Jacob Lorber, Educarea si instruirea copiilor nostri

1
Educarea și instruirea
copiilor noștri
O compilație de extrase din noile revelații dezvăluite de
Jacob Lorber (1800-1864)
Această carte ați primit-o gratuit, dați-o mai departe gratuit ...

2
Prefață la ediția germană
Această compilație de texte este destinată tuturor părinților care, confruntați adesea cu
teorii contradictorii privind educația copiilor, sunt în căutarea unei adevărate învățături
originale a creștinismului cu privire la această întrebare. Ei pot găsi aici răspunsurile la
aproape toate întrebările lor, date de Domnul și Mântuitorul lor Iisus Cristos, așa cum au fost
transmise în noile revelații și în mai ales de scribul său, Jacob Lorber (1800-1864).
Aceste scrieri sunt destinate și tuturor celor care se recunosc ca fiind copii ai lui
Dumnezeu și care vor să fie luminați mai mult asupra educației lor proprii de către Tatăl lor
ceresc. Citind printre rânduri, ne putem recunoaște ca fiind copii ai lui Dumnezeu și putem
vedea calea divină în care Tatăl ceresc procedează la educația noastră.
Celor care înțeleg corespondențele, aceste texte vor fi utile și pentru educarea copiilor
lor spirituali, pe care îi creează zilnic cu gândurile, voința, sentimentele și acțiunile lor. Și
acești copii, copiii noștri spirituali, și ei vor să fie educați de noi, părinții lor spirituali.
Fie ca cel cel ce ține aceste scrieri în mână, să poată lua din aceste cuvinte divine
directivele care-i sunt potrivite pentru ca el să le urmeze și să le aplice în viață, pentru binele
copiiilor săi trupești și spirituali, precum și pentru binele întregii omeniri și slavei lui
Dumnezeu.
Prefață la ediția franceză
Extrasele din cărțile deja publicate în limba franceză, ca Marea Evanghelie a lui Ioan
sau Casa Domnului, sunt citate aici fără modificări, decât dacă a fost necesară corectarea unei
erori vădite de traducere. Celelalte traduceri au fost recitite și verificate cu atenție. Totuși
cititorul să știe că nici o traducere nu este perfectă.
Cititorul care poate să creadă în aceste revelații extraordinare va încerca o mare
bucurie să audă vocea Domnului, aici în problemele esențiale ale procreării și educării
copiilor. Un subiect cu atât mai important astăzi, când trăim într-o societate permisivă, în care
nu mai este pusă nici o constrângere în căutarea plăcerii carnale. Învățătura tradițională
creștină despre căsătorie și procreare este în mare măsură considerată depășită și chiar
contestată în biserici. Și nu este catastrofal să se permită ca tinerii să poată avea relații sexuale
foarte devreme – chiar prea devreme? Responsabilitatea adulților este mare în această
privință. Din fericire, nu toți tinerii cad în aceste capcane: Providența veghează!
În ceea ce privește Cât despre educația copiilor, lumea și rătăcește în tot felul de erori,
pentru că ea vrea să ignore ceea ce întotdeauna religia a indicat: că ființa umană nu are numai
un trup, ci și un suflet care este destinat să trăiască veșnic. Părinții și educatorii sunt cei care
trebuie să educe mai întâi acest suflet în copilărie și în adolescență. Pe parcursul acestor
pagini, o lumină puternică venită din ceruri luminează toate aceste chestiuni. Cine nu s-ar
putea bucura de ea?
TABLA DE MATERII
1 PROCREAREA UNEI FIINȚE UMANE ........................................................................... 6
1.1 Porunca castității ............................................................................................................... 6
1. 2 Gravitatea actului de procreație ....................................................................................... 6
1. 3 Motivația procreării ......................................................................................................... 7
1. 4 Scopul sacru al procreării ................................................................................................ 7
1. 5 Procreția justă a cărnii ..................................................................................................... 7
1. 6 Marea capacitate de procreație a omului ......................................................................... 8
1. 7 Risipa sentimentelor sexuale ale omului ......................................................................... 9
1. 8 Procreția spirituală în zorii omenirii ................................................................................ 9
1. 9 Procreția spirituală pe Saturn ......................................................................................... 10
1. 10 Procrearea spirituală pe Soare ...................................................................................... 10
1. 11 Consecințele desfrâului ................................................................................................ 11

3
1. 12 Procrearea dezordonată și procreația ordonată ............................................................ 12
1. 13 Formarea unui suflet uman .......................................................................................... 12
1. 14 Întruparea unui suflet al naturii .................................................................................... 13
1. 15 Întruparea unui suflet provenind din alte astre ............................................................. 13
2 DEZVOLTAREA FIINȚEI UMANE DE LA EMBRION PÂNĂ LA NAȘTERE ........... 14
2. 1 Dezvoltarea fructului procreării până la naștere ............................................................. 14
2. 2 Introducerea sufletului și a spiritului în făt ..................................................................... 16
2. 3 Introducerea spiritului în făt ............................................................................................ 18
2. 4 Dezvoltarea embrionului și nașterea ................................................................................ 19
2. 5 Introducerea spiritului la naștere ...................................................................................... 20
2. 6 Evitați orice contact sexual în timpul sarcinii .................................................................. 20
2. 7 Dormitul pe orizontală (pe paturi plate) este în detrimentul femeii însărcinate .............. 20
2. 8 Pe urmele naturii creaturilor anterioare la copii .............................................................. 20
2. 9 Asemănarea copiilor cu părinții ....................................................................................... 21
2. 10 Nașterea ......................................................................................................................... 21
2. 11 Originea petelor de naștere ............................................................................................ 23
2. 12 Noaptea spirituală a sufletului copilului ........................................................................ 24
2. 13 Neputința și slăbiciunea copilului .................................................................................. 24
2. 14 De unde vin copiii voștri? .............................................................................................. 24
3 ALIMENTAȚIA, BOLILE ȘI MOARTEA SUGARILOR ................................................ 25
3. 1 Alaptarea sugarului .......................................................................................................... 25
3. 2 Alăptarea și hrănirea sugarilor dificili ............................................................................. 25
3. 3 Posesia și moartea sugarilor din cauza unei alimentații nesănătoase .............................. 27
3. 4 Despre lăcomia la copii ................................................................................................... 28
3. 5 Sănătatea copiilor necesită o hrană moderată .................................................................. 28
3. 6 Hrana naturală și hrana spirituală a copiilor .................................................................... 28
3. 7 Posesia copiilor ................................................................................................................ 29
3. 8 Boli și posesia copiilor ..................................................................................................... 29
3. 9 Cauzele bolilor trupești ale copiilor ................................................................................. 30
3. 10 Desfrâul părinților, cauza bolilor la copii ...................................................................... 30
3. 11 Păcatele părinților și strămoșilor, cauze ale bolilor ereditare ........................................ 30
3. 12 Copii atinși de boli moștenite ........................................................................................ 31
3. 13 Unde merg copiii morți în copilărie .............................................................................. 31
3. 14 Cauza mortalității infantile ............................................................................................ 32
3. 15 Nostalgia unei mame pentru copilul ei mort ................................................................. 32
3. 16 Apariția copiilor morți în viața de apoi ......................................................................... 33
3. 17 Despre vaccinarea împotriva variolei ............................................................................ 33
3. 18 Despre viermii intestinali ............................................................................................... 34
4 IUBIRE ȘI ÎNȚELEPCIUNE ÎN EDUCAȚIA COPIILOR ................................................ 35
4. 1 Despre botezul copiilor mici ............................................................................................ 35
4. 2 Botezul copiilor și responsabilitatea părinților ................................................................ 36
4. 3 Femeia ca mamă .............................................................................................................. 36
4. 4 Educația începe în leagăn ................................................................................................ 37
4. 5 O femeie înțeleaptă are copii înțelepți ............................................................................. 37
4. 6 Iubirea maternă ................................................................................................................ 38
4. 7 Pentru intenția mamelor să-și educe copiii ...................................................................... 38
4. 8 Mame, vegheați și rugați-vă! ........................................................................................... 38
4. 9 A educa fără teamă de lume ............................................................................................. 39
4. 10 A educa fără a inspira frică sau teamă ........................................................................... 39
4. 11 Iubirea oarbă a părinților ............................................................................................... 40
4. 12 Adevărata iubire părintească ......................................................................................... 40
4. 13 Iubirea trebuie să fie forța motrice a educației .............................................................. 40
4. 14 Iubirea între copii și părinți ........................................................................................... 41
4. 15 Pilda despre prinț și copiii săi ........................................................................................ 41

4
4. 16 Deveniți ca niște copii ................................................................................................... 42
4. 17 Tatăl, mama și copilul ................................................................................................... 42
4. 18 Bărbatul ca tată .............................................................................................................. 43
4.19 Cum să aibă grijă de nevoile alor săi .............................................................................. 43
4. 20 Economie și griji pentru ai săi ....................................................................................... 44
4. 21 Iisus veghează asupra copiilor ....................................................................................... 44
4. 22 Copiii de părinți bogați .................................................................................................. 44
4. 23 Iubirea egoistă de proprii săi copii ................................................................................. 44
4. 24 Iubirea pentru copii ........................................................................................................ 45
4. 25 Adoptarea copiilor săraci ............................................................................................... 45
4. 26 Adoptați copii în loc să creșteți câini ............................................................................. 45
4. 27 Consecințele unei educații proaste ................................................................................. 46
4. 28 Educația orientată spre materie și consecințele ei .......................................................... 46
5 EDUCAȚIA COPIILOR ...................................................................................................... 47
5.1 Educația proastă și bună a sufletelor ................................................................................. 47
5. 2 Educația inimii trebuie să preceadă dezvoltarea intelectuală ........................................... 48
5.3 Educația copiilor la nubieni .............................................................................................. 48
5. 4 Educația rațiunii și a sufletului la nubieni ....................................................................... 48
5. 5 Educația inimii la copii .................................................................................................... 48
5. 6 Importanța răbdării în educația inimii .............................................................................. 49
5. 7 Cum să faceți educația inimii ........................................................................................... 49
5. 8 Ce trebuie să-i învățați pe copii ........................................................................................ 50
5. 9 Educația bună a copiilor ................................................................................................... 50
5. 10 Cunoașterea nu trebuie să fie un scop în sine ................................................................ 50
5. 11 Creierul deja deteriorat în corpul mamei ....................................................................... 51
5.12 Consecințele îndopării intelectuale pentru dezvoltarea creierului .................................. 51
5.13 Frumoasele facultăți ale sufletului compromise de o educație proastă .......................... 52
5.14 Facultatea imaginației ..................................................................................................... 52
5.15 Aptitudinile și talentele la copii ...................................................................................... 52
5.16 Educația trebuie adaptată fiecăruia ................................................................................. 53
5.17 Calitățile proprii copilăriei .............................................................................................. 53
5.18 Educația copiilor corupți ................................................................................................. 54
5.19 Stăpânirea copiilor nesupuși și răi .................................................................................. 54
5.20 Despre educația copiilor .................................................................................................. 56
5.21 Tendința spre egoism și lăcomie ..................................................................................... 57
6. ORDINEA ȘI DISCIPLINA ............................................................................................... 57
6. 1 Pedepsirea și pedeapsa corporală ..................................................................................... 57
6. 2 Despre pedepsirea copiilor și adolescenților .................................................................... 57
6. 3 Limitele pedepsei ............................................................................................................. 57
6. 4 Sfat pentru părinții prea aspri ........................................................................................... 58
6. 5 Despre părinții severi și părinții binevoitori .................................................................... 58
6. 6 Ascultare și supunere ....................................................................................................... 58
6. 7 Copiii trebuie să se supună și nu să se impună ................................................................ 58
6. 8 Ucenicia ascultării ............................................................................................................ 59
6. 9 Un sfat pentru ascultarea copiilor .................................................................................... 59
6. 10 Ascultarea este prima datorie a copiilor ......................................................................... 59
6. 11 Seriozitatea vieții ............................................................................................................ 60
6. 12 Sfaturi întemeietoare pentru părinți ............................................................................... 60
6. 13 Importanța acordului dintre tată și mamă privind educația copiilor .............................. 60
6. 14 Un sfat al Apostolului Pavel .......................................................................................... 60
6. 15 Să treziți iubirea și nu teama la copii ............................................................................. 61
6. 16 Educați-i pentru independență și libertate ...................................................................... 61
6. 17 Păstrați copiii într-o activitate justă ............................................................................... 62
6. 18 Niciun sistem tolerant .................................................................................................... 62

5
6. 19 Pedepsiți batjocura ......................................................................................................... 62
6. 20 Copiii sunt puternici în slăbiciunea lor .......................................................................... 62
6. 21 Un sfat important pentru educație .................................................................................. 63
7 ÎNVĂȚĂTURA RELIGIOASĂ ȘI MORALĂ A COPIILOR ............................................ 63
7. 1 Rolul părinților ................................................................................................................. 63
7. 2 Exersați iubirea, credința și voința ................................................................................... 63
7. 3 Învățați copiii prin cuvinte și fapte .................................................................................. 63
7. 4 Bolborosirea copiilor mici este plăcută Domnului .......................................................... 64
7. 5 Creșteți-vă copiii voștri în învățătura lui Iisus ................................................................. 64
7. 6 Învățați-i pe copiii voștri să-L cunoască pe Dumnezeu încă din cea mai fragedă
copilărie .................................................................................................................................. 64
7. 7 Ceremoniile religioase – un mijloc pentru copiii ca să-L afle pe Dumnezeu .................. 64
7. 8 Educația religioasă a copiilor ........................................................................................... 64
7. 9 Flecărelile lumești sunt o otravă pentru inima copiilor .................................................... 64
7. 10 Educația copiilor bogaților și săracilor .......................................................................... 65
7. 11 Supraestimarea copiilor .................................................................................................. 65
8. LUMINĂRI PEDAGOGICE .............................................................................................. 65
8. 1 Învățarea judicioasă a copiilor ..........................................................................................65
8. 2 Învățământul în școlile străvechi ale profeților ................................................................ 66
8. 3 Învățământul în școlile preoților Egiptului antic .............................................................. 66
8. 4 Educația înțeleaptă a copiilor ........................................................................................... 67
8. 5 Educația copiilor pe Soare ............................................................................................... 67
8. 6 Învățământul școlar pe Soare ........................................................................................... 68
8. 7 Voința liberă în educația copiilor ..................................................................................... 69
8. 8 Pedagogia îngerilor .......................................................................................................... 69
8. 9 Școlile lumii sunt nepotrivite pentru învățământul spiritual ............................................ 70
9. APĂRAȚI ȘI PROTEJAȚI PURITATEA MORAVURILOR (OBICEIURILOR) .......... 70
9. 1 Învățați cum să vă păziți bine de plăcerile cărnii ............................................................ 70
9. 2 Exersați sacrificiul de sine de la o vârstă fragedă ........................................................... 71
9. 3 Sentimentul de pudoare la copii ...................................................................................... 72
9. 4 Nu expuneți copiii voștri la pericolele excitațiilor .......................................................... 72
9. 5 Protejați-vă fetele ............................................................................................................. 72
9. 6 Pericolul de a te îndrăgosti ............................................................................................... 73
9. 7 Protejați puritatea și nevinovăția sufletelor copiilor ........................................................ 73
9. 8 Fete tinere de maturitate precoce ..................................................................................... 74
9. 9 Despre împingerea forței procreatoare la omul tânăr ....................................................... 74
9. 10 Protejarea copiilor de pericolele lumii ........................................................................... 74
10 SUPLIMENTE PRIVIND EDUCAȚIA COPIILOR ........................................................ 74
10.1 Conseil à un père de famille ........................................................................................... 74
10.2 "Mica oră" cotidiană ....................................................................................................... 75
10.3 Educația copiilor în ordinea divină ................................................................................. 77
10.4 Sfaturi pentru un tată și o mamă ..................................................................................... 78
10.5 Educația modernă și demonul jocului ............................................................................. 81
10.6 Jocuri de copii periculoase .............................................................................................. 84
10.7 Despre furie și îndărătnicie (încăpățânare) ..................................................................... 84
10.8 Faceți-i pe copii să postească după explozia lor de furie ................................................ 85
10.9 Natura și consecințele furiei ............................................................................................ 85
10.10 Despre ambiția la copii ................................................................................................. 88
10.11 Sfaturi educaționale pentru un copil devenit leneș și care nu se gândește decât la
plăcerile sale ........................................................................................................................... 89
11. DANSUL ȘI CONSECINȚELE SALE ............................................................................ 90
11.1 Pericolele dansului .......................................................................................................... 90
11.2 Dansul este un viciu ........................................................................................................ 91
11.3 Împotriva organizatorilor de baluri ................................................................................. 92

6
11.4 Balurile, capcane diabolice ale Satanei ........................................................................... 92
11.5 Pericolele balurilor .......................................................................................................... 93
11.12 Consecințele balurilor: posesiuni, boli și moarte .......................................................... 94
12 CĂTRE VÂRSTA ADULTĂ ............................................................................................ 95
12.1 Copiii trebuie să devină buni cetățeni ............................................................................. 95
12.2 Căsătoria și educația copiilor în împărăția milenară ....................................................... 95
12.3 Sfatul lui Iisus adresat tinerilor ....................................................................................... 95
12.4 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ................................................................................ 96
12.5 Sfaturi pentru educația băieților ...................................................................................... 99
12.6 Încăpățânare, furie și îngâmfare la fetele tinere ............................................................ 100
12.7 Sensul și datoria căsătoriei ............................................................................................ 101
12.8 Sfatul Domnului pentru căsătorie ................................................................................. 101
12.9 Vârsta pentru căsătorie ................................................................................................. 102
12.10 Ambiția socială în educație ........................................................................................ 102
12.11 Un exemplu de fete evlavioase și credincioase lui Dumnezeu ................................... 104
12.12 Sfatul pentru mamele copiilor rătăciți ........................................................................ 104
12.13 Sfaturi educaționale 1 ................................................................................................. 105
13 EXTRASE DIN SCRIERILE LUI EMMANUEL SWEDENBORG (1688-1772) ......... 107
13.1 Originea iubirii copiilor ................................................................................................ 107
13.2 Diferite constituții ale iubirii copiilor față de soții naturali și soții spirituali ............... 109
13.3 Retragerea inocenței copilărești și iubirea copiilor față de părinți ............................... 109
13.4 Numai spiritele bune și îngerii se apropie de toți copilașii ........................................... 110
13.5 Partea părinților în copil ................................................................................................ 110
13.6 Sfera iubirii copiilor ...................................................................................................... 111
13.7 Iubirea de copii și educația ........................................................................................... 111
1. PROCREAREA UNEI FIINȚE UMANE
1.1. Porunca castității
Respectă forța procreării în tine, precum și forța născătoare a femeii; pentru că vezi tu,
Dumnezeu, Domnul tău, a pus în tine această scânteie puternică, din iubirea Lui cea mai înaltă
și cea mai profundă. - Deci, nu folosi rău niciodată această forță sfântă de la Dumnezeu și n-o
risipi în mod inutil și atunci tu vei fi un factor de multiplicare constant al propriei tale vieți și
a vieții copiilor pe care tu îi vei naște.
(Soarele Spiritual, Vol. II, Cap. 48, 14)
1.2. Gravitatea actului de procreație
Dacă viața unui om nu este un simplu fleac, ci un lucru serios și sacru, atunci actul cu
atât mai mult prin care el se naște nu poate fi o bagatelă, ci doar un lucru serios și sacru.
Înțelege bine principiul și totul se va limpezi rapid de la sine!
Nu este vorba de senzațiile plăcute ale actului în sine care trebuie să-l motiveze, ci
doar faptul concepției unei ființe umane!
Dacă înțelegi aceasta, vei descoperi mai degrabă că senzațiile plăcute nu sunt decât un
fenomen accesoriu care face posibilă în natura cărnii lucrarea întrupării. Dacă acesta este
motivul esențial care te împinge, poți să acționezi și nu vei fi păcătos...
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, Cap. 215, 1-3)
1.3. Motivația procreării

7
Și acum se pune întrebarea: Când cineva comite actul procrearii, care este iubirea care
îl incită să săvârșească acest act? Este egoismul, sub imperiul căruia se deține orice căutare a
plăcerii simțurilor, sau iubirea divină, care vrea doar să implice pe alții în ceea ce are ea,
uitând complet de sine? V-ați gândit la asta? Vedeți voi, noi suntem deja pe pista care ne va
conduce la punctul esențial.
Să luăm exemplul a două persoane, prima efectuează actul procreator numai prin
voluptate carnală egoistă, cealaltă dimpotrivă efectuează actul cu un sentiment de iubire și
recunoștință de a putea oferi un fruct carnal partenerului său și de a avea favoarea să participe
la crearea unei noi vieți. Acum puneți-vă întrebarea, care dintre cei doi a păcătuit? Aici nu
este necesar să fii judecător pentru a vedea cine dintre cei doi este vinovat.
Pentru a înțelege bine acest lucru, trebuie să ne familiarizăm mai mult cu conceptul de
desfrâu. Ce este desfrâul și ce este castitatea? Castitatea este un sentiment lipsit de orice
aspect egoist personal, în timp ce desfrâul este acea stare de spirit în care omul nu are
considerație decât pentru el însuși și nu acționează decât pentru el însuși, uitând complet de
aproapele său, mai ales în ceea ce privește femeia.
Și mai ales în raporturile cele mai intime, egoismul devine desfrâul cel mai odios al
faptului că este vorba de a procrea o ființă umană. Și de ce? Motivul este foarte clar. Precum
fundația, precum sămânța, tot așa va fi și fructul. Dacă iubirea este divină, dacă castitatea este
sămânța, un fruct divin va fi produsul ei. Dar dacă este iubirea de sine, iubirea egoistă
libidinoasă, deci desfrâul care este sămânța, ce va putea fi fructul său?
(Soarele Spiritual, Vol. II, Cap. 80, 15-18)
1.4. Scopul sacru al procreării
Nu este omul punctul culminant al întregii Creații?! Dacă acest lucru este un fapt
incontestabil, poate fi actul procreator al unei ființe umane un act oarecare?
Procrearea animalelor este programată riguros și, prin urmare, nu poate fi realizată
decât într-o ordine riguroasă. În schimb procrearea umană este în întregime liberă; prin ea este
depozitată în embrion prima sămânță liberă din care trebuie să se nască o nouă ființă umană
liberă. Dar cum ar putea fi atins acest scop sacru dacă de la primul act, cel mai important, în
care cel mai înalt lucru este în joc, unde este vorba de a deveni punctul culminant al creației,
era permis ca el să se realizeze în cea mai mare lipsă de respect?
În adevăr, este vorba de o mare minune, este vorba de a procrea o ființă umană care
este destinată pentru o viață veșnică ca un fiu al lui Dumnezeu pentru a săvârși lucrări divine
împreună cu Dumnezeu! Ar trebui să se realizeze un astfel de act de procreare fără nicio
regulă? Oh cât de mioapă este rațiunea umană care se crede sănătoasă și care este totuși plină
de ulcere purulente!
Căsătoria se află pe primul plan al ordinii divine în care o ființă umană trebuie să fie
procreată pentru a fi aptă să se angajeze în ordinea evolutivă către sfere superioare! Căsătoria
este o unire liberă a două inimi, două suflete și a două spirite care într-o zi vor fuziona în
Mine, Domnul, ceea ce este scopul final al întregii existențe. Cum și când va trebui să se
împlinească aceasta, dacă prima condiție nu este realizată într-o căsătorie adevărată și bine
ordonată în care actul sacru al procreării va depozita sămânța sacră? Să înțeleagă cel ce vrea
să înțeleagă! Prin desfrâu, stricăciune diversă, adulter și prostituție a cărnii, nu se poate
procrea un fruct plăcut lui Dumnezeu! Toate acestea sunt păcat peste păcat! Căci Eu,
Dumnezeu Domnul, sunt ordinea absolută și nu pot admite că omul ca o coroană supremă a
creației Mele să fie procreat în mocirla mlaștinilor dezgustătoare ca niște broaște.
(Daruri ale Cerului, Vol. II, 10 iunie 1847, 12-19)
1.5. Procreția justă a cărnii
În ceea ce privește actul de procreare naturală pe care ființa umană îl are în comun cu
animalele, acesta, în general, nu poate fi schimbat, cu excepția cazurilor cu totul particulare

8
care se disting pe planul spiritual. Căci, prin actul procreării carnale așa cum există, nici
spiritul și nici sufletul nu sunt zămislite, ci doar un corp fizic, care va fi format mai întâi în
întregime în burta mamei înainte de a fi în stare să primească sufletul, care trebuie să fie și el
gata să primească spiritul; așa totul are motivația sa corectă, după o ordine potrivită.
Carnea dă naștere cărnii, sufletul dă naștere sufletului și spiritul dă naștere spiritului!...
Vezi: de aceea iubirea carnală – și actul de procreare care îi corespunde – este la fel de
justificată ca cea a spiritului și a sufletului atunci când se petrece în conformitate cu ordinea
Mea în vigoare din toate veșniciile.
Și totuși, dacă ea este contrară, atunci este un act de procreare a morții în loc de viață
și, prin urmare, semnifică un păcat grav, deoarece are ca efect faptul că viața sufletului și a
spiritului devine în ea minată și distrusă.
Înțelegeți bine tot ceea ce Eu v-am spus și acționați în consecință; atunci toate faptele
voastre de procreare vor fi drepte și Îmi vor fi plăcute Mie!
(Casa Domnului, Vol. II, Cap. 133, 8-9 și 21-23)
Vezi: astfel este ordinea Mea, conform căreia toate lucrurile au fost concepute! Dacă
tu dai naștere la creaturi care-ți sunt asemănătoare supunându-te acestei ordini conform căreia
Eu Însumi te-am creat și, într-un anume fel, te-am zămislit, atunci actul tău de procreare este
drept căci el corespunde ordinii unde Mă găsesc Eu Însumi.
Dar dacă tu procreezi orbește sau ca și cum ai fi atins de surzenie, atunci nu vei
zămisli, ci vei distruge numai ceea ce Eu am creat în vederea unei existențe libere pentru
totdeauna; aceasta este atunci împotriva Voinței Mele, care, așa cum am spus, are ca obiect
numai existența curată și hotărât determinată a fiecărei ființe create de Mine.
Faptul de a acționa împotriva voinței Mele este păcatul sau moartea ființei pe care Eu
am conceput-o.
Acesta este motivul pentru care zămislirea trebuie să aibă loc în conformitate cu
Ordinea Mea!
(Casa Domnului, Vol. II, Cap. 135, 15-18)
Primiți binecuvântarea Mea pentru Viața veșnică! Da-ți naștere fructelor veritabile și
vii ale iubirii pure! Fie ca trupul vostru să cunoască potolirea cărnii care este legată de păcat și
astfel vă veți comporta întotdeauna într-un mod drept și credincios înaintea Mea; dar cel care
caută plăcerea cărnii, o va hrăni dincolo de o măsură justă și va vrea s-o distreze prin tot felul
de voluptăți, va hrăni propriul său păcat și, prin voluptatea cărnii, se va acorda toate drepturile
morții.
De aceea, stăpâniți întotdeauna apetitul vostru, dacă nu a venit vremea să procreați un
fruct viu; dar dacă acest moment a sosit, chemați-Mă, ca să vă susțin când arătați un sacrificiu
păcatului, ca să nu cădeți și să rămâneți în grația Mea.
(Casa Domnului, Vol. II, Cap. 89, 3-4)
1.6. Marea capacitate de procreație a omului
(Domnul se adresează lui Lemec:) Vezi tu: dacă poligamia ar fi în conformitate cu
ordinea Mea, Eu aș fi creat trei sute șaizeci de femei și chiar mai multe pentru Adam – care
este prima ființă umană de pe Pământ care încă mai trăiește pe înălțimi la ora actuală și va trăi
încă mai mulți ani – pentru a putea face uz zilnic de capacitatea sa de procreație!
Dar vezi, Eu nu i-am dat lui decât o singură femeie și până acum Eu nu am dat decât
câte una pentru fiecare bărbat; reiese din aceasta că poți trage concluzia corectă că am destinat
o singură femeie bărbatului, în ciuda puterii sale mari de procreare.
În ceea ce privește aceasta din urmă, ea nu i-a fost dată ca să-l îndemne să procreeze
frecvent, ci numai să-l înzestreze cu o mare forță de procreație. Rezultă din aceasta că un
bărbat nu poate da naștere cu o femeie doar la câțiva copii, dar copii tot mai puternici, în timp
ce poligamia dă viață celor mai slabe și imature ființe care există.
Pentru că fiecare germene care nu a atins maturitatea deplină nu va da decât un fruct

9
rău sau chiar nici un fruct.
Este cu atât mai mult cazul unei ființe umane, având în vedere că este vorba de trezirea
fructului cel mai prețios.
Deci, dețineți o singură femeie și este pe deplin suficient ca ea să vă dea rod la fiecare
trei ani. - Mă înțelegi?
(Casa Domnului, Vol. III, Cap. 63, 10-15)
1.7. Risipa sentimentelor sexuale ale omului
(Lemec:) "Omul resimte în el nevoia de a avea nu numai una, ci mai multe femei, și
acest sentiment este insatisabil. Pentru că dacă are deja două sau trei femei sau chiar mai
multe care îi plac, și ajunge într-un loc în care există o sută de alte frumuseți, vezi tu, el simte
o dorință violentă de a și le apropia!
Dar, având în vedere că omul nu este propriul său creator și că Tu ești acela, de ce se
găsește acest instinct în el, care nu este conform ordinii Tale? Ființa umană nu și-ar putea da
totuși o tendință atât de periculoasă lui însuși?
Domnul răspunde: "Vezi tu, bogăția senzațiilor se poate compara cu cea a puterii de
procreare.
Sentimentul care se manifestă ca un puternic impuls sau instinct în inima omului este
de asemenea o capacitate bogată de procreare – totuși numai în spirit.
Dar dacă omul este înclinat spre plăceri senzuale și își risipește sămânța oriunde
merge, spune-Mi, o ființă asemănătoare, slăbit până la măduvă, poate da naștere unui fruct
bun, chiar cu o femeie fertilă, cu mijloace de procreare de care el a abuzat?
Vezi tu: nu va fi capabil! Pentru că mustul nu mai produce nici un suc spiritual.
Este același lucru cu bogăția senzațiilor: că omul își concentrează senzațiile sale în
inima lui și le întoarce către Mine; și când el va atinge maturitatea justă a forțelor sale, va găsi
în Mine Originea tuturor lucrurilor și, prin urmare, și a tuturor celor mai frumoase femei,
echivalentul absolut și cel mai satisfăcător care ar putea fi; datorită acestui sentiment plin de
forță, el va putea să-și iubească soția într-o măsură corectă și să nu râvnească la cea a
vecinului său.
Dar tu trebuie să știi acest lucru: în această lume, tot ce se găsește în ființa umană nu
este o investiție în vederea unui scop infinit de mare și veșnic; de aceea, nu ar trebui să se facă
o utilizare prostească a forțelor pe care le-a luat conștient în el și el trebuie să aștepte
maturitatea lor ca să se folosească de ele.
La fel cum fructele pământului se coc numai la lumina soarelui, forțele spirituale ale
omului nu ajung la maturitate decât la lumina Mea.
Acesta este motivul pentru care fiecare ființă umană ar trebui să-și îndrume forțele
către Mine; astfel, el va deveni o ființă perfect de matură și puternică, conform ordinii Mele.
Totuși, cel care nu o face singur este el însuși responsabil de moartea sa. Înțelegi tu aceste
cuvinte?
(Casa Domnului, Vol. III, Cap. 64, 9-18)
1.8. Procreția spirituală în zorii omenirii
În Biserica primară, care era Biserica Adamică, un astfel de act procreator era săvârșit
de oamenii de atunci – care erau în legătură continuă cu Cerurile – într-un mod mai mult
spiritual decât senzual.
Cu ocazia unui astfel de act, ambii soți erau pătrunși mai mult decât de obicei, de
spiritul divin, urmare căruia ei cădeau într-un somn fizic, se trezeau repede din acest somn
natural și deveneau apoi unul în spirit și, din acest motiv ei erau complet transportați în
Ceruri.
Numai acolo ei săvârșeau actul procreării; după care ei erau imediat separați și aduși
înapoi în corpul lor fizic, în lumea naturală.
Acesta este motivul pentru care atunci acest act era și numit să doarmă împreună sau

10
să se culce împreună. Dar, având în vedere că, cu timpul, din cauza plăcerilor lumești,
oamenii au devenit tot mai mult materiali și senzuali, ei au început să se apropie de femei fără
nici o pregătire spirituală în sfera lor naturală și, deci într-o manieră pur animală, și astfel ei n-
au mai căzut în acest somn natural, pentru a putea face spiritul liber.
Urmare acesteia și fructele, datorită acestei acțiuni, au devenit mult mai senzuale și
mult mai materiale; la fel cum cauza și chiar acțiunea care le-a produs au fost mult mai
senzuale și mult mai materiale.
(Soarele spiritual, vol. I, cap. 45, 10-11)
Avraam a avut un moștenitor într-un mod spiritual fără nici o legătură carnală (fizică).
Ioan a fost conceput în felul acesta, precum și Maria. Iar în timpurile vechi astfel de concepții
nu erau neobișnuite și mulți profeți au fost concepuți în acest fel. Această concepție este cu
siguranță concepția corectă și nu este rară dacă se produce încă astăzi, fără ca părinții s-o știe.
Este de fapt procreația cerească și nu se potrivește cu lumea. Dar și lumea este necesară
pentru ca mântuirea să fie posibilă. Ce rămâne atunci de făcut, dacă nu să lăsăm lumii
procrearea carnală și să lăsăm să subziste păcatul vechi alături de mântuirea completă, astfel
încât orice suflet captiv al naturii să poată găsi, într-un fel sau altul, o cale liberă spre
împărăția harului și a milei!
(Daruri ale Cerului, Vol. III, 29 mai 1847, 1-2)
1.9. Procreția spirituală pe Saturn
Dar cum are loc procrearea pe Saturn? - La fel cum s-ar fi putut întâmpla pe Pământ,
dacă omul nu s-ar fi abătut de la Mine înainte de al binecuvânta – numai prin iubire și voință
fermă. Dacă un bărbat pe Saturn dorește să procreeze, el se așează cu femeia încredințată lui
în fața bătrânului (Omul de pe Saturn este monogam, el nu are mai mult de o femeie).
Bătrânul îi binecuvântează în numele marelui Spirit. În acest moment, bărbatul și femeia cad
la pământ și îl roagă intens cu toată inima pe marele Spirit să le trezească lor un fruct viu.
După aceea, bărbatul își ia femeia în brațe, o strânge la piept și îi dă un sărut pe frunte,
un altul pe gură și un altul pe piept, apoi își pune mâna dreaptă pe corpul ei și o fixează cu
voința lui. Acesta este întregul act al procreației, în timp ce bărbatul și femeia se bucură de un
extaz ceresc care îi face foarte fericiți pentru o lungă perioadă de timp. Apoi cei doi soți se
aruncă din nou cu fața la pământ, mulțumesc marelui Spirit și în același timp îl invocă de la El
binecuvântarea pentru dezvoltarea fructului. Apoi ambii soți se întorc la bătrân și atunci
femeia primește binecuvântarea sa și numai apoi și propriul ei soț.
(Saturn, cap. 38, 13-16)
1.10. Procrearea spirituală pe Soare
Cum este dispusă viața morală aici1? Știți că acolo nici măcar nu se știe ce este
desfrâul. Deoarece, în primul rând, procrearea nu se întâmplă ca pe Pământ; ea este săvârșită
printr-o rugăciune comună și prin voința unită a iubirii care îi urmează și care nu este altceva
decât o uniune a binelui și adevărului sau o unire a luminii cu căldura, procreatorul fiind
asemănător luminii, iar co-procreatoarea – căldurii.
În această unire, soții încearcă cea mai mare desfătare, desfătare care nu are nimic de a
face cu voluptatea voastră a simțurilor, ci seamănă mai degrabă cu starea de spirit în care se
găsesc pe Pământ două ființe de sentiment egal, când ei se ocupă împreună de același bun și
același adevăr; totuși, trebuie să vă imaginați această stare de spirit crescută enorm în
intensitate.
Acesta este actul de procreare a oamenilor pe Soare, și mai ales pe această bandă. De
aceea acolo nu se produce niciodată această stare de nebunie în care omul de pe Pământ se
află uneori, în ceea ce se numește la voi starea de îndrăgostit, atât de dăunătoare din punct de
1 Pe banda centrală a Soarelui. (Nota Traducătorului Francez – NTF)

11
vedere moral, iar atracția reciprocă are ca bază exclusiv binele și adevărul.
(Soarele natural, cap. 23, 23-25)
Cum este săvârșită aici2 procrearea de acești mari oameni ai Soarelui? Dacă ați notat
cum derivă produsele din această regiune dintr-o origine triplă, vă va fi ușor să deduceți că și
pentru procreare va trebui să fie același lucru.
Se întâmplă astfel deci într-un mod triplu, dar nu în trei aspecte separate unul de altul,
ci mai degrabă în trei aspecte reunite într-o unitate. La aceasta veți întreba: Cum este posibil
acest lucru?
Și Eu vă răspund că acest lucru este perfect posibil, pentru că și la voi procrearea este
de asemenea triplă. Dar pe Pământ ea urmează o ordine inversă, procrearea carnală fiind
prima, urmată numai apoi inconștient pentru voi în cele mai multe cazuri, de procrearea
sufletului, apoi de cea a spiritului. În cazul oamenilor solari, dimpotrivă, trebuie remarcat
faptul că procrearea spirituală este prima, apoi vine cea a sufletului și, în cele din urmă, aceea
a trupului.
Cum se întâmplă deci procrearea spirituală? Prin cuvântul interior asupra cuvântul
interior. - Și cel al sufletului? Prin voință asupra voință. - Și cea a trupului? – Printr-o
îmbrățișare fraternă puternică. După această îmbrățișare, bărbatul suflă asupra femeii și, cu
aceasta, se săvârșește întregul act de procreare; pentru că ceea ce spune Ioan despre Cuvântul
făcându-se carne se săvârșește aici efectiv.
(Soarele natural, Cap. 71, 1-4)
1.11. Consecințele desfrâului
(Domnul:) În ceea ce privește castitatea cărnii și a existenței și adevăratei pudori
feciorelnice, nu este pe pământ niciun popor care să fie mai mult dedicat acestei virtuți ca
acești negri3 și niciunul care să cunoască mai puțin păcatul curviei, defrânării și adulterului
decât chiar acești negri.
Și aceasta este de cea mai mare importanță pentru viață; pentru că dacă oamenii albi
evitau acest păcat și nu practicau actul carnal numai ori de câte ori era necesar pentru a trezi
un fruct în uterul unei femei cinstite, Eu vă spun: nu ar fi unul printre voi care să nu fie cel
puțin un clarvăzător! Dar așa cum sunt obiceiurile printre voi, bărbatul ca și femeia pierd cel
mai bun al forțelor lor prin risipa adesea cotidiană a sucurilor vitale cele mai nobile a toate și
cel mai mult în afinitatea cu sufletul, care, dacă ar avea o rezervă suficientă, ar permite ca să
se acumuleze în suflet o lumină tot mai intensă!
Dimpotrivă, din această cauză, ei devin ființe lacome de plăcere, din ce în ce mai
leneșe și asemănătoare polipilor. Rareori capabile de o gândire limpede, ele sunt sfioase și
fricoase, foarte materiale, capricioase și nestatornice, egoiste, invidioase și geloase. Ele
înțeleg cu dificultate lucrurile spirituale, dacă nu chiar niciodată; pentru că imaginația lor nu
încetează niciodată să hoinărească printre atracțiile cărnii împuțite și nu mai este capabilă să
se ridice spre ceva superior și spiritual. Și dacă sunt unele dintre ele care, cel puțin în
momentele când dorința cărnii este absentă, aruncă din când în când o privire furișă spre cer,
îndată sosesc gânduri carnale, ca norii negri pe cer, care ascund atât de bine ceea ce este în cer
încât sufletul îl uită pur și simplu și imediat se aruncă din nou în mlaștina împuțită a înclinării
spre plăceri trupești!
Deseori, intențiile foarte bune pe care acești oameni le pot avea nu le servesc de obicei
la mare lucru. Aceștia sunt de cele mai multe ori asemănători porcilor care se grăbesc cu o
ardoare reînnoită fără încetare în cele mai respingătoare bălți de mocirlă și se rostogolesc
acolo cu tot trupul lor și câinilor care se întorc la ceea ce au vomitat și mănâncă din nou cu
lăcomie.
Și de aceea vă este spus cu tot adevărul că depravații și depravatele, adulterii și
stricații de toate felurile ale celor două sexe vor găsi cu greu, dacă nu chiar niciodată, intrarea
2 Pe cea de-a șaptea banda solară (NTF)
3 Nubieni în vremea lui Iisus, cf. Cap. 179 din Marea Evanghelie a lui Ioan, vol.IV.

12
împărăției Mele divine!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. IV, Cap. 230, 2-5)
1.12. Procrearea dezordonată și procreația ordonată
Prima voastră grijă trebuie să fie aceea că acest păcat să nu ia nicăieri rădăcină și
oamenii căsătoriți nu trebuie să facă decât ceea ce este absolut necesar pentru concepția unei
ființe umane!
Cel care își tulbură soția în timpul sarcinii strică fructul său din pântecele matern și
implementează acolo spiritul desfrâului; căci același spirit care împinge și incită soții la
legătura carnală dincolo de măsura naturală, trece apoi, întărit, în fructul lor.
De aceea, în concepția în sine, trebuie să avem grijă cu cel mai mare scrupul mai întâi
ca această concepție să nu aibă loc doar prin simpla înclinare spre plăceri trupești, ci prin
iubirea veritabilă și prin înclinația sufletului, și apoi ca femeia care a conceput să fie apoi
lăsată în pace timp de cel puțin șapte săptămâni după nașterea copilului!
Copiii concepuți în acest mod ordonat și care s-au dezvoltat fără să fie deranjați în
pântecele matern vor veni mai întâi pe lume cu un suflet desăvârșit, deoarece sufletul poate
avea grijă cu siguranță mult mai ușor de căminul său spiritual într-un organism perfect
constituit decât într-un altul care este corupt și care trebuie neîncetat îmbunătățit și reparat; și
în al doilea rând, el însuși este mult mai pur și mai limpede, pentru că nu este mânjit de spirite
pofticioase de desfrâul care adesea, după concepție, se introduc în fiecare zi, nu numai în
carnea dar și în sufletul embrionului.
Cât de ușor îi este unui astfel de suflet să-și ridice sentimentele sale către Dumnezeu,
precum Samuel, încă din cea mai fragedă pruncie, într-o iubire copilărească adevărată și de o
inocență perfectă! Și ce minunată schiță fondatoare a vieții, venind din adevărata profunzime
a sentimentelor, se imprimă astfel cu luminozitate și cu limpezime înaintea oricărei schițe
materiale în creierul tânăr și fraged, lumină datorită căreia copilul va înțelege la semnificația
lor justă și după importanța lor reală imaginile care vor veni mai târziu din lumea materială,
deoarece aceste imagini se vor planta pe un fond luminos și veridic și într-un fel vor fi mărite
și descompuse în diferitele lor elemente și, fiind pe deplin și complet luminate, vor deveni
pentru suflet transparente și ușor de înțeles.
Foarte curând, la astfel de copii, începe să se formeze o sferă exterioară de viață, ei
devin repede și lesne clarvăzători și tot ceea ce este în ordinea Mea începe să se plieze cu
voința lor. - Cum sunt, în comparație cu ei, copiii corupți încă din pântecele mamei? Eu vă
spun: deloc mai mult decât umbrele animate ale unei aparențe de viață! Și a cui este vina? La
ceea ce v-am arătat suficient până acum, efectelor înclinării spre plăceri trupești!
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. IV, cap. 231, 3-8)
1.13. Formarea unui suflet uman
Domnul explică discipolilor săi formarea unui suflet omenesc:
Tu ai văzut vulturul gigant punând stăpânire pe șacalul care răpusese mai înainte o
gazelă și apoi a zburat cu el în aer și l-a lăsat să cadă pe un teren stâncos, ceea ce a cauzat
moartea acestui animal de pradă, după care vulturul l-a prins din nou și l-a dus departe spre
sud, unde își are cuibul pe faleză. Ajuns acolo cu prada sa, el l-a lăsat din nou să cadă de la o
anumită înălțime, pentru că începea să-l împovăreze.
Dar această pradă, izbită de un zid stâncos, a căzut într-un defileu destul de adânc, în
care păstorii arabi își pasc turmele sărăcăcioase. Acești păstori au zărit curând că vulturul, un
dușman bine cunoscut al turmelor lor, cobora mereu mai jos în vale ca să-și caute prada
căzută în adâncuri.
Văzând aceasta, păstorii imediat și-au întins arcurile lor vizând vulturul continua să
coboare și când au estimat că era destul de jos, au tras în el săgețile lor ascuțite – și că cei trei
păstori au atins vulturul care a căzut mort în vale și a fost adus de păstori ca un veritabil
trofeu. Cât despre săracul șacal cu gazela lui, el încă zace între stânci unde a căzut în fundul

13
văii și nu va fi devorat decât în ceva timp de alte răpitoare.
Dar acum privește: acolo, în fața ușii, se află deja o formă umană ca cea a unui copil,
iar ea așteaptă să fie primită în uterul unei mame la o concepție viitoare! În spatele acestei
apariții a unui suflet, tu poți vedea o ființă de lumină: acesta este deja spiritul de dincolo de
acest suflet ce va trebui să vegheze ca acest suflet, la momentul firesc, să găsească adăpost în
pântecele unei mame la următoarea ocazie.
Vino să vezi cum, plecând de la aceste ultime trei suflete de animale deja puternic
împlinite – și care au avut bineînțeles mii de precursori – vine un suflet uman să se formeze.
Un copil de sex masculin va veni în lume cu acest suflet și, dacă este bine format, va
deveni un om mare. Blândețea gazelei va guverna inima lui, viclenia șacalului – inteligența sa,
iar forța uriașă a vulturului – rațiunea, curajul și voința lui. Caracterul său va fi în principal
războinic, dar el va fi temperat de inima și inteligența sa și va fi un om foarte util în orice
circumstanță. Dacă el devine un luptător, el va avea cu siguranță șansă datorită curajului său,
dar va putea fi și victima altor arme de război.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. X, cap.185, 1-6)
1.14. Întruparea unui suflet al naturii
Există două tipuri de ființe umane pe pământ. Unele, de cel mai bun tip, vin din cer la
origine; aceștia sunt copiii lui Dumnezeu. Ceilalți, de tipul cel mai rău, vin de pe acest
Pământ; sufletul lor, într-un fel, este o asamblare a multor particule mici de viață provenind
de la Satana și puse în masa globului terestru unde ele trec în regnul vegetal, apoi în regnul
animal unde, prin multe etape succesive, ajung la o anumită putere constituită din nenumărate
particule animate care, în cele din urmă, se încarnează în corpul unei femei, mai ales în
concepțiile care nu au fost binecuvântate de Dumnezeu, și intră în lume în același mod ca și
copiii luminii care vin din sfera spirituală a cerului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, Cap. 169, 3)
Uită-te la bobul de grâu, o dată semănat, el trebuie să putrezească pentru ca germenul
blând să se poată ridica din mucegaiul său. Care relație este aici cu natura omului? Ce
comparație se poate stabili?
A semăna sămânța bună, vezi tu, corespunde primei naturi a omului! Este încarnarea
sufletului a cărui formare este desăvârșită și care locuiește, de preferință, în aerul acestei
regiuni intermediare a munților care se întind de la limita pădurilor până la zăpezile veșnice.
Când un suflet s-a constituit și a atins în aer consistența sa proprie, el coboară treptat
până la locuința oamenilor, își ia hrana într-un fel din aura eterică care înconjoară orice ființă
umană și rămâne acolo unde se simte atras, aproape de ființe care îi seamănă.
Când un cuplu se simte împins de natură să se împerecheze, acest suflet de natură
liberă care se găsește în apropierea aurei eterice a acestui cuplu, este informat de aceasta și
atras într-un fel de aura întărită a celor două entități împerechiate și astfel el pătrunde cu o
anumită insistență în fluxul omului care o va plasa într-un ou mic, ceea ce se numește
fecundare. Și de acolo, vezi tu, sufletul se comportă ca și sămânța semănată în pământ, el
trece prin toate etapele până la nașterea sa în lume, ca și sămânța din pământ până la
germinarea sa.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. II, cap. 216, 1-4)
1.15. Întruparea unui suflet provenind din alte astre
Dar pe aceste lumi4 mari, se găsesc la fel înțelepți care, în anumite momente s-ar putea
spune că întâlnesc spirite superioare prin care ei învață să cunoască mai bine pe Dumnezeu.
Se întâmplă uneori că unele dintre aceste ființe mai trezite să fie luate de dorința de a deveni
și ei copii ai lui Dumnezeu.
Căci în toate aceste lumi, înțelepții știu prin spiritele superioare care se descoperă lor
4 Corpuri celeste, altele decât Pământul. (NTF)

14
să există în spațiul vast al Creației o lume în care oamenii sunt copii ai lui Dumnezeu și că
este acolo și că un suflet al lumii lor, odată ce și-a pierdut trupul, poate intra din nou într-un
trup de carne, totuși în întregime grosolan. Și din momentul în care cineva își exprimă serios
dorința, i se prezintă prin meniu la tot ceea ce va trebui să se supună în această lume.
Mai întâi, sufletul este lipsit de orice amintire de starea lui anterioară de bunăstare,
astfel încât, atunci când se naște în noua lume, dintr-o femeie și cu un corp imperfect, el se
găsește într-o stare de inferioritate aproape animală și lipsită de conștiință și nu are nici cea
mai mică noțiune despre noua sa existență. Numai treptat, după un an probabil, o noua
conștiință să înceapă să se dezvolte din imagini, evenimente și impresii percepute de simțuri:
memoria recentă și amintirile recente primite sunt singurele indicatoare și singurele ajutoare
pe noua cale de viață pe acest pământ. Nici un spirit superior trimis de Dumnezeu nu vine să
călăuzească copilul către o cunoaștere superioară și mult mai profundă și numai părinții
trebuie să depună eforturi pentru a pune copilul pe drumul cel bun pe baza propriei lor
experiențe. Apoi, copilul trebuie să învețe multe, să înceapă să se determine de la sine, să
caute, să întrebe, el trebuie să cunoască frica, foamea, setea, durerea și lipsuri de tot felul, va
fi smerit până la ultimul moment și la sfârșitul unei astfel de vieți, este de obicei o boală lungă
și dureroasă, care va goni viața acestui om de carne.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, Cap. 221, 3-10)
2. DEZVOLTAREA FIINȚEI UMANE DE LA EMBRION PÂNĂ LA NAȘTERE
2.1. Dezvoltarea fructului procreării până la naștere
În ceea ce privește actul material al procreării, acesta se distinge puțin sau deloc de cel
animal obișnuit; diferența există mai degrabă în interior.
Firește sufletul trebuie să existe în integralitatea sa deja înaintea actului generator,
adică el trebuie să reunească deja în el toate elementele specifice subtanțiale care inițial sunt
împrăștiate în tot universul și care au fost direcționate către el din toate părțile.
Un astfel de conglomerat complet de substanțe specifice constituie deja sufletul;
numai că acolo elementele specifice sunt încă amestecate între ele într-un mod atât de haotic,
că s-ar putea spune: sufletul, înainte de procreare, este o încâlceală, ca să spunem așa un nod
gordian, care trebuie mai întâi să fie dezlegat pentru a putea primi o formă. Ei bine,
dezlegarea acestui nod începe tocmai cu actul procreării; pentru că în acest moment chiar un
astfel de nod gordian animic este împlântat în corpul matern și închis într-un înveliș.
În interiorul acestui înveliș inteligențele corespunzătoare încep atunci să se
recunoască, să se apropie și să se sesizeze reciproc. Ele pot face aceasta datorită luminii pe
care le-o furnizează spiritele afectate acestei sarcini, lumină în care aceste inteligențe specifice
substanțiale se recunosc, se apropie, se sesizează și se leagă, și toate acestea prin efectul
constrângerii active a voinței acestor spirite cărora le este încredințată această sarcină. Or
aceste spirite sunt cele pe care voi le numiți "suflete păzitoare5" și există îngeri și îngeri mari,
care au și voce și influență într-o funcție asemănătoare.
Nu există nici o creatură umană care să nu fie păzită de cel puțin trei spirite
protectoare, doi îngeri și un alt înger foarte elevat, deasupra cărora veghează încă un al
șaptelea pe care voi îl cunoașteți bine deja!
Aceste spirite protectoare și acești îngeri sunt din momentul conceperii în permanență
în jurul sufletului nou-născut și au grijă fără întrerupere ca dezvoltarea lui să se desfășoare în
mod regulat și ordonat.
Odată ce sufletul a regăsit din nou în interiorul învelișului său forma umană, el
primește de la corpul matern elemente specifice care îi corespund; aceste elemente specifice
sunt folosite de suflet pentru a întări legăturile propriilor sale inteligențe.
Această lucrare împlinită, alte elemente specifice noi se varsă în corpul matern spre
locul noii creații umane; acestea sunt folosite la formarea nervilor, care începe deja. Nervii
sunt într-un anumit fel sfori sau cordoane care pot fi sesizate și trase de suflet pretutindeni,
5 Schutzgeister=înger păzitor, de asemenea, între ghilimelele din text. (NTF)

15
pentru a putea tocmai cu ajutorul acestor sfori sau cordoane să imprime orice mișcare posibilă
corpului care acum se construiește.
Atunci când nervii sunt gata, în componentele lor de bază și conexiunile lor, atunci se
varsă din nou elemente specifice. Acestea sunt folosite pentru formarea viscerelor, iar atunci
când viscerele principale s-au constituit deja în primele lor fundamente organice, ele sunt
imediat împreunate cu nervii principali.
După această lucrare, există din nou alte elemente specifice care sunt folosite pentru a
completa dezvoltarea viscerelor. Și cum majoritatea nervilor se întâlnesc mai cu seamă în cap
și mai ales în regiunea occipitală, unde sufletul are și el propriul său cap, cu formarea
viscerelor începe și cea a capului, care este imaginea cea mai reprezentativă a sufletului,
deoarece toată inteligența sufletului se concentrează în cap datorită radierii sufletului. Și ochii
fiind simbolul cel mai perfect al inteligenței, ei sunt capul și îndeosebi ochii care apar mai
întâi; căci în ochi curge și se amestecă inteligențele individuale ale sufletului și tocmai acest
amestec este cel ce formează facultatea vizuală naturală a sufletului, datorită căreia ea poate
contempla în ea însăși lumea exterioară.
Când sufletul, cu ajutorul puterii voinței spiritelor, a terminat această lucrare, el
primește din nou alte elemente specifice, care servesc la formarea a tot felul de părți ale
corpului uman. Dar aici nu este vorba de a face sau de a crea; pentru că lucrurile se fac de la
sine, numai să fie indicată calea conform ordinii. Astfel se procedează la formarea cărnii,
cartilajelor, mușchilor, tendoanelor și oaselor și totul se unește de la sine cu ceea ce este
îndeosebi asemănător lui. Totuși, această evoluție ar putea luaa o direcție greșită dacă spiritele
n-ar fi acolo pentru a prescrie calea cea bună elementelor specifice de inteligență cu forța lor
înțeleaptă de voință. Acest lucru toruși se întâmplă uneori când mama gravidă se îndreaptă în
starea ei de suflet în iad, unde desigur spiritele Mele bune și îngerii Mei buni nu își pot
exercita în întregime activitatea lor în favoarea ei. Consecința acestui rău este de obicei un
avort, sau uneori chiar sosirea unui vlăstar al iadului, pe care oamenii obișnuiți îl numesc un
„monstru mic“6 – de aceea se recomandă fiecărei mame să trăiască în timpul sarcinii în cel
mai virtuos mod creștin posibil.
Când sufletul s-a format, după cum s-a arătat mai înainte – cartilagiile, mușchii, oasele
și tendoanele – atunci își consacră grija ulterioară formării complete a extremităților
(membrelor) prin utilizarea adecuată și bine ordonată a elementelor specifice necesare
acestuia.
Când și această sarcină este terminată, sufletul se retrage în viscere și începe să pună
în acțiune mușchii inimii; această activitate cardiacă, combinată cu prezența unor umori
speciale foarte limpezi care sunt împinse prin diferitele vase, are ca efect deschiderea, ca să
spunem așa, a organelor și de a le face accesibile circulației.
Vasele de circulație în diferitele organe fiind astfel deschise, sufletul pune imediat
splina în acțiune; atunci începe producția de sânge care este condus în camerele inimii, de
unde este apoi împins în organele de-acum înainte deschise.
Când sângele și-a încheiat primul tur, stomacul este pus în activitate și duce la un
proces de fermentare mai intens a sucurilor nutritive conținute în acesta. Prin acest proces se
provoacă separarea elementelor specifice cele mai nobile, mult mai substanțiale față de
umorile mult mai grosiere, indigeste și mult mai bogate în mucus; acestea din urmă sunt
alungate din organismul nou format prin canalul natural de descărcare și de aceeași origine
este și lichidul conținut în buzunarul maternal, un lichid care nu este dintr-un anumit mod
nimic altceva decât excreentul copilului care trăiește deja corporal în organismul matern.
După ce acest fruct uman7 a petrecut cam trei luni de viață corporală în corpul matern,
sufletul a devenit liniștit, iar inima lui animică a ajuns deja la un anumit grad de soliditate.
Atunci, un spirit angelic procedează la introducerea, tocmai în inima sufletului, a unui spirit
veșnic închis într-un înveliș înșeptit; firește, nimeni nu trebuie să-și imagineze că este vorba
de un veliș natural, ci mai degrabă un înveliș spiritual care este mult mai robust și mult mai
rezistent decât un înveliș material; și fiecare se poate convinge de aceasta considerând multe
6 Ein "Wechselbalg" (și între ghilimelele din text)= un mic monstru, un demon mic. (NTF)
7 Subînțeles: ajuns la acest stadiu. (NTF)

16
lucruri deja din această lume, unde este mult mai ușor să spargi o închisoare materială decât o
închisoare spirituală.
Alegeți doi oameni, unul sărac și altul foarte bogat; apoi aduceți-l pe cel care este în
nevoie înaintea unui zid gros și spuneți-i să facă în el o trecere; el va lua un șpiț și un ciocan și
astfel va învinge rezistența zidului gros. Dar aduceți-l în schimb în față pe bogatul cu inima
înrăită, și veți vedea că nici șpițul, nici ciocanul și cu atât mai puțin rugăciunile nu vor fi
capabile să facă accesibilă inima bogatului; pentru că aceasta este legată de legături spirituale
pe care nici o putere pământească nu va reuși să le rupă. Numai Spiritul tuturor spiritelor
poate face asta!
După introducerea spiritului în inima sufletului maturația corpului este mult mai
rapidă, acțiune care este efectuată în anumite cazuri mult mai devreme, în altele mult mai
târziu și în multe altele doar cu trei zile înainte de nașterea, astfel încât nașterea poate avea
loc.
Când în sfârșit copilul vine pe lume, plămânii intră în activitate și nou-născutul începe
cu fiecare aspirație să asimileze din aer o cantitate enormă de elemente specifice care sunt
imediat folosite în formarea spiritul nervos și la întărirea sufletului, adică în ceea ce privește
ființa sa formală-substanțială. În schimb, în ceea ce privește hrana sa interioară specifică și de
inteligență8, ea o primește prin intermediul simțurilor corpului și toate acestea prin căile
ordinii prin grija spiritelor bune active din această sferă.
(Pământul și Luna, cap. 50, 2-11, cap. 51, 1-7 și 17)
2.2. Introducerea sufletului și a spiritului în făt
Vedeți, ființa umană este compusă dintr-un corp carnal care este de fapt un receptacul
în care se dezvoltă, cu ajutorul diferitelor organe, un suflet; pentru că procrearea singură
produce numai corpul carnal. Și numai în a șaptea lună de sarcină, când copilul în gestație
este deja dezvoltat în toate părțile sale datorită vieții vegetative a mamei fără să fi atins stadiul
maturității complete, în regiunea plexul solar se deschide o mică bulă invizibilă ochilor voștri,
care provine de la zămislitor și conține substanța sufletului, care atunci se răspândește în tot
organismul prin intermediul nervilor, transformă fluidul magnetic prezent în nervi în
substanța sa proprie, apoi se propagă cu viteza electrică în toate organele rămase și, în primul
rând, în mușchii inimii, ceea ce se întâmplă în general în a șaptea zi, iar la unii puțin mai
târziu.
Atunci inima începe încet să se umfle prin sosirea treptată a lichidului sufletului, iar
când inima este plină ca o baterie electrică, atunci ea se descarcă în artere printr-o cavitate
superioară. Acest lichid se împarte atunci între toate sucurile prezente, le împinge în toate
vasele, ceea ce împinge și sucurile deja prezente în vase, care sunt astfel refulate în vene și
prin vene din nou la inimă, și în acest timp inima va fi încărcată din nou și va trimite înapoi
din nou lichidele în circuit.
Și așa începe inima să bată și circulația sucurilor, iar puțin mai târziu cea a sângelui. Și
prin această circulație și acest schimb constant de sucuri, în special a sângelui, se alcătuiește
masa corpului carnal și se și consolidează prin substanțele conținute în sucurile cele mai fine,
structura electro-organică a sufletului. Și când stomacul va fi complet alcătuit și apt să
primească sucuri mai grosiere venind din corpul mamei, pentru a fortifica sucurile și sângele
în destinația lor, copilul va fi eliberat de legături nutritive în corpul mamei și va veni pe lume
înzestrat cu cele cinci simțuri naturale exterioare pentru a percepe lumea simțitor, sau mai
exact diferitele substanțe, și anume cele ale luminii, sunetului, gustului, mirosului și în fine a
sensibilității în general, toate acestea pentru a servi la formarea sufletul și, urmând nevoile
acesteia din urmă, să facă să crească corpul, ceea ce va dura încă mai mulți ani. Astfel, există
două ființe vii într-o singură persoană, o ființă materială mai întâi și în aceasta o ființă
substanțială.
Și acum notați bine – aproximativ trei zile înainte de naștere se formează în regiunea
8 Adică pentru dezvoltarea inteligenței sufletului. În text: was aber Spezifikal- und Intelligenzialnahrung betrifft,
atât de multe expresii care sunt neologisme și în germană. (NTF)

17
inimii, din substanța sufletului cea mai nobilă și cea mai solidă, o altă bulă mică, extrem de
fină, în care este depus un spirit care, odinioară a devenit rău, dar care, în ființa sa, este totuși
o scânteie a iubirii divine. Acest lucru se împlinește la toți copiii indiferent de sex. Acest spirit
este asexuat și numai cu timpul el dobândește (va dobândi) vreun caracter sexual, care se va
manifesta prin dorință.
Dar acest spirit este încă mort, ca atunci când a fost alungat din veșnicie în materie.
Sufletul dimpotrivă, ca entitate substanțial imponderabilă, simplă și indestructibilă, primește
hrana sa prin simțurile corpului și prin propriile sale simțuri9 care se dezvoltă treptat în
întregime – și care sunt: rațiunea asemănătoare urechilor, înțelegerea asemănătoare ochilor,
plăcerea impresiilor datorate sunetului și luminii asemănătoare gustului, percepția binelui și
răului asemănătoare mirosului și în fine conștiința vieții naturale în ea asemănătoare
sensibilității în general, această conștiință provenind din evoluția constantă a substanțelor pe
care le absoarbe; astfel sufletul devine apt să gândească și această facultate se datorează în
cele din urmă substanțelor cele mai fine care circulă în organele sufletului, aceste organe
corespunzând celor ale corpului.
Și chiar dacă sucurile circulând în corp au dezvoltat entitatea sufletului aducându-i din
exterior toate substanțele specifice, același spirit închis în mica bulă trebuie să fie hrănit prin
circulația substanțelor cele mai fine în organele sufletului până când ajunge la maturitate și
are forța de a-și sfărâma închisoarea, pentru a pătrunde treptat în toate organele sufletului – și
devine un al treilea om complet prin hrana venind de la judecata sufletului, ceea ce se produce
în felul următor: La fel ca trupul și sufletul, spiritul are organe corespunzătoare dar care sunt
spirituale – astfel senzația sau percepția, asemănătoare auzului și rațiunii; voința,
asemănătoare luminii și înțelegerii; capacității de a percepe tot ce este al lumii prin
corespondențe, asemănătoare gustului și plăcerii impresiilor datorate sunetului și luminii;
capacitatea de a discerne adevărul de fals, asemănătoare mirosului și percepției binelui și
răului; și, în final, iubirea care rezultă din toate acestea, asemănătoare sensibilității în general
și conștiinței vieții naturale.
La fel ca și în corpul uman, hrana trece prin toate organele sale, tot așa ca pentru suflet
și spirit. Dacă hrana este în general rea, totul va deveni rău și, prin urmare, și respingător.
Dacă dimpotrivă ea este bună, totul va deveni bun și acceptabil. Vedeți, acestea sunt relațiile
naturale care există între corp, suflet și spirit. Și acum se pune întrebarea: ce este o hrană bună
sau rea?
Vedeți voi, tot ceea ce este lumesc este rău, pentru că aceasta întoarce spiritul către
materie care este închisoarea spiritului, din care Eu Domnul am rupt-o ca s-o pun în inima
sufletului, pentru ca el să devină viu și să se poată purifica de tot ce este senzual și material,
ca să poată fi în sfârșit apt să primească viața care provine de la Mine. Dacă spiritul este
alimentat cu hrană proastă, el devine din nou lumesc, senzual și, în cele din urmă, material și
în consecință mort, așa cum era înainte de naștere.
Dar dacă se dă spiritului o hrană bună, adică voia Mea dezvăluită și medierea oferită
de lucrările mântuirii – sau iubirea Mea în plenitudinea ei datorită unei credințe vii – atunci se
va forma în inima spiritului o bulă nouă, spirituală, în care va fi depusă o scânteie pură a
iubirii Mele. Așa cum a fost conceperea sufletului și apoi de la ea cea a spiritului, acesta va fi
la fel cu această nouă concepție a altarului sacru. Atunci când ajunge la maturitate, această
dragoste sfântă va rupe legăturile devinite slabe în celula sa și se v-a răspândi în toate
organele spiritului, ca sângele în corp, sau substanțele mai fine în suflet, sau iubirea în spirit.
Această stare este numită nașterea nouă, iar introducerea celulei mici de viață – filiația10.
Dar vedeți voi, în același timp se produc alte nașteri, cele din iubiri infernale care erau
blocate într-o mulțime de bule mici depuse de iad în regiunea burții și organelor genitale și
aceasta deja în cursul procreării când aceasta a avut loc în unicul scop al satisfacției bestiale și
deci în păcat, acest parazit sosind chiar la ecloziune – ca omizile primăvara când soarele
devine mult mai cald – datorită căldurii iubirii Mele divine în spiritul ființei umane.
9 Die Sinne=simțurile, desemnează în acest text și organele de simț, așa cum o arată urmarea. (NTF)
10 Die Eingeburt, literalmente: "indigenat", pe care noi l-am tradus prin "filiație", cuvântul care exprimă cel mai
bine sensul său, deoarece această scânteie a iubirii divine ne face să devenimcopii ai lui Dumnezeu. (NTF)

18
Și vedeți, de acolo vin și ispitele, pentru că aceste spirite ale iadului nu pierd nici o
ocazie de a ataca și a influența viața sufletului. Și dacă persoana nu se opune cu voință și cu
forță acestui parazit, cu ajutorul spiritului iubirii nou-născute care vine de la Dumnezeu,
atunci acesta se infiltrează nerușinat în toate organele sufletului și se atașează ca niște lipitori
în locurile în care spiritul trebuie să pătrundă în suflet, împiedicând astfel sufletul să
primească viața care influențează spiritul și, prin el, și pe cea care influențează iubirea divină.
Când spiritul divin vede că nu mai are nici o posibilitate să se dezvolte, ca să primească
plenitudinea unei vieți noi venind de la Dumnezeu, se retrage din nou în celula sa inertă și, cu
ea iubirea Mea, care este Dumnezeu în om.
Și dacă se întâmplă acest lucru, ființa umană redevine pur naturală și la fel de senzuală
și este pierdut, pentru că nu știe ce s-a întâmplat în el, acest parazit corupând încet simțurile
sale, într-un mod plăcut la început, astfel încât ființa umană este apoi complet captivă și că nu
mai știe, nu mai vede, nu mai aude, nu mai simte, nu mai gustă și nu resimte nimic din ceea ce
este spirit.
(Daruri cerești Vol. III, 15 iunie 1840, 3-14, 15)
2.3. Introducerea spiritului în făt
Cu trei zile înainte de nașterea copilului, se formează în el o celulă mică, constituită
din cea mai nobilă și cea mai durabilă substanță a sufletului, care închide în ea un spirit care a
devenit rău odinioară, dar care are totuși în el o scânteie de iubire divină care îi dă, în primul
rând, posibilitatea de a se dezvolta pentru binele și, în al doilea rând, impulsul de a ajunge la
acesta.
Acum, dacă tu ai reflecta atât de puțin asupra ceea ce s-a spus, atunci trebuie să se
ivească în tine întrebarea următoare: dacă acest spirit este depus în această celulă mică numai
cu trei zile înainte de naștere, cine a format corpul copilului până acum?! Cine s-a îngrijit de
dezvoltarea sa interioară, de forma sa exterioară și de constituția sa ca ființă umană, pentru ca
cel puțin toate mijloacele să fie reunite pentru a crea o ființă umană în conformitate cu
vederile Mele?!
Vezi, aici îți voi răspunde:
Ai uitat că toate spiritele decăzute înlănțuite în materie constituie materia însăși?!
Cine formează copilul, de la începutul embrionului până în momentul menționat, care
precede nașterea? Vezi tu, acestea sunt tocmai aceleași particule de spirit care nu au nume,
care – într-un proces animic, condus de sufletul mamei – se activează la dezvoltarea,
construcția și organizarea corpului copilului, dezvoltare care are loc totuși ca într-o plantă sau
orice alt produs material, construcția materială luându-se după specificitatea particulelor.
Copilul înainte de naștere, are ca plantele o viață vegetativă simplă, fără intelect sau
conștiință. El este constituit de spirite după genul său ca fiecare animal în uterul mamei sale
sau în ou. Totuși, când timpul de eliberare din această lume interioară este aproape, pentru că
viața vegetativă a copilului nu mai este suficientă și că tocmai trebuie făcut pasul cel mare
care diferențiază ființa umană de animal, atunci este pus în acea mică celulă pentru
spiritualizarea viitoare, veritabilul Pulsator, Trezitor și Ațâțător, o scânteie din acest mare
spirit, care trebuie să conducă aici, în mic, pe copilul nou-născut ieșit din întunericul corpului
mamei, așa cum ție, fiule, îți place să spui: "de la noapte la lumină"!
Această scânteie11 a marelui spirit de lumină, care a căzut odinioară, păstrează desigur
în ea tendințe ale originii sale, deoarece calea oamenilor este întotdeauna aceeași, și anume să
avanseze de la rău spre bine. Și așa cum în spiritul mare căzut se găsea Scânteia iubirii Mele,
care a fost înțeleasă greșit de el și a fost folosită greșit, așa și în acest spirit mic12 căzut
odihnește aceeași rază a iubirii Mele veșnic indestructibilă și, cu ieșirea copilului nou-născut
și separarea sa de trupul mamei, începe pentru acest spirit propria sa viață (ca viață umană),
11 Să nu fie confundată cu scânteia iubirii divine în fraza următoare. Este vorba aici de spiritul mic căzut odată cu
Lucifer și care se încarnează în copilul mic. (NTF)
12 Textul folosește aici din nou cuvântul Funken, în cuvântul compus Geistesfunken=scânteie spirituală, dar pe
care îl traducem prin "spirit mic" pentru claritatea textului. (NTF)

19
cu confruntarea, ca și în spiritul lui Lucifer, între bine și rău, o viață care este doar rezultatul
luptei acestor două principii și tendințe antagoniste.
Și așa este asigurat scopul vieții și progresul spiritual, de la noapte la lumină!
(Misterele creației, 22, 4-11)
2.4. Dezvoltarea embrionului și nașterea
(Raphael spune): "Foarte bine, dacă este așa, ascultați-mă încă puțin! Tocmai v-am
explicat procrearea și formarea unei creaturi, fie în uterul unei mame existente, fie, așa cum se
întâmplă acum, așa cum apare și persistă pe o nouă planetă și chiar pe o insulă nou create de
pe o planetă deja veche, ceea ce nu va înceta niciodată să se producă din când în când.
Dar nu trebuie să transpunem acest exemplu la concepția și la formarea unei ființe
umane a acestui pământ: deși există multe lucruri asemănătoare, ele au o cauză foarte diferită!
Este adevărat că femeia speciei umane are deja și o substanță naturală în ea: dar când
concepția intervine în maniera cunoscută tuturor, o mică masă de substanță este bineînțeles
fertilizată și stimulată, dar ea este transportată ca o boabă de strugure desprinsă dintr-un
ciorchine în locul care trebuie să fie al ei și un suflet deja desăvârșit se unește ei apoi și se
îngrijește ceva timp de această boabă de viață până când substanța ei ajunge la punctul în care
ea însăși, fiind din ce în ce mai concentrată între timp, poate pătrunde în embrionul de o
consistență încă foarte fluidă, sarcină căreia sufletul i se consacră timp de două luni. Odată ce
a luat în posesie deplină embrionul în pântecele mamei, copilul prinde viață în mod sensibil și
apoi crește rapid până la dimensiunea normală.
Atâta timp cât nervii copilului de carne nu sunt pe deplin constituiți și activi, sufletul
lucrează conștiincios și cu cel mai mare zel pentru a organiza corpul în funcție de nevoile
sale: dar odată ce toți nervii sunt constituiți și spiritul care n-a încetat să se dezvolte în ei
funcționează într-un mod total ordonat, sufletul se dăruiește tot mai mult odihnei și sfârșește
prin a adormi complet în regiunea rinichilor. De-acum el nu mai este conștient deloc de sine,
ci se mulțumește să vegeteze, fără cea mai mică amintire a stării vechi a naturii în care era
gol. Doar la câteva săptămâni după naștere el începe treptat să se trezească, ceea ce se poate
remarca odată cu scăderea somnolenței: dar lui îi trebuie încă timp pentru a ajunge la vreo
formă de conștiință. Numai atunci când copilul intră în posesia limbajului o conștiință
adevărată este în curs de dezvoltare în suflet, totuși fără nici o amintire, căci acestea nu ar
servi la nimic pentru urmărirea dezvoltării superioare a sufletului.
Acum, sufletul, conținut în întregime în carne, nu vede și nu cunoaște nimic altceva
pentru moment, decât ceea ce simțurile corpului îi reprezintă și nu poate recunoaște nimic
altceva în sine pentru că el este și trebuie să fie aruncat în întuneric prin masa cărnii lui astfel
încât, de cele mai multe ori, el nu știe deloc că ar putea să existe prin el însuși și fără carne.
De foarte mult timp, el se simte perfect identic cu carnea și trebuie mult pentru a aduce un
suflet încarnat până la punctul în care acesta începe să se simtă și să se considere ca ceva în
sine, ceea ce este totuși de cea mai înaltă necesitate, pentru că altfel nu ar putea să închidă din
nou spiritul din el și, desigur, chiar mai puțin să-l trezească.
Numai atunci când spiritul începe să se trezească în suflet, când se face lumină puțin
câte puțin în el, el începe să se cunoască mai bine și să descopere adânc în interiorul lui chiar
și lucruri ascunse cu care, bineînțeles, încă nu știe deloc ce să facă.
Numai atunci când spiritul și lumina sa puternică sunt un fapt pe deplin împlinit în
suflet ca acesta să-și regăsească toată memoria, dar aceasta, bineînțeles, într-o lumină nouă
strălucitoare. Nu mai există atunci nici o eroare sau iluzie, ci doar un adevăr ceresc strălucitor,
iar sufletul însuși devine unul cu spiritul său divin și totul în el și în afară devine numai
bucurie și fericire!..."
2.5. Introducerea spiritului la naștere
La nașterea copilului, atunci când mama dă naștere, germenul de viață eternă, această

20
mică scânteie al celui mai pur Spirit al lui Dumnezeu, este pus în inima sufletului și se
dezvoltă ca fructul în plantă, atunci când ea își abandonează floarea și începe să se întărească
și să se consolideze. Educația spiritului începe în inima sufletului atunci când corpul este
format, iar sufletul trebuie să se străduiască să încolțească în el spiritul.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol II, cap. 217, 5)
2.6. Evitați orice contact sexual în timpul sarcinii
(Cyrenius povestește:) Desigur, bărbatul spune soției sale: „Tu ai zămislit și ai nevoie
de-acum de liniște în timpul stabilit de Dumnezeu, pentru ca să nu dăuneze stării tale
binecuvântate și să nu-ți atragă suferințe inutile prin satisfacția neroditoare a cărnii tale."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, cap. 71, 2)
Când femeia a zămislit, ea trebuie să fie lăsată în pace pentru timpul rânduit de
Dumnezeu pentru natura femeii.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. III, cap. 71, 12)
Cel care își tulbură soția în timpul sarcinii își strică fructul său din pântecele matern și
implementează acolo spiritul desfrâului; pentru că același spirit care împinge și incită soții la
legătura carnală dincolo de măsura naturală trece apoi, întărit, în fructul lor.
De aceea în concepția însăși, trebuie să avem grijă cu cel mai mare scrupul mai întâi
ca această concepție să nu fi avut loc pur și simplu prin înclinare spre plăceri senzuale, ci prin
iubirea veritabilă și înclinarea sufletului și apoi ca femeia care a zămislit să fie lăsată în pace,
cel puțin până la șapte săptămâni după ce naște!
2.7. Dormitul pe orizontală (pe paturi plate) este în detrimentul femeii însărcinate
Însă dormitul pe paturi plate le dăunează cel mai mult femeilor însărcinate căci, mai
întâi, aceasta îl afectează pe copilul din pântece, care poate deveni infirm (deformat și slăbit),
şi, în al doilea rând, este, cel mai adesea, cauza naşterilor lor grele şi foarte dureroase. Vă
spun aceasta pentru sănătatea voastră! Cine va urma aceste sfaturi va simţi şi urmările lor
benefice asupra trupului.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. V, cap. 196, 8)
2.8. Pe urmele naturii creaturilor anterioare la copii
După cum voi ați auzit adesea în explicațiile Mele și ați înțeles bine, copiii puri ai
Pământului sunt constituiți, atât în sufletul lor și în trupul lor, din ansamblul tuturor
elementelor organice ale genezei acestui Pământ. Dovada este deja furnizată de marea
varietate de alimente pe care omul o dă corpului său, în timp ce un animal este mult mai
limitat în alegerea hranei sale. Pentru ca omul să poată aduce tuturor particulelor de
inteligență din care sufletul său este constituit, o hrană animică care le convine din alimentele
naturale pe care le absoarbe, lui îi este dat să-și tragă o hrană foarte variată din regnurile atât
animal și vegetal cât și mineral: pentru că substanța corpului sufletului este hrănită și
maturizată la fel ca trupul de carne, prin hrana naturală absorbită.
Totuși, aceasta depinde și din ce sferă de creaturi este izvorât mai cu seamă sufletul
anterior al omului pur al acestui Pământ. Și trebuie considerat și aici că, mai ales la copii,
sufletul continuă să poarte în el urme ale naturii creaturilor anterioare de la care a luat apoi
forma umană. Atunci când copilul primește de la început o bună educație, creatura primitivă
ia îndată în întregime formă umană și aceasta se întărește din ce în ce mai mult. Dar când
educația copilului este foarte neglijată, forma creaturii primitive ia din ce în ce mai mult
importanță în sufletul său și antrenează tot mai mult corpul deja constituit către forma
respectivei creaturi primitive, și asta se recunoaște fără greutate, la multe persoane grosolane,

21
formă care sigur domină în sufletul lor.
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. IV, Cap. 151, 7-8)
2.9. Asemănarea copiilor cu părinții
Eva a ieșit din corpul lui Adam cu trup și suflet. Și acest al doilea suflet a primit și el
un spirit nemuritor, astfel încât de la o ființă umană și un suflet au devenit doi și totuși sunt un
singur trup și un singur suflet.
O astfel de împărțire a sufletului se recunoaște ușor între părinți și copii. Căci sufletul
copiilor provine parțial din sufletul părinților, ceea ce dovedește asemănarea fiziologică a
copiilor cu părinții. Ceea ce este străin între ei rămâne străin și fiziologic deosebit față de
procreatori; în schimb, ceea ce provine de la procreatori, este asemănător procreatorilor și prin
aceasta părinții își recunosc copiii.
(Pământul și luna, Cap. 53, 4)
2.10. Nașterea
Nașterea este intrarea în discuție a unui suflet prizonier într-un corp uman pentru o
viață împreună în împărăția materiei. De la actul de procreare până la naștere, știința medicală
v-a dat mai multe explicații, dar nu a putut niciodată să descopere țesătorul misterios care
ordonează și țese toate firele și compune un ansamblu ordonat care apare în lume ca un mic
om și care, cu prima aspirație a aerului atmosferic, se leagă la un proces de progres continuu
și infinit la care este supusă toată materia și trebuie să rămână așa. Vedeți voi, Eu v-am spus
deja că, pe de altă parte, concepția este un act creator pentru care Eu vă acord anumite
drepturi care, în restul Creației, Îmi aparțin numai Mie. Și că zămislirea provine de la Mine și
nu din voința voastră, vă puteți da seama de ea în orice zi, deoarece starea de sarcină apare
când o vreau Eu, și nu când o vreți voi! Deja experiența ar trebui să vă arate că există un
motiv pentru care într-o familie există mulți copii, în timp ce în alta domnește sterilitatea
totală, ceea ce cauzează adesea multe griji în clasele superioare ale societății voastre, tocmai
unde mai mult de un posesor îngâmfat ar dori să aibă un moștenitor care să poată cheltui
bogățiile acumulate și să le risipească!
Chiar și în ceea ce privește sexul fiecărui copil – băiat sau fată – din nou Eu sunt cel
care are cel mai important cuvânt de spus, pentru că Eu știu cu competență toate schimbările
care se desfășoară după care nou-născutul este de un sex sau altul. Toate aceste remarci nu
sunt decât semne prin care Eu vreau să vă dovedesc că pretutindeni influența spirituală este
cea care determină rezultatele materiale.
Dacă acum ajungem la concepția însăși și urmărim cu atenție întregul parcurs de
dezvoltare a embrionului, Eu vreau să fac o comparație realizată prin grupul a trei cuvinte:
naștere, viață și moarte, iar această comparație este cea a unei plase de pescar care a fost
țesută înainte și după naștere, care este folosită pe durata vieții și că moartea apoi desface nod
cu nod și ochi cu ochi.
Vedeți voi, cercetările științifice au constatat că la orice început al embrionului se
manifestă două puncte legate de un fir delicat. Primul punct va deveni creierul, celălalt va
deveni inima, iar firul care le leagă va deveni coloana vertebrală.
Acestea sunt primele elemente ale plasei pescărești, al cărei orice început poate fi
reprezentat de două noduri legate printr-un fir și cu care este țesută apoi întraga plasă care, ca
țesut celular foarte complex, va uni și cuprinde orice organism uman.
Astfel că, plecând de la aceste două puncte microscopice se formează, pe de o parte,
toți nervii și, pe de altă parte, rețeaua de vase de sânge, artere, vene și capilare; primii
stimulează și însuflețesc, celelalte ca executori împlinesc lent munca lor de separare și
complementaritate în embrionul corpului uman în timpul gestației, aceasta cu ajutorul
inconștient al vieții materne, până în momentul în care viața maternă nu are nimic de a face cu
creșterea copilului care trebuie să-l nască și să-l expulzeze, încredințându-l unei direcții
superioare pentru creșterea și formarea sa ulterioară, împreună cu alte condiții și alte

22
influențe; pentru că prima viață inconștientă în uterul mamei este desigur fundamentală, este
începutul, dar nu poate fi scopul principal și nici un sfârșit în sine. Toate organele corpului
uman în timpul gestației sunt construite astfel încât, odată cu prima bătaie a inimii din
embrion, sufletul introdus în embrion poate să-și înceapă opera sa și să continue construcția
plasei, iar acest lucru cu mijloacele de care el dispune în corpul matern și cu elementele
suplimentare pe care le primește prin viața mamei. Și aceste elemente, după cum sunt bune și
normale sau inutilizabile, vor condiționa durata de viață a ființei ce va veni, suferințele și
bucuriile sale, unde alături de echilibrele fizice și echilibrele spirituale au de suferit, ceea ce
dovedește devenirea rasei umane și multiplicarea tuturor tipurilor de boli; pentru că
majoritatea acestor boli nu sunt rezultatul unor greșeli personale, ci al bolilor ereditare; iar
aceste boli sunt mari obstacole în calea dezvoltării spirituale în această lume, deoarece aceste
boli împiedică această dezvoltare să ajungă la termenul său, care adesea trebuie să fie
reportată în viața de apoi, unde totuși nu este atât de ușor să progresezi.
Când copilul a părăsit corpul matern și intră în cercul vieții planetare, viața lui este
(pentru început) pur vegetativă; pentru că instrumentele de care sufletul trebuie să se
folosească, cu timpul, pentru a-și exprima spre exterior viața sa interioară, sunt încă prea
delicate, nu pot suporta o acțiune spirituală și el trebuie să aștepte ca ochii, urechile și limba
să se obișnuiască să primească impresiile exterioare, să le transmită sufletului și să transmită
înapoi către exterior ceea ce sufletul, ca ființă spirituală, vrea să comunice altor ființe
spirituale.
Pentru nou-născut, laptele matern este prima lui hrană; acest lapte nu este numai
produsul glandelor care se găsesc pe pieptul mamei, ci și produsul iubirii, a iubirii materne
niciodată resimțită înainte care vede în sugar acest organism uman format în burta proprie a
mamei și care, odată cu laptele, dorește să continue dezvoltarea sa; și în curând alte elemente
și alți factori vor înlocui laptele matern.
Astfel, această viață vegetativă crește încet și toată această organizație corporală
devine treptat instrumentul sufletului care o locuiește; iar următoarele momente arată cum
sufletul, folosindu-se de instrumentele sale, începe încet parcursul său evolutiv în care, servit
de forțe care debordând de viață, el se manifestă prin mișcări vii, afecțiuni intense, cum ar fi
râsul sau plânsul, exercită mari eforturi și își manifestă dorințele preferate.
Și copilul crește, devenind fată sau băiat, dezvoltându-se urmând orientarea sexului
său; atunci educația completează ceea ce sufletul singur nu poate face; și începe viața
serioasă, presărată de greșeli și rătăciri, de dorințe neîmplinite și experiențe amare, în care
relațiile de familie, înclinațiile și evenimentele lumii întemeiază viața care va veni, că
circumstanțele mai târziu vor readuce din nou acolo de unde el provine.
Dacă ați observat bine o plasă de pescar, ați remarcat cu siguranță că plasa începe cu
ochiuri mari, care apoi se micșorează tot mai mult până când plasa se termină printr-un sac, de
unde cel mai mic pește nu poate scăpa. Ceea ce ați observat la plasă, se produce și la om de la
naștere. Astfel, în corpul matern ochiurile sunt mari, pentru că este vorba de a construi corpul
material, nimic nu filtrează ceea ce mama primește din exterior, totul va fi un bun comun între
mamă și copil.
Probleme serioase nu se pun încă, pentru că sufletul copilului (forțele vitale) are încă
mâinile legate și nu poate face ce vrea el, pentru că organele sale nu pot să-l asculte încă, mai
ales la început ele se dezvoltă doar puțin câte puțin. Cu cât această dezvoltare avansează mai
mult, cu atât mai mult sufletul se străduiește să atingă acea stare în care ar putea, parțial
independent de mamă, să ia hățurile în mână. Atunci ochiurile plasei se strâng din ce în ce
mai mult și nu mai lasă să treacă orice și reține orice pentru a-l utiliza la creșterea corpului
său, pentru că el devine un instrument perfect al sufletului, iar la sfârșit toate impresiile
materiale și spirituale îl conduc spre țel, la fel cum plasa pescarului îl ajută pe acesta să-și
câștige existența și să-și îndeplinească sarcina sa pământească.
Și astfel firele delicate țesute în embrion devin din ce în ce mai puternice, rețea lor mai
densă, formând noduri și ochiuri destul de rezistente pentru a suporta tot ceea ce va cădea
greu sau ușor, pe toată durata vieții, în această plasă a vieții și să o folosească pentru
edificarea individului spiritual.

Jacob Lorber, Educarea si instruirea copiilor nostri

Jacob Lorber, Educarea si instruirea copiilor nostri

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Jacob Lorber, Educarea si instruirea copiilor nostri

Similar to Jacob Lorber, Educarea si instruirea copiilor nostri (9)

More from Loredana

More from Loredana (10)

Jacob Lorber, Educarea si instruirea copiilor nostri