Esenta budismului

1. Buddha, fondatorul budismului, vrea să fie amintit ca un om nu ca o zeitate, el
este un învăţător, un arătător de cale!
Karma (Kamma în Pali) = acţiune
În budism karma înseamnă acţiune intenţionată.
Nu numai acţiunile generează karma ci şi gândurile şi cuvintele.
Karma înseamnă cauză şi efect. Karma este o lege naturală.
Prin karma este în eles un concept filosofic-religios, prin careț fiecare ac iune -ț
fizică sau spirituală - are în mod inevitabil o urmare.
Conform legii karma (o lege impersonală şi inflexibilă a Universului), în fiecare
viaţă primim ceea ce merităm. Faptele noastre bune atrag după ele rezultate
bune, iar faptele noastre rele atrag după ele rezultate rele, chiar de la o viaţă la
alta.
Karma -legea care guvernează Universul se bazează pe stricta lege a
condi ionismuluiț (Pratitya-samutpada) conform căreia din orice fenomen
trebuie să rezulte un altul. Nu poţi avea un efect fără cauză (vechi principiu de
fizică), dacă există o acţiune, există o reacţie (un rezultat).
Cauza trebuie să îşi aibă efectul, nimic nu poate împiedica sau restrânge acest
lucru. Budiştii susţin că nu există excepţii la legea cauză-efect; fiinţele vin
conform legii cauză-efect şi resping că există orice aspect arbitrar sau aleator.
Hinduismul susţine că noi suntem determinaţi de către kamma noastră, în timp
ce budismul spune că suntem doar condiţionaţi de ea.
Toate lucrurile apar şi dispar datorită întâmplării simultane a cauzelor şi
condiţiilor.
Conform budismului orice eveniment are o cauză: există un lanţ infinit de cauze!
Datorită faptului că orice eveniment are o cauză, Universul este văzut
interdependent şi interconectat, şi toate lucrurile care sosesc sunt legate de
alte lucruri, un concept cunoscut ca origine dependentă. Nimic în lume nu
există separat, de sine stătător, totul este în legătură cu altceva.
Depunem mult efort pentru a obţine fericirea dar nu putem obţine decât o
fericire temporară din cauza mediului care este în continuă schimbare. Totul se
schimbă, se află în mişcare. Lucrurile compuse se descompun şi deci sunt
trecătoare! Doar viaţa este continuă, căutându-şi tot timpul noi forme de
manifestare.
Fericirea vine din interior, sursa fericirii este gândirea constructivă!
Ce ne face să suferim? Este atitudinea pe care o avem faţă de noi înşine, stima,
atenţia pe care le avem faţă de persoana noastră, acordând în acelaşi timp mai
puţină valoare celorlalţi. Aceasta este la originea tuturor conflictelor, războaielor
între naţiuni, certurilor de familie. Fără acest egoism, nici una dintre aceste
probleme nu ar exista.
Deci nu trebuie să fim egoişti, trebuie să dizolvăm egoul.

2. Suferinţa se poate elimina dacă se elimină cauza ei.
În unele cazuri suferinţa este cauzată de dorinţă şi deci suferinţa se poate
elimina dacă se elimină dorinţa; asta înseamnă renunţare, încetarea ataşării
(deta are).ș
Renunţarea este o decizie de a nega nevoia pentru un anumit rezultat.
De unde vin toate relele: ignoranţă şi iluzie - neştiind natura realităţii şi
luând-o greşit; din ataşament de sine, lăcomie, egoism!
Potrivit unor învă a i budi ti,ț ț ș cunoa tereaș sau în elepciuneaț (prajñā) este
singura care poate realiza desăvâr irea omului i realizarea Nirvanei.ș ș
Calea
Calea cu 8 braţe care duce la încetarea suferinţei (magga): Înţelegere corectă,
Gândire corectă, Vorbire corectă, Acţiune corectă, Mod de viaţă corect, Efort
corect, Atenţie corectă şi Concentrare corectă.
Calea budistă este calea de mijloc care respinge extremismul. Anticii romani
obişnuiau să spune: „Moderaţie în toate lucrurile”, iar budiştii sunt pe deplin de
acord cu aceasta.
Calea de mijloc este deseori descrisă ca un model pentru practicile
non-extremiste, o cale moderată care nu acceptă nici extrema josnică, vulgară a
"indulgen ei în plăcerea sim urilor" (kamasukhallikanuyoga) nici extremaț ț
dureroasă a propriei mortificări.
Calea de urmat: „Evita i a face rău, face i ceea ce este bine i purifica i-văț ț ș ț
mintea.” Buddha
Intenţia face diferen a dintre "bine" i "rău".ț ș
Chiar dacă ceva bun pare să apară din intenţii rele, cu toate acestea karma
negativă este creată. Chiar dacă ceva rău este creat din intenţii bune, cu toate
acestea karma pozitivă este creată. Cu toate acestea, ar trebui să existe remu căriș
pentru orice daune "accidental" create.
Gândurile şi cuvintele au încărcătură karmică!
Toate faptele care vin din egoism, lăcomie, ură sunt rele --Akusala Kamma!
Toate acţiunile care pornesc din virtuţi ca generozitate, iubire şi înţelepciune
sunt meritorii --Kusula Kamma.
Pentru laici există doar cinci precepte simple, ele sunt simple îndemnuri de a trăi
o via ă fericită, fără griji, în care medita ia se poate desfă ura în condi ii bune.ț ț ș ț
Cele cinci precepte simple sunt:
1. A te ab ine să iei via a cuiva. (non-violen a fa ă de orice formă de via ă)ț ț ț ț ț
2. A te ab ine să iei ceva ce nu i se cuvine. (a nu fura)ț ț
3. A te ab ine de la o purtare senzuală necuviincioasă. (abstinen ă de laț ț
desfrânare)
4. A te ab ine să min i.ț ț
5. A te ab ine de la consumarea oricărei substan e care duce la pierdereaț ț
lucidită ii min ii. (ab inerea de la droguri sau alcool)ț ț ț

3. Liber arbitru
Ideea de libertate de alegere absolută (aceea că oamenii pot fi complet liberi să
facă orice alegere) este neinteligentă pentru că respinge realitatea nevoilor fizice
şi circumstanţelor. Egal de incorect este ideea că oamenii nu au nici o alegere în
viaţă sau că vieţile lor sunt prederminate. Să respingi libertatea va însemnă să
respingi eforturile persoanelor să facă progres moral (prin capacitatea lor de a
alege liber acţiuni pline de compasiune).
Renaşterea
Buddha şi-a reamintit vieţile anterioare înainte de iluminare.
Renaştere în budism înseamnă că am avut o infinitate de vieţi anterioare şi vom
avea o infinitate de vieţi viitoare, pentru a scăpa de renaştere trebuie să atingem
Nirvana!
Conform lui Buddha ,,sinele”, sufletul veşnic (atman, la hinduşi) nu există, este
o iluzie. Tot aşa cum, renaşterea budistă nu înseamnă trasmigrarea unui suflet de
la un trup la altul, ci prin moarte faptele sunt transmise într-o viaţă următoare.
Cu toate acestea, identitatea dintre moştenitor şi făptuitor nu este deplină.