2. Încălzirea globală
Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor
medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului,
precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai
ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat
dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul
cosmic de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciațiuni
terestre asociate cu fenomenul de minimum solar.
Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a
crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.
Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasi-unanim acceptat de
oamenii de știință și de factorii de decizie, există diverse explicații
asupra cauzelor procesului. Opinia dominantă este că încălzirea se
datorează activității umane, în special prin eliberarea de dioxid de
carbon în atmosferă prin arderea de combustibili fosili.
3. Ciclurile climatice
Clima se schimbă datorită forcingului extern, în funcție de influența deplasării pe orbită în
jurul Soarelui, erupțiilor vulcanice și efectului de seră. Ponderea diverselor cauze ale
încălzirii este în studiu, dar consensul oamenilor de stiinta este că principala cauză este
creșterea concentrației gazelor cu efect de seră datorită activităților umane din epoca
industrializării. În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date detaliate, acest lucru
este evident. Cu toate astea, există și alte ipoteze, care atribuie încălzirea variațiilor
activității solare.
Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerția termică a solului și oceanelor duce la
presupunerea că starea curentă a climei nu este în echilibru cu forcingurile. Studiile pe
modelele climatice indică că, chiar dacă concentrațiile gaselor cu efect de seră s-ar
menține la cele ale anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5 °C.
4. Efectul de sera
Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a
radiației terestre în infrarosu este reținută de atmosfera terestră. Efectul se
datorează gazelor cu efect de seră care reflectă înapoi
această radiație.
Dacă concentrația gazelor cu efect de seră crește, echilibrul prezentat este perturbat, cota
de 235 W/m2 se micșorează iar cea de 324 W/m2 crește, diferența de flux termic se
acumulează în atmosferă, care astfel se încălzește. De aceea, termenul de „efect de seră”
este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite
gaze, emise natural sau artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea
permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. Principalul
element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apa, cu o pondere de
36 - 70 % urmați de dioxidul de carbon, cu o pondere de 9 - 26 %, metanul, cu o pondere de
4 - 9 % și ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %. Alte gaze care produc efect de seră, însă cu
ponderi mici, sunt protoxidul de azot hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și fluorura de
sulf.
5. Efectele asupra atmosferei se manifestă prin creșterea vaporizației, a precipitațiilor și a numărului
furtunilor. După cum s-a spus mai sus, creșterea temperaturii duce la creșterea cantității de
vapori de apă care poate fi conținută în atmosferă. Deși în secolul al XX-lea vaporizația s-a redus
ca urmare a întunecării globale, în perioada actuală vaporizația crește datorită încălzirii oceanelor.
Pentru a se realiza echilibrul circuitului apei în natură trebuie să crească și nivelul
precipitațiilor. Creșterea precipitațiilor poate duce la intensificarea eroziunii în unele zone, de
exemplu în Africa, ceea de poate duce chiar la desertificare, sau la favorizarea creșterii vegetației
în zonele aride.Unii oameni de știință consideră că vaporizația crescută va genera furtuni. În
general uraganele apăreau doar în Atlanticul de nord.
6. Unul din efectele încălzirii globale este creșterea nivelului mării, efect care are
două cauze:
• creșterea volumului apei prin dilatare în urma încălzirii;
• adaosul de apă provenit din topirea ghețurilor din calotele polare și ghețarii
tereștri.
Conform rapoartelor IPCC, în secolul al XX-lea nivelul oceanelor a crescut cu
0,1 - 0,2 m, însă efectul de creștere va mai dura mult timp. Nu se pot face
previziuni exacte, deoarece rezultatele depind de modelele emisiilor gazelor cu
efect de seră. În ritmul actual, se prevede o creștere a nivelulul mării de 0,18 -
0,59 m la sfârșitul secolului al XXI-lea și de 2 m la sfârșitul secolului al XXIII-
lea.
7. Termosifonul salin este un fenomen de circulație globală a apelor oceanice. El începe
în nordul Oceanului Atlantic cu mișcarea apelor sărate reci spre fund, ape care curg de-a
lungul continentelor America de Nord, de Sud și Antarctica până în oceanele Indian și
Pacific. Acolo se încălzesc și se ridică la suprafață, urmând un traseu invers, împinse și
de vânturile alizee. Prin această mișcare o cantitate imensă de caldura este transportată
de la ecuator spre nordul Europei, care astfel are o climă mult mai blândă decât alte
regiuni de la aceeași latitudine, de exemplu Siberia. Prin topirea ghețurilor arctice, la
apele reci se adaugă o mare cantitate de apă dulce, cu densitate mai mică decât a apei
sărate, ceea ce micșorează presiunea activă care determină scufundarea apelor reci.
IPCC consideră că în secolul al XXI-lea circulația termosifonului salin se va încetini, iar
pe termen lung este posibil chiar să se oprească definitiv.
