2. Pronunțarea alfabetului latin
• Literele se pronunță la fel ca în limba română
Situații speciale:
cc – se pronunță dublat, deoarece fiecare dintre cei doi c trece în silabe
diferite
ph – f (philosophia)
h – se aude slab sau dispare (holo = omo = om; heri = eri = ieri)
s – s (nu z)
4. • Prima dată, folosit de romani
• În Evul Mediu, era folosit pentru scrierea unor limbi romanice
(italiana, spaniolă, portugheză, franceza) + limbi celtice, germanice,
baltice
• Era folosit și pentru scrierea unori limbi precum vietnameză,
indoneziană, filipină
• LATINA era un dialect vorbit în zona Italiei de azi
• denumirea de LATINĂ vine de la numele tribului italic LATINI (din sec.
X î.Hr.)
• Este o limbă cu origini indo-europene
5. Perioade:
• Latină veche (>75 î.Hr. - descoperirea unor inscripții în Imperiul
Roman)
• Latină clasică (75 î.Hr. – 200 d. Hr.)
• Latină vulgară (200 – 900 d. Hr.)
• Latină medievală (900 – 1300 d. Hr.)
• Latină renascentistă (1300 – 1500 d.Hr.)
• Latină nouă (1500 – 1900 d.Hr.)
• Latină contemporană (1900 – până în prezent)
6. Diftongii
• ae – e (se citește ae doar dacă sunt în silabe diferite)
• oe – e
Alte situații:
• ngu – ngv (lingua- lingva = limbă)
• qu – cv (aqua – acva = apă)
• ti - ți (amicitia – amiciția = prietenie)