3. Legenda spune că
Maestrul a plecat pe
jos, în căutarea liniştii
şi că n-a găsit-o
pentru că nu era
pentru el. Dar câţi se
uită la fotografia de
mai jos şi se gândesc
că Brancuşi a fost un
bărbat răvăşitor?
4.
5. Privirea lui Brâncuşi
răscoleşte. Ne-am uitat la
el un ceas întreg şi nu ne-
am putut desprinde. Cu
aşa o căutătură, asemenea
atitudine şi chip, n-avea
cum să nu iubească mult
Maestrul. Şi să nu
povesteasca despre el,
toate iubitele lui.
6. Spălătoreasa Ioana
Despre primele iubiri ale lui Brancusi, de la Hobiţa sau din perioada
studenţiei, nu ştie nimeni mare lucru. Singura despre care au povestit unii
şi altii a fost Ioana. O spălătoareasă din Craiova, pe care Brâncuşi a cerut-o
în căsătorie când avea numai 18 ani. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu Neica
Costache dacă Ioana ar fi spus da?
7. Margit Pogany
Prima iubire din viaţa lui Brâncuşi a fost Margit Pogany.
În 1913 Brâncuşi expune în Statele Unite lucrarea Domnişoara Pogany. Ochii enormi,
au stârnit controverse, însă sensibilitatea lucrării a învins.
Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa unguroaică în 1909. Maestrul o alinta „ibovnica
nemuritoare”.
8. „Am pozat pentru el de mai multe ori.
De fiecare dată, începea şi termina un
nou bust.“
Sunt destui cei care povestesc că tânăra
Margit s-a iubit nebuneşte cu Brâncuşi.
În 1914, Brâncuşi s-a oprit în Bucureşti,
dar Pogany nu mai era în oraş dar i-a
scris: “Este dureros că nu am reuşit să
ne revedem!”.
Eileen Lane
Irina Codreanu, Eileen Lane et Lizica Codreanu avec des fruits dans, 1922
10. În anii ’20, în atelierul lui Brâncuşi intră o irlandezo- americană superbă, mai tânără cu
20 de ani decât artistul.
Brâncuşi, un om liber şi fără prejudecăţi îşi invită muza şi iubita în ţara lui: „De ce nu
vii cu mine în România? Te voi prezenta drept fiica mea”.
Vacanţa celor 2 în România a durat între 11 septembrie şi 7 octombrie 1922.
11. Cunoscuţii
cuplului au
speculat că
după această
călătorie Eileen
Lane a început
să viseze la
rochia de
mireasă, dar
maestrul i-a
lăsat clar de
înţeles că nu
are chemare de
soţ.
12. Eileen Lane
Dezamăgită, Eilleen s-a întors la ea acasă, s-a căsătorit.
Într-una din scrisorile ei către Brâncuşi mărturisea
(1923): “Aş vrea să-ţi mulţumesc pentru întâlnirea de
ieri, Brâncuşi.’’
Povestea dintre Brâncuşi şi Eileen Lane a trecut. Dar a
rămas posterităţii o sculptură inspirată de
personalitatea, fragilitatea şi teama de gura lumii a
tinerei lui iubite:
13. Prinţesa frigidă
A urmat prinţesa Maria Bonaparte, modelul pentru
controversata Prinţesa X, care a provocat un
scandal imens în 1919. Brâncuşi a explicat:
„Statuia mea,este femeia.Cinci ani am lucrat, şi am
simplificat. Ce este în fond femeia? Un zâmbet
între dantele şi fard pe obraji? Pentru a degaja
această entitate, pentru a aduce în domeniul
sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp
de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea.”
14. Eh, bârfe, bârfe, bârfe….
Explicaţia artistului…fără cusur. Dar gurile rele nu s-au
oprit din speculaţii. Mai ales că Marie era pasionată de
psihanaliză, era mare prietenă a lui Freud şi una din
obsesiile cercetărilor ei psihanalitice au fost erecţia şi
frigiditatea.
15. Brâncuşi a întâlnit-o pe Léonie Ricou, între 1908-1910.Ea invita toate
personalităţile vremii: Guillaume Apollinaire, Pablo Picasso, Amedeo Modigliani,
Constantin Brâncuşi.
Se spunea ca franţuzoaica ar fi picat în mrejele românului.
Madame L.R. este lucrarea inspirată de colecţionara
Leonie şi a făcut parte din colecţia lui Yves Saint Laurent.
16. Baronesa Renée Irana Frachon
Sfaturi pentru sanatate Baronesa Renée Irana Frachon a fost şi ea una din primele
admiratoare uluite de talentul lui Brâncuşi şi un alt subiect de speculaţii despre relaţiile
dintre artist si muzele sale. Madame Frachon era o mare colecţionară de artă şi în
primul deceniu al secolului trecut a intrat în atelierul românului în căutare de opere
valoroase, îndrăgostindu-se de cel care a transformat-o în muza sa.
18. Agnes Meyer, prima femeie-reporter angajată la New York Sun, era soţia
redactorului- şef de la The Washington Post şi a intrat în anturajul lui Brâncuşi
prin intermediul fotografului oficial al publicaţiei americane. Relaţia dintre ei s-a
materializat artistic în lucrarea “La Reine Pas Dédaigneuse” şi sunt unele surse
care speculează şi o legătură pasională între Brâncuşi şi muza lui de peste Ocean.
19. Agnes l-a protejat şi l-a promovat pe prietenul ei artist.
Agnes avea 3 fiice: Florence, Elizabeth şi Kate. Toate l-au adorat pe maestru, dar
Florence, a trăit o poveste de dragoste incredibilă cu Brâncuşi, care a durat (prelungită
de corespondenţă dintre cei doi) pâna în 1947.
20. „M-am gândit şi mă gândesc mult la tine, tot
timpul… Te îmbraţişez mult, mult, mult, mult,
mult… Am găsit cercelul tău printre pietrele mele şi
mă bucur că e în siguranţă. M-am gândit şi mă
gândesc mult la tine, tot timpul… Te îmbrăţişez din
adâncul inimii şi te aştept cu cea mai mare
dragoste“, îi scria Brâncuşi lui Florence in 1938.
21. Cella Delavrancea
Brâncuşi a cunoscut-o pe marea pianistă, Cella Dellavrancea, fiica lui Barbu
Delavrancea în 1922, tot în atelierul lui. Tânăra era la Paris la un concert şi a ajuns
în curtea lui Neica Costache printr-un prieten miliardar grec, un mare colecţionar
de artă. Cumpărase Prinţesa X şi a vrut să-i facă cunoştinta Cellei cu românul care
gândise acea minune.
Iata cum îşi aminteşte pianista
întâlnirea cu maestrul:
“Ne aştepta. El ne-a deschis uşa. Doi
ochi mici, albaştri, mi-au sfredelit
privirea din umbra orbitelor adînci.
Şiretenie, bănuială, şi o sclipire de
ostilitate jucau în ei. M-a întâmpinat cu
un glas cântărit:
- Vra să zică, eşti fata lui Barbu
Delavrancea… mda… şi cânţi la pian
frumos… dar nu de ale noastre.
22. - Acelea nu sunt pentru pian, dar ştiu toate jocurile noastre ţărăneşti, şi, când le joc, nu
mă întrece nimeni.”
Au urmat un flirt elegant şi apoi o poveste de dragoste scurtă dar pasională, pe care au
bănuit-o unii dintre apropiaţii lui Brâncuşi şi ai tinerei pianiste.
Nancy Cunard
Nancy Cunard a fost una din cele mai rebele şi mai avangardiste
personalităţi feminine din perioada interbelică. Britanica s-a născut într-
o familie de milionari din Londra dar toata viaţa ei a negat valorile în
care a crescut. A fost o activistă feministă, politică şi a luptat împotriva
fascismului şi rasismului. Prietenul, aghiotantul şi amantul ei perpetuu a
fost un pianist de culoare şi toată lumea o admira pentru curajul de a se
afişa cu el la toate petrecerile şi evenimentele mondene ale vremii.
23. Nancy a fost muza multor
scritori şi artişti celebri în
epocă, fiind foarte apropiată de
Lewis Wyndham, Aldous
Huxley,Tristan Tzara, Ezra
Pound, Ernest Hemingway,
Man Ray şi în 1923 a intrat şi în
viaţa lui Brâncuşi.
24. “Era Ajunul Craciunului şi l-am aşezat în capul unei mese înguste de 12 persoane
la etaj, la Rotonde”, povesteşte Nancy despre prima ei întâlnire cu artistul român.
Brâncuşi i-a dedicat două lucrări: „Jeune Fille Sophistiquée” şi „Negresa blondă”.
Nancy Cunnard a murit la vârsta de 69 de ani, cântărind doar 26 de kilograme, în
Cochin Hôpital, Paris. Şi cei apropiaţi spun că nu a uitat niciodată povestea
pasională pe care a trăit-o cu Brâncuşi.
25. Vera Moore
În 1930, curatorul Jim Ede îl invita pe Brâncuşi la un concert al unei
pianiste celebre în epoca, Vera Moore, o neo-zeelandeză evreică, născută
într-o familie cu 7 fraţi, toţi muzicieni. Cei doi se întâlnesc după concert
şi încep o poveste de dragoste care a durat 4 ani. În cele 40 de scrisori pe
care cercetătorii le-au descoperit în arhiva artistului, e descrisă o poveste
plină de pasiune din partea lui Brâncuşi. În 1934, din relaţia celor doi se
naşte John, unicul copil al sculptorului. Brâncuşi nu-şi recunoaşte
nicioadată fiul . John Constantin Brâncuşi Moore, care a devenit fotograf
profesionist la Crazy Horse în Paris, povesteşte că şi-a văzut tatăl o
singură dată, la el la atelier şi că- şi aminteşte că nu şi-au vorbit absolut
deloc.
26. Peggyţa
În 1922 Peggy Guggenheim, era moştenitoarea unei averi fabuloase după
ce tatăl ei, un negustor evreu bogat a dispărut odată cu scufundarea
Titanicului. Peggy decide să facă investiţii în arta modernistă, care se
vindea la preţuri foarte bune în epocă.
La sfârşitul anilor 30 vrea să cumpere o versiune a “Păsării în văzduh”.
Brâncuşi cere 4000 de dolari pe lucrare, Peggy nu vrea să cumpere la
preţul ăsta şi decide să obţină o reducere seducându-l pe artist.
Astfel, Brâncuşi devine unul din “sutele de amanţi” care au trecut prin
budoarul lui Peggy şi se naşte o relaţie. Brâncuşi o alintă Peggyţă, iar
Peggyţa îi spune când “ţăran viclean”, când “zeu adevărat”.
27. Relaţia dintre Brâncuşi şi Peggyţă a durat până în 1940, când
Guggenheim s-a întors în America din cauza războiului.
Înainte de plecare, la mai bine de 1 an de la startul negocierii,
Peggy se decide să dea 4000 de dolari pe “Pasărea în
văzduh” (dar după ce schimbase suma în franci francezi, ca
să câştige cam 400 de dolari) şi descrie ultima întâlnire dintre
ea şi Brâncuşi:
„El mi-a adus Pasărea la maşină , cu lacrimile curgându-i pe
obraji. Nu ştiu dacă plângea pentru că nu voia să se despartă
de sculptura lui sau pentru că nu mă va mai vedea niciodată”.
28. Arethia
La începutul anilor ‘30, Liga Femeilor din Gorj, condusă de soţia
primului- ministru al României, Gheorghe Tătărescu, îl aduce în
Romania pe Brâncuşi şi-l angajează pentru construirea unui
monument închinat eroilor.
Arethia Tătărăscu (centru) şi Brâncuşi
Datorită Arethiei Tătărescu, la Târgu Jiu, în 1937, au fost inaugurate cele 3
capodopere semnate de Brâncuşi: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără
sfârşit. Brâncuşi a admirat-o teribil pe “marea doamnă a Gorjului” şi sunt unele
speculaţii care spun ca între cei doi a fost un pic mai mult decât o relaţie amicală. De
iubit, nu ştim dacă doamna Arethia l-a iubit dar de admirat…
29. Lizica şi Irina Codreanu
În 1920, în atelierul lui Brâncuşi intra elegantă şi graţioasă, Lizica Codreanu. Este sora
Irinei Codreanu, sculptoriţa- elevă a maestrului şi este balerină în compania Diaghilev’s
Ballets Russes. Rafinată şi extravagantă, Lizica i se lipeşte de suflet lui Brâncuşi şi
informaţiile despre relaţia celor doi înclină mai degrabă spre o afecţiune paternă din
partea Neicii Costache.
Sculptură semnată Irina Codreanu
Dar sunt unii pasionaţi de biografia sculptorului care susţin că Lizica era îndrăgostită, la
fel ca sora ei, de Brâncuşi.
Dacă Irina i-a fost elevă maestrului, Lizica i-a fost muză. În 1922, Brâncuşi construieşte
o serie de 3 costume de scenă pentru “Gymnopedies”, baletul lui Eric Satie.
In 1926, Irana Frachon îi trimite o carte poştală maestrului, tocmai
din
Teheran, la 14 ani de când îi pozase pentru Baronesa R.F. În mesaj
îl salută cu multă duioşie pe Brâncuşi şi întreabă cu grijă şi simpatie
despre surorile Codreanu. Ca şi cum cele 2 surori ar fi fost unele din
cele mai importante persoane din viaţa maestrului.
30. Sonia
În ultimii ani de viaţă ai maestrului, cea mai
apropiată persoană a lui Brâncuşi a fost tot o
femeie, Sonia Terk-Delaunay. Ea l-a convins pe
artist să-şi facă un testament. Din jurnalele şi
caietele ei de notiţe, s-au ţesut poveştile minunate,
pline de vână şi savoare dintre Brancuşi şi femeile
sale…
Berenice Abbott
În 1921,Berenice Abbott,o americancă prietenă cu Man Ray
şi Marcel
Duchamp trece Oceanul şi decide să trăiască la Paris. După
ce
lucreaza câteva luni în atelierul lui Bourdelle, Man Ray,
prietenul (şi iubitul ei) o aduce în atelierul lui Brâncuşi,
care-i devine profesor.Între cei doi se leagă o relaţie
ambiguă.
După ucenicia din atelierul lui Brâncuşi, Berenice a
renunţat la sculptura.
31. Maria Tănase
Întâlnirea dintre Maria Tănase şi Brâncuşi s-a intâmplat
în anii ’30, la Paris. Aici s-au îndrăgostit nebuneşte unul
de celălalt şi a urmat o poveste cu năbădăi, certuri,
gelozii şi bocete.
În 1961, la Târgu Jiu, după un chef cu 16 sticle de vin şi
mulţi lăutari care au cântat toată noaptea, Maria Tănase
a povestit prietenilor de pahar toată istoria iubirii ei cu
Neica Costache.
În anii ‘30, Dimitrie Gusti a organizat o expoziţie de
artă populară la Paris.
“Gusti auzise de neica Costică şi ne-am dus să-i facem o
vizită. Şi el ne-a oferit o masă”, povestea Tănase.
„Privighetoarea cântecului Românesc”, cum a numit-o
Sfântul din Montparnasse, nesătula de cântec şi de
dragoste nebună, a profitat de generozitatea gazdei şi de
tot ce-i putea oferi virilul ei oltean.
S-au pupat, după
care n-a mai
cântat la
restaurantul unde-
o adusese
Dimitrie Gusti să
ţină recital. Nu s-
a mai desprins de
neica Costache
preţ de două zile
şi două nopţi.
Nopţi de cântec şi
nopţi de dragoste.
32. În primăvara lui 1939 cei doi au fost împreună la
New York, la o mare expoziţie internaţională la
World Fair. Maria Tănase a avut atunci un succes
incredibil, mai ales după ce i-a cântat preşedintelui
SUA, Franklin Roosvelt. In epocă se povestea cu
umor despre piesa interpretată de Maria Tănase în
faţa gazdei sale puternice: „Ţine, Leano, curu’
zvelt!” (sau „Ţine, Leano, cu Roosvelt!”)
În acelaşi an, Maria îl părăseşte pe Brâncuşi, care
gelos şi ranit îşi ironiza fosta iubită cu orice prilej:
«Nu-i o cântăreaţă, bă, ci o bocitoare!», spunea
neica Costache cunoscuţilor.
«Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospeţe.
Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera
din Bucureşti».
Gusti s-a făcut foc şi pară, i-a dat paşaportul Mariei şi n-a mai vrut să vorbească cu ea.
Dar Mariei nu i-a păsat. Era înnebunită după Brâncuşi. A urmat o relaţie cu întreruperi,
vreme de 2 ani.
“Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-
al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, îi spunea maestrul iubitei lui.
33. te.
Gelozia bat-o vina.. Căci pân’ la urma şi
Brancuşi a fost om şi a suferit ca un
bărbat rănit de prea multă dragoste şi
părăsit de iubita mai tânără cu 37 de ani.
Se spune că marii maeştri au destine
care nu trebuie privite ca cele de oameni
normali, cu trai de rând. Dar ăsta-i tot
şarmul şi bucuria poveştilor de viaţă
superbe ale celor mai iubiţi şi aleşi
dintre pamânteni. Care au creat
magistral şi au trăit din plin, fără limite.
Baronesa R.F. este lucrarea inspirată de
povestea de dragoste dintre Brâncuşi şi
madame Frachon şi este încadrată de
specialiştii în operele lui Brâncuşi în
seria „Muzelor adormite”.
Realizat: Mihai
Ştirbu
. Texte, imagi si sunete de pe
