Volumul vesnicia s a nascut la sat 2018

Veșnicia s-a născut la sat. ediția a IX-a, 2018
1
Ministerul Educației Naționale
Casa Corpului Didactic Ialomița
Liceul Pedagogic „Matei Basarab” Slobozia
Veșnicia s-a născut la
sat
Ediția a IX-a
2018
Coordonatori:
Prof. Adriana P. Dumitru
Prof. Mihaela Neagu
Prof. Theodora Vild

2
Coperta: „Doină pentru neamul meu” (fragment) -
MUSTĂȚEA DIANA, clasa a X-a, Liceul de Artă
„Gheorghe Tattarescu”, Focșani, Vrancea, prof. coord.
Dumitru Laura Elena
Redactor: Silvia-Ioana Sofineti
Lectori: Valeria Manta-Tăicuțu, Nicolai Tăicuțu și
Stan Brebenel
ISBN 978-606-8171-34-0

3
Cuvânt înainte
„Nimic nu-i leagă mai mult pe oameni decât conștiința unui trecut
comun”
Eugen Lovinescu
Privim astăzi satul, de cele mai multe ori, raportându-ne la
trecut, la obiceiuri și tradiții transmise de bătrâni generațiilor tinere,
la imagini ale comunității rurale în care biserica, școala, casa
părintească reprezintă repere spirituale fundamentale, la arbori sacri,
învestiți cu privilegiile supremei divinități, simboluri ale vieții și ale
nemuririi deopotrivă.
Puși în situația de a reflecta și de a scrie despre lumea
satului, despre poveștile sale, evocăm în conștiința noastră copilăria
și tinerețea, vârste potrivite cu frumusețea pură, cu binele în esența
sa, cu naivitatea și candoarea minții dezgolite de tiparele existenței
urbane. Satul, așa cum scria Lucian Blaga, „își găsește suprema
înflorire în sufletul copilului”, copilăria fiind ”vârsta care singură
posedă perfectă afinitate cu modul existenţial al satului”. Toarse din
fuiorul bunicii, poveștile despre satul românesc ne zugrăvesc o lume
vie, caldă, nealterată, profund marcată de atitudini și valori
autentice.
În cea de-a IX-a ediție a volumului de eseuri „Veșnicia s-a
născut la sat” veți regăsi elementele definitorii ale spiritualității
rurale, veți parcurge, pe un traseu moral și estetic deopotrivă, ciclul
vieții, cu toate constantele sale, dar și cu metamorfozele, uneori
dramatice, ale existenței individuale ca arhetip. Însă, mai presus de
orice, sperăm că, pe parcursul lecturii, veți simți tremurarea
cathartică a unei clipe de veșnicie.
Prof. Dumitru P. Adriana

4
SĂVENI - LOCUL SFÂNT ÎN CARE DUMNEZEU MĂ
ȚINE ÎN BRAȚE
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut...
...Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
Lucian Blaga, „Sufletul satului”
Doamne, cât adevăr există în aceste versuri minunate! Cu
siguranță, Lucian Blaga a fost la fel de îndrăgostit de satul său natal
ca și mine. Cred în fiecare vers, simt intens fiecare trăire a poetului.
Și eu, când mă gândesc la satul meu natal, Săveni, am o zvâcnire
nefirească în inimă, inspir cu pasiune mirosul ierbii, zburd de
fericire pe câmp, prin zăpadă, mă ascund cu plăcere sub poalele
salciei din spatele curții, nu mă mai satur de soarele prietenos de
vară și câte emoții nu-mi invadează sufletul când mă gândesc la cel
mai frumos loc de pe pământ, locul copilăriei și al evoluției mele
către o adolescență efervescentă, plină de farmec.
Citind versurile poeziei „Sufletul satului”, de Lucian Blaga,
ce mi-au trezit dorința de a-mi prezenta satul drag, am constatat că,
încă de mică, știam fomularea „Eu cred ca veșnicia s-a născut la

5
sat", pentru că o vedeam mereu afișată în fața grădiniței, de ani buni.
Mă gândeam că poate face referire la obiceiurile vechi ce se
păstrează din generație în generație, în sat, la bătrânii trecuți prin
viață, ce au atât de multe de povestit, sau la nemurirea înțelepciunii
oamenilor și a trecutului tumultos de care au avut parte.
Elementul comun satului lui Blaga și satului meu este,
probabil, dragostea purtată de locuitori peste timp. Ceea ce este
diferit constă, în primul rând, în poziționarea geografică. Săveni este
o comună situată în partea de sud-est a țării, în zona aridă a Câmpiei
Bărăganului, pe partea dreaptă a râului Ialomița, de-a lungul căruia
se întinde armonios. Încă de la intrare, șerpuiește șoseaua principală,
ce lasă la vedere întregul sat, străzile pline de copii ce se joacă și
oameni adunați pe la colțuri. Încântarea mea este mare atunci când
văd copiii ce știu să se bucure de orice îi înconjoară și adulții care
muncesc pentru a avea gospodării îngrijite, trudesc zi de zi pentru a
se întreține, pentru a-și susține copiii prin școli, dar știu să se și
bucure de frumusețea vieții, îmbinând tristețea cu bunădispoziția.
La prima vedere, pentru un necunoscut, pare o simplă așezare
rurală, însă, pentru mine, reprezintă cel mai dulce cuvânt – acasă.
Este locul în care m-am născut, în care am învățat să articulez
primele cuvinte, în care am făcut primii pași sub privirile calde ale
părinților mei grijulii, în care mi-am cunoscut sora, ființa care mi-e
ca un model demn de urmat în viață, în care am avut parte de cele
mai frumoase momente. Atât părinții, cât și bunicii și străbunicii au
locuit aici, fapt ce mă face să mă simt atât de legată de acesta.
Pentru mine, viața la sat este benefică unei dezvoltări
armonioase, având parte de multă libertate de mișcare și de locuri
frumoase, curate, ce te ajută să devii creativ, să nu te simți constrâns
de nimic. Aerul proaspăt, vegetația bogată, liniștea sunt câteva dintre
secretele omului simplu, inteligent, ce trăiește auzindu-și gândurile,
ascultându-le și urmându-le spre propria devenire.
Încă îmi aduc aminte cum, în copilărie, mă jucam la colțul
străzii, alergam în picioarele goale prin bălțile nămoloase formate
după ploaie sau mă urcam în copaci fără să-mi pese de zgârieturile
lăsate de crengi sau de hainele rupte din neatenție, culegeam fructe

6
de prin pomii vecinilor; vara, stând afară, ascultam cântecul
greierilor neobosiți și mă bucuram de răcoarea plăcută a nopții.
Stând la sat, consider că am beneficiat de cele mai frumoase
momente, am reușit să învăț multe lucruri folositoare și să mă bucur
mai mult de lucrurile simple ce m-au înconjurat permanent.
Cât despre oameni, majoritatea nu au studii superioare, însă
acest aspect nu îi împiedică să fie foarte fericiți cu ceea ce cunosc, să
fie foarte mândri de realizările lor, să te învețe ceea ce știu, să te
sfătuiască, să fie atât de ospitalieri, buni gospodari, darnici și cu
suflete frumoase. Fiecare are un talent ascuns, o pasiune sau o
meserie ce îl definește. De asemenea, atât în rândul tinerilor, cât și
al celor mai în vârstă, arta cusăturilor, a țesăturilor, a tricotatului și a
prelucrării diferitelor materiale este binecunoscută în zona noastră.
Întrebându-mi bunica despre ceea ce era în trecut, am aflat că se
organiza o manifestare artistică numită „Artă populară și folclorică”,
unde se prezentau diferitele creații populare. Pe lângă împletituri, în
trecut, exista războiul, o mașinărie la care se țeseau covoare și
ramuri. În zilele ploioase, femeile se strângeau și lucrau la război,
torceau lână cu un fuior și un fus, rememorau întâmplări din
copilărie, coceau gogoși și beau socată. Mereu am iubit și am
apreciat prietenia și bunătatea de care dau dovadă, fiind oameni pe
care să te poți baza cu adevărat la nevoie. Fiind gospodari, lucratul
câmpului este o altă ocupație importantă cu care se îndeletnicesc, ei
considerând pământul un „dar de la Dumnezeu”.
Prin sat încă se mai găsesc case bătrânești, cu specificul zonei,
case frumoase și demne de admirat, ce te duc cu gândul la vremurile
de demult, în care bunicul este frumos zugrăvit în închipuirea mea,
stând pe prispă, în timp ce le povestea nepoților despre propria
copilărie, despre mersul la oaste sau despre întâmplările trăite de
copiii lor. Acele case reușesc să inspire și să trezească dorința de
cunoaștere a acelor vremuri și a modului de viață al oamenilor, de
întoarcere în trecut, de regăsire a strămoșilor și a simplității vieții de
la țară.
Credința este un lucru respectat cu sfințenie de oamenii din
satul meu, alături de tradițiile și obiceiurile deprinse de la strămoși.

7
Nunțile, înmormântările și botezurile respectă cu sfințenie anumite
ritualuri pentru aducerea păcii, a norocului sau a iubirii.
Cât despre istoria satului, de curând am aflat că, în trecut, prin
anii 1950-1956, au avut loc „Deportările în Bărăgan, acțiune a
regimului comunist din România, prin care sute de oameni au fost
deportați și în satul nostru, formându-se, astfel, deprinderi și
obiceiuri interculturale. Astăzi sunt mândră de faptul că în satul
meu, la inițiativa copiilor și a altor persoane importante, avem un
ansamblu de dansuri populare numit „Cununa Bărăganului”, care,
prin readucerea dansurilor și a portului popular, ne amintește de
vremurile de mult apuse, de bucuria cu care fiii și fiicele satului
mergeau la joc, duminica, însoțiți de părinți, furându-și unul altuia
priviri sau relaxându-se după o săptămână de lucru. Realizările
tinerilor dansatori ne fac mândri. Ne reprezintă satul cu onoare atât
în țară, cât și peste hotare.
De apreciat este implicarea tuturor oamenilor și a mai marilor
comunei, ce au pus umăr lângă umăr, pentru a moderniza atât
instituțiile, cât și străzile, într-un cuvânt – satul.
Simt nevoia să aduc în prim-plan și Școala mea, pentru că aici
o mână de oameni pasionați, motivați, ne îndrumă și ne ajută să
devenim conștienți de propria formare, pentru a ne pava singuri
drumul către un viitor frumos. Aceștia sunt, desigur, domnii
profesori, persoanele fără de ajutorul cărora nu mi-aș fi putut crea un
bagaj solid de cunoștințe cu care voi merge mai departe, într-o nouă
etapă a vieții. Sunt cei care au avut răbdare cu mine, m-au susținut și
m-au încurajat întotdeauna. Tot cu ajutorul dumnealor mi-am
descoperit înclinația spre artă și mi-aș dori să descopăr secretele
acesteia. De multe ori, m-am atașat mai repede de profesorii ale
căror materii mă pasionau cu adevărat. Consider că, dacă relația
dintre elev si profesor este bună, cu siguranță, și acesta va fi mult
mai interesat de materia prezentată. Acest lucru s-a aplicat de multe
ori în cazul meu si mă bucur că am avut norocul de a avea niște
profesori cu adevărat remarcabili.
Biserica este încă unul dintre locurile în care mă regăsesc.
Fără cei doi preoți veniți în urmă cu cinci ani, tinerii nu s-ar fi

8
apropiat atât de mult atât de biserica-instituție, cât și de elementele
nevăzute ale acesteia. Pe lângă renovarea bisericii, aceștia inițiază
activități educative: tabere , excursii, cercuri de desen sau de chitară.
Cu ajutorul dânșilor, s-a înființat și un grup de muzică folk, în care
tinerii interesați învață să cânte atât la chitară, cât și vocal, printre
membrii căruia mă număr și eu. Participăm la concursuri, ne facem
cunoscut locul natal de care suntem tare mândri, câștigăm premii, ca
o încununare a muncii depuse cu multă pasiune. Cred că simpla lor
prezență în comună este un lucru benefic pentru locuitori și faptul că
ne sunt prieteni este unul dintre motivele pentru care suntem
apropiați.
Obiceiuri frumoase avem și de sărbători, atunci când întreaga
familie se reunește râzând și povestind de zor întâmplările petrecute
de-a lungul anului. De exemplu, de Crăciun, obiceiul este mersul cu
colindul pentru vestirea Nașterii Mântuitorului și hrănirea săracilor
înspre pomenirea celor trecuți la cele sfinte. Bărbații și băieții,
costumați în noaptea de Anul Nou, merg să colinde pe la casele
locuitorilor, cu scopul de a alunga spiritele rele și de a aduce noroc
și belșug în anul ce vine. De Paște, s-a înrădăcinat obiceiul ca în
noaptea Învierii să se ducă lumină în cimitir celor plecați dintre noi.
Cu toate că acest sat nu este cel mai cunoscut sau poate cel
mai modern, pentru mine reprezintă un loc încărcat de amintiri, de
trăiri, un loc în care voi reveni cu drag de oriunde mă va duce viața.
Îmi este aproape de suflet satul ce mi-a fost leagăn, ce m-a ocrotit, în
care voi regăsi mereu casa părinților, a bunicilor și a străbunilor de
la care am ajuns să cunoaștem atâtea și de la care am învățat să
respectăm cu strictețe tradițiile și obiceiurile lăsate.
Sunt convinsă că satul meu este ocrotit de mâna lui
Dumnezeu!
Avram Cristina Elena, clasa a VIII-a B
Școala Gimnazială Săveni
Profesor coordonator: Tastaman Alina-Gabriela

9
Veșnicia poporului român
Eu cred și simt că veșnicia s-a născut la sat, deoarece satul e
inima și sufletul poporului, iar sufletul e veșnic martor al nemuririi,
înger al morții, culoare curată a vieții. Liniștea pune stăpânire asupra
satului, protejându-l ca pe un templu al înțelepciunii. E așa de
liniște, încât de-abia s-aude suflarea naturii. La sat, până și
oamenii sunt mai oameni; ei râd împreună, suferă împreună, ca
și cum ar avea un suflet comun adânc îngropat în pământ, încât
nimeni nu îndrăznește să-l dezgroape. Satul e o minune, aici timpul
s-a oprit pe loc și nu are puterea să șteargă amintirea strămoșilor
noștri, a tradițiilor noastre cum ar fi colindatul, uratul. Satul ne
reprezintă, e ceea ce suntem noi, ce simțim, iubim, iertăm, suferim.
Vatra strămoșească a fost și este satul românesc. Acesta a
dăinuit de- a lungul vremurilor ca un climat spiritual și etnografic cu
valențe de muzeu natural. El a conservat cu multă grijă cultura și
stilul de viață al țăranului din vremuri străvechi. Puține obiceiuri
s-au schimbat de-a lungul timpului, al secolelor. Familiile care
rămân în aceleași sate transmit din generație în
generație meșteșugurile și tradițiile, iar portul țăranilor
români, profund original, s-a păstrat viu, etalând reale valori
artistice. Tărâm al sărbătorilor creștine, satul românesc s-a mângâiat
prin cântec. Credința și dorința de a depăși nevoile l-au făcut pe
țăranul român mai creativ, realizând prin truda lui comori spirituale
greu de egalat.
Obiceiurile și tradițiile țăranilor sunt legate de sărbătorile de
Paști, Crăciun, Anul Nou etc. Țăranii sunt oameni puternici, care
știu să-și plece smeriți capul spre rugăciune, iar apoi să se bucure de
joc la nunți sau la alte sărbători, să fie mândri de locurile în care s-au
născut. Satul românesc poate fi cunoscut prin studiu și cercetare sau

10
ascultând poveștile istorisite de bătrânii satului , dar, cel mai eficient
mod de a-l descoperi, este contactul direct cu acesta, prin
vizitarea locurilor străbune, unde tradițiile rurale ni se dezvăluie ca
un muzeu ce a prins viață.
Satul e cel mai bun tovarăș al omului, făcând parte din inima
noastră, mergând alături de noi tot timpul, nu ne lasă singuri și tot
ceea ce noi simțim, simte și el, simte bucuria noastră, iubirea
noastră, ura noastră, fiindcă e acoperit de cicatrici și înconjurat de
iubire. Satul e viu, prin datini și prin noi, căci noi suntem cei ce
ducem mai departe aceste tradiții frumoase.
Dacă Dumnezeu ar fi om, El ar trăi la sat, căci asta a fost cea
mai mare creație a Lui, satul este lumea Lui, locul unde timpul e
stopat, natura e verde, dragostea e vie, iar credința neclintită.
Șerban Roxana, clasa a X-a B
Liceul de Arte "Ionel Perlea" Slobozia
Prof. coordonator Matache Clementin

11
Veșnicia s-a născut la sat
“Veșnicia s-a născut la sat”… așa spunea Lucian Blaga. Eu
cred că nu doar veșnicia s-a născut acolo, ci și însuși timpul,
libertatea, umanitatea. Acolo, timpul trece greu, încet, nimeni nu se
grăbește, viața se scurge lin, profitând din plin de fiecare clipă.
Oamenii sunt altfel: mai prietenoși, mai buni la suflet. Ei judecă
altfel lucrurile, respectând obiceiuri străvechi și tradiții, dar punând
pe primul loc omul, apoi pământul. Țăranul, omul simplu, care nu
are școală, nici educație, știe cum să se bucure de tot ce îi oferă
natura, de timpul rămas, de compania oamenilor. El inspiră aerul
rece dimineața și se uită cu mândrie la grădina lui, la animalele din
bătătură. Se duce apoi în câmp să-și vadă pământul. El trăiește fără
prea multe griji, fără să se întristeze, se bucură și de ploaie, și de
zăpadă, și de soare, și de vânt. Toate capriciile naturii pentru el sunt
binecuvântări, sunt dar de la Dumnezeu. Nu prea mai există mulți
țărani adevărați în ziua de azi. Majoritatea s-au stins sau sunt prea
bătrâni. Tineretul a plecat la oraș, iar satele au rămas pustii. Abia la
sărbători se adună întreaga familie. Atunci, satul e din nou viu. Parcă
se trezește o lume arhaică adormită de secole. Țăranul nu se plimbă
cu mașina, el are căruță trasă de cai; el nu mănâncă salam, brânză
topită, pomelo sau kiwi; el mănâncă “clisă” cu brânză, măr și
struguri, și prune, și nuci. Atunci când era mic, țăranul mergea cu
colinda și se bucura când primea cozonac, mere și nuci. Nu aștepta
să primească bani, nu i se părea firesc. El mergea cu colinda pentru
că așa era din moși strămoși obiceiul. Iar de sărbători sau duminica,
țăranul nu mănâncă torturi sau prăjituri deosebite, el mănâncă chifle
cu gem de prune (“pecmez”) sau turte fripte. Țăranul nu prea se uită
la televizor și nici nu prea citește. Știe că oricum nu poate să
schimbe cu ceva lumea asta și nici nu-l interesează de restul lumii.
El are preocupările lui și îi lasă pe cei “cu carte” să pună țara la cale.
Țăranul e un om modest, el nu cere multe, nici nu așteaptă să

12
primească ceva de la stat. Dacă vine apa și îi ia casa, el nu se
așteaptă să primeasca alta de la stat, ci se pune și își ridică alta cu
mâinile lui. Țăranul nu are telefon mobil, nici nu îi trebuie, nici nu
știe să-l folosească. Țăranul se bucură de viața pe care o trăiește, cu
modestie și bun simț, așa cum trebuie ea trăită, așa cum știe el din
bătrâni.
Mulți dintre cei care am plecat la oraș sau ne-am născut acolo,
am uitat de unde ne tragem. Nu știm să ne mai bucurăm de ceea ce
ne oferă natura; dacă plouă ne udăm, dacă ninge e frig. Dacă nu
avem telefoane performante, laptopuri sau tablete, nu suntem în pas
cu moda. Stăm toată ziua pe internet, pe facebook, pe messenger, pe
bloguri… în loc să întâlnim oameni și să ne bucurăm de compania
lor. Noi aștia suntem.
Se pare că, pe măsură ce societatea evoluează, libertățile
oamenilor se restrâng tot mai mult, omul e tot mai îngrădit, mai
supus regulilor și normelor. El nu mai face ceea ce dorește cu
adevărat, ci se conformează și face ceea ce fac și alții.
Acum stau și mă întreb: cine este mai fericit? Țăranul sau
omul modern?
Duran Isabela Nevena, clasa a X-a B
Liceul de Arte „ Ionel Perlea” Slobozia
Profesor coordonator Matache Clementin

13
Arborele lumii mele
Fiecare ființă vie, fie o fată, fie un băiat sau chiar o pasăre are
un loc pe pământ care îi este cel mai drag sufletului și pentru care
este gata oricând să facă orice sacrificiu.
Ciochina este un sat din Câmpia Bărăganului, locul unde
m-am născut, am crescut, locul unde am pronunțat primele cuvinte și
am făcut primii pași, unde am fost alinată pentru prima dată de
vorbele dulci ale mamei și de razele blânde ale soarelui.
Dacă m-ar întreba cineva acum ce reprezintă pentru mine
acest sat, fără a sta pe gânduri aș răspunde că este fereastra larg
deschisă prin care mă reîntorc acasă, la copilărie. Nu știu pe unde
mă va purta viața, nici pe ce aripi voi zbura în viitor, dar sunt sigură
că, ori de câte ori voi încerca să schimb tabloul pitoresc al Ciochinei
cu imaginea unei alte localități, chiar oraș, voi fi cuprinsă de
pustietate, căci nimeni nu îmi poate oferi acea căldură pe care o
primesc atunci când pășesc ”pragul“ satului meu natal. Ciochina este
pentru fiecare locuitor o casă părintească plină de proprietari
deosebiți și primitori.
Pe prispa acestei casei metaforice, în ciuda trecerii ireversibile
a timpului, mai stă și astăzi un bătrân stejar înălbit de ani – simbolul
copilăriei mele – care își asteaptă cu lacrimi în frunze copilul acasă.
Acesta pare o ființă magică, martor și păstrător al atâtor tainice
manifestări ale țăranilor din această comunitate. El face parte din
viața familiei mele, dar mai ales din viața satului, fiind instrumentul
de comunicare între cer și pământ. Stejarul secular a împlinit recent
300 de ani și este unul dintre cei nouă arbori care au fost declarați
monumente ale naturii, dovedind, astfel, că este cu adevărat un semn
al nemurii și trăiniciei.
Pentru mine, acest copac „brumăriu” reprezintă un adevărat
„axis mundi”, asemenea salcâmului prezentat în romanul

14
„Moromeții”, de Marin Preda. Acesta simbolizează amintirea zilelor
din copilărie, a zilelor cu soare, când alergam pe văi și pe câmpii cu
libertatea în ochi și cu soarele în privire, amintire pe care o port în
sufletul meu tot timpul, pentru a-mi readuce zâmbetul pe față și
pacea în inimă ori de câte ori mă simt singură, nostalgică.
Frumusețea satului – parcurile, biserica, clădirile vechi – reprezintă
un detaliu care pălește doar în fața acestui stejar, pentru că el
reprezintă elementul care individualizează acest mediu rural și care a
devenit cu timpul, în ceea ce mă privește, un topos unde îmi pot
regăsi liniștea, un refugiu. Când eram micuță, simțeam că este
datoria mea să merg să îl văd și să îl îngrijesc în fiecare zi, pentru a
nu se simți singur și, astfel, încetul cu încetul, legătura spirituală
dintre mine și arbore era tot mai puternică, neștiind la acea vreme că
el este echivalentul „forței” și al „măreției”
După mai bine de cinci ani, în care m-am schimbat mai mult
sau mai puțin și am înțeles, odată cu vârsta, aspectele primordiale
ale existenței, pot să afirm că încă mă identific cu acest copac. Deși
nu îl mai văd atât de des, când mă reîntorc pe meleagurile natale,
indiferent dacă e soare, plouă sau ninge, indiferent dacă este într-o zi
obișnuită de primăvară, când satul e înflorit sau în zi de sărbătoare,
decorat mai frumos ca niciodată, nu uit să îmi vizitez bătrânul
prieten.
Inițial, iubeam acest sat în mod inconștient, pur și simplu îmi
plăcea să mă plimb și să mă joc pe străzile lui ca oricărui copil care
abia descoperă lumea și ea îi pare fermecătoare, însă, cu anii, chiar
dacă observ că în jurul meu nu este totul perfect, așa cum părea
odată, îmi amintesc cu singuranță de ceea ce m-a legat de acest
tărâm. Aici cugetul meu e liber și pur precum o lacrimă. Ciochina
este satul trăirilor, satul minunatelor amintiri din copilările, satul
unde avalanșa de visuri avute devine realitate, principalul e să crezi
că ele prind viață în acest univers fermecător. Cetățenii acestui
spațiu ar trebui să se simtă datori să-i păstreze tradițiile și obiceiurile
ce datează din strămoși și, în acest mod, satul va rămâne precum un
cântec, veșnic în inimile tuturor.

15
De ce să căutăm fericirea hoinărind prin lumea mare, dacă în
sud-estul României există satul Ciochina – un sat al aspirației și al
bucuriei ? Cu povara anilor în spate, cu amintirea trecutului extrem
de dificil, dar în final glorios, aici este locul unde pot să rostesc din
toată inima “acasă”.
Pentru că l-am văzut când am deschis prima oară ochii, pentru
frumusețea și pitorescul ce captivează privirea, pentru calitățile
poporului ce trăiește aici, pentru toate acestea pot afirma tare și clar:
“Da, iubesc Ciochina!”
Stănilă Adriana, clasa a XII-a D,
Liceul de Arte „Ionel Perlea”, Slobozia
Profesor coordonator Grecu Magdalena

16
Despre dascălii mei și despre locul copilăriei
mele
„Satul Gheorghe Lazăr a apărut pe teritoriul comunei Bucu, în
urma împroprietăririi însurățeilor în anul 1884. Inginerul hotarnic,
G.V. Cordea, care s-a ocupat de delimitarea pământului noii
comune, se pare că a pus numele cărturarului ardelean Gheorghe
Lazăr, deoarece acesta înființase prima clasă de ingineri hotarnici cu
predare în limba română, la Sfântul Sava.”
Acestea sunt aspectele pe care le citeam pe Wikipedia, în anii
copilăriei mele, când mă întrebam de unde vine, aici, în inima
Bărăganului, numele satului meu natal: Gheorghe Lazăr. Un
reprezentant al școlii din Ardeal, apoi în Țara Românească…
Aflasem de la profesorul de istorie, care se ocupase de monografia
satului Gheorghe Lazăr, că acest împătimit al culturii, la 24
martie 1818, a obținut aprobarea pentru înființarea școlii românești,
începându-și activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei,
la Sfântul Sava. Atunci când cartea era o raritate și, de multe ori, în
limbi necunoscute de popor, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți
în limba română, fapt care a deschis noi orizonturi pentru un mare
număr de români. Mă mândream cu originea numelui satului meu,
indisolubil legată de școală, de cultură, de educație în definitiv, dar
nu aș fi crezut că actualitatea îmi va demonstra că urmele pașilor lui
Gheorghe Lazăr sunt foarte, foarte proaspete.
Aveam în jur de 6 ani și am început să merg la biserica din
sat. Mergeam cu mama, cu bunica, uneori singură. Găsisem acolo un
loc de liniște sufletească și, mai mult decât atât, era acolo un suflet
minunat, al preotului, în vârstă, foarte în vârstă. Știam de la mama că
fusese botezată de părintele Ioan, așa îl cunoștea tot satul, de peste
50 de ani de când păstorea comunitatea din Gheorghe Lazăr. M-am

17
apropiat cu sfială de altar într-o după-amiază și am auzit că se
deschide ușa. Părintele era acolo, pregătea Sfintele Daruri pentru
Liturghia de a doua zi. Am rămas acolo și l-am ajutat, am curățat
sfeșnicele și am măturat cum am putut resturile lumânărilor din
Sâmbăta pomenirilor acelora. Apoi am venit mereu, mereu, părintele
m-a primit cu aceeași căldură și mereu cu alte pilde creștine, cu
Pruncul Isus și Maica Domnului.
Într-o zi de 11 septembrie, când mă pregăteam să îi spun
părintelui că sunt gata să mă duc la școală… începea un an școlar în
care abia așteptam să povestesc colegilor și doamnei învățătoare
parabolele aflate de la părintele… vestea a căzut ca un trăznet:
preotul nostru trecuse la Cele Veșnice, la Cel pe care îl slujise timp
de 60 de ani, din vremea seminarului Teologic de la Buzău și apoi
din Facultatea Ortodoxă de la Cernăuți. Nu mi-a venit să cred,
comunitatea pierdea un Stâlp și un rugător la Domnul. A fost prima
mea întâlnire cu Moartea, am conștientizat că oamenii buni se duc,
că nu putem face nimic. Cu o excepție. Nu îi putem uita. Pentru
mine, părintele Ioan era cel care mă învățase primii pași în lumea
asta, după ce mama mă așezase pe drumul vieții. Am înțeles că mă
va veghea din curtea bisericii, unde este îmormântat… Iar eu i-am
promis că voi continua să învăț…
Anii au trecut, dar nu prea mulți, de la această întâmplare care
m-a marcat. Primăria satului, comunitatea, oamenii cu mic, cu mare,
au hotărât să aducă un omagiu părintelui. O stradă, cea din centru,
din vechea vatră a satului, care leagă școala de biserică, va purta
numele de Sfântul Ioan. Tăblița cu numele Sfântului, IOAN, identic
cu denumirea pe care o folosea întreg satul pentru preotul lor de o
viață, a fost prinsă la intersecția drumurilor. Ploile au bătut-o și

18
soarele a uscat vopseaua. Dar, pentru cei ce l-au cunoscut, pentru
bunicii, părinții și noi, cei de 18 ani, tablița este mereu proaspătă și
vie, ne aduce aminte. Este un memento al iubirii de semeni. Eu am
gândit atunci că Gheorghe Lazăr ar fi fost mândru să știe că pe
meleagurile care îi poartă numele a trăit un dascăl adevărat, care a
dus mai departe misiunea pe care el o începuse încă de pe vremea lui
Tudor Vladimirescu. Preotul era profesorul la puterea a doua.
Povestea dascălilor satului meu nu se oprește aici. Anii au mai
trecut, din nou nu foarte mulți și am plecat la oraș, la liceu. Am ales
Liceul de Arte, clasa de filologie. Acolo am cunoscut-o pe diriginta
și profesoara mea de limba română. Nu voi uita niciodată ziua când,
prezentându-ne o argumentare a rolului școlii și al dascălului, a
mărturisit: “Eu am învățat aceasta de la bunicul meu, preotul satului
Gheorghe Lazăr”. Nu știam dacă să plâng sau să râd de fericire.
Spiritul școlii de la mine din comună, pașii lui Gheorghe Lazăr, ai
preotului Ioan, continuau cu noua mea descoperire: profesorul clasei
unde începusem să studiez corectitudinea gramaticii și tainele
literaturii era din familia celor pentru care cartea era la loc de cinste.
Clepsidra timpului aproape s-a scurs și drumul meu merge
mai departe. Dar el va trece mereu cu aceeași sfială, cu același
respect, cu aceeași recunoștință pe lângă biserica satului unde se
odihnește preotul Ioan, pe lânga casa unde a copilărit profesoara
mea din liceu, pe lângă borna kilometrică a șoselei ce duce la
Slobozia, apoi mai departe la București… La Universitate voi spune
clar că vin dintr-un loc de unde trei dascăli m-au învățat carte, sau,
poate a fost unul singur, la puterea a treia…
Marin Teodora Corina , clasa a IX- a E,
Liceul de Arte “Ionel Perlea”, Slobozia
Profesor coordonator Grecu Magdalena

19
POVESTE DE IARNĂ DIN SLIMNIC
S-a întâmplat într-o iarnă geroasă în cătunul Albi, cătun ce
aparține în zilele noastre de comuna Slimnic.
Doi frați, frații Mocanu, tăietori de lemne din cătunul Albi,
cărau lemne pentru a le vinde în Ocana Sibiului. După o muncă
extenuantă, folosind doar un fierăstrău și securile, au reușit să umple
carul cu lemne.
Deși aveau o pereche de boi strașnici, sub greutatea
încărcăturii de lemn, carul s-a împotmolit în pădure. Unul din frați
s-a dus până în sat să împrumute de la un vecin încă o pereche de
boi pentru a scoate carul împotmolit.
După ce a venit din sat cu perechea de boi, au reușit să scoată
carul la liman. Frații s-au înțeles ca să meargă la Ocna Sibiului doar
unul dintre ei, celălalt mergând să ducă înapoi boii împrumutați.
În acele vremuri erau ierni lungi și foarte friguroase, motiv
pentru fiarele pădurii să fie tot mai aproape de comunitățile umane
în vederea căutării hranei. În zonă se formase o haită de lupi care îi
teroriza pe săteni prin incursiunile ei, uneori pătrunzând în sat ziua
în amiaza mare.
O astfel de haită l-a atacat pe fratele care hotărâse să meargă
singur la Ocna să livreze lemnele. Înspăimântat, omul s-a prins de
jugul boilor, care, îngroziți de atacul lupilor au luat-o la goană
bezmetic prin pădure. Săteanul s-a dezechilibrat și a căzut de pe jug,
trecând ca prin minune de pericolul de a fi strivit de carul tras de
boii săi.
Omul nostru s-a ferit la timp de roțile carului și, cu forța
supranaturală pe care o are omul la mare ananghie, a reuși să se
cațere în cel mai apropiat copac din cale.

20
Haita de lupi a renunțat la a mai urmări boii care rupseseră
jugul și o luaseră la goană prin pădure. Acum lupii dădeau târcoale
copacului în care se cățărase bietul om.
Îngrozit de lupii care nu dădeau niciun semn că ar vrea să
plece, săteanul a strigat cât de tare a putut după ajutor. Norocul său a
fost că locul în care se afla nu era foarte departe de sat, iar strigătele
sale disperate după ajutor au fost auzite de alți săteni.
Înarmați cu furci și topoare, sătenii au reuși să alunge haita de
lupi nesățioși și să-l salveze pe eroul poveștii care era alb ca varul de
la spaima trasă.
Isdrailă Paul, clasa a VIII-a,
Școala Gimnazială Slimnic, jud. Sibiu
Prof. coordonator: Simtion Cosmin

21
Poveste la gura sobei
Nu știu când am început să îmi fie dor de Bunica. Cred că din
totdeauna. Chiar și când era lângă mine. Cert este că sufăr de un dor
cumplit după ea, după tot ce a însemnat ea. Când eram mai mică și
veneam pe jos de la școală, Bunica era acolo, lângă sobă, pe lădoiul
de lemne, aștepând să venim acasă și să îi povestim tot ce aveam pe
suflet. Nu era nimic important de spus, dar ea era acolo. Asculta.
Stăteam cu toții adunați lângă soba din camera mea, căci era
cea mai călduroasă și, prin urmare, cea mai primitoare. În prealabil,
tata primea mereu de la vreun bătrân binevoitor, un anume bade
Toader, un săcuț cu nuci. Dar nu orice fel de nuci. Erau un soi de
nuci dulci și se decojea coaja de pe ele. Era un sentiment inegalabil
când reușeam să desprind coaja și să mă bucur de miez. Așa stăteam
toți, adunați într-o singură cameră, deși aveam suficient spațiu în
bucătărie.
Acum realizez de ce făceam așa. Povesteam ore în șir. Mai
bine spus, tata povestea ore în șir, iar eu ascultam până când picam
de somn. Totul începea cu strașnica poveste despre cum mi-am rupt
eu bocancii de biserică la săniat și că îmi era frică să vin acasă că se
supără mama. Continuam cu știrile despre vreme, care nu se
potriveau deloc cu ce era afară, dar nu îi puteam distruge lui tata
visul că este un adevărat meteorolog sau, mai degrabă, cititor în nori.
La ce se pricepea tata, în schimb, era să ne spună toată genealogia
familiei nostre, despre cum străbunica se spăla cu săpun de lavandă,
obținut printr-o negustorie cum numai la ea puteai vedea. Continua
cu bunicul, care era orfan de război și care a trebuit să se descurce
singur.
Am auzit povești de peste tot. De la doica mea, lele Rozalia,
care este o femeie de o blândețe incomensurabilă. Numai așa se

22
explică cum m-a suportat. De fapt, ea nu te suporta, ea te iubea, te
hrănea ca pe propriul copil, îți explica asemenea unui om mare, ca să
înțeleg că lumea nu e atât de rea pe cât spun toți, și că Dumnezeu le
va răsplăti oamenilor pentru bunătatea lor. Nu spunea că le va da
celor răi pedeapsă. Acest amănunt mi-l amintesc cu exactitate. Mă
contraria că nu mă puteam răzbuna pe colega care mi-a rupt
ursulețul la grădiniță.
Mai erau și poveștile mamei. Da, acelea îmi dau și acum un
gust de bomboane cu ciocolată. Mama cosea goblenuri, multe
goblenuri. Cred că acesta era ritualul ei de seară. Stătea rezemată de
capul patului și cosea. Fie era Mâtuitorul, fie era un peisaj de
primăvară. În timpul în care cosea, îmi spunea câte o poveste.
Stăteam lângă ea, în pat, și ascultam de la basme populare
românești, la Hans Christian Andersen, până la povești despre
prințesele Bizanțului. Acelea mă fascinau cel mai mult. Mama ținea
mereu să îmi amintescă faptul că am un nume de împărăteasă și că
trebuie să îl port cu demnitate. Cred că acest lucru îmi va fi de folos
și pe viitor.
Însă nimeni nu o egala pe bunica la povestit. Avea un dar
anume. Te făcea să crezi orice îți spunea. Dar, mai mult de atât, era
capabilă să improvizeze ca o adevărată Seherazada. Orice
întâmplare era transformată pe loc într-o poveste. Când nu îmi
vorbea în povești, ținea să îmi spună ce grea era viața pe timpul ei și
că a fost obligată să renunțe la școală ca să își poată ajuta familia.
Mi se părea ceva ieșit din altă lume. Cum să renunți la școală, există
posibilitatea asta și eu nu aflasem până atunci de ea? Apoi mi-a
explicat cât de mult înseamnă să ai parte de învățătură.
Bunica nu era o persoană cu școală, dar era o persoană extrem
de educată. Nu îmi permitea să spun orice, să mă comport urât cu
alte persoane. Ținea mereu să mă corecteze de fiecare dată când
aveam o atitudine de superioritate față de alți copii. Când Bunica nu
îmi ținea prelegeri de bună purtare, mă învăța cum să mă rog. A fost
un lucru uimitor! Ei îi datorez tot ce știu în acest sens. O și văd! Se
punea în genunchi, deși avea dureri cumplite de picioare, și citea din
cartea de rugăciuni. Mi se părea o eternitate. Cum putea Bunica să

23
stea atâta timp ghemuită, nu îmi puteam imagina. Când aveam vreun
test, primul lucru pe care îl făceam nu era să mă apuc de învățat, ci
să mă duc la Bunica și să o anunț despre tragicul eveniment. “Lasă
că mă rog eu pentru tine.”, era punctul meu de siguranță, știam că,
dacă Bunica se roagă pentru mine, nimic nu mă mai putea surprinde.
Cine citește aceste rânduri poate gândește că sunt superficiale,
simple cuvinte aruncate ca să mai umple spațiul gol. Pentru mine,
este un moment de împăcare cu mine însămi și cu ceea ce a
însemnat copilăria mea. Poveștile de la gura sobei mă vor marca
mereu și mă vor încălzi în zilele ce vor urma.
Lucian Blaga spune ” Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. Și
nu cred că se referea la timpul care se scurge mai repede sau la
priveliștile care îți liniștesc sufletul. Dacă aș putea să definesc
veșnicia printr-un singur cuvânt, acela ar fi Liniștea.
Azi, nu mai e nici bade Toader ! Azi, nu mai e nici Bunica!
Azi, e Liniște!
Ioniche Teodora-Maria, clasa a VIII-a
Liceul Tehnologic Dămuc, Neamț
Profesor îndrumător: Poloșan Cristina-Diana

24
POVEȘTI DESPRE STOLZENBURG (CETATEA
MÂNDRĂ)
Slimnicul se află pe şoseaua ce leagă Sibiul de Sighişoara,
aşezat la marginea fostului Scaun al Sibiului, înainte de dealurile
care-l despărţeau de Scaunul Mediaşului. Prima atestare
documentară a localitaţii datează din anul 1282, sub numele dat de
coloniştii saşi, Stolzenburg (Cetatea Mândră). Denumită și biserica-
cetate sau cetatea țărănească, construcția monumentală a fost
ridicată pe un deal de la marginea localității Slimnic sau Stolzenburg
(Cetatea Mândră), unde astăzi se mai observă și resturile unor
fortificații feudale.
De mândra cetate sunt sunt legate și trei legende, unele chiar
cu un sâmbure de adevăr. O primă legendă spune că a fost un
vrăjitor care avea trei fete cu puteri magice. Cea mai mare a
construit într-o singură zi o cetate mare la Tălmaciu, numită
Coroana Țării. Cea mijlocie a construit în trei săptămâni cetatea de
la Slimnic – Cetatea Mândră. Cea mai mică și mai cuminte a spus
“singură nu pot face nimic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi face
din această cetate un adevărat castel și voi face și o biserică” – și a
făcut cetatea de la Cisnădioara.
O altă legendă spune că, în timpul asediului curuților, bărbații
satului care apărau cetatea primeau alimente printr-un tunel ce lega
cetatea de o capelă din cimitirul săsesc. De câteva ori pe săptămână,
cei rămași în sat mimau o procesiune funerară în cadrul căreia
duceau la capelă un sicriu, ca și cum ar fi murit cineva. În sicriu
puneau, însă, alimente, iar noaptea cei din cetatea veneau prin tunel
și luau alimentele. Însă, se spune, o localnică s-a îndrăgostit de-un
soldat curuț și i-a spus secretul tunelului, astfel că cei din cetate n-au
mai primit alimente și au fost învinși.

25
În curtea din incinta nordică a cetății Slimnicului, se află o
cameră a împăcării, unde odinioară erau închise cuplurile care voiau
să divorțeze. Acolo stăteau închişi soţul şi soţia care doreau să
divorţeze, era un singur pat, o singură farfurie, o singură lingură.
Dar, dincolo de a împărți patul și mâncarea, erau nevoiți a reînvăța
să coabiteze, să își vorbească și, în cele din urmă, să se înțeleagă sau
să se despartă și stăteau acolo până se împăcau și renunțau la gândul
rău. Legenda zice că, vreme de 200 de ani, la Slimnic au fost doar
două divorțuri.
Cheșcu Adina, clasa a V-a,
Școala Gimnazială Slimnic, Sibiu
Prof. coordonator: Simtion Cosmin

26
CÂINELE DIN RUȘI. CIUMA
Între anii 1703-1711, a avut loc în Transilvania un cumplit
război, cunoscut sub numele de războiul curuților, desfășurat între
lobonți (sprijiniti de austrieci) și curuți (sprijiniți de turci).
Satul Ruși a avut de suferit mari stricăciuni din partea
ambelor tabere aflate în conflict. Din acele timpuri datează și prima
povestire, Câinele din Ruși.
Pe vremea când curuții s-au așezat în zona localității Șeica
Mare, satele din împrejurimi au îndurat greutăți mari, deoarece
aceștia atacau adesea brusc, jefuiau și ucideau. Pentru a fi în
siguranță în fața acestor atacuri, într-un final, sătenii au angajat,
deoarece au constatat că, atunci când curuții coborau steagul, se
pregătea o expediție de jaf. În acest caz, sătenii se retrăgeau în
păduri și se întorceau numai când jafurile încetau. Deoarece satul
Ruși se afla cel mai expus atacurilor curuților și deja fusese
incendiat, sătenii au părăsit localitatea și s-au retras în zona satelor
Cincu Nou și Nocrich, pentru că se temeau că, dacă se apucă prea
devreme de reconstruit, casele vor fi din nou incendiate. Abia după
șapte ani de la trecerea pericolelor s-au reîntors în sat. Aici nu mai
trăia niciun om. Supraviețuise atacului un singur câine, pe care un
sătean îl uitase în sat în fuga sa
Nici nu a trecut bine războiul curuților și locuitorii Rușiului
au trebuit să înfrunte un nou mare pericol, o neîndurătoare epidemie
de ciumă, care a durat între anii 1718-1721. Izvoarele vremii nu sunt
foarte precise cu privire la zona de unde a fost adusă ciuma, Slimnic
sau Șeica Mare. Cert este un singur lucru, ciuma a luat numeroase
vieți omenești și a provocat o spaimă teribilă locuitorilor. De pe
urma acestei epidemii de ciumă a apărut și următoarea poveste.

27
Când în bietul sat Ruși a izbucnit ciuma, bolnavii erau trimiși
sau duși în pădurea din apropiere, ca să nu infecteze și populația
sănătoasă. Aceștia trebuiau să îi îngroape și pe cei care mureau.
Pentru ca bolnavii să nu moară totuși de foame, li se ducea acestora
mâncare la marginea satului și li se făcea un semn, pentru când
puteau să vină să o ia de acolo.
Panțiru Larisa, clasa a VI-a,
Școala Gimnazială Slimnic, jud. Sibiu
Prof. coord.: Simtion Cosmin

28
„Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai”
Situată în nord-vestul județului Vrancea, într-un loc de o
rară frumusețe, înconjurată de munți și dealuri înalte, brăzdată de
ape limpezi care ascund multe povești, Soveja este locul în care
m-am născut și în care locuiesc și acum. Pentru că nu mai are faima
stațiunii bioclimaterice cu aerul cel mai ozonat din țară de altădată,
îmi doresc, așa cum au făcut oamenii mari ai comunei mele, să-i fac
cunoscută istoria încărcată de legendă, tradițiile, portul și locuitorii
mândri de faptul că sunt urmașii ciobanului din Miorița, că se
închină la Mânăstirea construită de Matei Basarab, că au eroi care
și-au dat viața în războiul de reîntregire a României. Marele război a
înscris în rândul eroilor numele a 131 de sovejeni. Numele lor,
rămase în Cartea de aur a neamului, au fost sculptate pe Troița de la
Mânăstirea Soveja.
Printre cei care și-au dat bunul cel mai de preț, viața, pentru
apărarea pământului bunicilor și părinților săi, s-a numărat și tânărul
învățător Nicolae Bălan.
Nicolae Bălan s-a născut în casa sovejenilor Ion și Domnica
Bălan. Era al treilea și cel mai mic dintre frați. Dragostea pentru
slovele cărților i-a fost insuflată de învățătorul Vasile Iftimescu,
întemeietorul școlii din localitate. Răspunzând îndemnului lansat de
C.A Rosetti „Virtus romana rediviva! Luminează-te și vei fi, voiește
și vei putea!” pe care mentorul său o așezase pe frontispiciul școlii
pe care el însuși o construise, copilul Nicolae se dovedește a fi foarte
sârguincios și cu dragoste de carte. După absolvirea școlii primare, a
urmat cursurile școlii normale din Focșani. A ajuns învățător în
1917, an în care, în loc să lumineze cu știința sa mințile copiilor din
școala în care și el învățase, a fost nevoit să preia comanda unor
tineri de vârsta sa și împreună să descifreze tainele armelor. După

29
absolvirea stagiului militar , a devenit sublocotenent și a fost trimis
pe front cu Regimentul 10 Dorobanți din Focșani, care făcea parte
din Corpul II de armată condus de generalul Arthur Văitoianu.
În contextul luptelor din vara anului 1917, Soveja se afla pe
una din laturile ”triunghiului morții”. Aici s-a desfășurat una dintre
cele mai crâncene bătălii la care a participat și compania condusă de
locotenentul Negru Iordache, în care era înrolat sublocotenentul
Nicolae Bălan. După ce locotenentul Negru Iordache a căzut la
datorie, comanda companiei a fost încredințată de către generalul
Arthur Văitoianu tânărului Nicolae Bălan. Născut pe aceste locuri,
Nicolae le cunoștea foarte bine, ca și alți camarazi de ai săi, fiecare
potecă, fiecare ascunziș și ardea de nerăbdare să alunge armatele
inamice și, mai ales, să redea școlii în care învățase să scrie și să
citească, destinația ei firească, aceea de a lumina mințile copiilor
nevoiți să plece în pribegie. Și mai avea un gând Nicolae: să-și
aducă acasă familia care, ca și ceilalți consăteni ai săi, fusese
evacuată în zona din afara frontului. În marea încleștare cu trupele
germane și austro-ungare din Podul Bitirezii, sublocotenentul
Nicolae Bălan a căzut eroic secerat de gloanțele inamice. Ironia
sorții a făcut ca el să fie ucis chiar în apropierea casei în care se
născuse și crescuse. Trupul său, cel al locotenentului Negru Iordache
și trupurile miilor de ostași căzuți pe aceste plaiuri mioritice au fost
îngropate pe Răchitaș. Mii de flori cu chip de stele au acoperit
pământul însângerat. De pe culmea înaltă, eroii sovejeni priveau cu
semeție spre așezarea lor dragă cuibărită printre codrii de brazi
despre care, mai târziu, un alt fiu al locului, geograful Simion
Mehedinți, spunea că este un loc slăvit, „ferit de toate relele”, situat
„în creierii munților… în mijlocul pământului… ca un Delfi pentru
greci și muntele Mene pentru vechii indieni”. În fiecare zi, la
vecernie, tinerii care s-au jertfit pentru eliberarea caselor lor ascultau
clopotul de la biserica zidită pentru eternitate de domnitorul Matei
Basarab. Lângă crucile din lemn, consătenii, frații și părinții reveniți
din pribegie doineau cu drag și foc din fluiere de fag, din fluiere de
os pentru că eroii nu trebuie jeliți, ci slăviți, și ei trebuiau așezați să
se odihnească într-un loc luminos, într-un loc cu verdeață, fără

30
durere și suspine. Mă întreb câtă durere trebuie să fi simțit mama lui
Nicolae, „măicuța bătrână cu brâul de lână/ Pe câmpi alergând și la
toți zicând:/ Măi verilor, măi/ Cine mi-o văzutu/ Cin mi-o
cunoscutu/ Mândru feciorel, tras printr-un inel/ Fețișoara lui spuma
laptelui/ Mustăcioara lui, spicul grâului”, când tânărul erou a
îndemnat-o din ceruri să nu-l mai caute și să nu mai întrebe de el
pentru că s-a însurat „cu umbra pământului și întunericul codrului/
C-o fată de crai/ Pe-o gură de rai”.
Locul de veci avea să li se înalțe în satul Dragoslavele, o
cetate de piatră în formă de cruce cu o impunătoare cupolă pe care
se așează să-și odihnească aripile îngerii păzitori. Astăzi, rămășițele
pământești ale celor care au căzut „Pe un picior de plai/ pe o gură de
rai, își odihnesc somnul de veci în Mausoleul Eroilor construit între
anii 1922-1928. Cu fața spre Răchitaș și Cocoșila, având în spate
Țâua și Zboina, Mausoleul este un dom de formă circulară în
exterior cu contraforți de piatră și un fronton de marmură pe care
sunt săpate cu slove mari următoarele:„ Aici odihnesc ostașii căzuți
pe aceste plaiuri în războiul 1916-1919.” Pe latura din dreapta
sus,tot pe placă de marmură, sunt gravate versurile: Cei ce căzut-au
pentru țară/ Pe lanul Câmpului bogat,/ jertfind o întreagă primăvară,/
Nu au murit, ci au înviat.” Pe latura din srânga sus, versurile
continuă cu strofa a doua: Ostași ce-ați căzut pentru țară,/ Viteji ai
credinței soldați/ Oriunde-n morminte voi stați/ Vă fie țărâna
ușoară”.
Mausoleul de la Soveja, construit din piatră cioplită adusă din
râurile din zonă de către localnici cu ale lor care cu boi, este
amplasat într-un cadru mirific, desprins, parcă, din Balada Miorița.
De formă circulară, străjuit de vârful Tâua și Zboina, Răchitașu și
Cocoșila, este singurul loc de veci care adăpostește atât soldați
români, care își apărau patria, cât și soldați din armatele cuceritoare:
germani, austrieci, unguri. Epitaful de pe osuar, ”În viață dușmani,
în moarte camarazi” demonstrează încă odată faptul că în fața morții
toți suntem egali și că locul celor ce se jertfesc în luptă este în rai.
Criptele din interior dau încăperii forma unei cruci ușor rotunjite. Pe
marmura albă, curată și pură ca sufletele tinerilor eroi, au fost

31
încrustate numele fiecăruia ca un prinos de recunoștință și spre
aducere aminte a celor ce s-au jertfit pentru idealul unității naționale,
al libertății și păcii.
„Soveja – duios și adânc cuvânt!”, spunea întemeietorul
școlii românești de geografie Simion Mehedinți, născut în locul de
origine al Mioriței. „Întoarceți-vă oriunde veți fi, cu ochii pe acest
pământ, pe care de mai bine de două mii de ani au trăit, au muncit,
au luptat și au murit părinții noștri… Ridicați-i în sufletele voastre
un altar de veșnică dragoste.”
Soveja are nenumărate povești. Am ales să scriu despre
povestea eroului Nicolae Bălan, pentru că el este un exemplu, un
model de patriotism și dăruire pentru noi.
Necula Ștefan, clasa a X-a,
Colegiul Tehnic ”Gheorghe Asachi” Focșani, Vrancea,
Prof. coordonator Plopeanu Nina-Elena

32
Amintiri cu gust de sărbătoare
- Doamne! A sosit și ziua mult așteptată!
Așa am zis în ziua de 8 septembrie, o zi sfântă în calendar și
foarte importantă pentru familia mea, pentru că era hramul satului
nostru și ziua de nume a străbunicii noastre, Maria.
Ne strângeam toți: rude, prieteni din alte sate să sărbătorim la
casa bunicuței care, deși era înaintată în vârstă, ne aștepta cu mare
drag în fiecare an. O bunicuță cum numai în povești și poezii
întâlnești. Mică de statură, cu părul alb și ochii albaștri, curați, era
hărnicuță ca o albină, chiar dacă anii ei erau „mulți și grei” – cum ne
spunea ea câteodată.
Hramul era așteptat de toată lumea din sat. Femeile începeau
treaba cu multe zile înainte. Văruiau, făceau curățenie în casă și în
curte, apoi pregăteau mâncarea: cozonaci și plăcinte în cuptoarele
construite afară, sărmăluțe în oale de lut, răcituri (sau piftie) și alte
bunătăți, după placul gazdei și mai ales al musafirilor. Noi, copiii,
ajutam cu ce puteam, căci știam că ne așteaptă o răsplată pe măsură.
În ziua aceea, toți oamenii mergeau la biserică, la slujbă, apoi
se întorceau acasă, se așezau la masă și povesteau cu musafirii
despre tot ce au făcut în timpul cât nu s-au văzut.
Copiii mai mici se dădeau în carusel și cumpărau acadele și
înghețată. Fetele și băieții mai mari mergeau seara la bal, unde
dansau până dimineața dansuri populare.
Toți îmbrăcau cele mai frumoase haine sau „straie” de
sărbătoare cum le zicea străbunica.
Cel mai mult îmi plăcea să stau pe lângă rudele mai bătrâne,
pentru că ele povesteau întâmplări petrecute în alte timpuri. Eram
atrasă ca un magnet de glasurile lor blânde, de istorisirile venite ca
dintr-un basm scris în trecutul îndepărtat al familiei mele. În acea zi,

33
am ales să stau mai mult pe lângă bărbați, fiindcă ei povesteau
despre fapte petrecute în război. Unii luaseră parte la lupte, alții
auziseră de la părinții lor tot felul de grozăvii. Vorbeau despre
lipsuri, sărăcie și „foametea” care a urmat după război.
La auzul acestui cuvânt, am rămas atât de uimită, încât toți au
observat. Au râs, m-au mângâiat și au început să-mi povestească
despre semnificația lui. Am aflat că, după război, o perioadă lungă
nu a mai plouat, recoltele au fost foarte slabe sau lipseau și atunci
foarte multă lume a rămas fără alimente. Copiii săraci au fost luați
din casele lor și duși în regiuni unde puteau fi hrăniți și îngrijiți.
Aproape îmi venea să plâng când un om povestea cum a fost
urcat în tren alături de alți copii și s-au luat la bătaie pentru o bucată
de pâine uscată.
- Dar lasă, bade Toadere, nu mai vorbi despre foamete, că
acum a dat Dumnezeu și avem de toate! Mai bine spune, îți mai
aduci aminte cum a venit bădia Costache din război?
Am tresărit, pentru că știam că bădia Costache era străbunicul
meu pe care nu l-am cunoscut. A murit înainte să mă nasc eu. Dar
știam de la mama mea că fusese un om glumeț, care a crescut 13
copii, a trăit frumos și a murit la aproape 90 de ani.
- Cum s-a întors, moș Ioane? am întrebat eu foarte curioasă.
- Ei, a fost minune mare cu bădia Costache! Toți se întorceau
din război, eram și eu mic pe atunci, mai mic decât tine, numai el nu
mai venea. Toți credeau că a murit, chiar și familia lui pierduse
nădejdea că o să-l mai vadă vreodată. A apărut după doi ani. A
povestit că a fost prizonier de război la ruși. A fost închis în
apropiere de orașul Bălți, care aparține astăzi de Republica
Moldova, nici el nu credea că o să mai ajungă acasă viu. A mai
relatat că a fost prins, deoarece s-a îndepărtat de plutonul lui ca să
caute mâncare și așa a ajuns în mâna soldaților ruși.
- Apoi, vremuri grele am mai prins noi! spuse străbunica
oprită în pragul ușii uitându-se la masa încărcată de bunătăți să vadă
dacă musafirii ei au tot ce le trebuie.
Dacă nu aș fi auzit afară râsul și chiotele copiilor, aproape că
mi-aș fi dorit ca acea zi să nu se termine niciodată.

34
M-am strecurat pe ușă afară, mi-am căutat prietenii de joacă și
le-am povestit și lor toate cele auzite la mine acasă. Ochii lor
sclipeau de admirație. Eram mândră de străbunicul meu, care a
luptat pentru țară, de străbunica mea blândă și răbdătoare, de neamul
și de satul meu cu oameni buni și sfătoși.
M-am rugat ca niciodată să nu se schimbe nimic din tot ce era
frumos atunci, să sărbătorim hramul în fiecare an până voi ajunge și
eu ca străbunica să povestesc copiilor, nepoților, strănepoților mei
tot ce știu și tot ce voi trăi în viața mea.
Miu Cristiana, clasa a IV-a A
Școala Profesională „Areta Teodorescu” Grivița, Ialomița
Prof. coordonator, Iacob Oana - Maria

35
O nuntă
Îmi amintesc cu drag de chipul bunicului, de vocea lui groasă
de la atâta tutun, dar mai ales de poveștile lui cu tâlc și de pipa
aceea monstruoasă, ce o percepeam ca pe un dragon scoțând fum pe
nări. Un lucru copilăresc, de altfel.
Acum, stau în fața caietului și mă gândesc la copilăria mea
din casa bătrânească, cu șemineu, a bunicilor. Creionul sau mâna a
uitat parcă să scrijelescă foaia caietului. Nu mă pot găsi din nou ca și
copil. Mintea, gândirea adultă mă opresc parcă din a mai fi copil,
chiar și pentru o clipă. Închid ochii și intru iar în casa bunicilor,
încercând să găsesc camerele de mult uitate. Îmi amintesc… cum
stătea rezemat bunicul pe fotoliul de catifea arsă în unele locuri de
resturile de tutun cald. Camera în care stau a început brusc să răsune
ca vocea bunicii care mă chema la masă, ca a bunicului ce îmi
spunea o poveste. Nu am să uit niciodată ultima poveste ascultată pe
genunchiul bătrănului meu bunic, mângâidu-i barba albă și lungă.
Era o primăvară târzie, iar bunicii mei au hotărât să se
căsătorescă, urmând tradițiile din zona lor, adică din Moldova.
Totul a început cu cererea în căsătorie, o parte grea a
procesului prin care urmau să treacă dacă tatăl fetei spunea mult
așteptatul „da”. Un cuvânt simplu în aparență, dar viața le-a
demonstrat că acea aprobare chiar i-a unit și din acel moment erau
unul cu o singură inimă în trupuri diferite. Pentru că erau înstăriți, au
urmat tradiția de a avea mai multe perechi de nași. Aceștia aveau
îndatorirea să procure accesoriile pentru nuntași și miri deopotrivă.
Mai erau destule de pregătit. Mama miresei trebuia să facă
renumitele bucate pentru alaiul mirilor, ce nu a fost deloc mic.
Tradiția cerea ca nunta să dureze cel puțin trei zile, cu pauze de
odihnă, deci nuntașii trebuiau hrăniți bine. Cu trei zile înainte,

36
mirele a venit pe un cal alb, împreuna cu tatăl acestuia, pentru a
aduce veșmintele miresei pe care urma să le poarte în ziua nunții.
Acestea cuprideau: rochia, pantofii și nelipsitul văl. O rochie simplă,
fără prea multe aspecte estetice, ci doar ca să arate la sfârșitul nunții
că femeia a fost fată.
O săptămână mai târziu, nunta avea să aibă loc. Cel mai sacru
specatcol văzut vreodată, așa era privită nunta de către mireasă,
bunica. Era sfârșitul lunii mai, afară s-a arătat un soare blând de
vară, natura dansa cu ei. La casa bunicii era zarvă mare din cauza
aranjării miresei și a turtei ce trebuia tăiată deasupra capului miresei,
iar bucățile aruncate nuntașilor. Când a sosit mirele cu alaiul său, a
avut loc cel mai emoționant moment din tot acest spectacol,
momentul ,,iertării păcatelor miresii”, când mireasa, cuprinsă de
melancolie, cere iertare de la părinți pentru tot ce le-a greșit. În acele
clipe, părinții își binecuvântează fata și i-o dau mirelui, cu speranța
că acesta o va face fericită.
La poartă, miresa îndeplinește „aruncatul apei înaintea
mirelui”, fapt ce simbolizează putere de muncă și belșug. În clipa în
care s-au revăzut în haine de miri și-au dat seama că vor îmbătrâni
ca în povești, unul lângă celălat. Nu au simțit cum a trecut timpul și
a sosit momentul să-și unească destinele. S-au pierdut pentru un
moment în priviri și parcă au văzut viața ce urma să o trăiască,
deoarece, după aceea, au simțit într-adevăr o iubire pură.
În fața bisericii, au întins o horă mare, la care au venit și
oameni din sat. A urmat momentul mult așteptat de miri. Uniunea în
fața Domnului a fost doar o binecuvântare peste relația lor, ce acum
era ca o floare primăvara așteptând să înflorescă.
Cum cel mai important lucru trecuse, relaxarea urma să
debuteze cu o nouă horă, de data asta cu mirii soț și soție. Tinerii au
fost primii care au început să încingă hora, urmându-i câte unul și
cei mai în vârstă. Chiuiturile nașelor se auzeau de la marginea
satului, totul era vesel. La masă, pentru a le mulțumi părinților
spirituali, mirele și miresa au spălat mâinile nașilor. Aproape de
sfârșitul primei zile de petrecere, părinții fetei au trebuit să le ofere
socrilor daruri, semn de înrudire cu bucurie. Prima zi s-a încheiat cu

37
dusul nunilor acasă, urmând să-i ia câteva ore mai târziu pentru a
continua petrecerea. Aceasta s-a terminat două zile mai târziu.
Deși nu mi s-a părut, la început, o povestire normală spusă de
bunicul, pentru că aceasta nu conținea castele, prinți sau prințese,
mai târziu am înțeles că acel castel este viața pe care ți-o clădești
singur, cărămidă cu cărămidă, iar prinții și prințesele sunt actorii
pricipali din castelul tău.
Iancu Maria-Alexandra, clasa a X-a, Liceul Pedagogic „Matei
Basarab”, Slobozia, Ialomița
Profesor coordonator: Matache Adriana

38
Spunea bunica… povești de iubire
Îmi iubesc satul, oglinda copilăriei mele. Iubesc toate câmpiile
verzi, cu miros proaspăt, nopțile de vară petrecute sub cerul înstelat,
o iubesc pe bunica mea… Între câmpiile bogate ale Ialomiței,
împânzite de lanuri, stă satul meu, parcă așteptându-și poveștile.
Cum să nu iubesc acest loc? Cum aș putea să îl uit vreodată, când
copilăria mea trăiește încă acolo? Mă emoționează poveștile dragii
mele bunici spuse la gura sobei. Iar una dintre ele este chiar așa:
,,Acum mult timp, când eu eram de câțiva anișori, s-a întâmplat
ceva care dăinuie până și în zilele noastre. O poveste tristă despre
care s-a vorbit mult timp. În urmă cu câtiva zeci de ani, au trăit doi
copii frumoși, care s-au iubit mult. Iubirea lor a fost necondiționată.
El dorea să îi ofere tot ce era mai bun, iar ea îl iubea și îi era alături,
chiar dacă nu avea averea cuvenită. Fata decise că sosise vremea să-l
prezinte părinților pe alesul ei. Dar fata a aflat că a fost promisă de
părinți altui băiat. Tânăra a ales să nu îi spună nimic iubitului ei
despre căsătoria aranjată. Secretul a putut fi păstrat o vreme, fiindcă
cei doi locuiau în sate diferite. Până când, într-o duminică de vară,
tânărul și-a văzut aleasa în rochie albă de mireasă la brațul altui
băiat. În acesta s-a cuibărit durerea, tristețea si dezamăgirea. El știa
că nu-și mai poate lua mireasa înapoi. Întunecat de trădarea iubitei
sale, s-a aruncat în apa învolburată a râului Ialomița și s-a înecat.
Fata, aflând această veste tulburătoare, a murit la rândul său din
cauza durerii provocate de pierderea alesului ei. Povestea spune că
în nopțile senine de vară i-am putea vedea pe cei doi, fiecare pe câte
un mal al râului, cutreierând parcă în căutarea unei punți care să le
unească iubirea.
O liniște tulburătoare, un sentiment de împlinire, o lume
așezată și modestă si poveștile de acest fel ale bunicilor, drame de

39
care ei, la vremea lor, s-au atașat, ca să le poată transmite mai
departe, toate acestea fac parte din satul meu, un tărâm fermecător.
Soare Denisa, clasa a VII-a,
Școala Gimnazială Grindu, Ialomița,
Prof. coordonator Cociorva Ion

40
Vrăjitoarea
Uneori, când eram mici, auzeam tot felul de povestioare, un
fel de legende de la bunici, părinți sau de la oamenii din sat.
Legende ce ne băgau în sperieți sau, din contră, ne făceau să râdem.
În satul meu sunt nenumărate astfel de legende care, uneori,
ne înspăimântă, alteori ne amuză, legende care ne pot provoca fiori,
mai ales când acestea sunt spuse de buni povestitori. O povestitoare
iscusită este tanti Anicuța, o bătrână de vreo optzeci de ani, mereu
veselă. Iată ce am auzit de la tanti Anicuța:
Se spune că, acum mulți ani în urmă, în satul meu trăia o
bătrână care locuia singură la marginea localității. Oamenii care
locuiau în apropierea casei sale spuneau că o văzuseră adesea făcând
fel și fel de descântece.
Bătrâna era retrasă, nu vorbea cu nimeni din sat și ieșea din
casă doar în nopțile cu lună plină, ferită de privirile semenilor.
Această ieșire nocturnă era făcută cu un motiv: pentru a aduna niște
plante pentru amestecurile ei magice.
Povestea bătrâna Anicuța că, într-o seară, vrăjitoarea a plecat
să-și adune buruienile. În urma ei, doi tineri au intrat în casă și au
văzut în interior tot felul de ciudățenii: vase, pachetele, poțiuni,
lumânări, oase și plante. Ceea ce vedeau îi fascina pe cei doi băieți,
care erau și frați gemeni, așa încât au vrut să mai zăbovească în casa
babei. În timp ce ei umblau printre lucrurile vrăjitoarei, aceasta i-a
surprins înăuntru.
De atunci, nu s-a mai auzit nimic de acei tineri. Bătrânii spun
că cei doi au fost transformați în două pietre îngemănate, așa cum
sunt acelea de pe „drumul viilor”, acolo unde baba își culegea
buruienile de leac în nopțile cu lună plină.
În ziua de azi, uneori, mamele copiilor mici le vorbesc
acestora despre vrăjitoarea care stă la pândă pe undeva, ca să vadă

41
dacă sunt neascultători. „Fii cuminte, puișor, că uite, după colț, se
ascunde vrăjitoarea cea urâtă și se uită la tine!” sau „Mănâncă tot, că
vine vrăjitoarea și ne fură mâcarea!” Dar vrăjitoarea a rămas doar un
personaj de poveste…
Cristache Cosmina, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Grindu, Ialomița
Profesor coordonator, Cociorva Ion

42
Zamfira
Iubesc să stau să ascult poveştile vechi ale femeilor bătrâne de
pe strada mea. Într-o zi, când vorbeau, au ajuns şi la povestea
Zamfirei. În acel moment, s-au oprit din vorbit şi au spus că este
doar o poveste tristă și nu trebuie auzită de copii. Curioasă de fel,
am ţinut să aflu cât mai multe. Ceva mai târziu, într-o altă zi, una
dintre bătrâne a reluat povestirea:
„Demult, pe vremea războaielor, în ținutul nostru s-a petrecut
de un tragism fără pereche, despre care s-a dus vestea peste multe
sate. În vremea aceea, satele de câmpie erau sărace, cu case mici,
acoperite cu stuf și paie.
O astfel de casă, undeva pe la marginea satului, era aceea a
Zamfirei, pe lângă o pădurice de salcâmi din care astăzi nu mai este
nici urmă. Acolo au fost trimişi odată trei soldaţi, pentru a verifica
zona. Când au ajuns, au crezut că locul era părăsit, pentru că era
foarte întuneric şi lucrurile erau prăfuite, parcă neatinse. Au vrut să
plece, dar, în acel moment, au auzit o voce de femeie cântând şi
suspinând. Era glasul Zamfirei, vrăjitoare tânără şi frumoasă, care
moștenise lucrările magiei de la mama sa, renumită și ea pentru
facerile și desfacerile pe care omul obișnuit nu și le poate explica.
Din întuneric apăru ţigăncuşa. S-a temut de cei trei soldați, așa că i-a
ademenit cu farmecele sale și le-a cântat un cântec. Bărbații au căzut
într-un somn adânc, iar frumoasa vrăjitoare i-a omorât în somn şi i-a
aruncat pe undeva prin viroagele câmpului.
Generalul, văzând că soldații lui nu s-au mai întors din
misiune, a pornit cercetările și, pas cu pas, a ajuns și el s-o
întâlnească pe Zamfira. Ofițerul, observându-i chipul, rămase fără
cuvinte. În acea noapte, s-au îndrăgostit unul de celălalt, iar bărbatul
a dorit neapărat ca ea să-i devină soţie. Farmecele Zamfirei l-au

43
făcut pe acesta să i se dedice total, aşa că, în zori, au fugit amândoi
prin păduri, unde şi-au găsit un adăpost pentru o vreme.
Povestea spune că totul mergea frumos în familia lor. Îşi
construiseră şi o casă ferită de ochiul lumii. Erau fericiţi. Peste ani,
când ei nu se mai așteptau la ceva rău, au fost recunoscuți, prinși și
judecați amândoi pentru crimă. Pedeapsa , se spune, ar fi fost crudă:
au fost închiși ei doi, împreună cu cei trei copii, într-o casă părăsită,
dintre acelea cu acoperiș de stuf și paie, apoi s-a dat foc casei.
Și astăzi mai putem auzi ici și acolo cum că vocea superbă a
Zamfirei încă ar mai răsuna prin sat în nopțile de vară. Unii dintre
săteni pot să jure că au auzit un cântec fermecător cântat de o femeie
nevăzută.
Să fie oare adevărat? Cine poate spune dacă adevărul se
apropie cumva de poveste?
Nițu Georgiana, clasa a VIII-a,
Școala Gimnazială Grindu, Ialomița,
Profesor coordonator, Cociorva Ion

44
Satul – portul cel mai de preț al României
Element veșnic al patrimoniului românesc, satul epocii
moderne păstrează și astăzi ecoul originilor dacice, romane și
bizantine ale poporului român prin traditii și obiceiuri. Fie că
vorbim despre cătune îndepărtate, situate în vârfuri de munte,
unde ocupațiile variază în funcție de zonă: de la olărit în nordul
țării, până la țesut și creșterea animalelor în sud, satul are un
farmec aparte. Privit deopotrivă vechimii de necontestat, el prezintă
încă două caracteristici fundamentale: puterea de a continua a unui
popor ce sărbătorește anul centenarului și unitatea în statiu și
timp.
Dacă nu cu mult timp în urmă, populația de la sate,
țărănimea, reprezenta cea mai mare parte din cetățeni, contrastant
astăzi, oamenii se retrag pentru a-și readuce aminte de origini,
pentru a se relaxa, pentru a se întoarce în timp. Modernizate sau
nu, satele actuale sunt alcătuite din comunități mici de oameni, în
special bătrâni, care vorbesc cu ardoare despre viața lor, despre țara
lor și despre schimbările societății la care ei nu se pot adapta
niciodată. Bătrânele din dealuri și de peste văi sunt obișnuite să
facă mucenici, cozonaci, să-i pregătească cu îndemânare și să-i
împartă la biserică. Așadar, tradițiile Pascale, obiceiurile de
Crăciun sau sărbătorile stabilite de Biserica Ortodoxă sunt
respectate cu sfințenie de reprezentații cei mai de preț ai credinței.
Mai mult decât atât, datorită lor România are rădăcinile bine
definite într-o tradiție proprie, păstrându-și patrimoniul neatins și
viu. O altă caracteristică semnificativă, care afirmă importanța
satului în spațiul românesc este portul popular. Păstrat din
generație în generație, cu un puternic impact emoțional, dar și

45
estetic, ia, sumanul, bundița și marama rămân straiele cusute la
războaie încă din perioadele interbelice ce poartă cu mândrie
renumele românesc. O duminică la bisericile maramureșene sau
bucovinene îți va dorința de a păstra întregul patrimoniu, nu doar
pentru noi, românii, ci și pentru întreaga lume.
Astfel, regăsim întrebarea: de ce este important să avem
sate vii? Pentru că aici a început totul, pentru că acest concept
agrar, tradițional, a creat și a dezvoltat ființa umană. Este foarte
important astfel să nu ne depărtăm de realitatea originilor noastre
prin orașe, ci să o menținem vie și cât mai aproape de noi prin
satele vii, pentru că în viața noastră modernă suntem
dezrădăcinați. Datorită acestor obiceiuri, tradiții și oameni, satul
românesc devine o sursă vitală de inspirație, o sursă de
mâncare sănătoasă, o sursă de venit prin turism și cultură, o sursă
de mândrie și de speranță. Datorită naturii și a relației profunde a
țăranului român cu aceasta, care a lucrat pământul din cele mai
vechi timpuri, satele preiau o puternică încărcătură emoțională din
cauza acestui tablou înconjurător. Oamenii, românii cu ușa
deschisă tot timpul, care păstrează cu tărie tot ceea ce România
le-a oferit de-a lungul veacurilor, sunt cei care țin ca un țesut printr-
o legătură puternică tot ce înseamnă tradiție și înfățișările ei.
Într-o călătorie din Săpânța până în București, în cei 650
de kilometri, ceea ce impresionează cel mai mult este credința
puternică a oamenilor, pentru care duminica este etern zi de
odihnă și de închinare și mulțumire Tatălui Ceresc. Conceptul
crucilor, ce păzesc locurile în care mulți și-au pierdut viața, sau
troițele domină spațiul Carpato-danubiano-pontic, fiind forme vii
și semne de artă religioasă care atesta credința puternică a
țăranilor români, care nu păzesc bogăția sau avuțiile, ci își încred
neamul și obiceiurile în mâinile lui Dumnezeu.
Așadar, satele, prin înseși casele unor români dornici de
a-și păstra Tradițiile și de a-și duce mai departe obiceiurile, devin

46
izvorul unei întregi generații de păstrare a patrimoniul și de mândrie.
Satul, prin vatra sa vie și neîncăpătoare pentru povești de viață,
devine locul statornic unde s-a născut veșnicia și timpul destinat
regăsirii de sine.
Tocileanu Denisa, clasa a X-a D, Liceul de Arte
„Ionel Perlea”, Slobozia, Ialomița
Profesor coordonator: Preot Matache Clementin

47
„Copacul cu amintiri – o poveste de dinaintea
telefonului mobil”
Umbrele serii se lasă ușor, ca un văl cenușiu, acoperind ușor
fereastra. Mi-am terminat temele pentru a doua zi și am mers în
camera bunicului.
Era așezat în fața ferestrei, pe scaunul său cu trei picioare,
vechi de zeci de ani, martorul atâtor amintiri, dragi bunicului, căci
ținea la acest obiect ca la ultima lui suflare. Privea nostalgic stejarul
bătrân din fața casei. Nici nu a simțit când am intrat, nici că cineva îl
privește, atât era de îngândurat! M-am apropiat de el cu pași timizi,
temându-mă să nu-i tulbur gândurile. Mi-am așezat mâna pe umărul
său. A tresărit ușor, trezindu-se parcă dintr-un vis frumos, căci,
privindu-l îndeaproape, am observat că zâmbea. De ce oare? Ce
gânduri îi creeau această stare?
M-am așezat și eu lângă el, fără să scot vreun sunet și am
privit copacul cel bătrân. Nimic din ceea ce vedeam nu mă făcea să
zâmbesc. Mi-am întors privirea spre el, întrebându-l de ce zâmbește.
M-a privit senin cu ochii săi blânzi și mi-a spus că acest copac
ascunde o comoară. „Cum, bunicule, ascunde o comoară? Unde? Nu
văd nicio scorbură! E cumva îngropată la rădăcina lui?”
Bunicul a început să râdă zgomotos și m-a strâns cu drag la
pieptul lui. „Nu, draga mea, copacul nu ascunde grămezi de bani. El
ascunde printre ramuri povestea copilăriei mele. A fost prezent în
viața părinților și a mea încă de la naștere. Am văzut lumina zilei
într-o zi toridă de vară. Nicio adiere de vânt, nicio pasăre nu
străbătea zarea. Aici, la umbra lui, într-o copaie de lemn, mă așeza
sărmana mea mamă, sărmană pentru că trudea pentru noi din zori
până seara târziu. Știi că eram cinci copii. Mă lăsa în grija fraților
mai mari, dar ei, luându-se cu joaca, uitau de mine și mă găsea

48
mama plângând lângă copacul pe care îl vezi... Aici, la umbra lui, ne
așezam la masă din vară până toamna târziu. Punea pânza albă din
bumbac, oala cu lapte prins, pâinea albă și pufoasă, coaptă pe vatră.
Cu ce poftă mâncam! Ce ne mai hlizeam unii la alții privindu-ne
„mustățile” din lapte prins! De creanga cea mai groasă, tata mi-a
făcut un leagăn, pe care ne băteam care să ajungă primul. În acest
copac se suia Ion, unchiul tău, și ne căuta cu privirea când jucam de-
a v-ați ascunselea. Tot de acolo, de sus, striga pe uliță la Tudor al lui
moș Vasile, și pe Tinca, verișoara tatei, să vină să ne jucăm. Veneau
alergând desculți prin praful lat de-o palmă. În preajma lui a fost mai
mereu multă lume. În octombrie, de Sfântul Dumitru, veneau adulți,
copii îmbrăcați frumos și făceau un foc aproape de stejar. Oamenii
dansau în jurul focului. Cărbunii încinși din foc erau luați și folosiți
la fertilizarea ogoarelor și grădinilor. Un cărbune primea și el ca să
fie roditor și frumos. Dacă vara înotam în praf, iarna făceam cărare
în zăpada cât noi, până la stejar și îl pregăteam de vifor legându-l cu
paie. Când stejarul se îmbrăca într-o mantie argintie, atunci soseau și
colindătorii. Câte glasuri de copii nu a auzit el! Iar în ajunul
Crăciunului, mama aducea în casă o ramură de stejar pe care o ardea
în cuptor, pentru a avea atâtea bucurii câte scântei săreau din lemn.
În ziua de Crăciun, toți ai casei mergeam prin curte și adunam toate
gunoaiele pentru ca gospodăria să aibă rod și mulți pui.
Paștele era o sărbătoare pe care o trăia și copacul nostru, dar
mai ales Rusaliile, sărbătorite la 50 de zile de la Paște. Pentru a
îmbuna spiritele morților, mama, după ce se întorcea de la biserică,
împodobea casa și gospodăria cu ramuri de stejar sfințite. Le punea
îndeosebi la icoane, după care le dădea jos, de Sânziene, dar tot mai
păstra agățate prin casă mici crenguțe de stejar. Credea cu tărie că
stejarul ferește casa de grindină și de spirite rele și că alungă bolile.
Poate că avea dreptate, pentru că într-o zi, când un meșter a sosit în
sat la noi ca să cumpere stejari pentru a face vestitele porți
maramureșene, mama s-a împotrivit tăierii, s-a certat și cu tata,
spunându-i că nu se vor îmbogăți de pe urma stejarului și copacul a
rămas la locul lui, nu și negustorul, ce se îmbolnăvi după ce reuși să
obțină câțiva stejari.

49
Uneori, copacul era ținta noastră, ochind câte o pasăre de pe
ramurile lui. Mama ne certa și ne punea să îl curățăm. Mai ales în
luna mai scuturam crengile de gândaci și îi dădeam păsărilor din
curte. Îmi amintesc că mama se bucura când adunam gândaci mulți,
zicea ea că aceștia vesteau un an mănos. Și dacă vedeam că omizile
îl atacă, îl afumam pe bietul stejar cu pucioasă presărată pe jăratic.
Asta o făceam pe timp liniștit. Și luna mai aducea și ploaia, o ploaie
caldă ca o binecuvântare pentru copacul nostru! Atunci ne
ascundeam printre frunzele stejarului și cântam cât ne ținea gura.
Păream niște păsări care își iau zborul spre țările calde, așa gălăgie
făceam! Astfel, în câțiva ani, ne-am luat zborul unul câte unul și
copacul a rămas doar cu mama și tata. Pentru o perioadă, căci peste
ani m-am întors și am rămas doar eu cu el. Scoarța copacului poartă
amprenta timpului, ca și mine. Pare neputincios și părăsit, dar atunci
când suntem împreună parcă întinerim!”
O lacrimă se scurse pe obrazul bunicului. O șterse în grabă.
M-am ridicat și l-am îmbrățișat. Stejarul, ca și bunicul, ascundea o
comoară mai prețioasă decât aurul, bucuriile copilăriei și obiceiurile
înaintașilor mei.
Voinea Andreea, clasa a V-a
Școala Profesională „Areta Teodorescu” Grivița, Ialomița
Prof. coordonator, Fătu Mioara

50
Povești din satul meu
”Satul nostru-i mare tare,
Satul nostru capăt n-are.
Până la bunicul Petru
Este cam vreun kilometru
Până la unchiul Andrei
Kilometri sunt vreo trei.
Nu-i cunosc pe cei din vale,
Da-i salut pe toţi în cale”
(Grigore Vieru – ”Satul nostru”)
Fiecare om este curios să-şi afle rădăcinile, de unde vine,
cărui loc aparţine primul parfum al universului copilăriei sale. Orice
fiinţă are rădăcini din care îşi extrage seva, lumina ce îi va călăuzi
paşii şi îi va da forţă să lupte cu vicisitudinile vieţii. Locul din care
îşi porneşte drumul vieţii, împodobit cu cele mai minunate flori,
copaci înalţi, iarbă ca mătasea scăldată în picături de rouă cristalină,
pictată în acel verde sublim pe care nu îl vei regăsi niciodată mai
frumos ca cel din locul naşterii tale.
Priveam cerul într-o zi de vară, gătit cu un imens senin şi
deodată mi s-a aprins în suflet curiozitatea de a descoperi povestea
satului meu, care, de fapt, este a rădăcinilor natale, piatra de hotar a
destinului unui om. Cred că aveam vreo zece ani când am alergat cu
emoţia ascunsă în suflet la bunica, singura în măsură să îmi depene
istoria plaiurilor mele, cu toate amănuntele ei. Şi... avea bunica un
dar minunat în a povesti, încât mi-amintesc că mi se umezeau ochii
de patima cuvintelor rostite de ea! Cred că ea ar fi trebuit să fie
actriţă, aşa bine ştia să intre în pielea personajelor din poveştile sale.

51
Când mă uit spre satul meu, îmi văd copilăria ca într-o
oglindă. Pe toate ulițele, pe toate câmpiile și pe toate dealurile lui
aleargă ea, zveltă și neastâmpărată.
Iar el, ca un bunic sfătos, îi spune-n fiecare seară poveștile
băștinașilor, îi îndulcește simțurile cu miros de liliac și îi veghează
noapte de noapte somnul.
Pe stâncile seculare care au ținut piept atâtor vremuri de
restriște, stă satul meu frumos și drag. Stă mândru în zile de
sărbătoare, când se prind flăcăii și fetele-n joc, iar în zi de muncă,
clocotește de oameni ce aleargă în toate părțile. Care pleacă la câmp
să cosească, care pleacă să prășească via, care zidește o casă, care
văruiește pereții. Aici viața pulsează alert.
Și-mi este drag până la cer, mi-e drag să-mi cânt aici bucuriile
și necazurile. Și-mi place că știe să-mi asculte tânguirile, dar nu le
spune nimănui, e confidentul meu fidel.
Când plec de acasă, plec mereu cu un gol, căci știu că-mi va fi
dor și știu că-i va fi dor. Îl las în urmă și o umbră de tristețe se așază
pe chipul meu, așa cum simți când te desparți de cineva drag inimii.
Și, când mă întorc, îl găsesc neschimbat, mereu la fel de primitor și
plin de dor. Știu că mă așteaptă, căci îmi cântă dorul prin orice
foșnet de frunză, prin orice adiere de vânt. Atunci când pășesc pe
bucata mea de rai, simt cum rădăcinile mi se înfig mai adânc în
pământ, căci pământul acesta le-a oferit căldură și le-a dăruit o boare
de ploaie. Cum să nu iubesc acest mic paradis, care simt că mă
primește mereu cu brațele deschise? Cum să nu-i duc dorul prin
lume, știind că pe ulițele sale îmi aleargă copilăria? Cum să nu-mi
fie drag, când acolo mama coace în fiecare sâmbătă pâine rumenită
ca obrajii fiebinți ai soarelui?
Mi-e drag de la un capăt la altul, căci crește și pornește prin
lume oameni harnici și pricepuți, cărora nu le este rușine să
rostească numele baștinii lor.
Aici satul se spală de rele, iar apele repezi îi duc grijile
undeva departe. Aici mi-am scăldat și eu copilăria, aici ne-am
bălăcit cât e ziulica de lungă și tot aici uitam că m-a lăsat mama să
pasc boboceii. Când urc pe aceste stânci mărețe, îmi văd fericirea la

52
picioare și mă simt mai aproape de Dumnezeu. Iar seara, satul e
sfințit de o liniște tulburătoare, nu mai există griji, nu mai există
oboseală, ci doar un sentiment de siguranță și de pace. E ca o cetate
acest sat, căci niciun dușman nu-i poate tulbura echilibrul.
Dar, oricât de adânci nu mi-ar fi înfipte rădăcinile în țărâna
lui, oricum uneori trebuie să-i las brațele libere să legene și alți
copii, m-a răsfățat din plin pe mine. Mirosul acela de plăcinte abia
scoase din cuptor și de flori parfumate de tei merge pas la pas cu
mine, oriunde în lume. Știu sigur că în mine e sădit un bobocel de
floare al dragostei pentru acest loc, iar el înflorește în fiecare
primăvară și-mi înmiresmează ființa cu arome dulci. Când mă apasă
gânduri grele, toată ființa mea îmi cere să vin negreșit aici, pentru că
aici și trupul meu plăsmuit din această humă, și sufletul se simt
Acasă. Aici îmi este leagănul de dor, aici îmi este Patria, aici îmi e
înveșnicită liniștea.
Când sunt obosit, stresat, când am perioade super aglomerate,
nimic nu mă relaxează mai tare decât o vizită în satul meu natal.
Acolo e locul în care îmi încarc cel mai repede bateriile, locul care
îmi reaminteste de lucrurile care sunt cu adevărat importante în
viață, locul care îmi umple sufletul de liniște. Eu am un fel de
terapie de câte ori ajung acolo. Îmi place să stau la povești cu
oamenii mei, cu bătrânii și cu vecinii, cu neamurile, cu oamenii din
sat. Viața la țară are un ritm și niște valori pe care noi, prea ocupați
și prea agitați, le uităm. Unchiul din vale face țuica de când mă știu.
Pentru asta este cunoscut în sat. De 80 și ceva de ani, vă dați seama
câte povești a trăit și a ascultat în jurul cazanului ce fierbe zama de
prune?! Tare drag îmi e să stăm de vorbă, pe o bancă în fața porții,
să-i ascult amintirile de pe vremea când eram de-o șchioapă, mai
ales că a fost prieten bun cu tata.
Nenea Ion bărbierea toți bărbații din vecini. Era un adevărat
ritual. În fiecare sâmbătă seara, bărbații se adunau la el, stăteau în
povești, iar mie îmi plăcea cel mai mult să mă strecor printre ei și să
îi ascult.

53
Satul românesc are suflet! Eu asta simt de câte ori ajung la
mine acasă. Și asta simt de câte ori stau la povești cu oamenii din
satul meu!
Veşnicia s-a născut în satul meu, în cutele ascunse ale viselor
mele, în trăsura cu cai înaripaţi în care mă plimba bunica atunci când
îmi depăna poveşti. Rădăcinile mele sunt ascunse în cuibul de cristal
din sufletul bunicului, ce ştia să aşeze universul la picioarele mele şi
frământa în palme pentru mine stele de pe cer, iar din praful lor îmi
făurea talisman cu care îmi împodobea gâtul, picurând asupra mea
norocul cules de la rădăcina mea.
Locurile natale vor purta amprenta degetelor Divinătăţii, din
momentul în care eu am deschis prima oară ochii spre lume şi-am
făcut să tresară tot Universul la scâncetul meu de nou născut. Prima
faşă legată de trupul firav, pe care am destrămat-o când am pătruns
în vâltoarea vieţii, când pântecele meu şi-a început creaţia.
Satul natal păstrează acelaşi farmec irezistibil în faţa timpului,
este una dintre certitudinile vieţii pe care nu mi-o poate clătina nici
cea mai aprigă furtună, pentru că este însuşi sanctuarul fiinţei mele.
Copacul trupului meu înmugureşte mereu, e plin de flori şi de frunze
sănătoase, pentru că are rădăcini adânc înfipte în pământ şi pentru că
ploaia sufletului meu i-a picurat întotdeauna apă vie.
Oricât de sus se vor înălţa crengile tale, nu uita să priveşti spre
locul de unde ai răsărit, unde ai plesnit pământul cu sămânţa ce şi-a
înălţat mugurul spre soare!
Pentru noi nu există locuri mai frumoase şi mai bine orânduite
decât acelea care alcătuiesc pământul României. (Grigore Posea)
Prof. înv. primar Coman Aurica
Școala Gimnazială Ferdinand I
Movila, Ialomița

54
FIARA CÂMPULUI
Abia deschisesem ochii spre lume, şi-n casa cu nouă fraţi,
ascultam cu nesaţ poveştile spuse la lumina lămpii de tuşa Anica
despre animale cu puteri deosebite care sălăşuiau în apropierea
satului, în Pădurea Chirana, mult mai întinsă decât acum, pădure ce
poartă numele unei aprige femei, Kira Ana, care-şi făcuse un han la
răscrucea drumurilor dintre Brăila şi Lichireşti şi dintre Slobozia şi
Târgul de Floci. Eram fascinat de puterea pe care o aveau aceste
vietăţi care, în împrejurări deosebite, pline de pericol, ţineau partea
omului aflat în primejdie.
Aflând despre faptele bune ale acestora, cu atât mai mare a
fost nedumerirea mea când unchiul Lixandru a mărturisit că, într-o
noapte, prin vara lui ’47, când lumea se hrănea doar cu buruieni
fierte, a luat puşca, s-a urcat în căruţă şi, la lăsarea întunericului, a
pornit la vânat în lunca plină de păpuriş şi stufăriş, ce se întindea
până-n coasta Dunării. S-a întors când se dădeau zorile cu un
”căprior de toată frumuseţea”, cum zicea el mândru, pe care l-a pus
la loc ascuns să-şi poată hrăni cele opt guri flămânde.
Nu pricepeam cum poate un om să ia viaţa unei făpturi care,
pe deasupra, mai făcea şi fapte bune, una dintre ele fiind spusă de
tata într-o seară, când vecinele veniseră la noi, la clacă, să scarmene
şi să toarcă lâna. În iarna lui ’54, tata a fost prins de urgia care s-a
năpustit peste toată ţara, la Feteşti, la o şedinţă de partid, şi, după o
şedere de câteva zile departe de casă, s-a vorbit cu nea Gheorghiţă,
preşedintele G.A.C-ului din sat, să vină acasă pe jos. Au luat-o de-a
lungul căii ferate, pe unde doar stâlpii de telegraf ieşeau deasupra
nămeţilor cam la un stat de om şi, odată ajunşi la Ţăndărei, trebuiau
să cotească la dreapta către casă. După ce au făcut această
întorsătură, noapte fiind, au dat în pădurea Chirana, care era la trei
kilometri de sat şi nu mai ştiau încotro s-o apuce. Atunci le-a ieşit în
cale, la vreo câteva zeci de metri, o umbră de căprior, căci altceva nu
putea fi, iar nea Gheorghiţă putea să jure că umbra le-a vorbit pe

55
limba lor, spunându-le să vină după ea. Sleiţi de puteri, urmau
căpriorul, părându-li-se că visează, neschimbând vreo vorbă între ei.
După mai bine de un ceas, au zărit lumini de opaiţ la marginea
satului, dar, când şi-au mutat privirea de la aceasta, umbra dispăruse.
Şi-au făcut cruci şi-au mulţumit lui Dumnezeu că au ajuns teferi
acasă.
Peste ceva vreme, aveam să aflu despre alte întâmplări cu
fiare sălbatice, de astă dată cântate de flăcăii satului. Nici nu se
înserase bine, ţin minte că nu aprinsesem lampa, şi văd surorile mai
mari că dau în dârdură să aşeze în tindă preşurile noi, scoase din ladă
ca să acopere canapeaua mare şi canapeaua mică, le-au luat pe cele
vechi de pe podea, întinzându-le pe cele noi ca-ntr-un ceremonial
numai de ele ştiut. Stăteam cu nasul lipit de geam să văd ceata de
voinici printre care erau şi fraţii mei, nenea Marin, nenea Radu şi
nenicu Vasile. Se înserase bine, eu eram aproape adormit, când paşii
hotărâţi au străbătut curtea, oprindu-se în tindă. Soră-mea Diţa a
deschis, apoi, uşa dinspre odaia noastră, unde eram alături de mama
şi de tata şi de celelalte surori, iar conducătorul cetei a intrat
spunând bună seara şi s-a îndreptat către tata şi mama sărutându-le
mâna, iar pe noi ciupindu-ne pe fiecare de obraji. Deşi se ştia că vor
repeta colindele în acea seară la noi, vătaful a întrebat respectuos pe
tata dacă se învoieşte să-i lase în casă pentru repetarea cântecelor, iar
tata i-a rugat să nu cânte prea tare, că el se duce să se culce în
camera din faţă, n-o sta să-i asculte toată noaptea, că trebuie să fie la
ora şase la serviciu, la S.M.T.
Atunci am auzit pentru prima dată colindul de casă, de
gospodar, de plugar, de vânător, de peţitor, de flăcău, de fată şi
m-am lăsat purtat de vocile bărbăteşti într-o lume pe care n-o
înţelegeam prea bine, dar care-mi dădea în suflet bucurie, drag
pentru cei din jur, nedumerire şi durere, auzind că Voinea voinicul
vânează cerbii codrului, despre care eu ştiam că l-au ajutat pe tata şi
pe nea Gheorghiţă în clipe de cumpănă.
”Leroileo, dar ei ce vânează ?
Fiara câmpului
Leroileo, cerbii codrului”

56
A doua zi, mama a început să-i ocărască pe fraţii mai mari că
şi-au făcut de cap mâncând toată şunca ce era agăţată de grindă şi-au
băut jumătate din vinul pus la păstrare pentru sărbători. După ce-am
mai crescut, am înteles obiceiurile flăcăilor colindători care, după ce
încheiau colindatul, mergeau la casa vătafului din acel an şi
petreceau toată noaptea cu mâncare adusă de fiecare dintre ei de
acasă, iar vinu-l cumpărau nu înainte de a se tocmi cu lăutarul
satului, care le cânta şi-i însoţea a doua zi pe uliţele satului. Se
costumau în personaje de poveste, Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana,
în personaje satirice, Vasilache şi Marioara, purtau măşti pentru
alungarea spiritelor rele, fiecare avea în mână o ploscă cu vin pe
care o oferea cu generozitate oamenilor ieşiţi la porţi ca să vadă
spectacolul. Se ura de sănătate, de spor în bucate în anul ce avea să
vină, iar la împletiri de uliţe se încingea câte o sârbă de se topea
zăpada sub tălpile lor.
După isprăvirea acestor zile, se dădea de veste că aproape
jumătate dintre flăcăii colindători nu vor mai cânta în anul următor
pentru că-şi găsiseră alesele în timpul colindatului de fată, iar
porunca era ca în ceată să fie numai flăcăi neînsuraţi şi care nu
fuseseră luaţi la oaste. Era socotit o onoare să fii printre colindători,
ei întruchipau tot ceea ce bătrânii satului socoteau a fi bună creştere,
hărnicie, iubire pentru aproapele, cinste, sete de dreptate şi, nu în
ultimul rând, dar de la Dumnezeu pentru cântat. Fiecare gospodar,
atunci când primea colindul, era foarte atent la cuvinte, nu cumva să
fie vreunul schimbat, şi nu de puţine ori se alătura cetei de
colindători, cântând din toată simţirea, retrăind pentru câteva clipe
tumultul tinereţii, iar dacă mai avea şi darul povestitului, în timp ce
cinstea o ţuică fiartă cu urătorii, nu se mai oprea din spuse până nu
era tras cu blâneţe şi respect de cea căreia, odată, i-a închinat
aceleaşi colinde. Poveţele acestor fapte cântate au plămădit caractere
puternice în comunitate şi, asemenea unui izvor nesecat, continuă să
înfrumuseţeze sufletul şi trăirile celor care-i primesc şi-i vor primi în
casele lor pe colindători.
Învăţător Malancă Niculae, Şcoala gimnazială
,,Constantin Gurgu” nr. 1, Gura Ialomiţei, Ialomița

57
MILOȘEȘTI - VATRĂ NATALĂ
Cunoașterea istoriei locale, a mediului de viață al oamenilor
care au trăit pe meleagurile comunei Miloșești, a luptei pe care
strămoșii acestei localități au dus-o pentru a dezvolta viața materială
și spirituală a constituit o dorință ce trebuia îndeplinită, aceasta
pentru a cunoaște cine am fost, cine suntem și cine vom fi.
Lucrarea de față nu se voiește a fi o monografie ce detaliază
modul de formare a satului și istoricul acestuia, întrucât acestea au
fost compilate în alte lucrări ce se pot găsi în arhivele satului. Acest
eseu prezintă mai degrabă o compilație de datini și tradiții de pe
vremea moșilor noștri.
Tradiții despre trecerea omului
Cândva, nașterea se făcea pe pământ, pe o țoală. Pentru o
naștere ușoară, femeii i se punea ”Epistolă” sub pernă. Femeia lovea
cu piciorul pragul și ușa casei. Urma prima scaldă, moașa tăia
buricul copilului și curăța locul. A treia zi, seara, moașa, mama și
copilul așteptau ursitoarele. Pe masa dinspre fereastră se aflau bani
(”să fie bogat”), sare (”să nu fie nesărat la vorbă”), zahăr (”să fie
dulce”), carte și creion (”să fie învățat”), lână, grâu, ceapă, vin.
Copilul era înfățat în scutece cu picioarele drepte legate cu o fașă din
lână împletită din mai multe culori cu ganafi la capete. Cu cât fașa
era mai lungă, cu atât se însura sau mărita mai târziu copilul.
La botez, copilul putea să-și facă frați de cruce, dacă se
întâmpla să fie botezați mai mulți în aceeași zi și în aceeași apă.
Urma cumetria. La un an, nașa rupea ”turta” copilului și îi ”lua din
moț”, rânduială din bătrâni...

Volumul vesnicia s a nascut la sat 2018

Volumul vesnicia s a nascut la sat 2018

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Volumul vesnicia s a nascut la sat 2018

Similar to Volumul vesnicia s a nascut la sat 2018 (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (7)

Volumul vesnicia s a nascut la sat 2018