de familie nu numai ca o specialitate cu
obiective de activitate bine delimitate dar şi cu o metodologie caracteristică.
Particularităţile metodologice ale MF cu metodologia medicinii specializate.
Medicina specializată Medicina de familie
• Predominant este orientate paraclinic • Predominant clinică
• Orientată spre investigaţii • Orientat spre comunicare
• Utilizează inclusiv tehnologii avansate • Tehnologii reduse
• Acordă asistenţa sporadică • Acordă îngrijire continuă
• Este predominant analitică • Este predominant sintetică
Deosebirile dintre Asistenţa Medicală Primară şi Asistenţa Medicală Specializată
Între AMP şi AMS există o serie de deosebiri legate de orientarea AMP, predominat asupra
stării de sănătate, în timp ce AMS este orientată spre starea de boală. În timp ce AMP îngrijeşte boli
mai uşoare, dar mai frecvente, în AMS se îngrijesc pacienţii cu patologii mai avansate ce necesită
investigaţii şi tratamente mai complexe.
În concepţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, AMP se axează pe promovarea sănătăţii
pacientului, prevenirea îmbolnăvirii prin, promovarea unui stil normal de viaţă, prin depistarea,
monitorizarea şi înlăturarea factorilor de risc modificabili. Deosebirea esenţială dintre conceptul
OMS al asistenţei medicale primare şi conceptul de servicii de sănătate de bază constă în aceea că
AMP este un proces ce implică echitate, interacţiune între diverse sectoare, participare şi implicare
comunitară pentru menţinerea sănătăţii. Conceptul OMS al Asistenţei Medicale Primare presupune
că investiţia în procesul de AMP la nivel comunitar local este mai eficientă, mai acceptabilă şi mai
larg susţinută decât alte căi de promovare a menţinerii sănătăţii.

18. 18
Deosebirile dintre AMP şi AMS
Asistenţa Medicală Primară Asistenţa Medicală Specializată
Este orientată spre sănătate Este orientată spre bolnav
Orientată spre prevenţie Orientată spre tratament
Orientată spre abordare integrală Orientată spre boală (spre organ)
Acordă asistenţă medicală de prim contact Acordă asistenţa medicală secundară
Asigură asistenţă medicală continuă Asigură asistenţă periodică
Este mai puţin costisitoare Este mai scumpă
Modele de organizare ale medicinii de familie
După Conferinţa Internaţională de la Alma-Atâ (anul 1978) dedicată reformării sistemelor
de sănătate prin fortificarea asistenţei medicale primare, inclusiv prin implementarea practicii
generale / medicinii de familii – conceptul de sănătate a fost revoluţionat, definind sănătatea drept
stare completă de bine bio-psiho-social şi nu numai absenţa bolii şi a infirmităţii. Având în vedere
că asistenţa medicală primară defineşte furnizarea îngrijirilor de sănătate cuprinzătoare, de prim
contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în
prezenţa bolii sau în absenţa acesteia era nevoie de găsit (elaborat) forme de organizare ale
medicinii de familie, ţinând cont că AMP reprezintă primul loc de contact al individului, familiei şi
comunităţii cu sistemul de sănătate.
Structura sistemului de sănătate şi locul Asistenţei Medicale Primare
Ponderea serviciilor medicale
85 % - Asistenţa Medicală Primară
13 % - Asistenţa Medicală Secundară
2 % - Asistenţa Medicală Terţiară
AMT
ASISTENŢA
MEDICALĂ SECUNDARĂ
ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ
(CMF,CS, OMF, OS)
ASISTENŢA MEDICALĂ DE URGENŢA

19. 19
Structura serviciului de Asistenţă Medicală Primară din R. Moldova
 35 Centre ale Medicilor de Familie (raionale)
 CMF Bălţi
 5 AMT din Municipiu Chişinău cu 12 Centre ale Medicilor de Familie
 Clinica Universitară AMP
Inclusiv:
 392 Centre de Sănătate inclusiv 14 CS independente (mun. Chişinău)
 541 Oficii ale Medicilor de Familie
Clasificarea CMF
Centre ale medicilor de familie.
• Categoria III – până la 40.000 populaţie
• Categoria II – 40.001- 80.000 populaţie
• Categoria I – 80.001 şi mai mult
Notă: În numărul populaţiei se include cel din CS, OMF, OS (din componenţa CMF),
inclusiv din cadrul CS autonome şi instituţii private.

20. 20
Clasificarea Centrelor de Sănătate (I)
• Categoria IV – 4500 – 6000 populaţie
• Categoria III – 6001 – 9000 populaţie
• Categoria II – 9001 – 11500 populaţie
• Categoria I – 11501 şi mai mult.
Clasificarea Centrelor de Sănătate (II)
Notă:
1) CS, inclusiv cele autonome, pot avea un număr de populaţie mai mic de 4500 în
cazurile când amplasarea geografică nu permite organizarea accesului
populaţiei la asistenţa medicală în CS nominalizat (se informează MS)
2) Oficiul MF se organizează în localităţile rurale cu o populaţie de la 901 până la
circa 3000 locuitori
3) Oficiul de sănătate se organizează în localităţile rurale cu o populaţie mai mică
de 900 locuitori.
Bibliografia:
1. Enăchescu V., Pârvulescu V., Beznă S., Florea L., Puiu I. Medicina de familie. Curs universitar
pentru studenţii anului VI. Editura Medicală universitară, Craiova. 2006
2. Restian A. Bazele Medicinii de Familie, Bucureşti, vol 1,2,2003,2001
3. Ghid practic al medicului de familie (sub redacţia Grigore Bivol), Chişinău, 2004.
4. Dumitru Matei. Îndreptar practic de medicină de familie. Bucureşti, 2006.
5. Eugen Ilicea .Medicina de familie. Constanţa 2001
6. Ilicea Eugeniu, Ilicea Elvira. Fundamentul medicinii de familie. Constanţa, 2007
7. Oбщепрактическая и семейная медицина. (под ред. Михаеля М. Кохена). Минск
«Беларусь», 1997
8. Лин Гец, Стейнар Вестин. Руководство для преподавателей и врачей общей практики.
Санкт-Петербург, 2005
9. Избранные лекции по семейной медицине (под ред. О. Ю. Кузнецовой). Санкт-
Петербург, 2008
10. Марк А. Грабер Мэтью Л. Уантернер. Руководство по семейной Медицине. Москва, 2002.
11. http://www.woncaeurope.org/
12. http://www.euract.org/

21. 21
Managementul contactului primar în medicina de familie.
Medicina de familie – medicina de prim contact în sistemul de sănătate
Medicul de familie este orientat spre problemele de sănătate a indivizilor, familiilor şi
comunităţii deservite. Specialiştii în medicina de familie sunt axaţi preponderent pe conceptele de
sănătate, funcţionalitate şi calitate a vieţii persoanelor deservite. Deşi prevalenta maladiilor serioase
este joasa în comunitatea deservita un medicul de familie, acesta adresează şi problemele de
sănătate conform modelului de boala. Activităţile de prevenire a maladiilor şi promovarea sănătăţii,
managementul riscurilor ocupa o buna parte din activitatea medicului de familie. Preocuparea de
calitatea vieţii pacienţilor îşi găseşte exprimare în participarea medicului de familie la îngrijirile
paliative şi terminale a pacienţilor săi. Un element important în managementul medicinii de familie
este utilizarea intervenţiilor cost eficiente şi considerarea costurilor pentru pacient, practica
medicala cit şi costurile în cadrul sistemului de sănătate.
Îngrijirile de sănătate în asistenta medicala primara sunt prestate de o echipa de profesionişti
atât la nivel de practica cit şi în colaborare cu specialişti în alte domenii medicale la nivel secundar,
terţiar de asistenta medicala. Aceasta permite utilizarea judicioasa a resurselor şi soluţionarea
optima a problemelor pacientului. Interacţiunea complexa cu diverşi specialişti pentru coordonarea
îngrijirilor pacientului este un component critic în practica medicului de familie ca portar în
sistemul de sănătate şi apărătorul intereselor pacientului. Medicul de familie ajuta pacienţii sa ia
decizii privitor la sănătatea lor şi ii ajuta sa se orienteze în sistemul de sănătate.
Conform definiţiei specialităţii medicina de familie si regulamentelor in Republica Moldova
medicul de familie asigura elemente practicii medicale enumerate mai jos (vezi boxa 1).
Boxa 1. Asigurarea contactului primar de medicul de familie
Medicul de familie asigurara
1. Primul contact al pacientului cu serviciile de sănătate
2. Accesul la servicii medicale al persoanelor cu spectru larg de probleme
3. Servicii potrivite şi de calitate de AMP
4. Coordonarea îngrijirilor cu alţi specialişti în scopul folosirea efectiva a
resurselor sistemului de sănătate
5. Facilitarea accesului pacientilor la serviciile specializate
6. Apărarea intereselor pacientului în sitemul de sănătate

22. 22
Competentele de baza a medicului de familie ce ţin de managementul contactului primar în
medicina de familie (WONCA, 2005):
1. Managementul contactului primar al pacienţilor cu probleme de sănătate
neselectate.
• Sa cunoască bine epidemiologia problemelor prezentate în AMP
• Sa posede deprinderi clinice şi de comunicare care facilitează accesul uşor a
pacienţilor cu probleme neselectate la servicii medicale.
• Abordare organizata şi managementul condiţiilor cronice.
• Cunoştinţe vaste despre condiţiile clinice care se întâlnesc frecvent în practica
medicului de familie şi tratamentul acestora.
2. Deservirea pacienţilor cu în spectru larg de probleme
• Cunoştinţe de spre prevenţie în AMP
• Deprinderi clinice pentru managementul condiţiilor acute, cronice, preventive
activităţi de prevenţie, paliative şi urgente medicale.
• Deprinderi clinice pentru desfăşurarea consultaţiei clinice în AMP: colectare
anamneză, examen fizic şi utilizarea testelor pentru diagnosticare condiţiilor prezentate de pacienţi
în AMP.
• Deprinderi de prescriere a tratamentelor medicale şi nemedicale pentru condiţiile de
adresare în AMP.
• Prioritizarea problemelor cu care se prezintă sau confrunta pacientul.
3. Coordonarea cu alţi profesionişti în AMP şi alţi specialişti
• Sa cunoască cum este organizat sistemul de sănătate
• Sa comunice excelent cu pacienţii, personalul şi sa posede abordarea în echipa
efectiva.
4. Sa presteze servicii eficiente şi potrivite pacienţilor folosind eficient resursele
sistemului de sănătate.
• Cunoaşte structura sistemului de sănătate şi cum funcţionează AMP în cadrul
sistemului de sănătate.
• Cunoaşte şi înţelege sistemul de referire a pacienţilor câtre serviciile secundare şi
alte cai de acces.
• Refera pacienţii câtre specialişti şi menajează interconexiunea dintre AMP şi
serviciile secundare, inclusiv comunicare cu alţi profesionişti.
5. Oferă servicii de sănătate potrivite pacienţilor
• Comunica eficient, consiliază, învaţă şi tratează pacienţii, familia şi îngrijitorii

23. 23
• Organizează şi dirijează practica medicala, menţine registrele şi documentaţia
medicala, efectuează managementul informaţional şi abordarea în echipa, se asigura de
monitorizarea calităţii serviciilor medicale.
6. Apără interesele pacientului în sistemul de sănătate.
• Dezvolta şi menţine relaţii cu pacienţii săi; Comunica cu respect, tratându-i fără
paternalism şi superioritate, ca pe nişte persoane egale.
• Medicul de familie exercita capacitaţi de lider, negociază şi găseşte compromisul atât
cu pacienţii cit şi cu specialiştii cu care interacţionează coordonând îngrijirile medicale.
Medicul de familie necesită abilitaţi clinice si de organizare şi management a practicii
medicale pentru a realiza contactului primar al pacientului cu sistemul de sănătate. Medicul de
familie abordează primul pacientul cu orice problemă de sănătate. Tot el este acela care
coordonează îngrijirile cu alţi specialişti din sistemul de sănătate atât în sistemul de asistenţa
medicala primara (AMP) cât şi în afara lui. Abilitatea medicului familie de a oferi eficient îngrijiri
de sănătate la nivelul AMP permite utilizarea eficienta a resurselor sistemului de sănătate în general.
În acelaşi timp, medicul de familie facilitează accesul persoanelor la servicii de sănătate prin
referirea şi coordonarea îngrijirilor şi apărarea intereselor pacientului (WONCA, 2005). Ariile de
competenta a medicului de familie pentru managementul contactului primar în AMP includ
prestarea serviciilor medicale accesibile şi potrivite, organizarea, dotarea şi dirijarea financiara a
practicii, colaborarea cu echipa din medicina de familie, cit şi cooperarea cu alţi specialişti şi
personal din AMP (Rakel, 2001).
Managementul practicii medicului de familie include elementele de organizare a serviciilor,
managementul financiar şi personal. Managementul informaţional joaca un rol deosebit pentru
succesul practicii medicale şi îndeplinirea sarcinilor primare în medicina de familie (Rakel, 2006).
Specialiştii din sistemul medicinii de familie au nevoie de mai multe deprinderi practice, pe lingă
vastele cunoştinţe clinice. Printre acestea sunt deprinderile de comunicare cu pacienţii şi colegii de
serviciu, cunoaşterea principiilor de organizare a sistemului de sănătate, cum sunt dirijate îngrijirile/
serviciile de sănătate; deprinderi de abordare în echipa a lucrului în medicna de familie, de a învăţa
în afara limitelor profesiei; de a efectua auditul clinic şi analiza practicii medicale; aptitudini de
conducere- manageriale (Fraser & Skelton, 2009).
Realizarea contactului primar în medicina de familie
Managementul contactului primar este unul din principiile de baza a medicinii de familie.
Conform acestui principiu Medicul de familie – este primul medic căruia i se adresează
pacientul/persoana conform prevederilor legale cum sunt L E G E A ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII
(1995) şi Ordinul MS RM nr. 695 (2010). Medicul de familie este primul medic de contact al

24. 24
pacientului cu sistemul de sănătate. Orice persoana indiferent de vârsta şi gen se poate adresa la
medicul de familie oricând şi cu orice problema de sănătate, indiferent de boala. Practica unui
medic de familie este organizata astfel incit persoanele sănătoase sau cele cu spectru larg de
probleme de sănătate au acces la serviciile medicului de familie. Medicul de familie asigura
servicii de calitate şi potrivite nivelului AMP în limita competentelor specialităţii medicina de
familie. Pacientul este referit câtre specialistul din secţiile consultative în instituţiile de ambulator,
sau cei din instituţiile medicale secundare, terţiare. Medicul de familie asigura folosirea efectiva a
resurselor sistemului de sănătate prin acordarea îngrijirilor de calitate şi potrivite la nivelul AMP,
referirea doar la necesitate a persoanelor bolnave câtre specialist sau instituţii spitaliceşti şi
coordonarea îngrijirilor după întoarcerea pacientului . Medicul de familie serveşte drept poarta de
intrare a pacientului în sistemul de sănătate şi apăra interesele pacientului în sistemul de sănătate.
Pacientului i se favorizează şi nicidecum limitează accesul la servicii specializate, sarcina medicului
de familie fiind determinarea gradului de necesitate şi urgenţa deservirii. Aceste acţiuni sunt impuse
pentru a dirija volumul de trimiteri şi preveni supraîncărcarea serviciilor specializate, utilizarea
resurselor pentru persoanele care au cea mai mare nevoie de servicii medicale specializate,
prevenindu-se agravarea bolilor, survenirea complicaţiilor, rezultatelor fatale, sau minimalizându-se
riscurile pentru persoanele din comunitate în cazul maladiilor infecţioase.
Funcţiile medicului de familie
• Funcţia de asigurare a accesibilităţii la asistenta medicala. Medicul de familie este
specialistul care facilitează intrarea pacientului în sistemul de sănătate. Persoanele sunt asigurate cu
asistenta medicala primara direct fără intermediere. Instituţiile medicale care prestează servicii de
asistenta primara pe principiul medicinii de familie sunt de regula situate aproape de domiciliul
persoanelor deservite. În mare majoritate pacienţii se înscriu pe lista unui medic de familie care
activează în localitate şi deserveşte populaţia unui sector teritorial arondat. Cu toate acestea
persoanele au dreptul sa aleagă oricare alt medic de familie indiferent de principiul teritorial
(Ordinul MS RM nr. 695, 2010). Funcţia medicinii de familie de asigurare a accesibilităţii are mai
mult aspecte. Cu toate acestea a fi accesibil şi aproape de nevoiele pacientului sunt cele mai
importante aspecte funcţiei de prim contact.
• Supravegherea şi promovarea stării de sănătate. Medicul de familie oferă consiliere
persoanelor deservite în ce priveşte păstrarea şi optimizarea sănătăţii şi desfăşoară prevenirea
maladiilor prin măsuri de prevenţia primara, secundara şi terţiara.
• Acordarea îngrijirilor medicale curente. Medicul de familie este în stare sa rezolve
majoritatea (70%-80%) din problemele medicale curente ale pacienţilor (WONCA, 2005).

25. 25
• Facilitatea intrării şi orientării pacientului în sistemul de sănătate. Medicul de
familie trimite pacientul la alţi specialişti, orientându-l unde sa se adreseze.
• Sinteza diagnostica şi terapeutica. Medicul de familie efectuează inventarierea
bolilor, ierarhizează bolile, formează interconexiuni şi ia o decizie diagnostica şi terapeutica.
• Supravegherea medicala continua. Medicul de familie urmăreşte evoluţia stării de
sănătate şi boala a persoanelor deservite. Pacientul este asistat şi supravegheat în caz de boala la
nivel de asistenta medicala primara la dresarea iniţiala în caz de boala, pe durata evoluţiei bolii şi în
cazul revenirii pacientului de la alt nivel de asistenta medicala cum ar fi secundara sau terţiara.
• Asistenta medicala a familiei şi comunităţii. Medicul de familie acorda asistenta nu
numai persoanelor individual ci şi precauta problemele de sănătate a comunităţii şi intervine în
cazurile necesare pentru prevenirea bolilor la nivel de comunitate.
• Funcţia de recuperare şi reabilitare. Medicul de familie susţine pacientul prin
activităţi de recuperare şi reintegrare în activitate în cazul după externarea din spital sau afecţiunile
trenante.
• Acordarea îngrijirilor terminale şi paliative. Medicul de familie împreuna cu
echipele de îngrijiri paliative asista pacienţii cu afecţiuni terminale şi are scop asigurarea calităţii
maxime posibile, combaterea durerii şi consolidarea persoanei în îngrijiri terminale şi familiei sale
pentru a depăşi dificultatea situaţiei de pierdere a unei persoane apropiate.
• Funcţia de cercetare ştiinţifica se refera la aspectele ştiinţifice ale specialităţii
medicina de familie. Participarea la cercetare medicala contribuie atât la perfecţionarea specialităţii
cit găsirea soluţiilor optimale pentru sistemul de sănătate şi problemele de sănătate a pacienţilor.
Datorita specificului specialităţii medicina de familie medicii se confrunta cu situaţii de
incertitudine frecvent, când sunt nevoiţi sa ea decizii rapide şi sa orienteze pacienţii în sistemul de
sănătate reieşind din limita de timp a unei vizite (15-20 minute), dar şi sa tina cont de informaţiile
furnizate de pacient în perioada vizitelor repetate şi relaţiei de lunga durata cu acesta. Pentru
îndeplinirea funcţiilor medicii de familie necesita deprinderile clinice şi de comunicare. Medicul de
familie pune un diagnostic fizic, psihic şi social în condiţii de ambulatoriu. In activitatea sa medicul
de familie trebuie să utilizeze datele epidemiologice în regiune şi activitatea curentă. El permanent
trebuie să ţină cont de factorul de timp când pune un diagnostic sau indică tratamentul. Identificarea
şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate e deprindere esenţială a unui medic de familie in
activitatea sa de prevenire. Medicul de familie trebuie să fie permanent gata de a lua o decizia
iniţiala în orice problema de sănătate pe care o are pacientul. Pentru a realiza supravegherea
pacienţilor cu probleme complexe sau specifice de sănătate medicul de familie trebuie să fie în stare
să coopereze cu alţi specialişti in AMP şi alte nivele de asistenţa medicală. Fără deprinderea de a

26. 26
organiza şi conduce practica sa medicală medicul de familie nu poate funcţiona productiv in
sistemul de asistenta medicala primara.
Rolul MF în sistemul de sănătate
Sistemul de sănătate este un subsistem al sistemului protecţie sociala, care are rolul de a
produce servicii şi bunuri necesare menţinerii şi refacerii stării de sănătate (Enachescu, 2006). AMP
pe principiile medicinii de familie este parte componenta integrala a sistemului de protecţie sociala
a persoanelor si garantează realizarea dreptului la sănătate a cetăţenilor (Evans & Lerberghe, 2008).
Actorii sistemului de sănătate includ furnizorii, producătorii, beneficiarii, plătitorii, administratorii.
Republica Moldova trece printr-un proces de reforma a sistemului de sănătate de la tipul Semaşco la
un sistem descentralizat şi reforma finanţării sistemului de sănătate prin asigurări obligatorii de
servicii medicale (Atun et al, 2008). Sistemul de sănătate curent in Moldova este social orientat şi
este bazat pe drepturile fundamentale ale persoanelor la servicii medicale. În tarile europene
(Germania, Olanda, Belgia, România) funcţionează sistemul de asigurări sociale de sănătate (tip
Bismark); în Marea Britanie funcţionează sistemul tip Beveridge (Enachescu, 2006). În SUA
sistemul de sănătate este mixt, preponderent fiind sistemul medical privat, sistemul asigurărilor
sociale acoperind doar parţial nevoile de sănătate a populaţiei, în special categoriilor social
vulnerabile (Rakel, 2006). În Moldova, precum şi în alte state ale Comunităţii Statelor Independente
(CSI), unde în trecut sistemul de sănătate era administrat si finanţat centralizat, sistemul de sănătate
este in proces de reformare (Atun et al, 2008). In procesul de reformă s-a obţinut flexibilitatea de
administrare şi finanţare a AMP prin Asigurările Obligatorii de Servicii de Medicale (AOM) (Atun,
2008). In majoritatea ţărilor cu sisteme sociale de asigurari medicale medicina de familie are rolul
de garantare a echităţii si protecţiei de riscuri financiare a populaţiei (Evans & Lerberghe, 2008).
Sistemele de asigurari medicale bazate pe taxe au dus la asigurarea accesului universal la servicii
medicale si sporirea rolului medicinei de familie pentru asigurarea accesului populaţiei la serevicii
medicale.
Reieşind din necesitatea îngrijirilor de sănătate medicina de familie prestează servicii de
prima linie şi are un rol central în ce priveşte contactul pacientului cu sistemul de sănătate. Medicul
de familie are rolul de portar în sistemul de sănătate, prin intermediul căruia pacientul obţine acces
la serviciile costisitoare specializate. Asigurarea contactului primar in sistemul de sănătate, una din
funcţiile fundamentale ale AMP, este realizată de sistemul de servicii pe principiul medicinii de
familie. AMP integrează promovarea sănătăţii, prevenirea maladiilor şi tratamentul şi îngrijirile
medicale intro manieră sigură, eficientă şi social productivă stabilindu-se între populaţie şi sistemul
de sănătate. Serviciile de asistenţa medicală primară dau prioritatea persoanei, tratatează cu
consideraţie sănătatea şi bunăstarea, valorile şi capacităţile populaţiei si forţei de muncă. Medicina

27. 27
de familie prestează servicii eficiente şi sigure si este preocupată atât de îmbunătăţirea sănătăţii cât
şi de rezultatele sociale pentru populaţie (Evans & Lerberghe, 2008).
Accesibilitatea la asistenta medicala primara
Accesibilitate la servicii medicale primare poate fi descrisă in perspectiva de cost, distanta
geografică, timp şi calificarea personalului, care prestează serviciile de AMP. Accesibilitatea la
servicii medicale în medicina de familie reflecta posibilitatea persoanelor din comunitate de a primi
serviciile medicale în timp potrivit şi fără întârzieri. Practica medicului de familie trebuie sa asigure
acest acces prin mai multe modalităţi precum ar fi organizarea programului de lucru, programarea
consultaţiilor, deservirea în dependenta de gradul de urgenta, consultaţii de rutina, vizite la
domiciliu, vizite în afara orelor de program şi continuitatea serviciilor medicale, acces telefonic,
înscrierea şi plecarea de pe lista medicului de familie.
Modalităţi de asigurare a accesibilităţii la asistenta medicala primara
• Program de lucru.
Pentru asigurarea accesului la serviciu de AMP instituţiile medicale respectă un program de
lucru determinat. Accesul persoanelor la servicii medicale în AMP este organizat în orele de
program general acceptate şi reglementate prin legislaţie. În general, accesul la servicii de AMP este
organizat în regim 24 de ore 7 zile în săptămâna. În afara orelor de program la medicul de familie
sunt asigurate căi alternative pentru a realiza accesul la servicii medicale, in special pentru situaţiile
de urgenţă şi speciale. Aceasta sarcină este dificil îndeplinită în localităţile rurale, zonele cu acces
limitat la serviciile de urgenta sau lipsa personalului medical în alte instituţii medicale, cu care ar fi
posibila cooperarea pentru organizarea accesului la servicii continui. În tarile cu sisteme de sănătate
bine dezvoltate şi dotate accesul pacienţilor la servicii în afara orelor de program este organizat prin
cooperarea mai multor practici şi desemnarea medicilor, asistentelor medicale de garda, servicii
specializate telefonice, care preiau apelurile telefonice ale pacienţilor, triază cauza de adresare şi fac
le fac legătura cu medicul de familie de serviciu. Camerele de garda, secţiile de internare a
spitalelor, servicii specializate în acordare de asistenţă medicală în caz de urgenta menţin accesul
populaţiei la servicii medicale permanent.
• Programarea consultaţiilor urgente.
Pacienţii c urgente medicale de gradul I vor fi deserviţi în măsura urgentei de câtre medicul
de familie atât în oficiu cit şi la domiciliu. În cazul când situaţia de urgenta depăşeşte limitele
competentei medicului de familie, dotarea tehnica de care acesta dispune, urgenta va fi deservita de
câtre specialistul din serviciile de urgenta specializate sau servicii spitaliceşti.
Pacienţii care au, sau considera ca au o problema urgenta pot fi consultaţi în aceeaşi zi.
Sistemul de acces liber în aceeaşi zi de adresare permite atât intervenţiile timpurii în cazul

28. 28
urgentelor şi prevenirea complicaţiilor cu risc pentru sănătate şi viata, cit şi sporeşte satisfacţia
pacienţilor.
• Urgentele medicale
Fiecare oficiu al medicului de familie stabileşte un sistem de rezolvare imediata a urgentelor
medicale. Echipa medicului de familie înţelege sistemul de management al urgentelor medicale şi
intervine corespunzător la necesitate. Pacienţii primesc la timp ajutorul de urgenta la adresare în
oficiu sau la domiciliu. Toţi membrii echipei medicului de familie sunt instruiţi în managementul
urgentelor medicale, inclusiv resuscitarea cardio – respiratorie. În oficiul medicului de familie este
stabilit un sistem care asigura posibilitatea contactării unui medic în caz de urgenta. Persoana
responsabila pentru contactul telefonic (recepţionistul sau asistenta medicală) în orele de program
furnizează informaţii referitor la urgentele, care pot fi deservite de medicul de familie şi îndreaptă/
refera la alte servicii potrivite după caz. În orele după program sau zilele de odihna pacienţii sunt
informaţi despre serviciile de urgenta disponibile din localitate. Informaţia de contact şi programul
de urgenta este de obicei afişat în locuri vizibile şi menţinut cu informaţii corecte curente.
• Consultaţiile neurgente/ de rutina
Pacienţii cu probleme obişnuite / comune sânt văzuţi în cel mult doua zile lucrătoare de
orice doctor şi în cel mult şapte zile lucrătoare de un anumit doctor (Shortell and Kalujny, 2006).
Datele literaturii prezintă termeni rezonabili de aşteptare pentru vizitele de rutina (Shortell and
Kalujny, 2006; Nemerenco, 2008). Examenele de sănătate sunt programate la intervale mai mari
decât cele cu caz de boala. Satisfacţia pacienţilor creste în cazul combinării programării cu accesul
liber pe motiv de boala (Saltamn et al, 2007). Durata medie a unei consultaţii programate în oficiul
medicului de familie cu întrevedere la doctor sau asistenta medicului de familie este de cel puţin 10
minute (cel puţin 7,5 minute de contact personal), dar poate dura de la 2 la 19 minute în mediu
pentru vizita, intervalul de programare fiind de 20 min (Nemerenco, 2008; Ordinul MS nr. 695,
2010). Fiecare oficiu al medicului de familie stabileşte un sistem de monitorizare a posibilităţii de
programare şi a timpului de aşteptare al cărui scop este de a identifica şi corecta întârzierile
semnificative. Cercetările efectuate în instituţiile medicale din Moldova au demonstrat ca timpul
mediu petrecut cu medicul, asistenta medicala şi timpul total de aşteptare nu variază substanţial de
timpul de aşteptare în clinicile din Europa şi duce sporirea satisfacţiei pacientului (Nemerenco,
2008). Sistemul electronic de programare a vizitelor la medic scade timpul de aşteptare în oficiu şi
sporeşte satisfacţia pacienţilor (Nemerenco, 2008; Popov, 2009).
• Accesul telefonic
Accesul telefonic este esenţial pentru stabilirea accesului populaţiei la serviciile medicale.

29. 29
Oficiul medicului de familie instalează suficiente linii telefonice şi amplasează suficient
personal care sa răspundă nevoilor pacienţilor. Timpul de aşteptare la apelul telefonic sau
posibilitatea de accesare telefonica a oficiului medicului de familie sunt foarte importante în
stabilirea accesului la servicii de asistenta medicala primara. Oficiul medicului de familie instituie
un sistem fezabil de înregistrare a programărilor / chemărilor la domiciliu fie prin program
electronic sau pe suport de registre şi de informare a membrului corespunzător al echipei care se
ocupa de managementul solicitării. Registratorii sau asistentele medicului de familie se ocupa de
obicei de recepţionarea apelurilor telefonice şi programarea vizitelor la medicul de familie,
înregistrarea solicitărilor vizitelor la domiciliul pacientului. Solicitările telefonice în oficiul
medicului de familie pot fi făcute conform unui program zilnic stabilit şi care este adus la cunoştinţa
persoanelor deservite.
• Timpul de aşteptare
Pacienţii nu sunt puşi sa aştepte în sala de aşteptare nemotivat şi sunt informaţi asupra
motivelor oricărei întârzieri fata de programarea făcuta. Timpul de aflare în oficiul medicului de
familie în mediu este de 40-60 min pentru o vizita, incluzând timpul de prezentare, triere şi
pregătire câtre consultul medicului, timpul post-consultaţie şi pregătire câtre vizita repetata, sau
efectuare de tratamente medicale, instruire de câtre personalul medical mediu (Nemerenco, 2008).
Vizitele urgente au o durata diferita în dependenta de cauza de adresare, deoarece presupun o
intervenţie urgenta, investigaţie mai complexa şi monitorizare de scurta durata în oficiu.
• Vizitele la domiciliu
Vizitele la domiciliu sunt acceptate şi asigura accesul persoanelor la servicii medicale.
Numărul şi frecvenţa vizitelor variază în dependenta de sistemul de sănătate şi asigurările medicale
in diverse ţări. În ţările unde predomină serviciile de sănătate private vizitele la domiciliu sunt
foarte rare şi sunt un semn de curtoazie din partea medicului. În schimb asistentele medicale pentru
îngrijiri la domiciliu, asistenţii sociali, asistenţii de sănătate comunitari sunt cei care asigura serviciu
la domiciliu destul de frecvent. In ţările cu sisteme de asigurări sociale a serviciilor de sănătate
vizitele la domiciliu a medicului de familie sunt destul de des solicitate. Pacienţii sunt consultaţi la
domiciliu daca medicul considera ca boala/ condiţia lor necesita aceasta. În Republica Moldova
Asigurările Obligatorii de Servicii Medicale acoperă un sir de vizite la domiciliu (vezi Boxa 2):

30. 30
Boxa 2. Vizite deservite la domiciliul pacientului
Oficiul medicului de familie are o strategie referitor la managementul asistentei medicale a
pacienţilor externaţi din spital. Continuarea tratamentului în condiţii de domiciliu şi supravegherea
reabilitării şi reintegrării persoanelor în caz de boala sau complicaţiile acestora are loc cu suportul
personalului din echipa medicului de familie. Asistentele medicului de familie efectuează
tratamentele medicale la domiciliu şi asigura continuitatea monitorizării pacienţilor consultaţi de
câtre medicul de familie.
• Asistenta medicala în afara orelor de program.
Oficiul medicului de familie are o strategie de asigurare a asistenta medicala în afara orelor
de program şi acesta strategie este adusa la cunoştinţa persoanelor deservite. Centrele private de
regula contractează centre specializate de urgenta medicala, care recepţionează apelurile telefonice
de la pacienţi în afara orelor de program în mod automat şi după o triere preventiva şi stabilirea a
gradului de urgenta pacientul este sfătuit sase adreseze la camera de garda/ secţia de internare din
spital sau centrele de urgente, sa solicite urgenta la domiciliu sau apelul telefonic este transmis unui
medic de garda pentru o evaluarea suplimentara şi determinare necesitaţii consultaţiei de câtre
medicul de familie. Excepţional de rar pacientul va fi consultat de medicul de familie în afara orelor
de program, dar aceasta poate avea loc în localităţile rurale unde accesul la servicii medicale
urgente este limitat. Accesibilitate de 24 de ore 7 zile în săptămâna este ideala pentru serviciile de
asistenta medicala primara şi acces continuu la servicii medicale, dar implica resurse suplimentare
şi o buna organizarea lucrului oficiilor medicului de familie.
• Înscrierea pe liste medicului de familie.
Medicul de familie deserveşte persoanele din comunitate în conformitate cu circumscripţia
teritoriala şi înscrierea libera în baza unei cereri pe lista medicului de familie indiferent de statul
1. Urgentelor medico-chirurgicale
2. Copiilor în vârsta de 0-5 ani aflaţi sub tratament
3. Persoanelor asigurate cu insuficienta motorie a membrelor inferioare
4. Bolnavilor în faza terminala sau cu afecţiuni grave care necesita examinare, supraveghere
şi tratament
5. Persoanelor, care au solicitat serviciul de asistenta medicala urgenta şi solicitarea a fost
transmisa pentru deservire medicului e familie
6. Persoanelor asigurate de orice vârsta după externare din secţiile spitaliceşti, care necesita
supraveghere în dinamica la domiciliu
7. Depistarea contactelor cu boli contagioase, organizarea şi efectuarea masurilor
antiepidemice primare în focarele de boli contagioase
8. Supravegherea medicala şi tratamentul preventiv al contactelor

31. 31
asigurat/neasigurat, iar în cazurile de urgenta medico-chirurgicale sau alte situaţii justificate din
punct de vedere medical pacienţii sunt deserviţi indiferent daca sunt sau nu înscrişi pe lista
medicului pe tot teritoriul republicii Moldova. Pacienţii sunt înscrişi pe lista medicului de familie
indiferent de statul asigurat sau nu, fără discriminare fata de statutul lor social, de rasa, gen, vârsta,
confesie religioasa, grad disabilitate sau condiţie medicala. Trecerea pe lista altui medic se
efectuează în baza unei cereri în scris cu motivarea transferului doar o data pe an dat fiind faptul ca
finanţarea serviciilor medicale în asistenta medicala primara are loc per capita şi se face o data pe
an. Schimbarea domiciliului permite transferarea persoanelor pe lista altui medic de familie pe toata
perioada anului. Oficiul medicului de familie accepta pacienţii care doresc sa fie înscrişi pe lista şi
nu face discriminări de rasa, sex, clasa sociala, vârsta, religie, grad de disabilitate sau condiţie
medicala. Pacienţilor scoşi de pe lista li se va oferi în scris o explicaţie a motivului excluderii, la fel
şi pacienţii trebuie sa ofere explicaţia în cazul dorinţei sa părăsească lista unui medicului de familie.
•Acceptabilitatea serviciilor
Aspectul de acceptabilitatea de către consumator/ beneficiar a serviciilor prestate de medicul
de familie se pot răsfrînge asupra consului de servicii medicale si în ultimă instanţa deminua sau
mari accesul la servicii. Disponibilitatea unei instituţii medicale de asistenţa medicală primară în
cadrul geografic, comoditatea oficiului, dotareacu echipament, posibilităţi de investigare de
laborator, tratmente medicale, prezenţa personalului medical, trebuie sa fie completate de condiţii,
care satisfac dimensiunile socio-psihologice ale nevoilor consumatorilor. Beneficiarii nu trebuie să
resimta bariere socio-culturale, lingvistice in instituţia medicală şi pacienţii să se simptă bienveniţi
în instituţia medicală indiferent de statul său.
Continuitatea asistentei medicale în medicina de familie
Oficiul medicului de familie încurajează pacienţii sa respecte continuitatea îngrijirilor
medicale. Se oferă explicaţii şi se facilitează programarea pentru vizita repetata pentru
supravegherea cazului de boala, cât şi reîntoarcerea la medicului de familie pentru supraveghere în
caz de externare din spital, sau după consultarea unui specialist. La fel sun încurajate vizitele de
supraveghere a stării de sănătate pentru monitorizarea stării de sănătate şi efectuarea măsurilor de
prevenire a bolilor (WONCA, 2005).
Oficiul medicului de familie stabileşte un sistem, care permite pacienţilor sa contacteze
serviciile de urgenta prin apel telefonic sau prezentare la serviciile de urgenta. Informaţiile
privitoare la pacienţii, care necesita asistenta medicala urgenta sau au beneficiat de serviciile
echipelor de urgenta, sunt primite şi transmise sistematic şi eficient de oficiul medicului de familie.
Pentru a asigura asistenta continua si de calitate în afara orelor de program se cooperează numai cu
medici de familie care asigura un standard înalt al îngrijirilor medicale (demonstrat prin

32. 32
monitorizarea timpului de acces, a tipului de medici angajaţi s.a.) şi alte instituţii care pot asista
pacienţii oportun şi calitativ. Neapărat va exista în oficiu o strategie de înlocuire a membrilor
echipei pe perioada absentelor (concedii de odihna sau boala, participare la cursuri de educaţie
medicala continua, conferinţe, congrese sau alte manifestări profesionale s.a.).
Continuitate îngrijirilor medicale în medicina de familie (Freeman, Olesen, and Hjortdahl,
2003)
1. Experienţa unor îngrijiri coordonate şi progresarea lenta/fără probleme a îngrijirilor de la un
specialist la altul din punctul de vedere a pacientului (continuitatea experenţială)
2. Pentru a obţine acest element important serviciul trebuie sa asigure:
3. Transferul excelent al informaţiei care urmează pacientul (continuitatea informaţionala;
continuitatea şi coerenta fisei medicale)
4. Comunicarea efectiva dintre profesionişti şi servicii şi cu pacienţii (continuitatea intre ramuri şi
a echipei)
5. A fi flexibil şi sa se ajusteze la necesităţile indivizilor în timp (continuitatea flexibila)
6. Îngrijirea a cit mai puţin posibili profesionişti, consistenta cu alte necesitaţi ale pacientului
(continuitatea longitudinala)
7. Sa asigure unul sau mai mulţi profesionişti nominal, cu care pacientul poate sa dezvolte o relaţie
terapeutica şi interpersonala (continuitatea relaţionala sau interpersonala)
Este important ca medicii de familie sa înţeleagă perspectiva pacientului şi cum acesta
resimte trecerea de la un medic la altul în sistemul de sănătate pentru a asigura continuitatea
îngrijirilor medicale sub aspect experienţial. Pacienţii nu trebuie sa resimtă fragmentarea îngrijirilor
in sistemul de sănătate. Pentru continuitatea servicii în medicina de familie e necesar să se asigure
transferul informaţional care urmează pacientul, ce ar crea coerenta fisei medicale şi continuitatea
informaţionala. Comunicarea intre specialiştii instituţiilor din asistenta medicala primara şi alte
instituţii specializate asigura o continuitate a echipei şi asigura legătura intre diverse ramuri.
Medicii de familie se adaptează la necesităţile pacienţilor în timp şi asigura o continuitatea flexibila,
iar participarea la îngrijirea pacientului a cit mai putini specialişti, consistenta cu alte nevoi ale
pacientului asigura continuitatea longitudinala. Pacientul are posibilitatea sa dezvolte o relaţie
terapeutica şi interpersonala cu unul sau mai mulţi profesionişti nominali în medicina de familie,
asigurându-se continuitatea relaţionala sau interpersonala (Freeman, Olesen, and Hjortdahl, 2003).
Boxa 3. Continuitatea îngrijirilor medicale în medicina de familie
1. Experienta unor ingrijiri coordonate - continuitatea experentiala
2. Transferul excelent al informatiei - continuitatea informationala; continuitatea şi
coerenta fisei medicale
3. Comunicarea efectiva dintre profesionisti - continuitatea intre ramuri şi a echipei
4. Flexibil la necesitatile indivizilor - continuitatea flexibila
5. Ingrijirea a cit mai putin posibili profesionişti şi consistenta cu alte necesitati ale
pacientului - continuitatea longitudinala
6. Presionisti nominal cu care pacientul dezvolta o relatie terapeutica şi interpersonala -
continuitatea relationala sau interpersonala

33. 33
Managementul practicii medicului de familie
Managementul practicii în medicina de familie reprezintă procesul de planificare şi
menţinere a condiţiilor în care un grup de persoane (echipa de lucru a medicului de familie)
lucrează eficient pentru atingerea unui scop definit (cum ar fi asigurarea cu servicii de AMP
populaţia înscrisa pe lista medicului de familie). Medicul dirijează resursele umane, materiale,
financiare şi de timp (Shortrell & Kalujny, 2006; Etco, 2006 ). Ca şi oricare alt manager medicul pe
lingă obligaţiile clinice mai are rolul de management interpersonal, informaţional, de luarea a
deciziilor şi acţionare ca întreprinzătorul în cazul unei practici individuale. În cazul practicilor de
grup medicul poate participa la procesul de management în măsura variată cu delegarea anumitor
funcţii. Managementul include îndeplinirea funcţiilor de viziune, planificare, organizare,
coordonare şi controlul/evaluare rezultatelor. Participarea echipei de lucru la îndeplinirea acestor
funcţii duce la o desfăşurarea participativa a activităţilor şi rezultă în productivitatea practicii
medicale, cât şi sporeşte satisfacţia profesionala a membrilor echipei.
Forme de organizare a practicii medicale
Asistenţa medicală primară este prestată populaţiei in cadrul centrelor de medicină de
familie, care reprezintă instituţii medico-sanitare publice (IMSP) organizate cu participarea
nemijlocita a administraţiei publice locale, şi instituţii private. Toate instituţiile care prestează
servicii de medicină de familie sunt inregistrate în Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă
medicală primară, aprobat de Ministerul Sănătăţii. Particularităţi ale reformei sistemului de sănătate
în Moldova includ separarea reglementarii, finanţării si prestării serviciilor medicale. O bună parte
din prestatorii de servicii medicale primare funcţionează autonom şi consumatorii serviciilor pot
profita de alegerea liberă a medicului şi instituţiei, unde vor primi servici de AMP.
Instituţiile de asistenţă medicală primară se deosebesc după locul de desfăşurare a activităţii
in mediul urban si rural si sunt organizate in mare parte dupa principiul teritorial, deservind un
numar variat de populatie. Atit instituţii publice cât şi private ca forma juridica presteaza servicii de
medicina de familie de o complexitate diversa. Asistenţa medicală primară se acordă în Centre ale
Medicilor de Familie (40 000-80 000 populaţie), Centre de Sănătate (4500-11501 populaţie),
inclusiv autonome, Oficii ale Medicului de Familie (901-3000 populaţie) si Oficii de Sănătate (mai
puţin de 900 persoane în localitate).
Majoritatea centrelor meicilor de familie sunt reprezentate de practica in grup fiind
organizata dupa principiul teritorial. Rolul de manager al instituţilor medicale de AMP este asumat
de persoane cu studii medicale şi pregatire in management sanitar.

34. 34
Etapele de management
Etapele de management includ: analiza situaţiei, identificarea problemelor, evaluarea
resurselor, elaborarea unui plan, organizarea procesului de implementare a planului şi planificarea
activităţilor propriu zise, desfăşurarea activităţilor, coordonarea şi controlul rezultatelor. Evaluarea
şi re-evaluarea situaţiei încheie procesul de management şi permite sa stabilim procesul şi succesul
masurilor întreprinse.
Procesul de management
Competenta clinica, abilităţile manageriale şi de comunicare influenţează eficienta lucrului
unui medic. Un management neeficient scade calitate serviciilor clinice, demoralizarea personalului
medical şi rezulta în insatisfacţia pacienţilor. Un management reuşit al asistentei medicale primare
va aloca astfel resursele limitate incit sa fie satisfăcute nevoie de îngrijire şi cerinţele pacienţilor,
respectând valorile şi principiile medicinii de familie. Nici în cele mai dezvoltate societăţi şi bogate
tari nu sun suficiente resurse pentru satisface toate nevoile şi cerinţele de sănătate a pacienţilor. De
aceea orice medic de familie va fi nevoit sa evalueze cerinţele, sa stabilească priorităţi şi sa aloce
resurse în practica. Acest proces este ciclic şi duce de la evaluare la re-examinarea obiectivelor,
priorităţilor şi procedurilor de practica.
Boxa 4. Procesul de management în practica medicului de familie
Obiectivele sunt formulate în baza valorilor medicului şi aşteptărilor pacientului. Valorile
medicinii de familie care stau la baza procesului de management sunt accesibilitatea serviciului,
doctorului, îngrijiri personale, continuitatea îngrijirilor, şi persistarea relaţiei medic pacient.
Calitatea serviciilor medicale în AMP, satisfacţia de la practica a personalului medical, valorile
personale ale medicilor se regăsesc printre valorile comune a instituţiilor din AMP. În unele situaţii
practica este mai mult axata pe prevenirea şi managementul maladii concrete. Daca un oficiu al
medicului de familie anunţa obiectivul ca fiecare pacient care se adresează cu o problema acuta va
fi deservit în aceeaşi zi, atunci neapărat trebuie sa fie definit ce înseamnă problema acuta. Pe lingă
aceasta colaboratorii centrului vor trebui sa se conducă de anumite regulamente interne privitor la
îndeplinirea obiectivelor anunţate. Alt model de obiectiv ar fi ca pacienţii cu cauze ne-urgente/acute
sa fie văzuţi de câtre medic în cel mult două săptămâni; sau în orele de lucru pacienţii vor fi văzuţi
Procesul de management în practica medicului de familie
• Formularea obiectivelor
• Definirea populaţiei deservite in practica/centru medical
• Evaluarea necesitaţilor, evaluarea cerinţelor, evaluarea resurselor
• Determinarea/Alocarea priorităţilor
• Formularea politicilor
• Evaluarea performanţelor

35. 35
de medicul pe lista căruia sunt înscrişi; timpul rezervat unei consultaţii va fi de 15 min; pacientul
care vrea sa vorbească cu doctorul vor primi un telefon de răspuns în aceeaşi zi; la toţi pacienţii
adulţi li se va lua TA în oficiu; pacienţii cu DM sau HTA vor fi examinaţi cel puţin o dat la 3 luni.
De multe ori obiectivele stabilite de oficiul medicului de familie vor fi în conflict, spre eg.
„Cum pot fi văzuţi pacienţii cu urgente, daca medicul are pacienţi programaţi şi nu are timp liber?”.
Necesitatea de a soluţiona problema urgenta a unui pacient va fi prioritara obiectivului ca fiecare
pacient sa se adreseze la medicul pe lista căruia este înscris. Accesul liber la medic în aceeaşi zi
rezolva o potenţiala situaţie de conflict şi soluţionează problema de sănătate a pacientului, fiind în
acelaşi timp respectate valorile de continuitate şi accesibilitate la servicii AMP.
Pentru organizarea eficienta a serviciilor în practica medicului de familie este nevoie de
multa dedicaţie şi consecventa în implementarea deciziilor luate. Pentru soluţionarea problemelor în
practica medicul mai întâi trebuie sa definească lista sa de pacienţi/ populaţia şi sa evalueze
necesităţile de îngrijiri medicale a acestui grup de persoane. Gratie precizării anuale a listei de
persoane înregistrate la medicul de familie este relativ uşor sa se estimeze de ce servicii va fi
nevoie. Listele electronice permit sa se facă estimări operative cu un grad de precizie mai mare.
Monitorizarea practicii va permite determinarea necesitaţilor ne-împlinite a pacienţilor. Aceste
necesitaţi pot varia de la cele recunoscute şi raportate de câtre pacienţi, cit şi cele observate în
cadrul practicii de câtre lucrătorii medicali cum sunt îngrijirile preventive, de sănătate mintala sau
disabilitate. Chestionare scurte asupra satisfacţiei, servicii adecvate preventive pentru pacienţi sunt
utile în determinarea necesitaţilor neîmplinite şi la determinarea direcţiilor pentru intervenţii de
îmbunătăţire a practicii. Evaluarea cerinţelor pacienţilor în baza datelor de monitorizarea a practicii
poate descrie categoriile de solicitări de baza fata de practica medicului de familie de la solicitări
telefonice, vizite în oficiu cu probleme urgente, neurgente, solicitări de vizite la domiciliu, vizite cu
scop preventive adulţi, copii, îngrijiri prenatale şi pentru nou născuţi, prescrierea medicamentelor,
până la solicitări în caz de urgente şi nocturne. Gradul de detalii şi precizie, focusarea pe o anumita
problema depinde de sarcina pusa pentru evaluare. Evaluarea resurselor practicii este necesara în
procesul de management. Resursele practicii includ încăperile fizice, sistemul de comunicare,
medicii, alt personal şi alte resurse disponibile în cadrul instituţiei sau instituţiilor afiliate, partenere
sau în comunitate. Evaluarea performantei practicii va fi făcuta în dependenta de obiectivele
stabilite şi vor viza structura, procesul şi rezultatele practicii (Shortell & Kalujniy, 2006). Trei
strategii sunt folosite pentru evaluarea practicii medicului de familie. Abordarea directa a
pacientului şi evaluarea satisfacţie. Evaluarea periodica a procedeelor în practica se efectuează în
baza documentaţiei, liste de apeluri telefonice, calcularea timpului mediu de aşteptare în sala de
aşteptare, întârzierea în obţinerea unei programări pentru adresare cu caz acut sau ne-acut.