”Epistola lui Barnaba” (Alexandria, 70-135 d. Cr.) este un mic tratat teologic (nu o epistolă), care dezbate întrebări: cum ar trebui să interpreteze creştinii Scripturile evreieşti? Care este natura relaţiei dintre creştinism şi iudaism? Ea a fost scrisă după distrugerea templului din Ierusalim, în anul 70 d.Cr., dar înainte ca oraşul să fie reconstruit de Hadrian, după revolta din anii 132-135 d.Cr.

1. EPISTOLA LUI BARNABA
(Faptele apostolilor 9:27) ”Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit
cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu
îndrăzneală în Numele lui Isus.” (Faptele apostolilor 11:24) ”Căci Barnaba era un om de bine, plin
de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.”
”Epistola lui Barnaba” (Alexandria, 70-135 d. Cr.) este un mic tratat teologic (nu o
epistolă), care dezbate întrebări: cum ar trebui să interpreteze creştinii Scripturile evreieşti?
Care este natura relaţiei dintre creştinism şi iudaism? Ea a fost scrisă după distrugerea
templului din Ierusalim, în anul 70 d.Cr., dar înainte ca oraşul să fie reconstruit de Hadrian, după
revolta din anii 132-135 d.Cr. Textul a fost reconstruit pe baza următoarelor mărturii: codex
Sinaiticus, secolul al IV-lea d.Cr. (în limba greacă); codex Hierosolymitanus, 1056 d.Cr. (în limba
greacă); 9 late related MSS (în limba greacă); un fragment din papirusul 9:1-6 (în limba
greacă) și traducerea numai a capitolelor 1-17 (în limba latină).
Autorul anonim al „epistolei”, este preocupat să demonstreze că moartea lui Cristos pe
cruce reprezintă un sacrificiu care împlineşte un plan stabilit în Vechiul Testament (9:7-9).
În cursul interpretării sale cu privire la Vechiul Testament, el adoptă o atitudine radical anti-
evreiască, unică în literatura creştină de la începuturi. Într-un atac susţinut la adresa
iudaismului, autorul declară că prevederile distincte ale Legii mozaice, inclusiv sacrificiile de
animale şi templul în sine, reprezintă greşeli derivate din orbirea evreilor şi din faptul că aceştia s-
au sprijinit pe un înger rău (9:4). Pe baza unei interpretări alegorice a Vechiului Testament,
inclusiv a legilor alimentare din Levitic, el dă acestuia un sens cu totul străin de intenţia
autorilor originali. Autorul încearcă să arate că numai creştinii înţeleg adevăratul sens al
Scripturilor (10:12) şi că aceştia sunt moştenitorii adevăraţi şi intenţionaţi de Dumnezeu ai
legământului Său.
Sursa: http://www.voxdeibaptist.org/epistola_barnabas.htm
CAPITOLUL 1
1. Salutări, fiii şi fiicele mele, în numele Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a iubit în
pace.
2. Mă bucur nespus şi peste măsură de duhul vostru fericit şi plin de slavă, căci poruncile
lui Dumnezeu sunt mari şi bogate în ce vă priveşte pe voi, care aţi primit harul sădit al darului
spiritual.
3. De aceea, mă felicit pe mine însumi şi mai mult, nădăjduind să fiu mântuit, căci văd în
adevăr Duhul turnat peste voi, de la bogatul Domn al dragostei. În aşa măsură am fost lovit de
uimire de sosirea voastră mult dorită.
4. Aşadar, fiind convins de aceasta şi ştiind în sinea mea că, de când am vorbit printre voi,
Domnul m-a ajutat în multe privinţe în calea neprihănirii, sunt întru totul împins să vă iubesc
mai mult chiar decât propriul suflet, căci o mare credinţă şi dragoste locuieşte în voi în nădejdea
acestei vieţi.
5. Având în vedere şi faptul că, dacă iau aminte să vă comunic o parte din ceea ce am
primit, aceasta se va întoarce spre răsplătirea mea, pentru că am sprijinit asemenea duhuri ca
ale voastre. De aceea mi-am dat osteneala să vă scriu în câteva cuvinte, pentru ca, împreună cu
credinţa, şi cunoştinţa să vă fie desăvârşită.
6. Căci există trei doctrine stabilite de Domnul: nădejdea vieţii, începutul şi sfârşitul.
7. Căci Stăpânul ne-a făcut cunoscute lucrurile trecute prin profeţi, precum şi cele care
sunt aproape şi ne-a dat primele roade ale cunoştinţei despre lucrurile care vor veni. De aceea,
întrucât vedem fiecare din aceste lucruri împlinindu-se după cum a spus El, se cuvine să ne
1

2. apropiem mai deplin şi mai mândri de altarul Lui;
8. dar eu, nu ca un stăpân, ci ca unul dintre voi, vă voi arăta câteva lucruri prin care să vă
puteţi bucura chiar acum.
CAPITOLUL 2
1. De aceea, pentru că zilele sunt rele şi adversarul nostru are autoritatea, ar trebui să fim
cu băgare de seamă la noi înşine şi să căutăm poruncile Domnului.
2. Căci sprijinitorii credinţei noastre sunt teama şi răbdarea, iar cei care luptă de partea
noastră sunt îndelunga răbdare şi înfrânarea.
3. Aşadar, acestea rămân pure în lucrurile privitoare la Domnul, iar înţelepciunea şi
înţelegerea, ştiinţa şi cunoaşterea se bucură împreună cu ele.
4. Căci Dumnezeu ne-a făcut de cunoscut prin toţi profeţii că nu doreşte nici sacrificii, nici
arderi de tot, nici jertfe;1
căci El spune undeva:
5. „Care este scopul mulţimii jertfelor voastre?” spune Domnul. „Sunt sătul de arderile de
tot ale berbecilor; nu doresc grăsimea mieilor, nici sângele boilor şi ţapilor,2
nici să vă văd venind
înaintea Mea. Căci cine a cerut aceste lucruri din mâinile voastre?3
Nu mai adăugaţi altele, ca să-
Mi batjocoriţi curţile. Dacă aduceţi făină bună, este zadarnic; tămâia este o urâciune înaintea
Mea;4
nu pot să îndur lunile voastre noi şi sabatele;5
sufletul meu urăşte posturile, sărbătorile şi
ospeţele voastre.”6
6. Aşadar, El a făcut aceste lucruri fără valoare, pentru ca noua lege a Domnului nostru
Isus Cristos, liberă de jugul obligaţiei, să aducă un dar care nu este făcut de mâinile noastre.
7. Din nou, El le spune: „Am cerut Eu părinţilor voştri, când au ieşit din ţara Egiptului, să
Îmi aducă arderi de tot şi jertfe?7
8. Nu le-am cerut Eu mai degrabă aceasta: Nici unul din voi să nu poarte în inimă răutate
împotriva vecinului său şi să nu iubească jurământul strâmb?”8
9. Noi ar trebui să pricepem, din moment ce nu suntem lipsiţi de înţelegerea sensului
bunătăţii lui Dumnezeu, Tatăl nostru, pentru că El ne spune cum se cuvine să ne apropiem de El,
întrucât doreşte să ne caute pe noi, care rătăcim ca nişte oi.
10. De aceea, El ne vorbeşte în felul acesta: „O inimă frântă este jertfa plăcută lui
Dumnezeu;9
un miros de o dulce savoare pentru Dumnezeu este o inimă10
care Îl glorifică pe Cel ce
a făcut-o”. Prin urmare, ar trebui, fraţilor, să ne cercetăm atent cu privire la mântuire, ca nu
cumva cel rău să se strecoare printre noi şi să ne îndepărteze de viaţă.
CAPITOLUL 3
1. De aceea, cu privire la aceste lucruri, El le spune din nou: „De ce postiţi înaintea Mea,
spune Domnul, ca să se audă strigătul glasului vostru?11
Nu acesta este postul ales de Mine, zice
1
(Evrei 10:8) ”După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate
după Lege). (Vezi Psalmul 40:6).
2
(Isaia 1:11) „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi
place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.”
3
(Isaia 1:12) ”Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?”
4
(Isaia 1:13) ”Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu
pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!”
5
(Osea 2:11) ”Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei şi toate praznicele ei.”
6
(Isaia 1:14) ”Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.”
7
(Ieremia 7:22) “Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua când i-am scos din
ara Egiptuluiț .”
8
(Zaharia 8:17) ”niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său şi nici să nu iubiţi jurământul strâmb! Căci toate lucrurile
acestea Eu le urăsc, zice Domnul.”
9
(Psalmi 51:17) ”Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.”
10
(Ieremia 24:7) ”Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la
Mine cu toată inima lor.”
11
(Isaia 58:4) ”Iată, posti i ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu posti i cum cere ziua aceea, ca să vi se audăț ț
strigătul sus.”
2

3. Domnul, ca un om să-şi chinuiască sufletul;
2. nici să vă curbaţi gâtul ca un inel, nici să şedeţi pe sac şi cenuşă – nici pe acesta să nu-l
numiţi post plăcut Domnului”.12
3. Dar nouă, El ne spune: „Iată postul ales de Mine, spune Domnul, nu ca un om să-şi
chinuiască sufletul, ci să dezlege lanţurile nedreptăţii şi nodurile învoielilor violenţei; lasă liberi pe
cei răniţi şi desfă orice înţelegere nedreaptă;13
frânge pâinea cu cel flămând şi dacă zăreşti pe
cineva gol, îmbrăcă-l; adu-i în locuinţa ta pe cei fără adăpost, nu dispreţui pe cel umil şi nu te
îndepărta de cei din casa ta;14
4. atunci lumina ta va răsări devreme, vindecarea ta va izvorî repede, neprihănirea va
merge înaintea ta şi gloria Domnului te va înconjura;15
5. atunci vei striga şi Domnul te va asculta; pe când încă vei vorbi, El va spune: „Iată-Mă,
sunt aici, dacă îndepărtezi de la tine întovărăşirile rele, urzelile şi cârtirea,16
dacă vei da din toată
inima pâinea ta celui flămând şi dacă vei avea milă de sufletul umil”.17
6. Dumnezeu cel îndelung răbdător, întrucât văzuse dinainte că poporul pe care îl
pregătise pentru preaiubitul Lui va crede în simplitate, ne-a arătat mai dinainte toate lucrurile
acestea, ca noi să nu fim străini de legea lor.
CAPITOLUL 4
1. Se cuvine aşadar, ca noi, care cercetăm mult lucrurile apropiate, să căutăm acele lucruri
care pot să ne mântuiască. Să ocolim deci pe de-a-ntregul toate lucrările nedreptăţii şi să urâm
greşeala vremii de acum, ca să fim iubiţi în vremea care vine.
2. Să nu ne lăsăm sufletul liber să alerge cu oamenii păcătoşi şi răi, nici să nu lăsăm să
ajungem asemenea lor.
3. Judecata, care este încheiată, este aproape, cu privire la ceea ce este scris, după cum
spune Enoh.18
Căci scopul pentru care Domnul a scurtat vremurile şi zilele este ca preaiubiţii Lui
să se grăbească şi să intre în moştenirea Lui.
4. Şi profetul vorbeşte în acest fel: „Zece împărăţii vor stăpâni pe pământ; şi se va ridica
după ele un rege neînsemnat, care va smeri trei regi sub stăpânirea unuia”.
5. Şi Daniel vorbeşte într-un mod asemănător cu privire la el: „Şi am văzut a patra fiară,
rea, puternică şi mai cumplită decât toate fiarele de pe pământ;19
am văzut cum i-au crescut zece
coarne şi dintre ele un corn mic, într-o parte, care a smerit sub el trei din coarnele cele mari”.20
6. De aceea, voi trebuie să înţelegeţi. Şi, mai mult, vă cer aceasta ca unul dintre voi, care vă
iubeşte deosebit şi pe deplin, chiar mai presus de sufletul său, ca voi să fiţi cu luare aminte cu
privire la voi şi să nu fiţi ca unii oameni, ca să adăugaţi păcatelor voastre, spunând că
legământul lor este şi al nostru. Într-adevăr, este al nostru; dar ei l-au pierdut pentru
totdeauna, după ce Moise îl primise deja.
7. Căci Scriptura ne spune: „Iar Moise s-a aflat pe munte, postind timp de patruzeci de zile
şi patruzeci de nopţi şi a primit legământul de la Domnul – table de piatră, scrise cu degetul mâinii
12
(Isaia 58:5) ”Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă?
Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?”
13
(Isaia 58:6) ”Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;”
14
(Isaia 58:7) ”împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce
spatele semenului tău.”
15
(Isaia 58:8) ”Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va
însoţi.”
16
(Isaia 58:9) ”Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău,
ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară”
17
(Isaia 58:10) ”dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău
va fi ca ziua în amiaza mare!”
18
(Geneza 5:24) ”Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”
19
(Daniel 7:7) ”…iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi
călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne.”
20
(Daniel 7:8) ” M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse
trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.”
3

4. Domnului”.21
Însă ei l-au pierdut când s-au întors spre idoli.
8. Căci Domnul îi spune astfel lui Moise: „Moise, coboară repede, căci poporul tău, pe care
l-ai scos din ţara Egiptului, a săvârşit nelegiuirea”.22
Moise a înţeles şi a spart cele două table din
mâinile lui şi legământul care era pe ele a fost rupt,23
aşa încât legământul preaiubitului Isus să
fie pecetluit în inimile noastre în nădejdea credinţei Lui.
9. Acum, deşi doream să vă scriu multe lucruri, nu ca un stăpân, ci cum se potriveşte
unuia care vă iubeşte, ca să nu pierdem lucrurile pe care le avem, am fost plin de râvnă să vă
scriu, ca şi cum aş fi unul care este mai prejos decât voi. Aşadar, să fim cu băgare de seamă la
ultimele zile; căci întreaga vreme a credinţei noastre nu ne va folosi la nimic dacă acum, în
vremea nedreptăţii şi printre pietrele de poticnire care vin, nu rezistăm, aşa cum se cade fiilor
lui Dumnezeu,
10. pentru ca cel rău să nu se poată strecura pe neaşteptate. Să fugim de toată
deşertăciunea şi să urâm cu totul calea cea rea. Atunci când intraţi în casele voastre, să nu staţi
singuri, ca şi cum aţi fi fost deja îndreptăţiţi; ci adunaţi-vă împreună, întrebându-vă unii pe alţii
cu privire la lucrurile care vă sunt de folos tuturor.
11. Căci Scriptura spune: „Vai de cei care sunt înţelepţi după părerea lor şi învăţaţi în ochii
lor”.24
Să fim duhovniceşti: să fim un templu desăvârşit pentru Dumnezeu. Atâta vreme cât El se
află în voi, trăiţi în teamă de Domnul şi luptaţi să păziţi poruncile Lui, ca să vă bucuraţi în
orânduirile Lui.
12. Domnul va judeca lumea fără să aibă în vedere faţa omului; fiecare va primi după cum
a făcut; dacă a fost bun, neprihănirea va merge înaintea lui; dar dacă a fost rău, răsplata răutăţii
va fi înaintea lui.
13. Să fim cu băgare de seamă, ca nu cumva, pentru că suntem deja aleşi, să ne odihnim şi
să dormim în păcatele noastre, iar conducătorul răutăţii, punând stăpânire pe noi, să ne scoată
din împărăţia Domnului.
14. Şi, mai mult, fraţii mei, aveţi în vedere aceasta: când vedeţi că, după atât de multe
semne şi minuni care s-au petrecut în Israel, ei totuşi au fost lepădaţi, să fim cu luare aminte,
căci, după cum este scris, mulţi dintre noi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.25
CAPITOLUL 5
1. Din această pricină a răbdat Domnul ca trupul Lui să fie supus putrezirii, ca noi să
putem fi sfinţiţi prin iertarea păcatelor, care are loc prin stropirea cu sângele Lui.
2. Căci cu privire la El sunt scrise anumite lucruri care au de-a face cu Israelul şi altele
care ne privesc pe noi. Întrucât El spune că a fost rănit pentru nedreptăţile noastre, lovit pentru
păcatele noastre; prin rănile Lui noi suntem tămăduiţi.26
El a fost dus ca o oaie la măcelărie şi ca
un miel mut înaintea celor ce îl tund.27
3. De aceea, se cuvine să aducem mulţumiri deosebite Domnului, pentru că ne-a făcut
cunoscute lucrurile trecute, ne-a dat înţelepciune cu privire la cele care sunt aproape şi nu ne-a
lăsat fără o înţelegere a celor care privesc viitorul.
4. Căci Scriptura spune că nu pe nedrept se întinde laţul pentru păsări.28
Aceasta
înseamnă că pe drept va pieri omul care, cunoscând cărarea neprihănirii, se închide pe el însuşi
21
(Exodul 34:28) ”Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a
scris pe table cuvintele legământului, cele Zece Porunci.”
22
(Exodul 32:7) “Domnul a zis lui Moise: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.”
23
(Exodul 32:19) “Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a
sfărâmat de piciorul muntelui.”
24
(Isaia 5:21) ”Vai de cei ce se socotesc în elep i şi se cred pricepuţi!ț ț ”
25
(Matei 22:14) ”Căci mulţi sunt chema i, dar puţini sunt aleşiț .”
26
(Isaia 53:5) ”Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin
rănile Lui suntem tămăduiţi.”
27
(Isaia 53:7) ”Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund:
n-a deschis gura.”
28
(Proverbe 1:17) ”Dar degeaba se aruncă la ul înaintea ochilor tuturor păsărilorț ;”
4

5. pe calea întunericului.
5. Gândiţi-vă şi la aceasta, fraţii mei: dacă Domnul a suferit pentru sufletele noastre, deşi
era Domnul întregii lumi, căruia Dumnezeu I-a spus la întemeierea lumii: „Să facem om după
chipul şi asemănarea noastră”,29
cum a putut El să sufere de mâna omului? Aflaţi voi!
6. Profeţii au primit de la El harul şi au profeţit cu privire la El. Însă El, pentru a face
moartea fără putere şi ca să aducă la lumină învierea din morţi, căci se cuvenea ca El să Se arate
în trup,
7. a suferit aceasta, ca să dea părinţilor noştri promisiunea şi, pregătind un nou popor
pentru Sine,30
să poată arăta, pe când era pe pământ, că va învia pe morţi şi că El Însuşi va
executa sentinţa.
8. Mai departe, deşi îi învăţase pe israeliţi şi făcuse atât de multe semne şi minuni în
mijlocul lor, totuşi ei nu L-au iubit.
9. Dar când El Şi-a ales apostolii, care aveau să predice Evanghelia, aceştia nu erau
oameni neprihăniţi, pentru ca El să arate că venise să îi cheme la mântuire pe cei păcătoşi, nu pe
cei neprihăniţi. Atunci a arătat El că era Fiul lui Dumnezeu.
10. Dar dacă nu ar fi venit în trup, cum ar fi putut oamenii să privească la El şi să fie
mântuiţi, dacă ei nu pot privi la razele soarelui, care va pieri într-o zi şi care este lucrarea
mâinilor Lui?
11. Pentru acest motiv a venit în trup Fiul lui Dumnezeu, ca să ia şi să sfârşească cu
păcatele celor ce i-au prigonit până la moarte pe profeţii Săi.
12. De aceea a suferit El chiar aceste lucruri. Dumnezeu spune că trupul Lui a fost lovit
pentru ei. Când vor bate păstorul, oile turmei vor fi risipite.31
13. Dar El Însuşi a dorit să sufere astfel, pentru că era nevoie ca El să sufere pe cruce,
întrucât El era ceea ce spunea profeţia despre El: „Cruţă-mi sufletul de sabie”32
şi apoi „bateţi cuie
în trupul Meu, căci sinagoga celor răi s-a ridicat împotriva Mea”.
14. Iar El spune iarăşi: „Iată, Mi-am dat spatele să fie biciuit şi obrajii să fie loviţi cu
pumnul; Mi-am împietrit faţa”.
CAPITOLUL 6
1. Deci, ce a spus El atunci când a poruncit? „Cine este cel care se ceartă cu Mine? Să stea
împotriva Mea. Sau cine este cel care luptă cu Mine? Să se apropie de Fiul Domnului.”33
2. Vai de voi, căci veţi îmbătrâni ca o haină şi vă vor mânca moliile. Iar profetul spune
iarăşi: „El a fost pus ca o piatră tare, să fie zdrobită; iată că voi pune la temelia Sionului o piatră
preţioasă, aleasă, o piatră din unghi de mare preţ”.34
3. Şi ce spune el apoi? „Şi cel care crede în El va trăi veşnic.” Atunci, este nădejdea noastră
într-o piatră? Ferească Domnul. Dar se spune astfel pentru că Domnul I-a întărit trupul, căci El
spune: „El M-a făcut ca pe o piatră tare”.
4. Şi iarăşi: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”35
El
spune din nou: „Aceasta este ziua cea mare şi minunată pe care a făcut-o Domnul”.
5. Vă scriu mai simplu, ca să înţelegeţi. Eu sunt the offscouring iubirii voastre.
6. Ce spune iarăşi profetul? „Sinagoga celor răi s-a adunat împrejurul Meu; mă înconjoară
29
(Geneza 1:26) ”Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste
păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
30
(Deuteronomul 32:21) ”Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deşerţi; şi Eu îi voi întărâta la gelozie
printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.”
31
(Matei 26:31) “Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile
turmei vor fi risipite.” ( vezi și Zaharia 13:7).
32
(Psalmi 22:20) ”Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!”
33
(Isaia 50:8) ”Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape: „Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să
înainteze spre Mine!”
34
(Isaia 28:16) ”de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din
capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.” ( vezi și Romani 9:33).
35
(Psalmi 118:22) ”Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.” (vezi Matei 21:42, Faptele apostolilor 4:11).
5

6. cum înconjoară albinele un fagure de miere şi trag la sorţi pentru îmbrăcămintea Mea.”
7. De aceea, pentru că El avea să fie arătat şi să sufere în trup, suferinţa Lui a fost arătată
dinainte. Căci profetul îi spune lui Israel: „Vai de sufletul lor, căci s-au sfătuit între ei lucruri rele,
zicând: „Să-L legăm pe cel neprihănit, căci este o piedică pentru noi”.
8. Şi ce le spune celălalt profet, Moise? „Iată, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Intraţi în
ţara bună cu privire la care Domnul a jurat lui Avraam, Isaac şi Iacov şi moşteniţi-o – un pământ
unde curge lapte şi miere.”
9. Ce spune cunoştinţa? Învăţaţi. Ea spune: nădăjduiţi în Isus, care are să vă fie arătat în
trup. Căci omul este numai ţărână care suferă; fiindcă din ţărâna pământului a fost întocmit
Adam.
10. Atunci, ce vrea să spună el când zice: „În ţara bună unde curge lapte şi miere?” Fraţilor,
binecuvântat să fie Domnul, care v-a dat înţelepciune şi cunoştinţă cu privire la lucrurile Lui
ascunse. Căci profetul spune o pildă din partea Domnului. Cine va înţelege, afară de cel înţelept şi
priceput şi care Îl iubeşte pe Domnul lui?
11. Aşadar, după ce ne-a înnoit prin iertarea de păcate, El ne-a dat un caracter nou şi vrea
să avem suflete de copii, întrucât El ne-a făcut noi.
12. Căci, cu privire la noi, Scriptura arată că El spune Fiului: „Să facem om după chipul şi
asemănarea noastră; el să stăpânească peste fiarele pământului, peste păsările cerului şi peste
peştii mării”. Şi, când a văzut cât de bine eram întocmiţi, Domnul a spus: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi
umpleţi pământul”. Acestea sunt lucrurile pe care le-a spus Fiului.
13. Vă voi arăta din nou cum ne vorbeşte Domnul, căci El are un mod nou în aceste ultime
zile. Domnul a spus: „Iată că cei din urmă vor fi cei dintâi. Căci de aceea a predicat profetul.
Intraţi în ţara unde curge lapte şi miere şi stăpâniţi-o”.
14. Iată că noi am fost modelaţi din nou, după cum spune El prin alt profet: „Iată, zice
Domnul, din aceştia care fac parte dintre cei pe care îi văzuse mai dinainte Duhul Domnului, voi
lua inimile de piatră şi voi pune în ei inimi de carne”, căci El însuşi avea să Se arate în carne şi să
locuiască printre noi.
15. Căci inima noastră este un templu sfânt pentru Domnul.
16. Căci Domnul spune din nou: „Cum Mă voi arăta înaintea Domnului, Dumnezeului Meu
şi voi fi glorificat?” El mai spune: „Îţi voi mulţumi în adunare, în mijlocul fraţilor mei; Îţi voi cânta
în mijlocul adunării sfinţilor.” Noi suntem, deci, cei pe care i-a adus în ţara cea bună.
17. Atunci, ce înseamnă laptele şi mierea? Este vorba de faptul că un copil trăieşte mai
întâi cu miere, apoi cu lapte. La fel şi noi, fiind zoriţi de credinţa în promisiunea Lui şi de
Cuvântul Lui, vom locui şi vom stăpâni pământul.
18. Am spus mai înainte: „Să crească, să se înmulţească şi să stăpânească peste peşti”. Cine
poate să stăpânească peste fiare, peste peşti şi peste păsările cerului? Căci trebuie să observăm
că a stăpâni presupune autoritate, pentru ca omul să-şi exercite domnia prin poruncile pe care le
dă.
19. Prin urmare, dacă aceasta nu se întâmplă acum, El ne-a spus când va avea loc; atunci
când noi vom fi făcuţi desăvârşiţi, ca să devenim moştenitorii legământului Domnului.
CAPITOLUL 7
1. Vedeţi deci, preaiubiţi copii, că Domnul nostru bun ne-a arătat toate lucrurile dinainte,
ca să ştim cui se cuvine să-I dăm laude, dându-I mulţumire pentru toate lucrurile.
2. Prin urmare, dacă Fiul lui Dumnezeu, fiind Domnul care va judeca viii şi morţii, a
suferit, pentru ca loviturile Lui să ne dea nouă viaţa, să credem că Fiul lui Dumnezeu nu putea
suferi decât din pricina noastră.
3. Dar, când a fost răstignit I s-a dat să bea oţet şi fiere. Ce însemnau acestea pentru
preoţii de la templu? Porunca este scrisă astfel: „Oricine nu va posti în ziua de post, va muri de
moartea pe care a poruncit-o Domnul. Întrucât El avea să ofere ca jertfă vasul în care se afla duhul
Lui, pentru ca să fie împlinit modelul dat prin jertfirea lui Isaac pe altar.
4. Ce se spune în cartea profetului? „Să mănânce din ţapul jertfit în ziua de post pentru
6

7. păcatele tuturor. Să fiţi cu toţii prezenţi la aceasta. Şi numai preoţii să mănânce din măruntaiele
nespălate, cu oţet”.
5. Care era semnificaţia? „Pentru că Îmi veţi da într-o zi să beau oţet cu fiere, când voi fi
gata să-Mi dau trupul pentru noul Meu popor; mâncaţi-l voi singuri, în vreme ce poporul posteşte
şi se jeleşte în sac şi cenuşă.” A poruncit aceasta pentru a arăta că trebuia să sufere, fiind dat în
mâinile lor.
6. Atunci, cum a dat porunca? Fiţi atenţi. „Luaţi doi ţapi asemănători şi fără cusur şi
aduceţi-i ca dar.36
Preotul să ia unul din ei şi să-l aducă drept dar de ardere de tot pentru păcat.”37
7. Dar ce vor face cu celălalt? Celălalt, a spus El, să fie blestemat. Acum, să vedem cum
este manifestat modelul lui Isus?
8. „Toţi să scuipe pe el, să-l străpungă, să pună lână purpurie în jurul capului lui şi să-l
alunge în pustie.” Şi după ce s-a făcut aceasta, cel care duce ţapul în pustie ia lâna de pe capul
ţapului şi o pune pe un tufiş, numit rachel, ale cărui mlădiţe obişnuim noi să le mâncăm atunci
când le găsim pe câmp. De aceea fructele acestui tufiş sunt dulci.
9. Prin urmare, ce înseamnă aceasta? Fiţi cu băgare de seamă. Un ţap este adus la altar,
altul este blestemat, iar cel blestemat este încoronat, căci în ziua aceea îl vor vedea pe cel
îmbrăcat într-o mantie purpurie şi vor spune: „Nu este acesta cel pe care odată nu l-am băgat în
seamă, care a fost răstignit, scuipat şi străpuns?” Într-adevăr, acesta este cel care a spus atunci că
este Fiul lui Dumnezeu.
10. În ce fel semăna unul cu celălalt? În această privinţă, ţapii erau asemenea Lui: erau
fără cusur şi identici; de aceea, când L-au văzut venind, au fost uimiţi de asemănarea lui cu ţapul.
Aşadar, iată modelul lui Isus, care avea să sufere.
11. Şi ce înseamnă lâna pusă între coarnele lui? Este modelul lui Isus, care a fost pus în
biserică. Căci cel care doreşte să ia lâna purpurie trebuie să sufere multe lucruri, căci ghimpele
este groaznic şi, după necaz, va intra în stăpânirea lui. Aşa a spus El: „Cei care doresc să Mă vadă
şi să pună mâna pe împărăţia Mea, trebuie să Mă primească prin necazuri şi suferinţe”.38
CAPITOLUL 8
1. Şi ce model credeţi că reprezenta porunca dată lui Israel – ca oamenii care păcătuiseră
să aducă un viţel, care după ce era înjunghiat, era ars, iar copiii luau cenuşa, o aruncau în vase şi
puneau în jurul unui băţ lână purpurie şi isop? Iată din nou modelul crucii şi al lânii purpurii;
astfel copiii stropeau oamenii unul câte unul, ca să fie curăţiţi de păcatele lor.
2. Iată deci în ce fel vă vorbeşte El vouă cu simplitate. Viţelul Îl reprezintă pe Isus;
oamenii păcătoşi, care îl aduc în dar sunt oamenii care L-au dus să fie înjunghiat. Dar acum, în
faţa noastră nu mai stau oameni şi slava nu mai aparţine păcătoşilor.
3. Copiii ca stropeau cu sânge sunt cei care ne-au adus vestea bună a iertării de păcate şi a
purificării inimii, cărora El le-a dat autoritatea Evangheliei, ca ei să o predice, fiind doisprezece
la număr, ca o mărturie pentru seminţiile lui Israel, care erau doisprezece.
4. Şi, atunci, de ce erau copiii aceia trei la număr? Ca o mărturie pentru Avraam, Isaac şi
Iacov, care sunt mari înaintea lui Dumnezeu.
5. Şi ce semnifică lâna de pe băţ? Faptul că împărăţia lui Isus este pe cruce şi că, cei care
vor nădăjdui în El, vor trăi veşnic.
6. Şi de ce apar şi lâna şi isopul deopotrivă? Pentru că zilele când vom fi salvaţi în
împărăţia Lui vor fi rele şi ticăloase, iar cel al cărui trup este îndurerat este vindecat prin
purificarea isopului.
7. Şi lucrurile care s-au petrecut din această pricină ne sunt arătate nouă, dar sunt
necunoscute lor, pentru că ei nu au ascultat glasul Domnului.
36
(Leviticul 16:5) ”Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot.”
37
(Leviticul 16:8) ”Aaron să arunce sorţi pentru cei doi api: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazelț .”
38
(Faptele apostolilor 14:22) ”întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să
intrăm prin multe necazuri.”
7

8. CAPITOLUL 9
1. Cu privire la urechile noastre, El spune din nou despre felul în care ne-a circumcis
inima. Prin profetul, Domnul spune: „M-au ascultat cu auzul urechilor lor”; şi iarăşi zice: „Cei ce
sunt departe vor auzi cu urechile lor; ei vor şti ce am făcut Eu; tăiaţi-vă împrejur inima”, zice
Domnul.
2. Din nou, El spune: „Ascultă, o, Israel, căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu tău”; şi Duhul
Domnului a profeţit iarăşi: „Cine este cel care vrea să trăiască veşnic? Să asculte glasul Fiului
Meu”.
3. El spune iarăşi: „Ascultă, o, cerule şi ia aminte, o, pământ, căci Domnul a spus aceste
lucruri ca mărturie. Ascultaţi glasul Domnului, voi, conducători ai popoarelor”. Din nou, El spune:
„Ascultaţi voi, copii, la glasul celui ce strigă în pustie”.
4. Căci pentru aceasta v-a tăiat El împrejur auzul, ca atunci când auzim cuvântul Lui, să
credem; căci s-a terminat cu tăierea împrejur în care şi-au pus ei încrederea. El a spus că
circumcizie39
nu este cea făcută în carne;40
dar ei au încălcat porunca Lui, căci au fost amăgiţi
de un înger rău.41
5. El le spune: „Domnul Dumnezeul vostru vă zice – aici găsesc o poruncă nouă – nu
semănaţi între spini,42
ci tăiaţi-vă împrejur în Domnul”.43
Şi ce spune El? „Tăiaţi împrejur
împietrirea inimii voastre şi nu vă înţepeniţi grumazul.44
Iată, zice Domnul, toţi păgânii sunt
necircumcişi în prepuţul lor, dar acest popor este necircumcis în inima lui”.
6. Dar El vă spune: „Într-adevăr, oamenii erau circumcişi ca pecete pentru ei”; dar la fel fac
şi sirienii şi arabii şi toţi preoţii idolilor. Sunt şi ei parte a legământului? Căci şi egiptenii practică
circumcizia cu toţii.
7. Prin urmare voi, copii ai iubirii, învăţaţi cu privire la aceste lucruri că Avraam, primul
care a aplicat circumcizia, s-a tăiat împrejur privind înainte, prin duhul, spre Isus, după ce
primise doctrinele celor trei litere.
8. Căci El spune: „Şi Avraam a tăiat împrejur din casa lui optsprezece şi încă trei sute de
oameni”.45
Ce se poate cunoaşte prin aceasta? Observaţi că sunt menţionaţi mai întâi cei
optsprezece şi apoi, după o pauză, ceilalţi trei sute. În cei optsprezece, IH, Îl avem pe Isus; iată
pentru ce acea cruce a literei T avea să aducă harul răscumpărător, sunt menţionaţi şi cei trei
sute. Deci, el Îl arată pe Isus în cele două litere, IH, şi crucea în litera T.
9. Cel ce a pus în noi darul întipărit al învăţăturii Sale, cunoaşte aceasta. Nimeni nu a
primit de la mine o relatare mai adevărată decât aceasta, dar ştiu că voi sunteţi vrednici de ea.
CAPITOLUL 10
1. Dar, prin ceea ce spunea Moise: „Să nu mâncaţi porc,46
nici vultur,47
nici şoim, nici cioară,
nici vreun peşte care nu are solzi”,48
el avea în gând aceste trei doctrine.
2. Căci, la sfârşit, le-a spus în Deuteronom: „Voi rândui în faţa acestui popor poruncile
Mele”. Deci, porunca lui Dumnezeu nu este ca ei să nu mănânce, ci Moise vorbea în sens
39
(Galateni 6:15) ”Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.”
40
(Romani 2:28) ”Adevăratul iudeu nu este acela care are un semn exterior; şi adevărata circumcizie nu este aceea făcută în carne.” (BVA)k
41
(2 Corinteni 11:14) ”Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.”
42
(Ieremia 4:3) ”Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semăna i între spini!ț ”
43
(Ieremia 4:4) ”Tăia i-vă împrejur pentru Domnul, tăia i-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva săț ț
izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!”
44
(2 Cronici 30:8) ”Nu vă în epeni i grumazul ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţiț ț
Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi.”
45
(Geneza 17:23) ”Avraam a luat pe fiul său, Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de
parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse
Dumnezeu.”
46
(Leviticul 11:7) ”Să nu mânca i porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necuratț .”
47
(Leviticul 11:13) ”Iată dintre păsări, cele pe care le veţi privi ca o urâciune şi din care să nu mânca i: vulturul, gripsorul şi vulturul de mareț ;
48
(Deuteronomul 14:10) ”Dar să nu mânca i din niciunul din cele ce n-au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurateț .”
8

9. spiritual.
3. El vorbea despre porc, cu următorul înţeles: „Să nu staţi cu oameni, vroia el să spună,
care sunt asemenea porcilor, căci, atunci când devin destrăbălaţi, Îl uită pe Dumnezeul lor, dar
atunci când sunt în nevoie, se gândesc la Domnul; atunci când mănâncă, porcul nu îşi cunoaşte
stăpânul, dar guiţă când îi este foame, iar când primeşte mâncare, face din nou linişte.”
4. „Să nu mâncaţi nici vultur, şoim, uliu sau cioară.” Vrea să spună să nu vă alipiţi şi să nu
fiţi ca oamenii de acest fel, care nu ştiu cum să-şi asigure prin muncă şi sudoare cele necesare
lor, ci – în nedreptatea lor – pun mâna pe bunurile altora şi, ca şi cum ar umbla nevinovaţi, se
uită şi observă pe cine să prade, din cauza pizmei lor. Ei fac la fel ca aceste păsări, care nu îşi
asigură hrana prin trudă, ci stau trândave, căutând cum să mănânce trupul altora, nimicind prin
răutatea lor.
5. „Să nu mâncaţi, spune el, mreană, polypus sau sepie.” Aici el vrea să spună să nu vă alipiţi
sau să nu deveniţi ca acest fel de oameni, care nu sunt deloc evlavioşi şi care au fost deja
condamnaţi la moarte, după cum aceşti peşti blestemaţi înoată în adâncuri, fără să plutească, la
fel ca alţii, ci locuiesc în mâlul din adâncul mării.
6. Altfel, spune el, „Să nu mâncaţi iepure”,49
adică să nu vă dedaţi la pofte împotriva firii;
7. „nici să nu mâncaţi hienă”, adică să nu comiteţi adulter,
8. „nici să nu mâncaţi nevăstuică”, adică să nu săvârşiţi cu gura voastră lucruri
necurate în ce priveşte mâncarea.
9. Aşadar, Moise a spus aceste trei doctrine prin Duhul. Dar ei, potrivit poftelor firii
lor, le-au primit ca referindu-se la mâncare.
10. Şi David a primit cunoştinţa cu privire la aceleaşi trei doctrine şi spune în mod
asemănător: „Binecuvântat este omul care nu merge la sfatul celor răi50
– aşa cum merg peştii în
întuneric, în adâncimile mării, care nu se opreşte pe calea celor păcătoşi – aşa cum păcătuiesc,
asemeni unui porc, cei care pretind că se tem de Domnul, şi care nu se aşază pe scaunul celor care
nimicesc pe alţii”, precum stau păsările gata de pradă. În sfârşit, aveţi şi o poruncă referitoare la
mâncare;
11. dar Moise a spus: „Mâncaţi tot ce are copita despicată şi rumegă”.51
Ce a vrut să spună
cu aceasta? Cel ce ia mâncarea îl cunoaşte pe cel care îl hrăneşte şi, încrezându-se în el, pare să
se bucure. Deci el are dreptate cu privire la această poruncă. Ce înseamnă aceasta? Apropiaţi-vă
de cei care se tem de Domnul, care umblă în legea Lui, căci L-au primit în inima lor. Staţi lângă
cei care vorbesc despre poruncile Domnului şi le cercetează, lângă cei care ştiu că practicarea lor
este o faptă a bucuriei şi care meditează la cuvântul Domnului. Ce înseamnă cele cu copita
despicată? Faptul că, cel neprihănit umblă în această viaţă aşteptând-o pe cea sfântă. Iată cât de
bine a făcut Moise legile acestea;
12. dar cum era cu putinţă pentru ei să observe şi să înţeleagă aceste lucruri? Dar noi,
care am înţeles bine poruncile, le rostim aşa cum a dorit Domnul. Din această pricină El ne-a
circumcis urechile şi inimile, ca să înţelegem aceste lucruri.
CAPITOLUL 11
1. Să ne întrebăm, deci, dacă Domnul a vrut să ne arate dinainte lucrurile privitoare la apă
şi la cruce. În ce priveşte apa, este scris – referitor la Israel – că ei nu vor primi botezul care
aduce iertarea de păcate,52
ci vor constitui unul pentru ei înşişi.
2. Prin urmare, profetul spune astfel: „Fiţi uimite, o, ceruri iar pământul să se teamă de
aceasta; căci poporul acesta a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, fântâna vieţii, şi şi-
au săpat puţuri crăpate.53
3. Este muntele Meu sfânt, Sionul, o stâncă pustie? Veţi fi ca puii unei păsări, care au zburat
49
(Leviticul 11:6) ” Să nu mânca iț iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.”
50
(Psalmi 1:1) ”Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!”
51
(Leviticul 11:3) ”Să mânca i orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă.ț ”
52
(Faptele apostolilor 22:16) ”Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
53
(Ieremia 2:13) ”Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu
ţin apă.”
9

10. când cuibul a fost îndepărtat”.
4. Iar profetul spune iarăşi: „Voi merge înaintea ta şi voi netezi munţii. Voi sparge uşile de
bronz şi voi frânge barele de fier;54
îţi voi da comorile ascunse şi nevăzute din întuneric, ca ei să ştie
că Eu sunt Domnul Dumnezeu”,55
iar El va locui în peştera înaltă a stâncii celei puternice.
5. ce spune El despre Fiul? Apa Lui este credincioasă. Îl veţi vedea pe rege în gloria Lui şi
veţi trăi în frică de Domnul.
6. În altul dintre profeţi, El spune din nou: „Cel ce face astfel de lucruri va fi ca un pom care
creşte lângă un izvor de apă, îşi dă rodul la vremea lui şi frunzele lui nu se vestejesc; tot ceea ce
face va prospera.
7. Nu tot aşa este cu cei răi; ei sunt ca praful pe care îl spulberă vântul pe suprafaţa
pământului; de aceea, cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor
neprihăniţi: căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea celor răi duce la pieire”.
8. Băgaţi de seamă cum a pus El împreună apa şi crucea. Căci El vrea să spună:
„Binecuvântaţi sunt cei care, nădăjduind în cruce, au coborât în apă”. Căci El vorbeşte despre o
răsplată care va fi dată la vremea potrivită. El spune apoi: „Vă voi da ceea ce vi se cuvine”. Dar
atunci când zice că frunzele lor nu vor cădea, vrea să spună: „Orice cuvânt care va ieşi din gura ta
cu credinţă şi dragoste, va fi pentru mulţi un refugiu şi o nădejde”.
9. Şi un alt profet spune: „Şi pământul lui Iacov a fost lăudat dincolo de hotarele
pământului”. Spunând aceasta, se referă la faptul că El va glorifica vasul care are Duhul Lui.
10. Şi ce spune mai departe? Un râu curgea în dreapta, pe malurile lui creşteau pomi
frumoşi şi oricine mănâncă din ei va trăi în veac.
11. Prin aceasta, El vrea să spună că intrăm în apă plini de păcat şi de necurăţie şi ieşim
purtând roade în inimă, având în duhul nostru teamă şi nădejde în Isus. Şi oricine va mânca din
pomi va trăi veşnic. Adică „Oricine, spune El, va auzi aceste cuvinte şi va crede, va trăi în veci”.
CAPITOLUL 12
1. În acelaşi fel se referă la cruce în alt profet, care spune: „Când se vor împlini aceste
lucruri? Domnul spune: Când pomul se va pleca şi se va ridica din nou şi când va curge sânge din
el”. Avem iarăşi o profeţie privitoare la cruce şi la Cel ce va fi răstignit.
2. Prin Moise, El spune din nou – când Israelul era atacat de duşmani, pentru ca să le
amintească atunci când luptau cu vrăjmaşii, că au fost eliberaţi din moartea pentru păcatele lor,
Duhul a spus inimii lui Moise să facă forma unei cruci şi a celui cea avea să sufere, pentru că,
spune El, dacă ei nu vor nădăjdui în El, vor fi veşnic atacaţi. Prin urmare, Moise a aşezat armă
lângă armă pe câmpul de luptă şi, stând mai sus decât toţi, şi-a ridicat mâinile, şi astfel a învins
Israel; apoi, când le-a lăsat jos, israeliţii au fost din nou măcelăriţi.
3. Din ce cauză? Pentru ca ei să ştie că nu vor fi mântuiţi decât prin nădejdea în El.
4. În alt profet, El spune din nou: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor
neascultător, care vorbeşte împotriva căii Mele drepte”.
5. Moise face iarăşi un alt model al lui Isus, care se cuvenea să sufere pentru ca alţii să
trăiască, model pe care au crezut că l-au distrus când Israelul a căzut. Căci Domnul a făcut ca toţi
şerpii să-i muşte şi au murit, din moment ce Eva a încălcat porunca din cauza şarpelui, pentru ca
El să îi convingă de faptul că, pentru nelegiuirile lor, ar trebui să fie daţi chinurilor morţii.
6. În cele din urmă, însuşi Moise, după ce a dat poruncă să nu fie printre ei chipul cioplit
sau turnat al unui zeu, a făcut el unul, ca să arate modelul lui Isus. Aşadar, Moise face un şarpe de
aramă, îl pune sus şi cheamă poporul.56
7. Când s-au adunat laolaltă, l-au rugat fierbinte pe Moise să se roage pentru vindecarea
lor. Atunci Moise le-a spus: „Oricare din voi, când este muşcat, să vină la şarpele mort, pus pe
54
(Isaia 45:2) „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele de fier.”
55
(Isaia 45:3) „Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.”
56
(Numeri 21:9) ”Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.”
10

11. lemn,57
să creadă şi să spere că, deşi este mort, poate să-i dea viaţa şi, de îndată, va fi salvat; şi ei au
făcut astfel. În aceste lucruri vi se arată din nou gloria lui Isus, căci în El şi pentru El sunt toate
lucrurile.
8. Ce spune Moise lui Iosua, fiul lui Nun, după ce îi dăduse acest nume (căci el era profet),
numai cu acest scop, pentru ca toţi oamenii să audă că Tatăl a revelat toate lucrurile cu privire la
Fiul, Isus?
9. Deci, Moise îi spune lui Iosua, fiul lui Nun, căruia el îi dăduse acest nume, când l-a trimis
să iscodească ţara: „Ia cartea în mâinile tale şi scrie ce spune Domnul, că Fiul lui Dumnezeu, în
zilele din urmă, va tăia din rădăcină întreaga casă a lui Amalec”.58
10. Iată-L din nou pe Isus, nu fiul omului, ci Fiul lui Dumnezeu şi arătat în trup. Întrucât Îl
vor numi într-o zi pe Cristos fiul lui David, David însuşi profeţeşte, temându-se şi înţelegând
înşelăciunea păcătoşilor: „Domnul a spus Domnului meu: Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.59
11. Şi Isaia spune în acest fel: „Domnul I-a zis lui Cristos: Domnul meu, a cărui dreaptă am
ţinut-o, ca neamurile să-L asculte, voi frânge tăria împăraţilor”. Iată că David Îl numeşte Domn, nu
fiu.
CAPITOLUL 13
1. Să ne întrebăm, deci, dacă acest popor sau cel dintâi este moştenitorul şi dacă
legământul este pentru noi sau pentru ei.
2. Auziţi acum ce spune Scriptura cu privire la popoare. „Dar Isaac s-a rugat pentru
Rebeca, soţia lui, căci era stearpă şi ea a rămas însărcinată. Apoi, Rebeca s-a dus să Îl întrebe pe
Domnul şi Domnul i-a răspuns: Două neamuri sunt în pântecele tău şi două popoare înăuntrul tău;
iar unul dintre neamurile acestea va fi mai tare decât celălalt şi cel mai mare va sluji celui mai
mic”.
3. Trebuie să înţelegem cine erau Isaac şi Rebeca şi cu privire la cine a declarat El că un
neam va fi mai mare decât altul.
4. În altă profeţie, Iacov vorbeşte mai clar lui Iosif, fiul său, spunând: „Iată că Domnul nu
m-a lipsit de faţa ta. Adu la mine pe fiii tăi, ca să-i binecuvântez”.
5. Şi el i-a adus pe Efraim şi pe Manase, dorind ca Iacov să-l binecuvânteze pe Manase,
care era mai mare. De aceea, Iosif l-a adus pe el lângă mâna dreaptă a tatălui său, Iacov. Dar, în
Duhul, Iacov a văzut imaginea poporului care va fi în viitor. Şi ce spune Scriptura? „Şi Iacov şi-a
încrucişat mâinile şi şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, al doilea şi cel mai tânăr, şi l-a
binecuvântat”. Iosif i-a spus lui Iacov: „Pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui Manase, căci el este fiul
meu cel întâi născut”. Şi Iacov i-a spus lui Iosif: „Ştiu, fiul meu, ştiu; dar cel mai mare va sluji celui
mai mic, dar şi acesta va fi binecuvântat”.
6. Iată în ce fel a arătat că acest popor va fi primul şi moştenitorul legământului.
7. De aceea, dacă a fost amintit şi prin Avraam, cunoştinţa noastră se desăvârşeşte. Căci ce
spune El lui Avraam, când acesta a crezut şi credinţa i-a fost socotită neprihănire? „Iată că te-am
făcut pe tine, Avraame, tatăl unor neamuri care cred în Domnul fără a fi tăiate împrejur”.
CAPITOLUL 14
1. Da, dar să ne întrebăm dacă El a dat legământul pe care jurase părinţilor că îl va da
poporului. Fără îndoială că l-a dat; însă nu au fost vrednici să îl primească, din pricina păcatelor
lor.
2. Căci profetul spune: „Iar Moise postea pe Muntele Sinai de patruzeci de zile şi patruzeci
de nopţi, ca să primească legământul pe care Domnul îl făcuse cu poporul Lui. Şi a primit de la
57
(Numeri 21:8) ”Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcată şi va privi spre el va trăi.”
58
(Exodul 17:14) ”Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea
lui Amalec de sub ceruri.”
59
(Psalmi 110:1) ”Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
11

12. Domnul cele două table care au fost scrise, prin Duhul, cu degetul mâinii Domnului. Când le-a
primit, Moise a coborât să le dea poporului.
3. Şi Domnul i-a spus lui Moise: „Moise, Moise, Moise, coboară repede, căci poporul tău, pe
care l-ai scos din ţara Egiptului, a săvârşit nelegiuirea”. Moise a înţeles că ei făcuseră din nou
chipuri turnate şi a spart tablele din mâinile lui şi tablele legământului Domnului s-au spart.
4. Într-adevăr, Moise le-a primit, dar poporul nu a fost vrednic. Ascultaţi voi cum le-am
primit noi. Moise le-a primit fiind un slujitor, dar Domnul Însuşi ne-a făcut pe noi să fim poporul
moştenirii, suferind de dragul nostru.
5. Şi El S-a arătat pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi în păcatele lor şi noi, care moştenim
prin El, să primim legământul Domnului Isus, care a fost pus deoparte pentru acest scop. De
aceea a venit El Însuşi şi ne-a răscumpărat din întuneric inimile, care erau deja irosite în moarte
şi date nedreptăţii înşelăciunii, ca să ne aşeze în legământul poporului Lui.
6. Căci este scris că Tatăl i-a poruncit ca, răscumpărându-ne din întuneric, să pregătească
pentru Sine un popor sfânt.
7. De aceea, profetul spune: „Eu, Domnul Dumnezeul tău Te-am chemat în neprihănire, Eu
Te voi ţine de mână şi Te voi întări; Te-am dat ca un legământ acestei naţiuni, ca o lumină pentru
neamuri, să deschizi ochii orbilor, să scoţi pe cei legaţi din lanţuri şi din închisoare pe cei ce stau în
întuneric”. Noi ştim de unde am fost răscumpăraţi.
8. Profetul spune din nou: „Iată, Eu Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci
mântuirea până la marginile pământului”. Astfel spune Domnul care v-a răscumpărat.
9. Iarăşi, profetul spune: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc
săracilor Evanghelia, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc prinşilor de
război eliberarea şi orbilor căpătarea vederii, să vestesc anul de îndurare al Domnului şi ziua
răsplătirii, să mângâi pe toţi cei ce jelesc”.
CAPITOLUL 15
1. Mai mult, cu privire la sabat, este scris în cele zece porunci, prin care Domnul a vorbit
cu Moise faţă în faţă, pe Muntele Sinai: „Sfinţiţi sabatul Domnului cu mâini şi inimi curate”.
2. Şi în alt loc spune: „Dacă fiii Mei vor păstra sabatul Meu, mila Mea va fi asupra lor”.
3. El vorbeşte, de asemenea, despre sabatul de la începutul creaţiei: „Şi Domnul a făcut
lucrarea mâinilor Lui în şase zile, a terminat în a şaptea zi şi S-a odihnit în ea şi a sfinţit-o”.
4. Gândiţi-vă, copiii mei, ce semnifică aceste cuvinte: „A terminat-o în şase zile”. Ele
însemnă că, în şase mii de ani, Domnul va pune capăt tuturor lucrurilor, căci, la El, o zi este ca o
mie de ani. Şi El Însuşi mărturiseşte astfel, spunând: „Iată, astăzi o zi va fi ca o mie de ani”.60
De
aceea, copiii mei, în şase zile, adică în şase mii de ani, toate lucrurile se vor sfârşi.
5. Iar cuvintele: „S-a odihnit în a şaptea zi” înseamnă că, după venirea Fiului Său, care va
pune capăt vremii celui rău, îi va judeca pe cei răi şi va schimba soarele, luna şi stelele, Se va
odihni apoi în a şaptea zi.
6. Şi El spune mai departe: „Să o sfinţeşti cu mâinile şi cu inima curată”.61
Cine, deci, poate
sfinţi ziua pe care Domnul a sfinţit-o, dacă nu are inima pură? Noi am fost amăgiţi cu privire la
toate lucrurile.
7. Iată că atunci vom putea într-adevăr să ne odihnim şi să o sfinţim; atunci când chiar noi
înşine, fiind îndreptăţiţi şi după ce vom fi primit promisiunea, când nedreptatea nu va mai exista,
ci toate lucrurile au fost făcute noi de către Domnul, atunci noi vom putea să o sfinţim, după ce
noi înşine am fost sfinţiţi mai întâi.
8. Şi, mai departe, El le spune: „Nu pot suferi lunile voastre noi şi sabatele voastre”.62
Să
vedem acum ce vrea să spună. Sabatele de acum nu-Mi sunt plăcute, dar cel pe care l-am făcut Eu
este şi cel în care, după ce voi duce la bun sfârşit toate lucrurile, voi începe a opta zi, care este
60
(Psalmi 90:4) ”Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.” (vezi și 2 Petru 3:8).
61
(Deuteronomul 5:12) ”Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfin ești, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tăuț .”
62
(Isaia 1:14) ”Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.”
12

13. începutul altei lumi.
9. De aceea ţinem ziua a opta ca pe o zi a bucuriei, în care Isus a înviat din morţi şi, după
ce S-a arătat, S-a înălţat la cer.
CAPITOLUL 16
1. Mai mult, vă voi spune în legătură cu templul, cum aceşti oameni nefericiţi au fost
amăgiţi să-şi pună speranţele în clădiri, ca şi cum ar fi fost locuinţa lui Dumnezeu, şi nu în
Dumnezeu care i-a făcut.
2. Căci ei L-au consacrat în templu aproape după acelaşi model ca şi neamurile. Dar ce
spune Domnul, lipsind fapta lor de valoare? Ascultaţi: „Cine a măsurat cerul cu palma sau
pământul cu cotul lui, nu Eu?”63
spune Domnul. „Cerul este tronul Meu, iar pământul aşternutul
picioarelor Mele. Ce casă veţi construi pentru Mine şi care va fi locul Meu de odihnă?”64
Aţi văzut că
speranţa lor era zadarnică.
3. El spune mai departe: „Iată că cei care au dărâmat templul acesta îl vor zidi din nou”.
4. Şi aşa s-a întâmplat, căci templul a fost distrus în război de duşmanii lor, dar acum ei
înşişi şi slujitorii duşmanilor lor îl vor reconstrui.
5. Şi a fost din nou arătat felul în care templul şi poporul lui Israel va fi dat în mâinile
vrăjmaşilor lor. Căci Scriptura spune: „Şi în zilele din urmă Domnul va izbăvi oile păşunii Lui, iar
staulul şi turnul lor va fi dat spre nimicire”; şi s-a întâmplat aşa cum spusese Domnul.
6. De aceea, să ne întrebăm dacă va fi vreun templu al lui Dumnezeu. Este, acolo unde El
Însuşi declară că îl va face şi îl va desăvârşi. Căci este scris: „Şi atunci când săptămâna se va
încheia, templul lui Dumnezeu va fi construit glorios în numele Domnului”.
7. Aşadar, găsim că există un templu. Cum va fi el construit atunci în numele Domnului?
Învăţaţi. Înainte să credem în Dumnezeu, locuinţa inimii noastre era depravată şi slabă, fiind în
adevăr un templu zidit de mâini omeneşti. Căci era plin de idolatrie şi o locuinţă a demonilor,
pentru că făceam lucruri împotriva lui Dumnezeu;
8. dar va fi zidit în numele Domnului. Fiţi atenţi: „pentru ca templul lui Dumnezeu să fie
zidit în mod glorios”. Dar în ce fel? Învăţaţi: pentru că am primit iertarea de păcate şi am
nădăjduit în numele Domnului, am fost înnoiţi, fiind creaţi din nou pe de-a-ntregul. De aceea,
Dumnezeu locuieşte cu adevărat în noi, ca într-o locuinţă.
9. Cum? Cuvântul credinţei Lui, chemarea promisiunii Lui, înţelepciunea orânduirilor
Sale, poruncile doctrinei Lui, El Însuşi profeţind în noi şi locuind în noi. Nouă, celor robiţi de
moarte, El ne deschide poarta templului, care este gura Lui, şi, dându-ne pocăinţa, ne conduce în
templul cel nesupus putrezirii.
10. Căci cel care doreşte să fie mântuit nu priveşte la om, ci la Cel care locuieşte şi
vorbeşte în el, minunându-se că nu a mai auzit niciodată asemenea cuvinte din gura lui sau nici
măcar nu a dorit să-l audă vorbind. Acesta este templul spiritual, clădit de Domnul.
CAPITOLUL 17
1. Cât este cu putinţă să vă arăt aceste lucruri cu simplitate, în mintea şi sufletul meu
nădăjduiesc să nu fi omis nici unul din lucrurile care ţin de mântuire;
2. căci dacă vă scriu cu privire la lucrurile care sunt aproape sau cele care vor fi în viitor,
nu le-aţi putea înţelege, căci sunt ascunse în pilde. De aceea aceste lucruri sunt astfel.
CAPITOLUL 18
1. Să trecem acum la un alt fel de cunoştinţă şi de instruire. Există două căi de instruire
şi autoritate – una este cea a luminii, cealaltă, cea a întunericului. Dar este o mare diferenţă
63
(Isaia 40:12) „Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine
a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile, cu cumpăna?”
64
(Faptele apostolilor 7:49) ”Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice
Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?”
13

14. între cele două. Asupra uneia din ele sunt desemnaţi ca luminători îngerii lui Dumnezeu, peste
cealaltă – îngerii lui Satan;
2. de o parte este Cel care este Domn din veşnicie în veşnicie, de cealaltă este stăpânitorul
lumii, care zace acum în răutate.
CAPITOLUL 19
1. Acum, calea vieţii este aceasta: dacă doreşte cineva să ajungă la locul desemnat, să se
grăbească prin faptele lui. Cunoştinţa de a umbla în calea aceasta, care ne este dată nouă, este
astfel:
2. „Să-L iubeşti pe Cel ce te-a creat, să te temi de Cel ce te-a plămădit, să-L glorifici pe Cel
care te-a răscumpărat din moarte. Să ai o inimă modestă şi un duh bogat; să nu te apropii de cei
care merg pe calea morţii. Să urăşti tot ce nu este plăcut lui Dumnezeu; să urăşti făţărnicia; să nu
părăseşti poruncile Domnului;
3. să nu te înalţi pe tine însuţi; să fii smerit în toate lucrurile; să nu asculţi sfatul cel rău
împotriva aproapelui tău; să nu laşi mândria să intre în sufletul tău.
4. Să nu curveşti, să nu preacurveşti. Să nu te pângăreşti cu omenirea: să nu laşi Cuvântul
lui Dumnezeu să fie denaturat. Nu permite nimănui să judece păcatele altuia. Fii blând, liniştit; să
tremuri la cuvintele pe care le-ai auzit; să nu porţi în tine răutate împotriva fratelui tău;
5. să nu te îndoieşti cu privire la nici un lucru; să nu iei în deşert numele Domnului. Să-ţi
iubeşti aproapele mai presus de tine însuţi; să nu ucizi un copil prin avort sau după ce s-a născut.
Să nu-ţi îndepărtezi mâna de fiul sau de fiica ta, ci învaţă-i din tinereţe teama de Domnul.
6. Să nu pofteşti bunurile aproapelui tău; să nu fii cămătar; să nu-ţi lipeşti sufletul de cel
mândru, ci de cel umil şi drept. Primeşte necazurile care vin ca pe nişte binecuvântări, ştiind că
nimic nu se întâmplă fără Domnul.
7. Să nu ai două feţe sau o vorbire cu două înţelesuri, căci vorbirea aceasta este cursa
morţii. Să te supui stăpânilor tăi ca imaginii Domnului, cu ruşine şi teamă. Să nu porunceşti cu
amărăciune slujitorului tău şi slujnicei tale, care nădăjduiesc în acelaşi Dumnezeu ca şi tine, ca nu
cumva să se întâmple să încetezi să te mai temi de Domnul, care este deasupra voastră, a
amândurora. Căci El nu a venit să-i cheme pe oameni, uitându-Se la faţa lor, ci i-a chemat pe cei pe
care îi pregătise Duhul.
8. Să comunici cu vecinul tău în toate lucrurile şi să nu spui că acestea îţi aparţin. Căci, dacă
veţi fi tovarăşi cu privire la lucrurile nepieritoare, cu cât mai mult ar trebui să fiţi în cele
pieritoare? Nu fi grabnic la vorbire, căci gura este o cursă a morţii. Atât cât poţi, să fii curat la
suflet.
9. Să nu-ţi întinzi mâna pentru a primi şi să nu o tragi înapoi când este vorba să dai. Să
iubeşti, ca pe lumina ochilor, pe cel cere îţi vorbeşte Cuvântului Domnului.
10. Să-ţi aminteşti zi şi noapte de ziua judecăţii; să-i cauţi în fiecare zi pe sfinţi.
11. Să nu ai îndoieli când dăruieşti şi să nu cârteşti atunci când dai. Dă tuturor celor ce îţi
cer şi vei şti cine este cel care răsplăteşte. Să ai grijă de ceea ce ai primit, fără să adaugi şi fără să
iei din aceste lucruri. Să urăşti până la capăt pe omul rău şi să judeci cu dreptate.
12. Să nu faci dezbinări, ci să faci pace, aducându-i împreună pe cei ce sunt potrivnici. Să-ţi
mărturiseşti păcatele. Să nu mergi să te rogi având conştiinţa încărcată. Acesta este felul de
viaţă pe care trebuie să îl aveţi – fie lucrând prin vorbele voastre, sfătuind, punând în practică
salvarea sufletelor prin Cuvânt, fie lucrând cu mâinile voastre pentru răscumpărarea păcatelor
voastre.
CAPITOLUL 20
1. Dar calea întunericului este necinstită şi plină de blesteme, căci este calea morţii
veşnice şi a pedepsei şi pe ea se află lucrurile care nimicesc sufletul: idolatria, obrăznicia,
puterea mândriei, făţărnicia, inima împărţită, adulterul, uciderea, violul, trufia, încălcarea
poruncilor, înşelăciunea, răutatea, impunerea propriei voinţe, vrăjitoria, magia, invidia, lipsa fricii
14

15. de Dumnezeu.
2. Aici se află prigonitorii binelui, cei ce urăsc adevărul şi iubesc minciuna, cei ce nu
cunosc răsplata neprihănirii, care nu se alipesc de ceea ce este bine sau de judecata dreaptă, care
nu îngrijesc de văduvă şi de orfan, care nu se trezesc pentru frica de Domnul, ci pentru rău, cei
de care blândeţea şi răbdarea sunt îndepărtate, care iubesc lucrurile deşarte, care umblă după
răsplată, care nu arată milă celui sărac, care nu îl sprijină pe cel care este în necaz, care se
grăbesc să vorbească răul, care nu Îl cunosc pe Cel ce i-a făcut, ucigaşi de copii, care strâmbă
imaginea lui Dumnezeu, care întorc spatele săracului şi îl apasă pe cel năpăstuit, susţinători ai
celor bogaţi, judecători nedrepţi ai celor săraci, păcătoşi în toate lucrurile.
CAPITOLUL 21
1. De aceea, este drept ca cel ce a învăţat poruncile Domnului, toate cele care au fost
scrise mai dinainte, să umble în ele. Căci cel care face aceste lucruri va fi glorificat în împărăţia
lui Dumnezeu, dar cel care alege lucrurile contrare va pieri împreună cu faptele lui. Pe baza
acestor lucruri va avea loc învierea; la fel şi răsplata.
2. Le cer acelora care sunt cu vază între voi, dacă vreţi să primiţi un sfat prietenesc din
partea mea, păstraţi-i lângă voi pe cei faţă de care puteţi face ce este cinstit. Nu pregetaţi să
faceţi astfel.
3. Ziua când totul va pieri, împreună cu cel rău, este aproape; Domnul este aproape şi
răsplata Lui, de asemenea.
4. Vă cer din nou şi din nou: fiţi buni legiuitori pentru voi înşivă şi buni sfetnici. Fiţi buni
sfătuitori unii altora; scoateţi din mijlocul vostru toată făţărnicia
5. şi fie ca Dumnezeu, care conduce întreaga lume, să vă dea înţelepciune, ştiinţă,
cunoaşterea poruncilor Lui şi răbdare.
6. Dumnezeu să vă înveţe cu privire la ceea ce Domnul cere de la voi şi lucraţi astfel încât
să fiţi găsiţi mântuiţi în ziua judecăţii.
7. Dar dacă este vreo aducere aminte de ceea ce este bun, amintiţi-vă de mine când faceţi
aceste lucruri, pentru ca atât dorinţa, cât şi vegherea voastră să se întoarcă spre bine.
8. Vă rog fierbinte aceste lucruri şi le cer ca un hatâr. Atâta vreme cât în voi este un vas
bun, nu daţi greş în aceste lucruri, ci căutaţi-le fără încetare şi împliniţi toate poruncile, căci
aceste lucruri sunt vrednice.
9. De aceea am fost şi mai nerăbdător să vă scriu, atât cât am putut, ca să va fac bucuroşi.
Rămâneţi cu bine, copii ai iubirii şi păcii; Dumnezeul gloriei şi al harului să fie cu duhul vostru.
Amin.
15