Stratificarea sociala reprezinta o tema din cadrul cursului de sociologie. Acesta detine informatii despre stratificarea oameniilor din scoietate noastra dupa anumite criterii .Enjoy!

1. STRATIFICAREA SOCIALĂ
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Administrtie si Afaceri
Specializare: Administraie Publica
Prof. coord.:Raluca Dinescu Gherghin
Andrada
Manea Mihaela
Matasari Lucia
Miculete Laura
Bucuresti
2014

2. Indiferent de gradul de dezvoltare, orice
societate este stratificată. Toate
sectoarele activităţii umane sunt
stratificate: diferenţele privind sursa de
venit, eterogenitatea religioasă la nivel
societal, distribuţia puterii politice,
modurile de consum şi stilurile de viaţă
etc. Stratificarea este universală şi
omniprezentă.

3. Stratificarea socială presupune diviziunea
sistematică a societăţii în categorii
definite şi tratate diferit în baza unor
inegalităţi sociale.
Populaţia se structurează astfel în straturi
în funcţie de:
- proprietate: venit, avere sau alte surse
materiale,
- prestigiu: reputaţie sau stimă socială,
- putere: abilitatea de a-şi atinge propriile
obiective chiar şi în ciuda unor piedici sau
adversităţi.

4. În ceea ce priveşte stratificarea,
remarcăm în literatura de specialitate
patru abordări teoretice de mare
influenţă:
1. Teoria funcţionalistă;
2. Teoria marxistă;
3. Teoria elitelor;
4. Teoria weberiană.

5. Teoria funcţionalistă clasică
privind inegalităţile sociale, cunoscută
drept teoria Davis-Moore susţine că
stratificarea socială este o parte
naturală şi inevitabilă a vieţii sociale,
necesară pentru supravieţuirea
continuă a societăţii (Kingsley Davis şi
Wilbert Moore, 1945).

6. Teoria marxistă
Teoria constă în faptul că se pune
accentul pe clasă, văzută ca o
caracteristică obiectivă a structurii
economice a societăţii. El face
distincţia între cei care posedă capital
şi cei care îşi câştigă existenţa
vânzându-şi munca celor dintâi.

7. Teoria elitelor
Vilfredo Pareto (1916), unul dintre
teoriticienii elitelor, alături de Mosca
(1884) şi Michels (1911), considera că
societatea se caracterizează printr-o
complexă stratificare.Fiecare strat
social se constituie din două categorii
distincte: clasa ne-aleasă şi clasa
aleasă.

8. Teoria weberiană
M.Weber acceptă în special ideea lui
Marx conform căreia clasa se bazează
pe condiţii economice date, dar consider
că diviziunile de clasă derivă nu numai
din controlul sau lipsa controlului asupra
mijloacelor de producţie, ci şi din
diferenţele economice care nu au nimic
în comun cu proprietatea, cum ar fi:
abilităţile individuale, disponibilităţile,
calificările şi tipul muncii prestate.

9. Consecinţe ale stratificării
1.Consecinţe asupra sănătăţii fizice şi
psihice a indivizilor.
2. Consecinţe asupra implicării politice.
3. Consecinţe asupra sistemului juridic
şi infracţional.
4. Consecinţe asupra educaţiei.

10. Bibliografie:
 STRATIFICAREA SOCIALĂ Ani RĂDULEŢ (PAVELEA)
 Giddens, Anthony (2000). Sociologie, Bucureşti: All.
 Campeau, Robert; Michèle Sirois, Élisabeth Rhéault şi
Norman Dufort (1993). Individu et societe. Introduction
a la sociologie, Québec: Gaëtan Morin.