1. CHIMIE
A realizat: Ţaranu Cristin
Profesoară: Blanaru Natalia
2. STRONŢIUL
Strontiul este un element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil,
asemănător cu calciul
Informaţii generale:
Simbol: Sr
Numar atomic: 38
Masa atomica: 87.62 uam
Punctul de topire: 769.0 °C
Punctul de fierbere: 1384.0 °C
Numarul de protoni/electroni: 38
Numarul de neutroni: 50
Clasificare: alcaline pamantoase
Structura cristalina: cubica
Densitatea la 293 K: 2.54 g/cm3
Culoare: galbuie
Anul descoperirii: 1790
A fost descoperit de: A. Crawford
4. STRONŢIUL ÎN NATURĂ
Stronţiul este prezent în apă în concentraţii de 0.5-1.5mg/L cu creşteri în
zonele cu depozite de celestit (SrSO4). Concentraţia stronţiului stabil
în sol este de 240mgSr/kg dar în terenurile agricole creşte până la
610mgSr/kg datorită fertilizării cu fosfaţi. Deoarece stronţiul este
similar din punct de vedere chimic cu calciul, este preluat din sol de
fructe şi legume, ajungând să aibă în fructe o
concentraţie de 0.0416-2.232μg/L.
Cantitatea de stronţiu din organism este
de aproximativ 4.6ppm, 99% fiind localizat
în oase şi dinţi. Concentraţia sanguină de
Stronţiu este de 20-31μg/L.
5. STRONŢIUL ÎN MEDICINĂ
Acesta este unul dintre elementele cu eficacitate crescută în prevenirea şi trata-
mentul osteoporozei sau a altor afecţiuni osoase. Datorită similarităţii sale
cu calciul, stronţiul poate înlocui calciul în diferite procese biochimice din
organism, incluzând înlocuirea în proporţie mică a calciului din cristalele de
hidroxiapatită din ţesuturile osoase şi în special din oase şi dinţi.
Stronţiul (Sr) s-a impus recent ca supliment nutritiv “natural” cu efecte benefice în
tratamentul osteoporozei postmenopauză şi în reducerea riscului de fracturi
vertebrale şi de şold sub formă de renelat de stronţiu. Efectul Sr asupra ţesutului
osos este asemănător cu al calciului (Ca), un mineral cu valoare biologică
cunoscută.
6. Curiozitati
Cel mai exact ceas din lume funcţionează pe
baza atomilor de stronţiu
Ceasul este actionat prin coliziunea atomilor
de strontiu care actioneaza ca un
“pendul” pentru cel mai precis ceas din
lume, optimizandu-i precizia cu peste 50
%. Aceasta adevarata piesa
revolutionara din cadrul instrumentelor
de masurat timpul, functioneaza pe baza
a 2 000 de atomi de strontiu inghetati
pana la gradul de cateva militone sub
nivelul de zero absolut. Atomii de strontiu
sunt apoi inchisi intr-un fascicol de
lumina laser. Oscilatiile atomilor intre
diferitele stadii ale energiei sunt foarte
puternice. Prin masurarea acestor
oscilatii, ceasul atomic stabileste
curgerea timpului cu o precizie
nemaiintalnita pana in prezent. Noua
bijuterie tehnologica este intr-atat de
precisa incat are o deviatie de doar o
secunda la 300 milioane ani.
7. BARIUL
Informaţii generale :
Nume: Bariu
Simbol: Ba
Numar atomic: 56
Masa atomica: 137.327 uam
Punctul de topire: 725.0 °C
Punctul de fierbere: 1140.0 °C
Numarul de protoni/electroni: 56
Numarul de neutroni: 81
Clasificare: alcaline pamantoase
Structura cristalina: cubica
Densitatea la 293 K: 3.51 g/cm3
Culoare: argintie
Anul descoperirii: 1808
A fost descoperit de: Sir Humphrey Davy
Originea numelui: de la cuvantul grecesc barys (greu)
8. DESCRIEREA
Bariul este un metal alb-argintiu,
care pot fi găsit în mediul înconjurător.
El apare în combinaţie cu alte substanţe
chimice, cum ar fi sulful, de carbonul oxigenul.
Bariu se oxidează în aer.
Bariul este surprinzător de abundent
în scoarţa Pământului, fiind a patrusprezecelea
printre cele mai întîlnite elemente.
Principalele zone miniere de extragere
a bariului sunt:
Marea Britanie, Italia, Republica Cehă,
SUA şi Germania. În fiecare an,
aproximativ 6 milioane de tone sunt extrase.
9. Sir Humphrey Davy descoperitorul bariului
Sir Humphry Davy(1778 – 1829)
a fost un chimist şi inventator britanic.
El este probabil cel mai amintit azi pentru
descoperirile sale de mai multe alcaline
şi metale alcalino-pământoase, precum
şi contribuţiile la descoperiri de natura
elementar de clor si iod.
El a lucrat cu electroliza dea lungul vieţii
sale şi anume prin această metodă
a descoperit bariul .
10. Izotopii bariului : Ba-130 Ba-131 Ba-132 Ba-133 Ba-
133m Ba-134 Ba-135 Ba-135 m Ba-136 Ba-137 Ba-
137m Ba-138 Ba-139 Ba-140 Ba-141 Ba-142
ACŢIUNEA ASUPRA ORGANISMELOR
Fiind instabil in stare naturala, formeaza oxizi otravitori cand intra in
contact cu aerul. Expunerea pe timp scurt la bariu poate conduce la
umflaturi ale creierului, slabirea muschilor, imbolnaviri ale inimii, ficatului
si splinei. Studiile facute pe animale arata ca presiunea sangelui creste si
apar modificari la nivelul inimii, odata cu ingerarea bariului, dupa o
perioada lunga de timp. Efectele produse dupa expunerea la bariu pe o
perioada
indelungata a oamenilor nu sunt cunoscute inca datorita lipsei de
informatie.
11. PROPRIETĂŢILE FIZICE
Proprietati fizice
Stare de agregare: Solid
Densitate: 3.51 g cm-3
Punct de topire: 725 ºC
Punct de fierbere: 1140 ºC
Energie de combinare: 7.75 kJ mol-1
Caldura de vaporizare: 142.0 kJ mol-1
Caldura specifica: 0.204 J g-1 K-1
Conductivitate electrica: 0.030 · 106 cm-1 Ohm-1
Conductivitate termica: 0.184 W cm-1 K-1
12. PROPRIETĂŢILE CHIMICE
Valenta: +2
Configuratie electronica: 2;8;18;18;8;2
Electronegativitate: 0.89
Bariul posedă toate proprietăţile caracteristice
Metalelor:
Interanţiunea cu acizii
Formarea bazelor
Formarea sărurilor
Intereacţiunea cu aproape toate nemetale
13. BARITRINA (mineral de bariu)
Este un mineral format pe cale hidrotermală
sau sedimentară, fiind frecvent însoţit de fluorit,
calcit, cinabru. Baritina apare la Freiberg,
Halsbrücke, Pöhla (Harz), zona Lahn-Dill şi
Thüringer Wald în Germania, Alston Moor,
Cumbria, Frizington şi Mowbray în Anglia,
Baia Sprie şi Cavnic in România,
Banská Štiavnica în Slovacia,
Dědova hora şi Příbram în Cehia, Rusia,
Georgia, Kazahstan, Mexic, Peru, Canada,
Grecia, Italia, Marea Britanie, Franţa, ca şi
la Elk Creek/South Dakota în SUA.
Baritina destul de răspândită .
Formula chimică: BaSO4. Culoarea este variabilă
(albă, cenuşie, roşiatică, gălbuie, brună până la negru).
Variaţiile de culoare indică conţinutul în impurităţi a cristalului.
Din punct de vedere chimic este un sulfat de bariu, o sare a acidului sufuric cu bariul,
care explică densitatea mare de 4,5 g/cm³, de unde şi denumirea greacă (barys = greu)
Ca piatră semipreţioasă este rar folosită, datorită durităţii mici şi clivajului accentuat.
14. Utilizarea bariului
Baritina este folosită ca înlocuitor al lichidului de sondă
Producerea betonului greu
Producerea hârtiei fotografice
Sub formă de zeolit se utilizează :
În cosmetică
În medicină
Purificarea apei
15. RADIUL
Nume: Radiu
Simbol: Ra
Numar atomic: 88
Masa atomica: 226 uam
Punctul de topire: 700.0 °C (973.15 K, 1292.0 °F)
Punctul de fierbere: 1737.0 °C (2010.15 K, 3158.6 °F)
Numarul de protoni/electroni: 88
Numarul de neutroni: 138
Clasificare: alcaline pamantoase
Structura cristalina: cubica
Densitatea la 293 K: 5 g/cm3
Culoare: argintie
Numarul de straturi: 7
Anul descoperirii: 1898
A fost descoperit de: Pierre si Marie Curie
Originea numelui: cuvantul latinesc radius (raza)
16. Izotopii radiului : Ra-222 Ra-223 Ra-224 Ra-225 Ra-226 Ra-228
Descriere
Radiu este un element chimic radioactiv care are simbolul Ra şi numărul atomic 88.
Aspectul său este aproape alb pur, dar uşor se oxidează la expunerea la aer,
transformându-se în negru. Radiul este un metal alcalino-pământos care se găseşte în
minereurile de uraniu. Este extrem de radioactiv. izotopul său cel mai stabil, 226Ra, are
un timp de înjumătăţire de 1602 ani şi se dezintegrează, formând radon gaz.Preparatele
radiului sunt remarcabile pentru că se menţin la o temperatură mai mare decât a
împrejurimilor acestora, precum şi pentru radiatiile lor, care sunt de trei feluri: particule
alfa, particule beta, şi raze gamma.Reacţionează violent cu apa şi uleiul formînd hidroxid
de radiu şi este uşor mai volatile decât de bariu. Faza normală a radiului este solidă. Suma
de radiu în scoarţa Pământului este foarte mică. abundenţa sa a fost estimată la
aproximativ 0.0000001 părţi pe milion. El apare în toate minereuri care conţin uraniu.
17. Utilizarea
Radiul şi compuşii săi au utilizări
relativ puţine.De fapt, nu mai mult de
aproximativ două kilograme de radiu
se face în fiecare an. Cantitate mică de
radiu, care este disponibilă este folosită
pentru scopuri medicale. Radiu este
utilizat pentru producerea de gaz radon,
care, la rândul său, este utilizat pentru
tratarea cancerului. Radiaţiile emanate
de radiu sunt uneori folosite, de asemenea,
pentru a studia compoziţia de metale,
materiale plastice şi alte materiale.
18. EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂŢII
Ca toate materiale radioactive, radiu este o
substanţă periculoasă pentru a manipula. Radiaţii se
dă jos poate ucide celulele vii. Această proprietate
este de dorit în tratarea cancerului. Uciderea
celulele canceroase poate ajuta un pacient a
recupera de la boala. Dar o mare atenţie trebuie să
fie luate în utilizarea radiu în acest scop.radiaţiile lui
pot ucide, de asemenea, celulele sanatoase.
Oamenii care lucrează cu radiu trebuie să aibă mare
grijă ca acestea să nu intre în contact cu pielea lor,
sau să fie inhalt fumul său.
19. Curiozităţi
În trecut, radiul se folosea la obţinerea
unor obiecte fosforescente în întuneric
(cadrane de ceas, întrerupătoare de curent,
diferite indicatoare, vopsele fosforescente, etc,)
Întrebuinţarea radiului în vopsele este foarte
periculoasă din cauza cantităţii mari de
material conţinute şi din această cauză astfel
de produse nu se mai utilizează. Au fost incidente
grave cauzate de acoperirea corpului cu vopsea
cu radiu, lucru care a dus la formarea unor arsuri
radiologice extinse pe suprafaţa corpului şi acest
lucru a dus la moartea persoanei contaminate radioactiv.
Chiar şi Marie Curie a murit din cauza anemiei aplastice,
boala atribuită radiaţiilor.
