Jakob Lorber - Daruri ceresti - volumul 2 (2022).pdf

DARURI CEREȘTI 2
Jakob Lorber
Noi revelații ale lui Iisus pe diverse teme, de Jakob Lorber (1800-1864)
Transcriere după dictarea literală interioară a lui Jakob Lorber
Traducere de prietenii Noii Revelații România, 2021-2022

JAKOB LORBER DARURI CEREȘTI 2
Nota traducătorilor :
În cazul în care ci torul ar trebui să presupună că mesajele, inclusiv cele personale, sunt
lipsite de valoare spirituală pentru că au fost scrise acum două sute de ani în urmă de către
persoane decedate de mult mp, traducătorul îi reamintește ci torului că multe principii
spirituale se găsesc în parabole. Indiferent dacă circumstanțele, cultura, oamenii înșiși sunt
necunoscute ci torului sau nu, indiferent dacă personajele folosite în parabole sunt reale
sau nu, mesajul spiritual inerent este cel care dă valoare celor scrise.
În această compilație de mesaje sunt ascunse multe principii pentru viața personală, civilă,
viața familială și profesională, precum și mesaje despre creație și realități istorice. Multe
circumstanțe poli ce de atunci ar putea la fel de bine să fi fost și astăzi, întrucât întunericul
nu este crea v în tac cile sale - de aceea copiii Tatălui pot desprinde multe coduri de
conduită din răspunsurile date de El lui Lorber și companiei sale la acea vreme.
Unele dintre aceste conversații au fost prezentările și începuturile lucrărilor principale și
periferice dictate lui Lorber, și mult context, valabilitate și istoric pot fi găsite aici. Ci nd
aceste mesaje și conversații cu inima, mai degrabă decât cu o minte cri că și literală,
mesajele se vor dovedi a fi de o mare valoare spirituală, deoarece Tatăl nu risipește cuvinte.
Fie ca ci torul să fie binecuvântat!
Echipa de traducere
1

Conversia măsurătorilor:
Dimensiunile liniare se referă în primul rând la corpul uman.
As el, o brazdă este egală cu în nderea brațelor în nse în lateral,
un cubit este egal cu lungimea unui braț,
un inch este egal cu lățimea unui deget mare.
1 milă (măsură germană)* = 2000 de prăjini = 7586 km
1 baghetă = 2 brazde = 3,8 m
1 brazdă (ﬁr) = 6 picioare = 1,90 m
1 picior (pantof) = 12 inci = 31,6 cm
1 inch = 12 linii = 2,63 cm
1 linie = 12 puncte = 2,2 mm
1 punct = 0,18 mm
1 cubit = 0,41 brazde = 77,8 cm
Toate valorile sunt rotunjite; valorile exacte sunt date de relație:
1 brazdă = 1,896484 m.
1 chintal (100 de lire) = 56 kg
1 livră (32 de loturi) = 560 g
1 lot (4 quintel) = 17,5 g
1 quintel (60 de boabe) = 4,4 g
1 gran = 73 mg
Valorile exacte rezultă din relația: 1 quintel = 4,375467 g
În cele mai multe cazuri, lucrările Lorber nu folosesc milia austriacă, ci milia geograﬁcă
germană bazată pe circumferința ecuatorului.
1 circumferință ecuatorială = 5400 mile geogr. = 40,1 mm
1 milă geogr. germană = 1/15 grade ecuatoriale = 7,42 km
Conform "Casa Domnului" (Vol 03 cap 246 v 02)
1 oră de mers pe jos = 1/2 milă germană = 3 3/4 km
2

164. Planeta Saturn
5 iulie 1841 după-amiaza de la 16.30 la ora 19.30 seara
Scriitor: Andr. H. - Slujitorul lui Dumnezeu, J.L. a dictat
Cu această dictare a început marea revelație despre natura și scopul planetei Saturn,
care aparține sistemului nostru solar, și despre viața vegetală, animală și umană întâlnită pe
acest corp planetar. În multe proclamații individuale, această descriere s-a în ns pe
parcursul unui an, până pe data de 29 iulie 1842.
Din prima comunicare din 5 iulie 1841 se citează următoarele cuvinte! Domnul
descrie mai întâi pe scurt dimensiunea remarcabilă a planetei și distanța față de Soare,
menționează inelul ciudat și numeroșii sateliți care dau acestui corp-lume o amprentă cu
totul specială, și apoi con nuă :
[1] Din informațiile primite până acum, puteți trage cu ușurință concluzia că acest corp
ceresc joacă un rol important în ansamblul creației, datorită mărimii sale, a structurii sale
atât de variate și a celor șapte luni.
[2] Cu cât mecanismul pe care îl construiește mecanicul este mai complex, cu atât mai
important trebuie să fie scopul lucrării sale. La fel ca un mecanic care a inclus în mecanismul
său diferite subansambluri, pentru a îl putea folosi pentru mul ple scopuri, Eu, Marele
Mecanic al universului, nu aș fi amplasat un corp ceresc atât de complex și de minunat în
vas tatea spațiului fără să am un scop cât se poate de precis. De vreme ce pentru Mine,
chiar și o singură par culă de praf solar are semnificația ei, vă puteți imagina cât de
important trebuie să fie un asemenea corp ceresc, de o asemenea dimensiune și
complexitate. Eu nu am creat-o ca pe o simplă jucărie.
[3] Ca o consecință a revelației referitoare la acest corp ceresc, veți afla menirea lui dintr-o
perspec vă atât de sublimă încât vă va tăia respirația. Ați fost destul de surprinși și ați
experimentat anumite emoții chiar și atunci când v-am vorbit despre lună. Oare cum veți
reacționa atunci când veți călători alături de Mine pe acest corp ceresc? Vă asigur că veți
afla lucruri impresionante, așa că pregă ți-vă. Cu greu vă va veni să credeți ceea ce veți afla.
Atunci când fac asemenea revelații sublime, singurii care află de ele sunt cei care au o inimă
mare, ca să poată înțelege și această măreție celebră. Pe măsură ce veți primi informațiile
referitoare la acest corp ceresc, veți începe mai întâi să înțelegeți, iar treptat, să apreciați
semnificația acelui verset din Biblie care afirmă: „Ochiul omului nu a văzut, urechea sa nu a
auzit, iar inima sa nu a cuprins încă toate acele lucruri pe care Dumnezeu le-a pregă t celor
care îl iubesc”.
[4] Oricine primește o revelație de la Mine, primește darul suprem al cerului, căci Eu sunt
mai presus decât toți în cer, în întregul univers și în toate lumile. Și indiferent dacă vă ofer
revelații despre cer sau pământ, ambele vor contribui la fericirea voastră supremă. Orice ar
ros cuvântul Meu, el este viu, iar cel care îl primește cu iubire, recunoș nță, smerenie și o
credință puternică, va fi înviat în eternitate și va fi as el alături de Mine, în această lume și
în cea de dincolo, cunoscând as el bea tudinea supremă.
3

165. Caritate ipocrită
11 iulie 1841, înainte de ora 7 dimineața
Pentru E. H. și pentru A. H.!
[1] Ați dori poate să urmați sfaturile înșelătoare și perfide ale unei surori slabe și cumnată
care se curtează prostește cu slujitorii lui Babel?! Vezi tu, aceasta începe foarte sub l să se
răzbune pe Mine prin ne pentru casta ei preoțească căloasă prea oarbă (sau mai degrabă
această castă preoțească prin ea)!
[2] Dar Eu zic că le va fi greu să se lecuiască împotriva înțepăturii! Cine vrea să Mă ispitească,
va fi făcut curând ul mul pas!
[3] Dar dacă cealaltă soră a ta, care este căsătorită, vrea să facă o faptă bună care să-mi fie
plăcută Mie, atunci să caute orfani săraci și sărmani și să-i adopte. În acest fel ea va pregă o
comoară pentru Cer, dar al el o va pregă pentru lume și va primi ceea ce este răsplata
lumii, dincolo.
[4] Dar dacă totuși vreun copil dat de Mine ți-ar fi de prisos, atunci ți-l pot lua înapoi
oricând. Și atunci nu va mai trebui să trimiți un copil departe de ne urmând un sfat rău și
perfid, pentru ca el să devină, din ochii și urechile tale, un trădător precoce al Harului Meu
care coboară asupra ta!
[5] Totuși, spune-i surorii tale ipocrite, care este îndrăgos tă de casta preoțească, că ai fi
dispus să primeș încă trei copii, mai degrabă decât să renunți la unul înainte de vreme. Și
spune-i că pe viitor ar face mai bine să aibă grijă doar de ea, ca să scape de spiritul ei
întunecat și sugrumător! Pentru că de asta aveți nevoie! Ea nu trebuie să-și facă griji pentru
nimic altceva.
[6] Dar acest spirit care o posedă este spiritul unui decedat din casta preoțească a
Babilonului, un discipol al bisericii exterioare moarte a lumii, dar nu al unei Biserici care Îmi
slujește, cu care ea s-a infatuat pretu ndeni - la fel cum este infatuată în prezent de cineva
care transformă iadul în Rai și invers, și face din Mine un diavol al tuturor morților, în mp
ce, în schimb, face din materia moartă un zeu viu și etern!
[7] O, ce escroc nenorocit, orb ca o câr ță și mercenar al arei romane! Dar Eu vă spun: „Fiți
în gardă și feriți-vă de capcanele Satanei! Căci vrea să meargă pe ascuns, ca să zădărnicească
lucrarea Mea!”
[8] Păstrați-vă copiii și conduceți-i la Mine! Atunci îi voi accepta cu siguranță aici și în lumea
de dincolo nu doar ca pe niște copii adoptați, ci ca pe niște copii adevărați și voi avea grijă de
ei întotdeauna și pentru totdeauna. Surorile tale, însă, au în minte doar mănăs rea, care
este deja o închisoare a trupului, dar mult mai mult o închisoare spirituală a morților, din
care încă foarte puțini au prins viață!
[9] Dar cum sunt apreciați de Mine „binefăcătorii” din casta deghizată descriși mai sus, v-am
dat deja să recunoașteți într-un mod foarte neplăcut cu ocazia comunicării despre „surorile
cenușii”. Dar acum am vă spun: blestemat să fie acel "binefăcător" care poartă un veșmânt
special conceput, pentru a se face remarcat ca atare! Cine nu prac că binele în mod
dezinteresat, și cu totul în secret, este un făcător al răului!
[10] Prin urmare, păstrați copiii voștri numai sub acoperișul vostru și ai grijă de ei în numele
Meu, atunci Eu voi fi cu adevărat Tatăl lor!
[11] Iată ce vă spune Tatăl vostru, care este Sfânt, Sfânt, Sfânt. Amin.
4

166. Misterul munților - o poezie despre "Kleinalpe" (Alpii mici)
15 iulie 1841
14 iulie 1841 JL - GB - Andr . Jos . și Ans.H. pe vreme bună, au urcat pe cel mai înalt
vârf al Kleinalpe de lângă Űbelbach și au stat - indiferent de o furtună rece, persistentă
dinspre vest - mp de trei ore pe vârf, de unde cei mai importanți munți înalți din S ra
Superioară puteau fi văzuți clar ca de asemenea orașele Judenburg și Leoben . În ziua
următoare, pe 15 iulie s-a comunicat slujitorului Domnului, J.L. :
Scrie! Un cuvânt dulce se aude din înălțimile munților pe vârful liber și frumos al Kleinalpe:
[1]
De ce vă uitați, mulțime obosită, spre acei munți,
unde crestele abrupte își consacră parfumurile lor Mie, Creatorului?
Recunoașteți-vă vina! Și învățați-o bine de la aceș eroi,
Tot ceea ce vă spun ei despre Tatăl vostru, despre Creatorul lor.
Cu câtă îndrăzneală și putere stau acolo, aceș mari martori,
Și ei nu vor tăcea niciodată, ca voi, despre măreția Mea!
Cețurile vesele se învârt adesea în jurul vârfurilor lor sacre
Și-i ajută cu recunoș nță, în tăcere, să laude pe marele Părinte.
Și vânturile vesele pe culmile înalte foșnesc puternic,
Ca să vestească că de acolo stâncile încep lauda Mea.
[2]
Te temi, slab văzător, în fața înălțimilor falnice,
Tremuri când spiritele pure ale Alpilor suflă în jurul tău,
când vânturile proaspete proaspete vă fură niște lacrimi din ochi!
Dar dacă ai putea vedea cum se formează eoni de fulgi albi
ce harnici din norii somnoroși sunt modelați cu bucurie,
și apoi sunt îndreptați cu grijă spre câmpurile înalte de mușchi,
Și dacă ai putea vedea toate acestea cu ochii spiritului tău
Și să vezi la ce e bună toată munca acestor spirite
Atunci ai vrea doar să strigi: „Cine observă cu atenție lucrările lui Dumnezeu,
are o adevărată plăcere! Ele arată puterea Sfântului Părinte!”.
[3]
Ați văzut munții îndrăzneți din Oberland
și ați privit și pi cii de piatră mai mici de pe poala lor.
Ați văzut înaltul "Schwab" și parfumatul "Rei ng" ieșind în evidență,
"Scaunul Predicatorului" („Prediger-Stuhl ”) și alți munți luptându-se cu norii.
Oh, auziți cum vorbesc aceste formațiuni montane extraordinare!
Ascultă-le cuvântul în slăbiciunea de nisip a inimii tale de piatră!
Așa sună pe scurt: „Tu, om fragil pe acest Pământ!
Priveș tot beat de încântare, mut la plângerea noastră,
la nobila noastră splendoare. Dar dacă te-ai apropia de noi,
probabil te-ai înfiora de lanțurile noastre dificile de testare!”
5

[4]
Și alte cuvinte încă pun munții în inima ta,
inteligibil as el: "Priviți-ne și vedeți sicriele străvechi,
cum stăm acolo și ne ridicăm maiestuos în aer,
așa și noi purtăm mereu în noi o miriadă de morți.
Și dacă dragostea milos vă a lui Dumnezeu nu ne-ar răcori,
cu adevărat furia mâniei ar umple în curând țara.
Căci trebuie să ne ținem ferm în trupurile noastre tari,
ca nu cumva, în flăcări, Pământul într-un ceas să se transforme.
Dar ca să împiedicăm acest lucru și ca să păstrăm pacea pentru voi,
de aceea noi purtăm marea povară în locul vostru!"
[5]
O, lăsați cuvintele puternice ale munților să vă pătrundă adânc în inimile voastre!
Căci iarăși ți-au dus limba la urechi,
atât de audibil: Când bruma grăbită ne înconjoară,
învăluind crestele noastre înalte, iată, acolo
puternice ființe călătoare ne vizitează, deja străvechi gardieni ai morților,
Și potolesc în noi cu dragostea lor, pe cei fără de Dumnezeu.
cu can tăți infinite de lacrimi din ochii Iubirii.
Cei din noi care absorb cu grijă darul iubirii.
Vor fi apoi treziți să se înalțe în viața liberă.
Și treptat, tot mai mult, așa cum vi se dăruiește vouă, oamenilor.
[6]
Și cum gura muntelui este deja deschisă pentru voi,
atunci ascultați și mai mult ce suflă spre voi suflarea înaltă.
Când vânturile proaspete se năpustesc cu putere peste capetele noastre,
că nu veți mai putea să vă opriți mult mp asupra noastră.
Acolo se ridică legiuni de vieți noi.
și, grăbindu-se cu grijă, se îndreaptă spre câmpiile bogate în plante.
Pentru a ajunge cât mai repede la un as el de scop prestabilit,
se unesc cu ceața, conform vechilor obiceiuri de dizolvare.
și apoi cad ca o ploaie ușoară peste mugurii de plante,
unde, reînviind, trec ei înșiși la viață.
[7]
Și când la sfârșitul toamnei ne îmbracă primii fulgii,
încât toată viața caldă și plină de acțiune nde să ne evite,
da, chiar și atâtea izvoare vesele îngheață la cădere,
și totul cade în tăcere în sălile noastre libere ale vieții,
Un nou mp te cheamă, cercetător, să îi rămâi fidel
cu ochii și urechile tale. Pentru că acolo începe să se deplaseze
în sus, în jos. Din toate părțile nu vezi decât strădanii
Pentru o nouă formă fixă de a se anunța ca viață.
Căci aceasta e vremea dorului de casă, când totul vrea să se regăsească
De aceea oricărui spirit îi place să fie legat de alții.
6

[8]
Și când a venit iarna deplină, credincioasă,
atunci nu de puține ori pieptul nostru ferm devine tremurător.
Pentru că atunci ne depășesc judecătorii de pace din nordul îndepărtat,
Stropesc curând cu lumina lor brazdele noastre adânci.
De zăpadă adâncă și de gheața înțepenită, presându-ne la încercare.
O, vezi, atunci nu e încântător să umbli pe înălțimile noastre.
Căci acolo fiecare viață liberă este atât de tare strânsă,
încât s-ar putea să nu simtă niciodată picurarea dulce a iubirii.
Și când suflarea primăverii rupe chiar și legăturile nordului,
Nici o viață nu se mai întoarce în patria de odinioară!
[9]
Doar când lumina mută a zăpezii și a gheții a cedat,
de fiecare dată când o primăvară caldă a șters iarna,
Atunci viața vegetală revine bine întărită.
Dar cântecele păsărilor înghețate nu se mai întorc niciodată.
Chiar și oamenii pe care nordul i-a strivit pe spatele nostru,
cu greu vor fi mai înviorați de razele soarelui nostru.
Dar o as el de viață liberă aici a fost pusă în pericol
De prea pașnica stăpânire a Nordului nostru credincios,
Să nu se plângă nimeni prea mult de noi, munții.
Pentru că as el de prizonieri încep o altă viață!
[10]
Și as el, acest mic cântec vă poate servi drept "steag",
cu care po cunoaste foarte usor mun i
și să înțelegeți ceea ce vă voi da în con nuare, și mai ușor..
De fapt, cu acest „steag” poți elimina mai mult decât o îndoială.
Căci este mai ușor să urci pe munți și să-i priveș pe alții de acolo,
Decât să înțelegi de unde vine o zare atât de încântătoare.
De aceea am dat acest „steag” mâinilor tale înaintea darului mai mare
ca să te îndemne cu credincioșie dinainte,
Ca următorul Meu dar să se reverse în înțelepciune,
Și pe care îl poți debloca ușor cu această ”cheie”.
7

167. Scopul munților
17 iulie 1841, de la 15.45 la 19.00 seara
Scriitor: Andr. și Ans. H. - Astăzi am primit în dar următoarele de la Domnul prin
slujitorul Său J.L. cu privire la Kleinalpe:
[1] Ce sunt Alpii, cei mai înalți munți și dealurile mici, care ies din planul frugal al suprafeței
pământului? - Nimic decât praful de pe un măr care a căzut dintr-un copac pe un drum
prăfuit. Dar praful doar atârnă lejer de măr, în mp ce munții sunt excrescențe solide ale
pământului. - Dar cu cine ar trebui să compari munții? Cu praful de pe măr, sau cu
excrescențele unei nuci, sau chiar cu negii mici de pe suprafața unei coji de ou?
[2] În sine, un lucru nu face mai mult decât celălalt. Dar luați-le pe toate trei împreună și veți
descoperi că mărul prăfuit, nuca și oul își vor găsi fiecare corespondența caracteris că cu
Pământul.
[3] Dar pe care ar trebui să-l luăm mai întâi? - Vedeți, aici nu va fi puțin de ales, dar dacă le
iei pe toate trei în același mp, atunci vei fi a ns dimensiunea potrivită.
[4] Dar trebuie să cadă un măr din copac pentru a fi prăfuit? Sau, nu pot veni vânturi care să
ridice praful de pe drum și să prăfuiască atât de ușor un măr, dacă atârnă lângă drum?
[5] Sau cum stau lucrurile cu nuca? - Fructul interior are o formă conform inserțiilor din
coajă sau coaja solidă primește inserțiile din fruct? - Cu siguranță aici este mai bine dacă ne
uităm la textura fructului - deoarece fiecare are haina făcută pentru a se potrivi corpului său
și nu corpul făcut pentru a se potrivi hainei. Și as el, efectul se desfășoară din interior și nu
din exterior în interior - pentru că forța vieții rămâne mereu în centru, și nu în exterior, în
haină.
[6] Dar cum stau lucrurile cu negii mici de pe coaja de ou? Cum au apărut și de ce sunt
acolo? O găină ar putea depune cu siguranță un ou neted mai ușor decât una a cărei
suprafață este presărată cu mii și mii de negi mici! Dar nu ai putea spune la fel de ușor și cu
aceeași mo vație: „Care este scopul munților de la suprafața Pământului? Un Pământ plat s-
ar ro , evident, mai ușor în jurul axei sale decât unul împânzit cu atât de mulți munți!” .
[7] Aici, totuși, se cuvine să facem următoarea observație: „Cine atunci, pe Pământ, ar putea
să forțeze aerul și apa să se rotească împreună, deoarece nici unul, nici celălalt nu este ferm
legat de corpul pământului cu lanțuri și funii?"
[8] Dacă oul nu avea negi mici, pe ce s-ar putea sprijini nervii care au funcția de a împinge și
de a exercita presiune, nervi care sunt prezenți în mod expres în canalul de naștere al unei
găini, pentru a ajuta la aducerea oului în lumea exterioară? Și odată ce oul se află în aerul
atmosferic, dacă nu ar fi avut excrescențe atât de mici, cu ce ar fi putut atunci să absoarbă,
pentru conservarea ulterioară a substanței vitale, fluidul vital electromagne c înrudit cu
acesta și cu ce ar fi putut atrage atunci, în mpul perioadei de ecloziune, substanța
încălzitoare din pieptul găinii sau din razele soarelui sau chiar din nisipul încălzit?
[9] Dacă Pământul ar fi o sferă plată, atunci nu s-ar descurca cu mult mai bine în toate
punctele sale, chiar și în cele de sub ecuator, decât vârful Chimborazo sau Polul Nord însuși,
unde gheața și zăpada domnesc pentru totdeauna.
[10] Munții de pe Pământ sunt așadar ceea ce sunt micii negi de pe ou! Ele nu sunt doar
conductoare de aer și apă, ci sunt absorbanți suplimentari de căldură, iar ceea ce absorb din
substanța termică, nu se pot distribui în mod natural nicăieri, ci doar în văile și câmpiile
situate mai jos.
8

[11] Dar dacă undeva câmpiile foarte în nse sunt prea departe de munți, atunci peste tot
veți găsi la fel de puțină vegetație, într-adevăr de multe ori chiar mai puțină decât cea care
se află pe cele mai înalte culmi ale munților, și asta din două mo ve!
[12] În primul rând pentru că aceste câmpii sunt prea departe de munți și, prin urmare, au
prea puțină căldură fer lă! În ceea ce privește căldura arzătoare din mlaș ni, nu este altceva
decât azot expirat peste ele din regiunile fer le din apropiere, care, desigur, absoarbe și
razele soarelui într-o manieră concentrată precum aerul atmosferic. Dar, așa cum am spus,
această căldură nu este o căldură rodnică, ci este aceeași cu cea care provine din arderea
cărbunilor într-o încăpere închisă. Deși nu acționează atât de distruc v asupra vieții animale,
acționează distrugând toată viața lumii vegetale. Și nu este deloc greu de dovedit faptul că,
acolo unde cumva încetează viața vegetală, nu mai există existență nici pentru viața
animală.
[13] Există însă și zone, mai ales în Africa și, de asemenea, în sudul Americii, unde zonele
învecinate, foarte fer le, expiră atât de puternic aerul sufocant încât acesta se revarsă apoi
ca o mare de flăcări peste împrejurimile vaste, stepe și deșerturi; iar ceea ce realizează acest
torent de flăcări este la fel de bine distrus în sfera sa naturală de viață, ca și cum ar fi fost
aruncat într-un cuptor de var care arde puternic.
[14] Dar as el de regiuni sunt sterile și dintr-un alt mo v: și anume, pentru că au o mare
lipsă de apă. Dar poți călători de-a lungul și de-a latul Pământului și cu greu vei putea găsi
vreun munte care să nu vrea să dea, cel puțin la baza lui, câteva izvoare abundente și
inepuizabile.
[15] Ce mai sunt, deci, munții, fiind în orice caz deja „purtători de apă și aer” și, după cum se
ș e acum, și „producători de căldură vitală”? Ei sunt, de asemenea, „conductori de apă” și
chiar într-un dublu sens. De fapt, deoarece aceș a, așa cum v-a fost deja făcut cunoscut de
mai multe ori, stau deasupra unor bazine imense de apă, și atunci, cu presiunea lor
constantă egală, împing apa nu de puține ori până la înălțimi considerabile. Iar această
conducere a apei la suprafața Pământului este primul mod prin care munții sunt într-adevăr
capabili să degaje cele mai bogate surse din cea mai pură apă, în puncte diferite.
[16] Dar, deoarece aerul atmosferic trebuie să fie, de asemenea, impregnat cu vapori care
provin parțial din marea incomensurabilă a eterului pe calea producției primi ve-animale,
atunci munții, precum polipii din mare, sunt întotdeauna gata să lupte ca niște adevărați lupi
pentru a atrage orice umiditate din aerul care se apropie de ei și să o absoarbă în ei înșiși.
Prin această „apă eterică” subteranul este apoi însuflețit și, conform expresiei voastre
chimice, este într-un anumit fel purificat pentru ca apoi să fie suficient de potrivit pentru
folosirea necesară a vieții. Pentru că apa din interiorul pământului nu este u lizabilă pentru
viață, decât cea pur eterică.
[17] Cu toate acestea, nu trebuie să considerați apa de ploaie ca fiind „apa eterică”, și care
apare doar atunci când unii nori au devenit mai întâi suficient de satura cu oxigen din
munții din apropiere, dar „apa eteră” pură nu poate picura în aer, dar este este în mare
parte cuprinsă în munți.
[18] Prima vizibilitate a „apei eterice” se manifestă în așa-numiții „nori de miei”. Pe măsură
ce aceș a din urmă devin din ce în ce mai grei din punct de vedere electric, atunci coboară
din ce în ce mai mult, până când în cele din urmă sunt trași în jos în regiunea mijlocie a
norilor, unde apoi încep să absoarbă oxigenul în sine. Și când în acest fel devin într-un
anumit sens și mai încărcați de viață, atunci coboară în regiunea de ceață a munților, care
apoi încep să scoată substanța electrică din ei.
9

[19] Apoi, de obicei, vânturi foarte violente încep să bată pe munți. . Și cine nu vrea să
creadă că as el de vânturi nu sunt altceva decât energie electrică pe care munții o absorb
din nori [ceea ce acum este mai bine să numim ceață], trebuie doar să meargă pe Alpi cu
așa-numitul scut electro de aspirație, sau, cunoscut sub numele de „zmeul electric”, și să
fixeze acest scut de un stâlp lung cu lungimea de o brazdă (*1), fie complet de s clă, fie
măcar bine acoperit cu rășină, iar apoi să se apropie, dacă are curaj, de un as el de scut.
Atunci o încercare puternic luminoasă și chiar mortală va veni imediat să-l întâmpine, cu o
viteză cu adevărat fulgerătoare, ca o învățătură.
[20] Vedeți deci, în acest fel munții sunt în al doilea rând și „conductori de ape”.
[21] Ce mai sunt atunci munții? - Nu este nevoie să călătoreș prea departe în Oberland, așa
că minereurile mul ple și diverse vă vor dezvălui imediat ce sunt încă munții! - Și anume, ei
sunt încă producători de tot felul de metale.
[22] De unde vine metalul din munți? - Ca și apa, acesta ajunge în munții de jos si de sus si
este prac c un produs de sus întrucât provine din nenumăratele raze ale stelelor; și este un
produs de jos, deoarece este un produs în primul rând al focului subteran și în al doilea
rând, al polarităților Pământului care se întâlnesc și alternează constant în toate punctele
sale înalte.
[23] Cu siguranță metalele sunt diferite, dar au una și aceeași cauză fundamentală și nu
poate fi al el! De fapt, chiar și pe un gazon sunt diferite ierburi, totuși există peste tot
același pământ, aceeași lumină solară și aceeași ploaie!
[24] Bineînțeles, oamenii cu siguranță nu posedă această abilitate și nimeni nu este capabil
să facă găuri de dimensiuni diferite cu același burghiu sau să ridice toate sarcinile
imaginabile cu una și aceeași pârghie. Nimeni nu poate face și folosi un burghiu imens, al
cărui vârf ar fi mai fin decât un gând și al cărei ul mă spirală de tăiere s-ar ex nde dincolo
de tot spațiul posibil-conceput. La fel, nimeni nu este capabil să producă o pârghie cu care să
poată îndepărta Soarele din centrul său.
[25] Vedeți, din moment ce omul nu este capabil să realizeze două as el de instrumente
simple, atunci cum poate el să explice cum, din aceeași cauză, pot rezulta realități atât de
infinit diferite? Și cum va dovedi că toate metalele din munți provin din aceeași sursă și
totuși niciunul nu este la fel?
[26] Dar El, Cel pe care îl cunoș , poate face asta foarte bine și cunoaște arta, deloc de
neînsemnată, de a pregă toate culorile posibile într-un singur vas, as el încât, dacă ai
scufunda nenumărate țesături, să nu scoți niciuna dintre ele cu aceeași culoare.
[27] În consecință, explicația este simplă dacă aici se găsește fier, cositor, acolo, plumb,
argint, cupru, zinc și multe altele asemănătoare în alt loc, iar acest lucru se explică doar prin
faptul că fiecărui munte, i se dă ca un bob de sămânță o formă și o calitate deosebită, în
virtutea căreia poate folosi cu ușurință una și aceeași substanță, pe care o atrage în sine,
după propria caracteris că - așa cum fiecare sămânță poate folosi una și aceeași substanță
pentru ceea ce de fapt iese doar din ea.
[28] Cine încă nu poate să înțeleagă, atunci să facă următorul experiment și o lumină
semnifica vă va răsări imediat asupra sa, mult mai importantă decât lipsa lui de înțelegere!
[29] Să ia orice vas încăpător, de exemplu un ghiveci mare de grădină, să pună în el exact
același pământ, dar să pună semințe diferite în acest pământ, să le stropească cu apă chimic
iden că și, în ceea ce privește uniformitatea razelor solare, el nu trebuie să fie fără griji, căci
acestea sunt și astăzi la fel ca acum câteva trilioane de ani. Dacă observă apoi plantele care
vor încolți din diferitele semințe, atunci va trebui să se convingă că munca și grija lui au fost
pur inu le. De fapt, cu toate acestea, din sămânța de garoafa va apărea o garoafa cu toate
10

caracteris cile sale, o violetă din sămânța unei violete, un nap din sămânța unui nap, o
tulpină de grâu din sămânța de grâu etc.; adică din fiecare sămânță planta corespunzătoare
cu toate caracteris cile ei.
[30] Cine gândește chiar și numai într-o anumită măsură și are în suflet o mică scânteie de
viață care îl împinge în sus și nu în jos, poate că nu va fi indus să întrebe imediat în tăcere
măcar pentru sine: „Dar cum este posibil ca din unul și același pământ, din una și aceeași
apă și din una și aceeași rază caldă de soare să iasă la lumină produse foarte diferite!? Și
totuși, dacă examinez toate aceste semințe chimic, atunci prac c găsesc întotdeauna una și
aceeași substanță fundamentală! Într-adevăr, chiar și atunci când ard fiecare plantă
individual, îmi rămâne mereu una și aceeași cenușă!
[31] Când storc planta verde, obțin un suc care are gust și miros oarecum diferit față de
fiecare. Totuși, dacă descompun chimic sucurile din nou, până la urmă se vede din nou că
totul se reduce la un singur lucru. Si, de îndată ce am a ns bine-cunoscutul meu carbon și
oxigen de bază, atunci mi-am încheiat și cercetarea mea dificilă și, în cele din urmă, trebuie
să recunosc că sunt un ratat în arta mea, o artă care mă face atât de dis ns?"
[32] Vedeți, oricine după un as el de experiment și a ajuns la un asemenea rezultat, este
deja în pragul ves bulului! Dacă bate, atunci poate fi admis, chiar dacă nu imediat în
templu, măcar în ves bul. Și este mai bine să te găseș în ves bul cu mădularele drepte ale
spiritului, decât să aștepți pe malul arid al Siloamului ca un om cu gută, până când un înger,
a ngând apa iazului, o saturează cu putere tămăduitoare. Pentru că cel care a pierdut ceva
ar face mai bine să-l caute pentru a-l regăsi, decât să aștepte cu nepăsare un punct până
când un cins t găsitor se întoarce și îi înmânează comoara pierdută.
[33] Pământul este un loc plin de munți, crevase, prăpas i, șanțuri, văi și câmpii, iar ici și
colo departe și în lat, acoperit pretu ndeni cu vegetație, cu păduri și tufișuri de nepătruns.
Cine are o comoară și nu o păstrează în siguranță, cât de ușor va fi posibil să o piardă. Și
când o va pierde, cât de greu va fi să găsească din nou pe un Pământ atât de plin de
ascunzători întunecate! Și cine a pierdut ceva și nu consideră demn efortul de a căuta lucrul
pierdut, cum să-l mai găsească vreodată, mai ales dacă pe lângă aceasta mai are și
nenorocirea de a se teme de lumină?
[34] Cu siguranță un as el de om nu va deveni cu mult mai capabil, chiar dacă ar fi urcat pe
toți cei mai înalți munți de pe pământ. Pentru că cine urcă un munte acolo, are multe bătăi
de cap până ajunge pe vârf.
[35] Și care este atunci răsplata muncii lui? – Ceea ce crede el este singurul lucru principal:
adică o perspec vă panoramică largă asupra celorlalți munți, peisaje și sate, dar de fapt
adevărata bucurie, care constă în inhalarea de aer vital pur [care ar trebui considerată
principala răsplată pentru oboseala lui], îi este cu totul indiferentă.
[36] De asemenea, omul natural este, de asemenea, un alpinist constant al propriului său
intelect foarte lăudat și urcă de la o înălțime a intelectului la alta. Ori de câte ori s-a ridicat la
o înălțime aparentă, el își imaginează că se află în punctul cel mai înalt și mai magnific. Cu
toate acestea, când și-a săturat ochii privind din toate părțile, îi vine gândul: „Dacă aș putea
și eu să urc acele vârfuri îndepărtate ale munților, numai atunci aș putea experimenta o
priveliște care sfâșie orice sen ment” . Și conform unei vechi vorbe la neș despre un
păgân înțelept, el spune același lucru:„Omul cu îndrăzneala lui poate cuceri chiar cerul! Ce
ar trebui să mă împiedice să urc chiar în vârful acelui munte îndepărtat? Pentru că cu
siguranță nu ajunge la Lună sau chiar la Soare!” . Și așa spus și făcut!!
[37] Atunci omul urcă și el cu mare dificultate pe celălalt vârf, crezând că de acolo poate
vedea măcar jumătate din Pământ deodată. Numai că și acolo așteptările lui mari sunt
11

foarte puțin îndeplinite. Într-adevăr, acest munte are deja în spate alte vârfuri înalte. Și așa
alpinismul nostru nu vede altceva decât munți în jurul lui, pe care și-ar dori să-i urce
deodată, dacă ar fi posibil.
[38] Așa este și cu intelectul omului, care se ridică de la un nivel de înțelegere la altul. Dar ce
vezi peste tot? Nimic altceva decât munți și ghețari care se succed din ce în ce mai sus, atât
de mult încât pentru el nu vor fi niciodată posibil de urcat! Și bine pentru el dacă a ajuns cu
lupta sa intelectuală prelungită până acum încât să poată mărturisi în cele din urmă: „Nu
poți privi întregul Pământ de pe nici un munte; și cu cât am văzut mai mult, cu atât devine
mai clar pentru cineva că, în comparație cu ceea ce am văzut echivalează cu a nu fi văzut
deloc nimic!” , care, interpretat, indică faptul că în ș ința intelectuală, cel care recunoaște
că nu ș e nimic a parcurs un drum lung.
[39] Dar vouă vă spun: „Nu este greu să cureți țărâna de pe un măr prăfuit, deoarece
aceasta din urmă aderă doar la coajă! Ar fi mai dificil să curățați o nucă pentru a o face
netedă și ar fi mult mai dificil să îndepărtați negii mici de pe ou fără a rupe coaja!"
[40] Pământul este într-adevăr un „măr prăfuit”; pentru că pe el se află un praf primordial
natural, de ruine, din alte lumi. - În plus, este un „măr prăfuit”, deoarece un praf atomic
eteric se acumulează în jurul lui pe kilometri și mile. - Și în al treilea rând, din punct de
vedere spiritual este un măr extrem de murdar și prăfuit, încât doar ici și colo o lumină slabă
de la marele ”Soare al lumii spiritelor” poate pătrunde în acest „măr de pământ” prin vălul
gros al norilor prăfuiți.
[41] Pământul este, de asemenea, „o nucă” deoarece, în primul rând, are ceva puternic de
spart cu dinții pentru fiecare dintre locuitorii săi. - Și, în plus, este o nucă prin faptul că
scoarța sa exterioară corespunde prac c cons tuției sale interioare noduroase. Ca urmare a
acestei cons tuții noduroase, munții primordiali sunt ceea ce sunt creșterile exterioare pe o
nucă. Și este și din nou o nucă, pentru că cine vrea să pătrundă pentru a obține viața
interioară liberă a spiritului, trebuie să elimine mai întâi o coajă amară și apoi din nou, o
coajă tare, înainte de a ajunge la rodul viu al vieții.
[42] Pământul este, de asemenea, un „ou”. Pentru că dacă doriți să cunoașteți structura
interioară a pământului, fierbeți un ou, apoi tăiați-l în două părți și studiați-l cu un microscop
puternic, așa că veți cunoaște aproape structura interioară a pământului. - Și iarăși pământul
este un ou în care prin căldura naturală a soarelui se nasc diverși pui. - Și pământul mai este
și spiritual ca un ou. Căci, așa cum oul scoate roadele vieții numai într-o căldură calmă,
liniș tă, tot așa și omul va renaște din nou numai prin viața tăcută, retrasă și prin căldura
inimii sale față de Mine, și în această stare omului i se întâmplă ca unui pui, care-și spulberă
propria cap vitate, iese viu și apoi părăsește coaja fără să bage vreodată în seamă.
[43] Așa ar trebui să fie omul și în privința spirituală: el va putea vedea cu o singură privire
nu numai întregul pământ, ci întreaga zonă materială și spirituală a soarelui din orice
adâncime, ca și de pe fiecare munte, din înaltul sen ment al vieții libere.
[44] În cele din urmă, însă, urcarea pășunii montane îți servește în faptul că drumul care
duce la viața spirituală, nu este cu mult diferită de calea spre o as el de pășune montană.
[45] De fapt, de la distanță toată lumea crede că Alpii nu sunt atât de înalți. Dar când se
apropie, îi pierde din ce în ce mai mult din vedere vârful. Și când începe să urce de la bază,
atunci crede deja că fiecare deal fără copaci este cel mai înalt punct de pe Alpi. Dar cu cât
urcă, cu atât se convinge mai mult de faptul că va fi încă nevoie de destui pași pentru a urca
înainte de a vedea radiantul „semn triunghiular al vieții eterne” în vârful muntelui, de unde
vine cea mai mare surpriză. despre care habar n-avea mai devreme.
12

[46] Luați notă de acest epitet în inimile voastre. Luați „steagul” la îndemână și observați
spiritualitatea care vi s-a dat aici în plinătatea corespunzătoare a vieții.
[47] Analizează-l și cercetează-l și vei descoperi lumi complet locuite nu doar în munți, ci și
în cel mai mic grăunte de nisip!
Amin.
13

168. Fariseismul de azi
19 iulie 1841, după-amiaza
[1] Nu azi, ci mâine începe să scrii la principalele lucrări! - Astăzi îți pasă și te îngrijorezi cu
pros e de predicile și bârfele defăimătoare ale multor papiș -piatră prea orbi, care fie
urmăresc comori lumeș , fie urmăresc viața coruptă a plăcerilor din rai care ce nu este mult
mai bună decât cea turcească, (care, desigur, nu există nicăieri și nu va exista nicăieri pentru
totdeauna). Dar ei Mă laudă și Mă preamăresc dacă lucrurile încă merg bine, numai de
dragul unui anumit rai, dar mai ales doar de dragul aparențelor, de dragul bunurilor lumeș
și al marilor funcții onorifice; și aproape că nu este niciunul printre ei care Mă laudă, Mă
roagă sau Mă iubește de dragul Meu.
[2] Dar pentru ca tu și fiecare persoană cu gânduri asemănătoare cu ne să găseș cea mai
suficientă și mai liniș toare mângâiere, luați în considerare mai întâi versetul al 13-lea, al 14-
lea și mai ales al 15-lea din capitolul 23 din Matei! Aceste trei versete vă vor arăta în mod
adecvat cum este cu fariseismul de astăzi, față de care cel evreiesc a fost doar un model
profe c pregă tor.
[3] Dar apoi întoarceți paginile și ci ți capitolul 23 din Luca, inclusiv versetele 13, 14 și 15!
Acolo vei găsi mărturia lui Pilat despre Mine și o mare mângâiere pentru ne! Și din nou veți
vedea și adevărata relație de iubire a actualilor farisei cu Mine. Sau credeți că dacă aș veni
astăzi pe lume și aș vrea să mă opun dominației Papei, el nu s-ar ridica împotriva Mea mai
supărat decât a fost Kaiafa odată?
[4] Cu adevărat, el s-ar folosi de toți conducătorii pentru a avea voie să Mă ardă public pe
rugul de flăcări, ca cel mai mare ere c, ca exemplu înspăimântător sub cel mai groaznic și
etern blestem al iadului. - Oricum sunt răs gnit de multe mii de ori în fiecare zi și oră,
precum și vândut și trădat! - Înțelege!
[5] Dar în capitolul al 13-lea din Ioan, și anume în versetul al 18-lea, veți afla cine și ce sunt
acum privilegiații „mâncătorii de pâine” și „băutorii de vin” și cum sunt ei cel mai adesea
dispuși față de Mine. Pentru că, cu adevărat, aceș a m-au călcat mereu în picioare!
[6] Înțelegeți bine: Iuda a fost doar un profet rău pentru ei, iar ei sunt acum ”in corpore”
ceea ce a fost Iuda în chipul cel rău!
[7] Dar măsurați-vă starea voastră după capitolul al treilea, versetele 12-14, din scrisoarea
lui Pavel către Romani. Acolo vei afla clar cum stau lucrurile cu ne și ce ai de făcut în mod
con nuu! Căci ziua, lucrările întunericului nu sunt de nici un folos; cel care luptă, să lupte cu
armele luminii, iar lacomul și bețivul să piară în camerele lor turnate. Dar tu eș onorabil în
toate lucrurile și nu te însoțeș cu lacomul și cu bețivul, ci păzeș companie cu Mine în toată
dragostea, răbdarea și blândețea, și as el Mă atrageți - așa veți trăi!
[8] Dar dacă vă îngrijiți de trup, faceți în așa fel încât să nu devină luxuriant și să puteți cu
ușurință să vă sufocați în trup și în tot ceea ce este din trup! Înțelegeți bine acest lucru! Căci
voi toți încă aveți multă "carne"! Dar cine cade în carne și oase se ridică mai greu decât un
elefant încărcat complet care a căzut într-o mlaș nă.
14

[9] De aceea scrie și tu versetul 14 din scrisoarea menționată as el încât să rămână bine
fixat în inimă, atunci vei merge pe un drum lin! Amin.
[10] Eu spun aceasta, Cel pe care l-au lepădat zidarii și pe care L-au atacat mereu și îl vor
ataca și în viitor. Amin.
Mulțumirea servitorului
[11] O, Tu, iubitul meu Doamne Iisuse, adevăratul Mângâietor! Oriunde și mereu găseș cel
mai eficient și mai drept cuvânt de mângâiere pentru noi, săraci și slabi păcătoși! Pentru
aceasta, mulțumiri veșnice, laudă veșnică și toată dragostea și devotamentul nostru să-ți fie
dăruite! Și totdeauna aleluia și osana Ție în Numele Tău preasfânt!
15

169. Cuvânt de avertizare și mângâiere
31 iulie 1841
1. Scrie așadar, un scurt cuvânt de aver zare și mângâiere pentru Th.MH, care, dintr-o
dragoste de castă față de Mine, îi cinstește pe „prizonierii în duh și în trup” (n.a. Surorile
mănăs rii Ed) care îi prețuiesc mult mai mult pe clerici decât pe Mine, și as el, uneori, și pe
sfinții-calendaris ci mai mult decât pe Mine, și pe ceremoniile și obiceiurile păgâne cu mai
mare s mă decât pe Mine, și o carte de rugăciuni în la nă care pe care nu o înțeleg, decât
pe Mine, și se onorează între ei și pe clerici la fel de mult și chiar mai mult decât pe Mine, și
consideră mărturisirea mai presus de adevărata pocăință și de iertarea păcatelor. Acesta
este mo vul pentru care merg ei la spovedanie con nuu, dar chiar și după spovedanie ei cad
imediat înapoi în păcatele anterioare. Și consideră că orice înșelăciune monahală este un
adevăr incontestabil, dar ei fug de Sfânta Scriptură și o consideră o erezie mare, re centă,
dacă cineva vrea să citească Cartea Vieții și a Sfintei Iubiri. Dar ei consideră o căr cică
devoțională fără sens scrisă de un călugăr ipocrit și puternic fariseic că este o adevărată
cheie către cer!
2. O, sărmanii orbi! Într-o zi o lumină mai strălucitoare le va străluci, numai dacă nu au
neglijat smerenia interioară poate din cauza sfințeniei lor privilegiate de castă monahală și
dacă nu se consideră în secret mai buni decât orice altă persoană liberă care nu locuiește
într-o mănăs re.
3. Dar să fie acesta aver smentul și consolarea lui Th. MH:
4. Mai presus de toate, să Mă cauți în primul rând prin adevărata lepădare de sine, iubire
interioară, răbdare și blândețe! De fapt, dacă Mă cauți singur, mă vei găsi și pe Mine. Și când
Mă găseș , atunci ai găsit totul. Căci numai Eu sunt cea mai mare Comoară dintre toate
comorile și sunt mai mult decât toate lumile și toate Cerurile!
5. Dacă Mă cauți, atunci trebuie să Mă cauți în ne și nu în alții! De ce Cel care este mereu
acasă în ne și te așteaptă trebuie căutat în afară!? Așa cum nu-ți trăieș viața într-un corp
străin, ci în al tău, tot așa trebuie să începi să trăieș în Mine și să Mă cauți în ne! Acolo cu
siguranță Mă vei găsi! Pentru că pentru ne trăiesc doar în ne! Și dacă nu ar fi așa, cum ai
putea să trăieș , să respiri, să gândeș , să simți, să percepi, să recunoș și apoi să te rogi
Mie!?
6. Vezi, aceasta este calea cea dreaptă către Mine! Toate celelate conduc mereu în rătăcire.
De aceea umblă liber, curajos și fără teamă, așa vei găsi în curând scopul dorit foarte ușor și
abia atunci vei vedea și recunoaște și tu cât de blând este jugul Meu și cât de ușoară este
povara Mea!
7. Luați Noul Testament la îndemână și ci ți-l cu atenție, atunci veți descoperi în curând
școala Vieții adevărate. Și dacă începi să acționezi în consecință, atunci vei fi scufundat de
torenții de Lumină Eternă și Apa vie va curge din coapsele tale!
8. Fii mereu vesel în sărăcia ta! Pentru că cu cât cineva are o parte mai din lume și din idolii
ei morți, cu atât el este mai mult cu Mine și cu atât mai mult și-a inves t în Mine partea sa
16

veșnică nemuritoare cu interese foarte înalte! Prin urmare, ﬁi fericit, pentru că Eu sunt mai
aproape de ne decât crezi!
9. Dar când iei Noul Testament, concentrează-te mai întâi pe capitolul 15 din Ioan și ia în
considerare versetele 17 până la 23 din el! În aceste pasaje veți găsi o mare comoară
ascunsă. Ți se va deschide și vei admira cu ochi uimiți „cheia adevărată” cu care vei deschide
cu ușurință cămăruța în care te aștept în ne! Amin.
10. Acest lucru ți-l spune adevăratul tău Mire prin sluga leneșă, Amin!
11. NB. Cheia sau împărăția deschisă este deja arătată în ul mele patru versete ale acestui
capitol, adică în versurile 24, 25, 26 și mai ales în versetele 27. Pentru că ceea ce se vorbește
aici apostolilor este vorbit întregii lumi! Iată ce vă spune cel dintâi și cel din urmă. Amin.
17

170. Instrucțiuni pentru scribul-servitor
8 august 1841
1. Doar scrie! Pentru că ș u de multă vreme ceea ce tu și Andr. H.W, doriți! -Dar Eu îți
răspund:
2. Tu, slujitorul Meu, reflectă bine la ce slujbă ți-a fost acordată de Mine și cât de multe mai
ai de făcut până să se termine numai Lucrarea principală. De fapt, pentru a face asta de
acum încolo vei avea nevoie, conform scrisului tău, de tot atât mp cât a fost nevoie până
acum pentru a scrie ceea ce există deja. Vezi tu, așa ceva cere de la ne, folosind sârguință
harnică, aproape un an în plus, din moment ce nu eș chiar cel mai rapid scrib. Și ar fi bine
dacă ai putea dedica cinci ore zilnic pentru asta.
3. De fapt, subiectul Lucrării Principale încă de tratat este: o ședere de trei zile cu Adam
(după ziua de sâmbătă), unde se vor întâmpla în con nuare lucruri extraordinare de o
considerație foarte profundă pentru toți cei care vor ajunge să o citească. Urmează apoi
întoarcerea în tărâmurile de jos și o scurtă prezentare a fiecărei populații terestre din acea
vreme. Apoi moartea lui Adam și, încetul cu încetul, povestea tuturor copiilor săi din
principalele neamuri cunoscute de ne până la Noe; și așa, printre altele, amestecarea fiilor
lui Iehova cu frumoasele fiice din tărâmurile de jos, ale lumii. Apoi, trecând rapid în revistă
războaiele lui Iehova, chemarea lui Noe, propovăduitorii penitenței trimiși de el în câmpie,
impulsul lui Noe de a construi chivotul; munca lui batjocorită și compromisă; gardienii săi.
Apoi marile cutremure, semnele vizibile pe firmament; și în cele din urmă potopul cu toate
fenomenele sale înainte și după. Și de acolo, apoi, câteva priviri către Avraam și marele
preot Melhisedec și alte cuvinte suplimentare.
4. Și numai atunci va fi gata sfârșitul Lucrării principale, la care vor fi incluse în con nuare
Cuvinte Principale suplimentare deja date, care vor fi descrise mai detaliat în con nuare.
5. Vezi, aceasta are și încă mai cere Lucrarea principală! Dar există încă o mulțime de
Mărturii din Natură și Revelația Cerului înstelat, precum și lumea spiritelor de pretu ndeni,
pe sori și printre sori, corpuri lumii, sateliți și comete.
6. Atunci calculează cum te vei descurca cu toate acestea în doi ani! Pentru că va trebui să
fie terminat până atunci, adică dacă îți doreș și îți este important acest lucru.
7. Dacă, în schimb, nu îți pasă prea mult, atunci am deja alți oameni pentru post, și tocmai în
alte țări, țări care vor primi daruri atât de grozave și le vor perfecționa până la ul mul
paragraf.
8. Vezi, nu-ți spun ce să faci, dar dacă ai Cuvântul Meu, atunci trebuie să-l dedici Lui cel
puțin zilnic, cu excepția sărbătorilor, peste opt ore mp de doi ani pentru a finaliza tot ceea
ce este deocamdata de cea mai mare importanță.
9. Pentru că oamenii vor trebui în curând să recunoască perfect din aceasta cât de nebuneș
sunt toate faptele și ac vitățile lor lumeș !
18

10. În ceea ce privește ac vitatea rămasă, mai ales în limbajul sunetului, ai liberul tău arbitru
pentru aceasta. Dar este întotdeauna un păcat de lene dacă omul neglijează cu ușurință
ceea ce a obținut de la Mine înainte ca Eu să i-l iau într-un fel sau altul.
11. Vezi, te-am făcut în duh un învățător al inimii și al iubirii de oameni. Și misiunea pe care
ți-am dat-o este să faci aceasta și să-ți conformezi viața însăși după Cuvânt. Nu vi se va
acorda nici un credit pentru că ați primit acest lucru, deoarece este doar un mare Har pentru
oricine îl primește; dar meritul este soco t numai prin trăirea după Cuvânt în toată
dragostea, răbdarea, blândețea, în toată credința și încrederea, în toată lepădarea de sine și
îndurarea răbdătoare a oricărei cruci și a diferitelor suferințe, pentru ca as el inima devine
complet curățită de toate zgurele lumii.
12. Așa că eș deja foarte ocupat cu această sarcină educațională și cu greu vei putea prelua
încă una. Dar poți locui oriunde, - doar că nu lângă vreo curvă, desigur!
13. Dacă W. este slujit as el, atunci măcar binecuvântarea ta îi poate întări în secret pe
micuții lui. Și îi poți ajuta în diverse moduri în mpul liber. Dar o așa-zisă poziție de tutor, cu
tot ceea ce necesită, în prezent nu este posibil să o accepți.- Dar dacă mergi acolo, atunci să
mergi complet neobservat. . Pentru că lumea sigură din acest loc nu trebuie să observe
acest lucru, al el ar putea să se enerveze foarte tare din cauza asta - și apoi tu, din cauza
asta.
14. Înțelege bine asta! Pentru că un anume cineva îți observă pașii cu o sută de ochi și stă la
pândă pentru a găsi ceva care care să-l lovească. Odată ce W. și-a schimbat sediul și locul,
atunci puteți fi împreună fără griji. Între mp, însă, doar cu prudența cuvenită!
15. Atunci auzi, W.! Unii [oameni] încă mai cred că slujitorul vă oferă ție și copiilor tăi lecții
secrete despre luteranism și despre toți așa-zișii ere ci an catolici și că muzica este doar o
acoperire poli că.
16. Dacă acum slujitorul L. spune deodată aici și apoi vine să locuiască cu ne de bunăvoie,
acest lucru ar putea cauza foarte ușor niște mici necazuri. Prin urmare, pentru a evita acest
lucru, camera actuală a servitorului trebuie păstrată încă o lună și jumătate. Și în mp vă voi
arăta cum trebuie să se încheie toată treaba în siguranță.
17. Dincolo de aceasta, însă, servitorul trebuie să fie tot la Ans. Wortemsig (*1), adică nu
trebuie între mp să-și schimbe rânduiala prea mult, asta înseamnă că adică, dacă se mută
la ne, Willig(*2), el trebuie să ia masa cu el cel puțin două sau trei ori pe săptămână la
prânz, iar în rest, ca de obicei, să stea cu el zilnic.
18. Mai presus de toate, însă, tu, W., trebuie să ajungi la o înțelegere acceptabilă cu soția ta,
dacă ea îi pune slujitorului întrebări despre înțelegerea ta! Pentru că cei care sunt foarte
cumpătați încearcă întotdeauna să simplifice chiar și cele mai necesare nevoi. Veți înțelege
bine cum trebuie priceput acest lucru.
19. Gândește-te bine la acest sfat și acționează în consecință!
20. Aceasta zice Cel Căruia i se cunosc toate! Amin. Amin.
Note de subsol:
(*1) Anselm Hü enbrenner
(*2) Andreas Hü enbrenner
19

171. Sfaturi pentru lucrătorii viei
10 august 1841, dimineața
1. Ascultă! Așa răsună cuvintele în Sinodul Înțelepciunii și Iubirii Eterne a Domnului tău,
Dumnezeului tău, Creatorului tău, Răscumpărătorului tău, și numai prin aceasta – a Tatălui
tău care este sfânt, sfânt, sfânt:
2. Dacă îți place să te ocupi într-un mod purificator de persoanele de sex opus, atunci mai
întâi observă adâncimea încă ascunsă a inimii tale! Gândește-te că nu există nici o diferență
vizibilă [externă] între binele u l și semințele otrăvitoare-maligne inu le.
3. Inima neexplorată este asemănătoare cu solul nefer lizat în care buruienile prind rădăcini
înaintea grâului. Așa că nu vă lăsați induși în eroare de semințele frumoase, pentru că nu
ș ți ce fructe ar putea ieși din ele!
4. Poți, într-adevăr, să te apropii de toți în Numele Meu, dar Împărăția Mea nu va fi nicăieri
decât cu Mine, prin credință, iubire și lepădare completă de sine - și ascultă, asta se va
întâmpla doar când vei putea spune în inima ta cu cea mai mare fidelitate, complet desprins
de lume:
5. „Doamne, iată-mă! Lumea a devenit o urâciune pentru mine. Tu, pe de altă parte, eș
totul pentru mine, totul, totul! Acum nu vreau nimic în afară de Tine!”.
6. Vezi, abia atunci pot veni! Oriunde poți fi de ajutor, acționează în Numele Meu și fii atent
la profunzimea și adevăratele sen mente ale inimii tale! Acolo, de fapt, mai există semințe
de tot felul. Dar Eu vreau doar să binecuvântez ceea ce veți face, în Numele Meu, celor pe
care vi i-am dat!
7. Cât despre persoana de care întrebi, în sărăcia ei ea ridică un ochi spre cer pentru a vedea
dacă nu este posibil vreun ajutor de acolo – dar cu celălalt ochi se uită spre pământ, să vadă
dacă există pietre prețioase pentru ea pe undeva. Mai degrabă, trebuie să-și întoarcă
imediat ambii ochi, ambele urechi și mai ales inima către Mine, atunci va găsi cea mai mare
Comoară și va primi în toate ajutorul necesar!
8. Dar tu să păstrezi și să curăți inima ta, as el încât, dacă într-o zi vreau să vin la ne pe
neașteptate, să fie atât de pregă tă încât să nu fiu obligat să mă retrag, sau chiar să mă
întorc la Mine! Gândește-te bine: este necesar un singur lucru! Și cine l-a ales pe acesta, a
ales deja partea cea mai bună!
9. Aceasta o spun Eu, Răscumpărătorul tău constant și neîncetata ta renaștere!
Amin. Amin. Amin.
20

172. O nouă lumină a iubirii
26 august 1841
Scrisoare din Greifenburg către prietenul lui Jakob Lorber și, ulterior, biograf : Karl
Go ried Ri er von Leitner din Graz.
1. Pentru un prieten foarte drag, s mat! Pentru mine ar fi imposibil să fac cu vrednicie cu
s loul, din forțele mele, chiar și doar un praf solar din tot ceea ce aici am văzut de două ori
[n.a. din punct de vedere corporal și spiritual] , simțit și perceput și încă voi vedea, simți și
percepe! Cu adevărat, pentru peisaje de acest fel, omul ar trebui să fie prevăzut cu o sută de
ochi, urechi și inimi! De fapt, cu simțurile obișnuite de aici devine o persoană cu adevărat
zgârcită și nesățioasă din punct de vedere spiritual, deoarece izbitoarea abundență de
miracole aproape că te face să leșini și mereu trebuie să te întrebi cu atenție: „Ce să faci cu
toată această can tate mare? Cum voi aduce această recoltă imensă sub bietul meu
acoperiș?”
2. Cu adevărat, există prea mult din ceea ce e mare și bun aici, mai ales pentru un ochi
spiritual. Trec pe lângă toți munții înalți și nici nu vreau să menționez toată mul tudinea de
rarități naturale, mai puțin numeroasele locuri care merită serios văzute și altele asemenea;
dar în ceea ce priveste ac vitatea natural-spirituală, aici îți spun, dragă prietene, nu mi-ar fi
trecut niciodată prin cap într-un vis atât de vizibil și la prima vedere ușor de înțeles! Într-
adevăr, dacă un orb nu vrea să vadă imediat, chiar și cu ceva ajutor spiritual și medical,
atunci eu însumi ar trebui să devin un negător al lui Dumnezeu. Pentru că cine nu crede într-
o credință vie, pentru el serios tot botezul și tot crezul sunt pură corupție! Aici am avut
experiențe de care habar n-aveam înainte. O lumină complet nouă a fost aprinsă pentru
mine. Și în razele acestei lumini rare văd o mare infinită de minuni peste minuni, dintre care
într-un anumit sens una o depășește complet pe cealaltă!
3. Cel mai drag prieten! Deocamdată nu îți pot spune nimic, dar am primit deja atât de
multe lucruri de la Înaltul meu dictator în condei și am cea mai mare speranță de a primi în
con nuare multe lucruri extrem de rare. Și în al doilea rând îndrăznesc să adaug observația
finală că aceste culegeri spirituale ale mele - atât în scris, cât cu o ocazie verbală, plăcută -
vor fi pentru voi nu lipsite de interes, dar mai ales de folos spiritual!
4. De fapt, la început [Vocea] a spus în mine: „Vedeți, vă dau o Lumină nouă! Nu este
suficient să străpungi scoarța lucrurilor, lemnul și miezul, ci mai degrabă (este important de
văzut) ce se va întâmpla cu scoarța, lemnul și miezul. Cine vrea să vadă, să aibă grijă să
poate vedea corect! Și cine vrea să asculte, să asculte bine ca să audă totul! Și cine vrea să
perceapă, să-și pună mâna pe piept și să-și numere fiecare puls și să se gândească ce
sen mente erau în jurul lui! Numai atunci el va fi capabil să se privească pe sine și toate
lucrurile la adevărata lor rațiune. Înțelegeți bine! După cum vedeți, aceasta este o nouă
Lumină a iubirii, care vă va arăta fructul dezvoltat din miez, miezul din lemn și lemnul din
coajă. Și cum a fost acțiunea ta, la fel va fi și viața veșnică din ne! Vedeți, aceasta este o
lumină nouă. Și ceea ce veți primi aici va trebui să vă fie dat în această Lumină nouă. Amin.
Înțelegeți bine! Amin."
21

5. Așadar, vezi, dragă prietene, judecând după acest puțin, te poți aștepta pe bună dreptate
la multe lucruri care vor îți vor face cu siguranță multă plăcere. Eu sunt acum doar un
colecționar, dar sper să devin cât mai curând un comunicator! Între mp, nu am decât o
singură dorință pentru ne, dragă prietene, cât și pentru toți ceilalți prieteni dragi ai mei, și
anume ca această simplă scrisoare a mea să te găsească în cea mai bună stare de sănătate!
6. Dragostea și harul Domnului Iisus Hristos să ﬁe cu voi acum și în veci! Amin. Aceasta este
cea mai arzătoare dorință a prietenului și fratelui vostru veșnic iubitor în spirit, Jakob Lorber,
slujitor al Domnului.
22

173. Nu vă îngrijorați de frații voștri
26 august 1841
Jakob Lorber, îngrijorat pentru frații săi, s-a întors la Domnul și a primit următorul
cuvânt de mângâiere:
1. De ce te îngrijorezi pentru cei drepți? Lasă-i să meargă pe cărările lor drepte, căci Eu îți
spun: „Cel care crede și nu vede și nu aude nimic, și totuși crede cu fermitate și fără îndoială
că Eu, Iisus Hristos, sunt cu adevărat Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși din Veșnicie, al
cărui merit în Numelui Meu stă mai sus decât cel al unui apostol care și-a băgat degetele în
Rănile Mele și abia atunci a crezut, după ce a văzut, a a ns și a simțit! Adevărat vă spun că
lauda orbului neprihănit îmi este mai dragă decât cântarea de mulțumire a celor văzători și a
celor care aud. Ce este, deci, mai greu: să vezi și să urmezi Călăuzitorul, sau ca un orb să
urmeze din dragoste pe Cel pe care nu-l vede și nu-l aude, ci Îl urmează numai prin credință,
încredere și iubire?
2. Prin urmare, nu vă îngrijorați din cauza fraților voștri; de fapt, așa cum Eu sunt pentru voi
o Călăuză audibilă, percep bilă și nu rareori vizibilă în interior, cu atât mai mult Eu sunt
aceasta în mod impercep bil și invizibil și pentru frații voștri. Pentru că pentru cei slabi sunt
un erou luptător și ocro tor, așa cum sunt un conducător prietenos și învățător pentru cei
care văd! Binecuvântat este într-adevăr cel care vede; dar ascultă: asta nu înseamnă că el
este mai meritoriu decât credința fermă ascunsă. Așa că nu vă faceți griji. Amin."
23

174. Lumina Înălțimilor
Scrisă în Greifenburg în luna august 1841
1. Întoarceți mărul ochiului spre înălțimile scăldate de lumină și ci ți marile semne ale
atotputerniciei Dumnezeului vostru! Cum de tu - vierme prăfuit tremuri în fața murmurului
unei brize de seară care șoptește încet doar prin ramurile uscate ale bradului și molidului
putrezit și mort, și nu îndrăzneș să-ți ridici ochiul mid de lumină spre Înălțimile sfinte?
2. Tu, spirit liber, nu îndrăzneș ?! Totuși, în ambuscadă, în cămările întunecate ale
păcatului, poți foarte bine să te ridici, să cuprinzi violența și distrugerea în îndrăzneala ta
care se crede în siguranță, și ți se pare că eș grozav în a zdrobi pământuri și a le reduce în
atomi cu suflarea plămânilor tăi putrezi; acolo eș liber, da, mai mult decât liber în marele
întuneric al nebuniei tale. Totuși, privirea spre înălțimile scăldate în lumină nu-ți va permite
ție, nebunul, să să ai propriul tău ver j devastator!
3. O, vierme, te zvârcoleș în zadar, praful sclipitor care te înconjoară cade de pe ne, iar tu
eș gol în toată abominația ta! Cauți cu trudă o groapă de refugiu pe pământul în ns care
picură de sânge și uite: și-a închis toate crăpăturile adânci și și-a transformat apele în piatră
tare, în ce loc mai vrei să te târăș , ca să devină un adăpost pentru ne?
4. Cei care umblă pe Pământ te-au recunoscut și au un mare dezgust față de ne; într-
adevăr, crezi tu, măreț iluzoriu, că ei îți vor face loc în mormintele lor pentru o odihnă
rușinoasă sau că te vor lăsa să te târăș în sicriele străvechi, pentru ca marea lumină din
înălțimile sfinte să nu-ți facă rău și să nu fii cuprins de ea și să nu te manifeș în fața ochilor
tuturor stelelor? Degeaba aplanezi vechea indignare acum, marioneta ta de ciumă este
dezvăluită, mincinos putred în toată noaptea cea lungă; consumă încă restul călos al
boabelor tale de aur furate din sanctuar.
5. Iată, Sfânta Lumină se răsfrânge puternică și de neoprit din Înălțimi; munții mărturisesc
cu glas tunător împotriva ta și își astupă crăpăturile înaintea ta și fac să se ofilească toate
izvoarele lor fer le, pentru că ai vrea să te târăș în jurul lor. Unde este măreția ta acum,
măreția la care ai visat în cămara morții tale? Vezi tu, cum devii din ce în ce mai mic, cum
totul îți scapă, te urăște și se închide în fața ta, măreț nebun; nici fălcile puietului de hiene
nu te mai laudă și te va alunga din pământul însângerat, iar balaurul de mare va smulge
pânzele corăbiilor tale ruinate! Ce strigi și gemi în văzduhurile sfinte, în cele pline de lumină;
iar grul și șarpele cu clopoței - de al el adepții tăi loiali – strigă împotriva ta comit o înaltă
trădare criminală în măruntaiele tale putrede!
6. Iată, așa cum raza de soare distruge aerul rău cețos din mlaș nile Pon ne, tot așa va face
și Lumina Înălțimii către ne și nu te vei mai întoarce niciodată. Iată, aceasta lucrează lumina
care vine de la Înălțime, arătând Ziua cea Mare, Ul ma, cea infinită. Amin
24

175. Despre moartea unui copil
23 octombrie 1841, dimineața
1. Spune aceasta în numele Meu celui pe care l-am găsit vrednic că l-am vizitat și i-am luat
copilul pământesc cel mai mic la Mine, mo v pentru care el jelește și plânge mult și nu se
gândește bine că este Eu sunt cel care i-am arătat un asemenea har, a cărui măreție probabil
că nu va putea să o înțeleagă în veșnicie.
2. Dar dacă un prinț al lumii i-ar fi spus lui A. H. -Willig: „Nu ai vrea să-mi încredințezi fata ta
mie, pentru ca eu să o cresc și să o fac o mare prințesă și, când va ajunge la maturitate și va
fi avut suficientă educație, atunci, de asemenea, să o înzestrez imediat cu coroane din multe
țări și apoi să facă din ea o mare prințesă, regină și împărăteasă? "- ar putea atunci Anselm
H. Willig să o facă el însuși prințesă? Nu ar fi el pur și simplu înnebunit de bucurie, chiar și
numai pentru de dragul singurei propuneri cu adevărat mărețe, și ar căuta, de asemenea,
să-și arate recunoș nța față de împărat în toate modurile imaginabile?
3. Sau dacă vreun suveran bun ar veni la el și i-ar desemna fata ca singura moștenitoare a
unei mari părți din bunurile sale, ce ar vrea să facă A.H.-Willig cu prințul în acest caz? Sau
dacă ar veni un prinț domnesc și ar cere mâna uneia dintre fiicele sale ca viitoare
împărăteasă, l-ar respinge A. H.-Willig pe un as el de mire pretendent din casa lui?
4. Dar ce sunt toate acestea în comparație cu faptul că Eu vin să fac toate acestea într-un
sens viu, etern și infinit! Și atunci vrea și poate Anselm H. Willig să renunțe la gemete,
lacrimi și durere?!
5. O, cât de slab este el încă! Nu cumva un ajutor extraordinar are nevoie și de mijloace
extraordinare? Sau nu trebuie remediul să fie asemenea bolii, pentru ca răul să ia sfârșit?
Dar cine este cel care merge la doctor și îi arată rana, și când medicul pune în rană un ulei
vindecător, el plânge și se tânguiește, de îndată ce unguentul incepe să vindece rana. O, vezi
cât de orb eș încă!
6. Când pantofii te strâng, atunci ceri constant ajutor; și dacă în cele din urmă vin să te ajut
și să-ți las picioarele tale șovăitoare libere și statornice, atunci te umpli de tristețe! De ce
asta? Pentru că inima este încă oarbă, de aceea cauți ajutor, dar te temi de mijloacele sigure
de ajutor și fugi!
7. Vezi, acum ți-am arătat un drum plat și am forțat să deschid o poartă de aramă și am
dărâmat un mare zid despărțitor! Printr-un mare deșert am pus conducte de apă de izvor
pentru a aduce acolo apă vie într-un mod dătător de viață! - Vezi, deșertul va înflori - și ar
trebui să jeleș din cauza asta?!
8. O, în viitor, să Mă cunoș mai bine! Pentru că eu sunt Tatăl vostru! Cum te poți întrista
dacă Sfântul tău Tată te vizitează în Iubirea Sa supremă și îți face ordine în casă?
9. Prin urmare, în viitor, nu te mai întrista! Pentru că eu, Sfântul și Preaiubitorul vostru
Părinte, așa mi-am dorit! Gândește-te la asta și vei trăi veșnic! Amin.
25

176. O nouă lumină în noua lumină
24 octombrie 1841, duminică dimineața
[1] Departe, departe cu ne - munții dispar, apele se usucă în adâncuri; departe, departe cu
ne, mpul se apla zează, din existența atemporală suflă un suflu distruc v asupra abisului
anost al Pământului, iar marea înghețată cască spre focul mâniei - departe, departe cu ne!
[2] Sabia cu două tăișuri, pe care ai furat-o de pe înălțimile Sionului, este din nou ascuțită în
mâna Omnipotenței Eterne și este acum mânuită peste cel de-al șaptelea cap al fiarei, as el
încât balaurul nu va mânca niciodată sângele dulce al inocenței - nu va urmări niciodată
biata femeie neprihănită în deșert, iar copilul ei, Domnul în Cuvânt, să trăiască plin de viață
în fiecare grăunte de nisip în ziua mare, cea veșnică.
[3] Pământul va fi egal între un pol și un pol, și nu va mai fi nici o zi mai lungă și mai scurtă.
Eu voi împinge înapoi apele, da, peste cei mai înalți munți voi îngrămădi valuri până la stele,
pentru a îneca toate stâncile, iar focul va cădea până la groapa fără fund și va aprinde acolo
toate apele putrede, și vaporii lor vor împânzi toți viermii pământului.
[4] Așadar, du-te, departe cu ne, balaurule - încotro cu ne, tu cel greu? În foc, în focul tău,
în focul cu care ai pârjolit de mult mp umila iarbă de pe marea pajiște a vieții și de aceea ai
stropit pământul sterp cu pietre incandescente pentru ca furnicile să transpire, să moară sub
pământ. Dar această creatură greu încercată nu a dispărut; ea trăiește, da, ea trebuie să
trăiască, pentru a te zdrobi pe ne, vierme mizerabil, după specia judecată în praful
neantului tău!
[5] Trebuie să deveniți arzători voi, munților, și vă voi alunga norii cu fulgere de la un capăt
la altul al lumii și să plu ți în vârtejuri amețitoare, de aceea veți produce grindină, pentru a
ucide toată scârba de hrană pentru fiara fiarelor și să acoperiți cu gheață pământul
incandescent al celor slabi până la stele, as el încât iluzia oarbă a pământului să înghețe de
frig pentru totdeauna. Căci Eu sunt Domnul tuturor puterilor; pentru Mine, totul trebuie să
cedeze să facă spațiu liber; când vin Eu, unde vin Eu, nu mai există nimeni după Mine, așa
cum nimeni nu a fost înaintea Mea și nimeni nu a arătat drumul lung prin infinit. Amin.
26

177. O altă lumină nouă într-o lumină nouă
25 octombrie 1841, după-amiază
[1] Vedeți o casă, este nou construită, pe acoperiș o piatră, în cameră o piatră și în pivniță o
piatră. Cine umblă pe acoperiș, pentru el piatra va fi în drum și îl va împiedica să înainteze.
Dar cine umblă în cameră, pe întuneric, se va po cni tare de piatră, încât va purta o mare
supărare pentru aceasta. Dar cel ce umblă în cele din urmă în pivniță, care este plină de
întuneric, va cădea peste piatră și-și va izbi toată fața lui cea vie de piatra cea tare și va fi
plin de mâini și picioare rupte și nu va mai putea să vadă, nici să apuce și să țină, nici să stea
în picioare, nici să meargă și să se deplaseze liber.
[2] Dar cine are urechi, să audă și cine are ochi, să vadă; așa va fi de acum înainte cu casele și
în nici una nu va fi mai mult decât adăpost. Cine a ajuns pe un câmp deschis, nu se va mai
întoarce înapoi și nu-i va mai păsa de nici una din case.
[3] Pentru că oricine Mă mărturisește pe Mine trebuie să Mă mărturisească deschis, în duh
și în tot adevărul, liber, fără casă, ra și acoperiș; pentru că Eu am dezvoltat un mare
dezgust față de toate casele. Prin urmare, nu mai există case, fiecare este din ce în ce mai
mult o casă a morților. Dar tu ș i unde este locuința vieții, care singură va exista veșnic. De
aceea nu căutați și nu spuneți: vedeți aici, vedeți acolo; ci înăuntru tău se află Împărăția
Vieții, Împărăția Cerurilor, locuința veșnică a Duhului Sfânt!
[4] Vai de toate casele pline de pietre, pline de întuneric și pline de umbre, în ele locuiește
spiritul morții; dar Viața este liberă în Mine și de aceea trebuie să fie liberă și în voi, veșnic.
Amin.
27

178. Iubirea, forța fundamentală a vieții
18 noiembrie 1841
[1] Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Chiar dacă spiritul tău este binevoitor,
totuși carnea ta este slabă!
[2] Cel care nu poartă în mod constant acest adevăr etern în inima și în gura sa, nu este
niciodată la adăpost de cădere! Dar cât de greu îi este celui căzut să se îndrepte din nou și
apoi să se ridice complet în picioare, întreaga lume îți arată asta și, ca exemplu extrem de
ușor de înțeles, propria ta viață, dacă vreți să o luați în considerare măcar puțin. Întreaga
creație vizibilă, inclusiv omul, constă numai din par cule ale lui Lucifer, marele spirit căzut și
ale adepților săi exilați în materie.
[3] Așadar, "carnea" este slabă! Dar nu trebuie să înțelegeți prin aceasta carnea trupului
vostru, care este o carne moartă - ci carnea spiritului, care este iubirea lui. Aceasta, ar trebui
să înțelegeți, este carnea foarte slabă, carne care este încă expusă tuturor ispitelor. Această
carne a voastră este precum o tres e în apă și precum o giruetă, care se orientează în
funcție de vânt.
[4] Dar Eu vă spun că cel al cărui "carne" este încă slabă, îi este frică să urce pe munți și nu
poate alege o stâncă fermă pe care să-și poată construi o casă, ci preferă să stea confortabil
în adâncul văii și să își construiască acolo casa pe nisip.
[5] Atâta mp cât nici apele și nici vânturile furtunilor nu lovesc și nu împing zidurile slabe
ale casei sale, casa cu siguranță că va sta în picioare la fel ca cea de pe stânca înaltă și solidă;
și se întreabă despre cel care locuiește pe stâncă, cum de se i-ar fi putut trece prin cap să-și
construiască o casă pe stâncile atât de înalte și de goale. Dar când vine furtuna și apele și
vânturile (se vor ridica), nu se va întreba apoi și locuitorul stâncii: "O, voi, proș grămadă!
Cum de v-ați putut gândi să construiți o casă pe nisipul văii?"
[6] Iată, as el, "carnea" voastră este încă slabă și nu vă puteți încă despărți de casă de pe
nisip. De aceea vă spun că trebuie să vegheați și să vă rugați, pentru ca - atunci când va veni
furtuna, să nu cedați ispitei. La ce vă folosește toată cunoașterea, la ce bună voință, când
voința nu este susținută de iubire, iubire care este carnea duhului!?! Va urma vreodată
acțiunea?
[7] Iubirea este motorul etern al voinței, așa cum voința este lucrarea însăși. Dar judecați voi
înșivă: la ce folosește un mecanism puternic de ceas dacă nu în același mp un arc principal
care este suficient de tare și de puternic pentru a pune în mișcare această lucrare în scopul
propus? Cine nu că atunci când voința a nge ceva și totuși nu se întâmplă nimic, este pentru
că au fost a nse doar de voință, dar nu și de iubire. Câte fete sunt adesea copleșite de
voința unui curtezan iubitor de căsătorie; totuși, nu de puține ori, nici una dintre toate cele
copleșite nu devine soția curtezanului, ci una cu totul străină, pentru că el nu a copleșit-o
doar cu voința, ci în unire cu voința, și cu o iubire dreaptă și puternică.
[8] Dar în ce a constat mo vul acestui act? Cu siguranță nu în voință, întrucât aceasta este ca
un mecanism de ceasornic, care fie nu are nicio forță motrice, fie una mult prea slabă,
adormită - ci doar în iubirea puternică, care este singura forță motrice a voinței.
28

[9] Prin urmare, întărește-ți iubirea! Aceasta este adevărata veghere și rugăciune cu Mine,
care sunt Iubirea veșnică Însuși! Sau chiar mai mult spus în germană [română – tr.]:
[10] Iubește și acționează cu Mine în această iubire! Nu fi doar dispus, ci fii ac v în iubire,
adică fii ac v din iubirea Mea pentru ne și apoi din iubirea ta pentru Mine!
[11] Respectă porunca Mea ușoară a iubirii, încrede-te complet în Mine! Construiește-ți casa
pe această stâncă, atunci vei fi în siguranță și vei putea certa apele și vânturile când vor
veni! Căci casa ta stă pe o stâncă, iar mecanismul de ceas al vieții tale are o forță motrice
bună și durabilă. Vei avea atunci o carne puternică cu spiritul binevoitor. Da, atunci ați
experimentat adevărata înviere a cărnii, în care carne îl veți vedea pentru totdeauna pe
Dumnezeu, Iubirea Veșnică, față în față și veți trăi și vă veți bucura de o nouă iubire pentru
Dumnezeu fără sfârșit!
[12] Iată, aceasta este adevărata Cină! Acesta este adevăratul trup al iubirii veșnice dăruit
vouă și adevăratul sânge vărsat pentru voi! Luați acest trup și acest sânge și mâncați și beți
totul, pentru ca, prin el, carnea să vă devină puternică și să se ridice la viața adevărată,
veșnică!
[13] Iubirea Mea este adevărata și marea Cină! Oricine respectă poruncile Mele, care nu
sunt altceva decât dragoste pură, ține și dragostea Mea, adică mă iubește cu adevărat.
[14] Dar cine Mă iubește pe Mine mănâncă într-adevăr carnea Mea și bea sângele Meu în
adevăratul sens al cuvântului, adică adevărata pâine și adevăratul vin al cerurilor, al îngerilor
și al întregii vieți! Cu adevărat, oricine va mânca din pâinea și va bea din sânge, nu va
flămânzi și nu va înseta niciodată în veșnicie!
[15] Acum încă un cuvânt pentru unul!
[16] Vezi, tu, acest trup Meu și acest sângele Meu să fie cea mai înaltă legătură între viața ta
fizică și a mea! Mănâncă și bea cât vrei! Îți spun că niciodată nu vei mânca și bea prea mult!
Pentru că această pâine se umple în mod constant și totuși produce un ape t mai mare în a
mânca, așa cum acest vin produce o dorință tot mai mare de a bea!
[17] Dacă faci asta, atunci când va veni „Mirele” vei avea ulei din belșug și vei fi primit cu
bucurie de El Însuși. De fapt, Iubirea Mea este adevăratul ulei al lămpii vieții și este, de
asemenea, un adevărat mir al cărnii încă slabe pentru o înviere vie!
[18] La ce folosește doar fi lul pentru lampă - care este un spirit binevoitor - dacă îi lipsește
uleiul iubirii? Așadar, de aceea, aprovizionează-te atunci cu untdelemn! Fi lul îți este dat
împreună cu lampa. Dar tu însuți trebuie să obții uleiul de la Mine din mp, înainte de a fi
prea târziu.
[19] Aceasta, însă, este "privegherea și rugăciunea împreună cu Mine", și aceasta este și
„adevărata Sfântă Împărtășanie”, pe care astăzi, ca întotdeauna, ți-o ofer spre bucurie
gratuită. Mănâncă și bea din ea! Dar nu amestecați stafidele lumii și nici o drojdie lumească
cu Pâinea și nu îndoiți Vinul, atunci vă veți ridica cu adevărat în trupul iubirii Duhului la Viața
adevărată, veșnică! Amin.
[20] Fie ca aceasta să fie pentru ne o legătură veșnică de la Mine!
Amin.
29

179. Ca răspuns la întrebările adresate de Ans. H.
28 noiembrie 1841, după-amiaza
J.L. l-a încurajat pe Ans. H. să pună întrebări, la care el va răspunde în numele lui
Domnului.
O, Doamne! Ce înseamnă acel o at frecvent, foarte profund, când ci m Cuvântul Tău
sfânt, nou și viu?
[1] Răspuns: Ce înseamnă să scoți aer pe gură pe un stomac flămând? De ce copiii, cărora le
place să mănânce, plâng dacă nu primesc imediat o porție mare de pâine? Dar de ce tatăl nu
le-o dă?
Există o zicere bună pe care mi-am notat-o pentru mine: Nu te întoarce la cal, ci la
călăreț?
[2] Răspuns: Depinde doar de cum este călărețul. Uneori, calul ar fi de preferat călărețului.
Dar cea mai bună zicală este: Întoarceți-vă la Domnul! Pentru că El este și Cal și Călăreț în
același mp!
După o cădere, de obicei, simt revenirea puterii spirituale abia a treia zi. Cum ar
putea să mă ridic mai repede?
[3] Răspuns: Să te ridici mai repede? Ar fi mai bine să nu cazi deloc, atunci a-i merge mai
repede decât orice! Dar cine este încă slăbit în piept, trebuie atunci cu siguranță să gâfâie o
vreme, până când se va ridica din nou după o cădere neplăcută. Dar cine are un piept bun,
nu cade sau cel puțin se întâmplă foarte greu și rar, și poate să se îndrepte din nou imediat.
Pentru că așa cum este pieptul, așa sunt și picioarele!
Putem oare să credem în profeția lui Bug de Milhas din Pirinei, potrivit căreia anul
1842, care va veni în curând, va fi unul foarte dezastruos pentru Anglia și Franța?
[4] Răspuns: " Cum este poporul, așa este și profeția. Asta e ceea ce trebuie să ș ți. Ce rost
are o predică pentru surzi și o lumină amenințătoare pentru orbi - i-ar păsa cuiva?
Am făcut o greșeală scriind fratelui meu Andreas în Numele Tău sfânt, un cuvânt de
mângâiere în aceeași formă pe care o scrie slujitorul Tău?
[5] Răspuns: "Dacă ai credință și iubire, ce te face să te îndoieș ? Ți-ai mângâiat fratele
cumva cu numele tău sau cu numele Meu?
Putem să te invocăm și noi, Doamne Iisuse, sub numele de Abedam?
[6] Răspuns: Eș și tu din vremurile primordiale cenușii? Sau mai degrabă roade din vremea
cea mare a mpurilor? Când îl aveți pe Iisus, de ce atunci Abedam?
Oare nu cumva aspectul exterior al servitorului tău nu reflectă ființa interioară a
nevrednicului tău discipol?
30

[7] Răspuns: Nu se spune nicăieri că servitorul a fost ales dintr-o fabrică de oglinzi, ci din
însuși întunericul lumii; el este doar ca o len lă focală pentru transparența luminii, dar nu o
oglindă. Ar trebui să fiți doar oglinzi, da, oglinzi vii care care captează ușor focul prin
fasciculele unite ale len lei focale!
Te putem supăra, o, Doamne, pentru faptul că și noi simțim cea mai mare dorință de
a Te vedea printre noi ca Asmahael, Emanuel sau Abedam și de a bâlbâi mulțumirile noastre
copilăreș și simple la picioarele Tale sfinte?
[8] Răspuns: Poți să le faci asta copiilor tăi? Doar iubirea adevărată este mai presus de orice
contemplare! Cu toate acestea, am fost deseori vizibil printre voi, dar până acum am primit
doar o milostenie rară de la voi în vizibilitatea Mea! Înțelegeți as el de lucruri? Vreau să fiu
găsit mai întâi în inimă!
Care este cel mai sigur mijloc de a recunoaște oamenii?
[9] Răspuns: Iubirea - orice altceva este s clă opacă! Înțelegeți bine acest lucru, Amin. Cel
care este cu voi, între voi și în voi, care trăiește și vă face vii, spune Amin.
29 noiembrie 1841, după-amiază (Ca răspuns la întrebările lui Ans. H.)
O, Doamne! Privind înapoi la păcatele comise, cum poate fi găsită fericirea pură în
împărăția Ta?
[10] Răspuns: Aceasta este o întrebare! Ce ceri în Rugăciunea Mea: nu ceri să-ți iert păcatele
așa cum faci tu datornicilor tăi? Și nu scrie în Scripturi că Păstorul a lăsat nouăzeci și nouă de
oi și s-a dus să caute pe a suta pierdută? Ce ci m mai departe? Cu siguranță vei ș asta!
Cât de diferită este vechea și nouă Ta lumina, cu adevărat, cel mai iubitor Doamne,
nu ș u!
[11] Răspuns: Poți să mărturiseș as el de lucruri despre ne? Există un Dumnezeu vechi și
unul nou? Dar cum ci ți în Ioan ce este Cuvântul? Vechi și nou nu se referă la cuvânt, ci la
omul care îl primește în sine. Atunci din bătrân el devine unul nou, și atunci și el este cuvânt
- și deci cu adevărat nou!
Dintre toate metodele de vindecare, nu este cura cu apă cea mai bună pentru natura
corporală bolnavă?
[12] Răspuns: Da, dar mai ales pentru naturile suferinde ale peș lor. Dar pentru oameni mai
există încă o alta mai simplă și mai eficientă - veți înțelege bine la care mă refer?
O suflare blândă, răcoroasă și sfântă în jurul capului, este apropierea Ta? Fă-mi-o
cunoscută, bietul netrebnic!
[13] Răspuns: Nu suflarea în jurul capului a trupului, fie ea și ușoară, blândă și răcoroasă, îți
poate arăta apropierea Mea, ci numai o inimă smerită și plină de căință. Sau ai vrea chiar să
Mă pui printre spiritele delicate și înfricoșătoare? Ceea ce simțiți vine de la voi și de la ceea
ce vă înconjoară, uneori spirite de un p mai bun.
31

Înălțimile nordului fiind pure, cele ale estului fiind complet voalate, ce încerca să ne
spună ieri acea imagine?
[14] Răspuns: Cunoașterea este destul de pură, dar iubirea nu este pe deplin pură - ceea ce
ați observat a fost o reprezentare blândă!
Pentru a nu fi îngropat de viu, ce prudență ar trebui să aibă medicii?
[15] Răspuns: Eș îngrijorat de asta? Oricine moare prematur în lume nu va experimenta
niciodată asta. Dar medicii trebuie să aibă această precauție: să nu îngroape morții prea
repede!
Nu este de sperat că filozofii berlinezi vor vedea în sfârșit noaptea în ei înșiși?
[16] Răspuns: Oh, întotdeauna este ceva de sperat - desigur, nu întotdeauna același lucru,
nici întotdeauna ceva bun! Dar de data aceasta nu prea mai e mult de sperat de la filosofii
voștri!
Te-ai dus în locuri pus i, Doamne, să te rogi. Nu este acesta un indiciu pentru noi să
facem la fel?
[17] Răspuns: Prea multe direc ve vă vor face să vă pierdeți curajul. De aceea, acordați
atenție numai la iubirii, căci ea are cele mai bune impulsuri. Nu puteți face tot ce am făcut
Eu, ci doar atât cât puteți.
1 decembrie 1841, după-amiaza (Ca răspuns la întrebările lui Ans. H.)
Ai spus, Doamne, că ai fost adesea vizibil printre noi. Dar noi nu te-am recunoscut.
Dacă vii din nou la noi vizibil, te rog să ne spui cum Te putem recunoaște - după aspectul tău,
după vorbire sau după altceva?
[18] Răspuns: O as el de întrebare! În nimic altceva decât în iubire și cu nimic altceva decât
cu inima. Într-adevăr, un cerșetor nu are și nici nu poartă vreun semn al unui ordin, în afară
cel al de cel al sărăciei absolute!
Cine Te-a recunoscut, Sfinte Părinte, și Te iubește mai presus de toate, nu se oprește,
ca să zic așa, de la a fi soț pentru soție și tată pentru copii? Nu devine oare soția lui, sora lui
și fiicele și fiii lui, precum surorile și frații lui?
[19] Răspuns: As el de lucruri v-au fost deja spuse oricum și au fost anunțate cu credință!
Dar cel născut din nou este deja în cer, care este viața veșnică, care vine din iubire și
credința vie din ea. Dar ce spune Scriptura despre relațiile conjugale și, potrivit acestora, și
despre toate celelalte, ce citeș ? Acolo unde este un singur Tată, ce sunt restul?
De unde vin frica și aversiunea față de cei mândri, bogați și puternici, de vreme ce
simțim compasiune în inimă pentru ei până la urmă?
[20] Răspuns: Din acel loc de unde provine polaritatea reciprocă a magnetului, deoarece
polii sunt întotdeauna cât mai îndepărtați unul de celălalt. Cu toate acestea, linia polară nu
este anulată. Deci aceasta face parte din ordinea eternă!
32

Dacă animalele nevinovate, care servesc omului pentru consum, simt durere atunci
când sunt omorâte, nu ar fi mai bine ca omul să trăiască numai din legume?
[21] Răspuns: Din cauza durerii animalelor, nimeni nu va fi pierdut, dar cu siguranță va fi
pierdut din cauza durerii fratelui său, dacă cineva nu-l respectă în inima lui. Cu toate acestea
insolența este pedepsită chiar și față de pietre, deci cu siguranță și pentru animale. Dar
chinuitorii de animale sunt periculoși și pentru oameni!
Nu cumva furtuna cumplită și uraganele violente care au năvălit recent Roma, în jurul
celor șapte coline, nu au fost ele un semn pentru Pon fex Maximus?
[22] Răspuns: În ceea ce privește locul de pe pământ, nu răspund! Dar să lăsăm puterea
uraganelor de foc să se dezlănțuie și să cadă fulgere mari și strălucitoare ca niște sori
zdrobitori - și nimic nu se aude în urechile de metal! Căci Pon ful este un idol de metal!
Înțelegeți și tăceți.
Oare popoarele de limbă germană vor realiza vreodată unitatea frățească?
[23] Răspuns: Aici aproape niciodată, dar multe, în partea cealaltă; căci aici prea mulți aduc
omagiu vechii minciuni și lăcomiei rigide!
Nu este oare nedrept că în unele țări, ca și în a noastră, nici un evreu nu are voie să
trăiască permanent?
[24] Răspuns: Pentru mine, pentru arhiepiscopul evreu, este mai bine? Acolo unde Eu nu
servesc ca monedă de schimb, oamenii discută de mult despre admiterea Mea! Dar în ceea
ce-i privește pe evrei, este un semn pentru ei; dar ceea ce se întâmplă cu evreul, aceea este
urâciunea pus irii, despre care vorbește Daniel!
O, Doamne, iartă-mi curiozitatea și spune-mi cu bunăvoință: cum arăta Fecioara Ta
Maica, Maica plină de Har?
[25] Răspuns: O, bărbat dependent de femei, n-ai vrea să te holbezi pe jumătate senzual la
ea în mpul unei plimbări? Iată, așa ceva nu este necesar pentru ne. Dar dacă vei fi
complet pur, atunci, curiozitatea ta va fi și ea sa sfăcută! Era absolut frumoasă! Înțelege.
Putem spera la bucuria de a-i vedea pe toți cei care Te-au iubit când ai umblat pe
pământ, cum ar fi Magdalena, Maria din Betania, Ioan, Zaheu etc.?
[26] Răspuns: De ce în întrebare, ați citat două femei și numai doi bărbați, în mp ce Eu am
comunicat mult mai mult cu bărbații decât cu femeile? Iată că așa ceva nu este în ordine.
Pentru Mine este de preferat ca bărbatul să se intereseze de semenii săi, dar ajută femeile
în numele Meu, oare nu vreți să spuneți as el de lucruri cu Mine? Dar cine vrea să trăiască
cu Mine, de ce să nu se vadă aceș a și să se recunoască unii pe alții? Oare nu sunt și ei frații
și surorile voastre?
O, Doamne, de ce cel care a fost izbăvit de duhurile rele prin cuvântul Tău de putere
nu a fost lăsat să Te urmeze?
[27] Răspuns: Din cauza iubirii Mele, care a vrut să-l păstreze, dar nu să-l distrugă, pentru că
o casă curățită de Satana nu este imediat capabilă să slujească drept locuință pentru Duhul
Sfânt - pentru că răscumpărarea forțată nu este suficientă pentru viața veșnică, ci doar una
liberă, co-acționată de însuși cel răscumpărat, și anume renașterea liberă!
33

180. Profeții și primirea lor
3 decembrie 1841, după-amiaza
[Matei 10, 41]: Oricine primește un profet în numele unui profet va primi un răsplată
de profet; și oricine primește un neprihănit în numele neprihănitului, va va primi răsplata
unui neprihănit.
[1] Dar pentru a înțelege un as el de lucru în spiritul adevărului, trebuie mai întâi să se
recunoască cine este un profet în sensul actual.
[2] În sens ex ns, orice om este profet atunci când vorbește fratelui sau surorii sale de
dragul iubirii Mele și, prin urmare, al glorificării numelui Meu, care se numește Iisus cel
Răs gnit. Căci este scris: "Dacă cineva, în numele Meu, va da chiar și un pahar de apă celui
nevoiaș, un as el de lucru nu va rămâne nerăsplă t pentru el".
[3] Așadar, în acest sens, fiecare persoană poate fi profet. Oricine îl va primi în numele Meu,
fie spiritual sau trupesc, el va primi fie răsplata spirituală, fie cea trupească, la fel ca și
profetul; dar oricine îl va primi spiritual și trupește, răsplata lui va fi și spirituală și trupească,
ca și cea a profetului, care a dat daruri spirituale și trupeș în numele Meu.
[4] Dar oricine este crunt față de profet și are un duh de metal, răsplata lui va fi egală cu
primirea!
[5] Iar cine acceptă un profet din egoism, și-a luat deja răsplata de la profetul însuși - și nu va
mai găsi pe nimeni altcineva!
[6] Acesta este deci sensul larg al acestui text.
[7] Dar în sensul mai restrâns și propriu-zis numai acela este un profet, care nu vorbește și
scrie cu gura lui, ci din gura Mea pură. De aceea, oricine se leapădă de acest profet în vreun
fel, nu se leapădă de profet, ci se leapădă de Mine; căci acolo unde este un as el de profet,
acolo nu este el, ci Eu sunt.
[8] Deci, oricine primește pe un profet atât de rar, mă primește pe Mine așa cum este scris; -
și de vreme ce, mai departe, Eu sunt răsplata proorocului, așa voi fi și pentru cel ce mă
primește în prooroc.
[9] Cu toate acestea, nimeni nu trebuie să angajeze un as el de profet al el, numai în
numele Aceluia în numele căruia este profetul acolo. Dar vai de cei care vor să îl preschimbe
și să îl ruineze în mod egoist - cu adevărat, ei îmi fac toate acestea Mie, nu profetului. Puțin
din binecuvântarea profetului va cădea asupra lor; în cele din urmă, focul spiritului
profetului îi va mistui!
[10] Și același lucru este și cu cei drepți. Dar este drept cel care este în adevărata dragoste
pentru Mine și, de aici, pentru aproapele în sensul cel mai strict; în sensul cel mai larg, pe de
altă parte, drept este cel care este frate cu celălalt în Numele Meu, de preferință un sărac și
persecutat de dragul Numelui Meu.
34

[11] Cu adevărat, nedreptatea voastră va fi trecută cu vederea de dragul omului drept care a
fost primit; și răsplata lui va fi și a voastră.
[12] Dar vai de voi, dacă ați primit un om drept din cauza egoismului! Vă spun că voi veți fi
numărați printre tâlhari și ucigași; ar fi fost mai bine dacă nu l-ați fi primit înăuntru!
[13] Iată cum trebuie într-adevăr înțelese aceste texte pentru toate mpurile din toate
mpurile. Amin.
[Ioan 12, 27]: "Acum sufletul meu este mâhnit. Și ce voi spune? Tată, ajută-mă să ies
din acest ceas! Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta."
[14] Faptul că nu ați fost în stare să-l înțelegeți corect pe Matei este de înțeles, pentru că nu
ați ș ut ce este un profet în adevăr; dar despre cel despre care vorbește Ioan, cu siguranță
ar trebui să vă fie cunoscut!
[15] Cine și ce este sufletul Meu? Iată, dacă nu-l cunoașteți încă, acesta este Iubirea Mea. În
fața celor mai necredincioși copii, ar putea acesta să fie al el decât profund îndurerat, și
asta până la moarte, adică până în noaptea morții care i-a ținut prizonieri atât de aspru pe
toți copiii?
[16] Și mai departe, unde ci m: „Și ce trebuie să spun?” - Ce ai spune dacă toți copiii tăi te-
ar blestema și te-ar condamna?
[17] Vedeți, în as el de cazuri chiar și cea mai pură iubire are un spin, împotriva cărei
înțepături este greu de tras; pentru că iubirea care a fost disprețuită atâta vreme doare nu
numai în pieptul uman, ci și în pieptul divin! Înțelegeți și luați bine în considerare acest
lucru!
[18] De aceea, în pieptul divin a rămas un singur sen ment, și anume sen mentul Tatălui -
acesta va diminua spinul iubirii! Și simțirea părintească a a ns iubirea disprețuită; și atunci
aceasta vorbește în următorul sen ment: Voința ta; de aceea Eu, Iubirea, am venit în acest
ceas pentru a fi un Tată pentru toți cei care vor striga la Mine: Abba!
[19] Înțelegeți acum textul? Iată cum îl veți înțelege și îl veți lăuda pe Tatăl.
Amin
35

181. Ține-te de iubire!
4 Decembrie 1841
"Și El le-a vorbit: Am dorit din toată inima să mănânc cu voi acest miel de Paș
înainte de a suferi. Căci vă spun: de acum înainte nu voi mai mânca din el, până când se va
desăvârși în Împărăția lui Dumnezeu". (Luca 22, 15-16)
[1] Faptul că încă nu înțelegi as el de lucruri, care sunt ușoare, este pur și simplu pentru că
te ții mai mult de înțelepciunea intelectului tău decât doar de iubirea singură, în care totul
se unește și deci totul este ușor de găsit - în mp ce în înțelepciunea intelectuală nebună
totul este împrăș at și risipit, ca stelele din infinit, în care nimeni nu poate vedea cu
înțelegerea lui cum și ce sunt ele și ce se află în ele.
[2] De aceea, refugiază-te în iubire, în unica iubire și ține-te de ea! Ea singură este punctul
focal perfect al întregului infinit, precum și al eternității și al întregii profunzimi și perfecțiuni
infinite a lui Dumnezeu! Atunci când ai cuprins corect iubirea, și acesta pe ne, atunci poți
experimenta totul și cuprinde lucruri, din care nici o înțelepciune nu și-a permis încă să
viseze ceva!
[3] Și asta este când le-am spus: "Din suflet am dorit" sau "Iubirea, iubirea Mea pentru ne,
M-a silit să vă împărtășesc dragostea mai întâi, înainte de aceasta iubirea Mea îi va face
dreptate cu lumea și va întoarce ceea ce este al tău pentru a primi ceea ce este al tău, care
este adevărata viață veșnică din și prin ea.”
[4] Și tot așa și cele ce urmează sunt una și aceeași: "De acum înainte nu voi mânca din ea
până ce nu se va desăvârși în Împărăția lui Dumnezeu!" - sau spus pentru voi, cei care nu
auziți bine, în limba germană: "De acum înainte nu voi mânca mai mult decât după judecata
lumii sau a prințului lumii în împărăția lui Dumnezeu, care este împărăția iubirii sau a
renașterii spiritului".
[5] Dar adevăratul Miel pascal este dragostea curată a inimii față de Mine, prin care inima
devine o locuință a Duhului Sfânt.
[6] Iată, ce lucruri ușoare și ușor de înțeles spun aceste două versete! - Caută, așadar, în
viitor înțelegerea unor as el de texte nu cu mintea și în minte cu un duh lumesc metalic, ci
cu iubire îndrăgos tă de duhul smerit al adevărului, căci toate lucrurile îți devin ușoare.
Al el nu voi putea să cinstesc cu ne noul miel de Paște în Împărăția vieții pentru multă
vreme! - Înțelege bine! - Amin.
36

182. Izvoare de apă vie
4 Decembrie 1841
(Jakob Lorber) În această dimineață am găsit în mine însumi: "Nu se cuvine ca mirele
să spele mireasa; mireasa trebuie să se spele singură!". Nu am făcut o bună descoperire cu
aceasta, Doamne?
Cu siguranță - și desigur că ea poate face asta, de vreme ce mirele lasă râuri întregi
de apă vie să curgă spre ea. Înțelegi acest lucru? Iată, există apă vie și în ne, dar trebuie să
o foloseș în toată casa. Amin.
37

Jakob Lorber - Daruri ceresti - volumul 2 (2022).pdf

Jakob Lorber - Daruri ceresti - volumul 2 (2022).pdf

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Jakob Lorber - Daruri ceresti - volumul 2 (2022).pdf

Similar to Jakob Lorber - Daruri ceresti - volumul 2 (2022).pdf (20)

More from Loredana

More from Loredana (11)

Jakob Lorber - Daruri ceresti - volumul 2 (2022).pdf