1. IGIENA - ȘTIINȚA MEDICALĂ
CARE PROMOVEAZĂ
SĂNĂTATEA.
MOTTO: MĂSURILE EDUCATIVE PRIVIND IGIENA INDIVIDUALĂ SUNT LA
FEL DE IMPORTANTE CA ȘI GRAMATICA ȘI GEOGRAFIA.
2. CE ESTE IGIENA?
Igiena - este o ramură a medicinei preventive, specialitate care studiază
acțiunea factorilor de mediu asupra sănătății populației, în vederea prevenirii
îmbolnăvirilor, a ținerii sub control a riscurilor de mediu, a scăderii expunerii
la factorii de risc a populației prin eforturi concertate ale societății și
utilizarea eficientă a resurselor.
3. SCOPUL, SARCINILE, IMPORTANȚA IGIENEI
În Grecia antică era considerată zeiţă a sănătăţii fiica zeului sănătăţii Esculap (Asklepios) pe care o chema
Hygeia. De la acest nume vine şi cuvântul igienă (după L.Groza).
Scopul final: păstrarea şi promovarea sănătăţii. Igiena studiază influenţa factorilor mediului
ambiant (naturali şi speciali) asupra sănătăţii omului şi elaborează măsuri de asanare, normative şi
legi sanitare, menite să fundamenteze un mediu igienic optim de viaţă şi de muncă.
Igiena reprezintă baza ştiinţifică a profilaxiei. Despre importanţa profilaxiei au vorbit iluştrii
savanţi fiziologi I.M.Secenov şi I.P.Pavlov. Ei au demonstrat că organismul uman şi mediul se află în
corelaţie permanentă, iar acţiunea îndelungată a unor factori de mediu generează multe afecţiuni. I.P.Pavlov
spunea: "Numai cunoscând toate cauzele bolii, medicina actuală se va transforma în medicină a viitorului,
adică în igienă în sensul deplin al cuvântului".
4. Igiena are un caracter statal, ea elaborând măsuri de profilaxie şi păstrare a sănătăţii nu numai a
indivizilor aparte, ci şi a populaţiei întregii ţări. Măsurile de asanare, normativele, regulamentele
şi legile sanitare elaborate de specialişti în domeniul igienei au ca scop:
- prevenirea îmbolnăvirilor şi depistarea lor în stadii incipiente şi reducerea morbidităţii,
mortalităţii, mărirea longevităţii şi a duratei vieţii biologice active;
- menţinerea şi fortificarea sănătăţii;
- sporirea capacităţii de muncă şi a aportului social în colective.
In plan teoretic igiena studiază:
1. sursele de poluare a mediului;
2. influenţa diverşilor factori cu caracter social şi natural asupra circulaţiei substanţelor nocive în biosferă;
3. efectele acestei influenţe;
4. legităţile tranziţiei substanţelor toxice dintr-un lanţ al biosferei în altul;
5. legităţile generale ale acţiunii nocive a diverşilor factori asupra organismului.
Aceste aspecte teoretice determină sarcinile igienei, şi anume:
- elaborarea bazelor ştiinţifice ale legislaţiei sanitare;
- elaborarea normativelor sanitare pentru factorii de mediu ce au influenţă asupra organismului uman;
- elaborarea bazelor pentru inspecţia sanitară, preventivă şi curentă;
5. Igienaaerului
1. Mediul ambiant și sănătatea. Influiența factorilor mediului ambiant asupra
sănătății, date statistice.
I. Ce este mediul înconjurător ?
Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi
artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat
acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea
relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt
resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul
de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate
materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale.
6. 2. Ne afectează cumva starea mediului viaţa şi sănătatea
noastră ?
Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne
afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Această temă “Un mediu curat – o viaţă
sănătoasă”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului. Este nevoie de mai
multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un
mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile
de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect
important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi
implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur.
7. 3. Poluarea şi formele de poluare a mediului
· Ce este poluarea ?
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine,
numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în
care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau
împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea
mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura
evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din
diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului.
Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri
urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.
8. 2. ACTIUNEA MINIMA BIOLOGICA.NOTIUNEA DE ACTIUNE
COMBINATA,CONCOMITENTA,COMPLEXA.
În principiu, armele biologice sunt reprezentate de dispozitive mai mult sau mai
puțin complexe, care utilizează capacitatea patogenă a unor organisme vii sau a
produselor rezultate de la acestea, în scopul determinării unor boli la om, animale
sau la culturile agricole.
Conform unei alte încercări de definire, armele biologice sunt mijloace de nimicire
în masa, obținute din bacterii, virusuri, ciuperci patogene sau toxine ale acestora.
Utilizarea armelor biologice este definita drept raspandirea agentilor infectiosi si a
toxinelor, cu efecte vatamatoare sau letale pentru oameni, animale sau culturi
agricole, cu ajutorul unor mecanisme de diseminare, care pot fi reprezentate de
bombe, obuze de artilerie, aerosoli sau orice alte mijloace.
9. 3.BOALA DE ALTITUDINE.BOALA DE DESCOMPRESIE.CEATA
FOTOCHIMICA.PLOILE ACIDE.<>Producerea ceței fotochimice:
În zilele noastre, arderea gazolinei în motoarele automobilelor este principala sursă de smog în majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de
azot şi componentele organice volatile reactionează în atmosferă pentru a produce smogul fotochimic. Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alcătuit
din molecule cu trei atomi de oxigen
Ozonul prezent în stratele joase ale atmosferei este otrăvitor şi pentru a determina severitatea smogului cercetătorii trebuie să măsoare mai intăi cantitatea de
ozon aflată în aer. Smogul se formeaza in arealele urbane, in acele locuri in care exista un mare numar de automobile, cand dioxidul de azot este descompus
de razele solare, eliberandu-se ozonul, aldehide ai cetone.
Cei mai importanti compusi nocivi identificati în smog sunt oxidanti puternici ca: ozonul, peroxizii organici (peroxid de acetil), nitriti si nitroperoxizi (nitrit
si nitrat de peroxiacetil), peroxizi anorganici (peroxid de hidrogen), radicali liberi etc. Cercetarile efectuate pentru stabilirea proprietatilor smogului oxidant
au relevant cresterea concentratiei agentilor oxidanti spre amiaza când radiatiile solare sunt puternice si scaderea concentratiei dupa apusul soarelui. De
asemenea formarea smogului este favorizata de cantitati mari de hidrocarburi si oxizi de azot din atmosfera, intensitatea radiatiilor de unde scurte, stabilitatea
termica a aerului (inversiunile termice), viteza redusa a vântului etc. S-a stabilit existenta influentei intensitatii traficului rutier asupra aparitiei smogului.
<> Cauzele ceței fotochimice.
Transportul- In lumea noastră modernă, autoturismele şi camioanele reprezintă o sursă majoră de poluare. Pe ţeava de eşapament se elimină un amestec de
gaze, printre care şi unele foarte otrăvitoare, cum ar fi monoxidul de carbon, oxizii de azot şi hidrocarburile. In condiţii de lumină şi căldură solară, aceste
gaze formează un smog fotochimic – cunoscut în special sub numele de “L.A. smog” deoarece apare foarte frecvent în acest oraş. Smogul reprezintă un
amestec de fum şi ceaţă conţinând gaze toxice, inclusiv ozon. Ozonul este,după cum am văzut, extrem de folositor în stratosferă
- pătura de ozon ce protejează pământul de razele ultraviolet
- dar foarte nociv când apare aproape de nivelul solului.
Aceste gaze rezultă din procesele de ardere ale benzinei sau motorinei în motoarele maşinilor. Orice formă de transport motorizat produce probleme
ecologice, dar autoturismele sunt, de departe, cele mai poluante. Utilizarea transportului public sau a mijloacelor nepoluante de deplasare
- biciclete, mersul pe jos
- poate reduce concentraţia de gaze toxice din atmosferă. De asemenea, încurajarea oamenilor de a locui cât mai aproape de locul de muncă ar fi o parte a
soluţiei.
Industria- Datorită declinului industriei grele, poluarea aerului datorată industriei a scăzut în ultimul timp. Dar aceasta nu înseamnă că ea a dispărut, fiind
menţinută de procesele industriale de ardere a combustibililor fosili.
10.
11.
12. Ploile acide au de asemenea o influenţa negativă şi asupra pădurilor, în mod direct
asupra frunzei arborilor şi în mod indirect prin modificarea calităţii solului din care
arborii îşi extrag substanţele nutritive. După unele studii rezultă că solurile pădurilor de
conifere sunt cele mai expuse. Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Ele spală
nutrienţii de pe sol, frunze şi ace, iar acestea se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de
ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizînd distrugerea lor. Păduri întregi au dispărut
din această cauză. Este şi mai rău dacă ploaia acida ajunge în rîuri sau lacuri, pentru că
acestea transportă otrava la distanţa, omorînd şi cele mai mici organisme. Peştii sunt
afectaţi de aluminiu si incep să producă o mucoasă lipicioasa care le înfundă branhiile şi
îi "sufocă", în cele din urmă. Apele acide distrug şi icrele.
Precipitaţiile acide nu ucid numai lumea vie, dar de asemenea, distrug monumente
arhitecturale de importanţă mondială. Marmura durabilă, care este un amestec de oxid de
calciu (CaO) şi dioxid de carbon (CO2), reacţionează cu acidul sulfuric şi se transformă
în gips (CaSO4). Schimbările de temperatură, vîntul şi torentele de ploaie distrug acest
material moale.
13.
14. 4. POLUAREA AERULUI ATMOSFERIT,SURSELE DE POLUARE.
IMPACTUL POLUARII ASUPRA ORGANISMULUI.
- Atmosfera poate fi definita ca stratul gazos care inconjoara Pamantul.
Atmosfera joaca un rol determinant in aparitia si mentinerea vietii, fiind una din
caracteristicile de baza care diferentiaza planeta Pamant de alte planete ale
sistemului Solar.
Poluanţii din atmosferă variază în funcţie de natura lor, concentraţie cît şi de durata acţiunii lor
asupra organismului uman, provocînd astfel consecinţe grave. Specialiştii în medicină şi ecologie
au stabilit o legătură directă între degradarea mediului şi creşterea numărului de persoane care
suferă de alergii, astm, cancer şi alte boli. Poluanţii principali care acţionează negativ asupra
oragnismului uman sunt: oxizii de azot, dioxidul de sulf, ozonul troposferic, monoxidul de
carbon, aldehida formică, fenolii, pulberile în suspensie.
Poluanţii atmosferici au ca efect fragilizarea bronhiilor, care devin astfel mai expuse la virusuri şi
bacterii - care provoacă bronşite acute şi cronice. Se estimează că 950.000 de cazuri de bronşite
acute sunt provocate de poluarea aerului, care cauzează şi 134.000 de cazuri de bronşite cronice
în fiecare an.
15. Crize de astm
Astmul constituie principala afecţiune declanşată sau agravată de poluarea aerului. Se estimează că între
10% şi 35% din cazurile de astm identificate în fiecare an sunt asociate cu acest tip de poluare.
Alergii la polen
Particulele fine prezente în aer contribuie la situaţia în care moleculele de polen eliberează proteine care
se fac vinovate de apariţia mai uşoară a alergiilor şi permit proteinelor din anumite tipuri de polen -
precum cel de mesteacăn, de exemplu - să pătrundă mai uşor în căile respiratorii secundare, fapt care
poate să provoace crize alergice.
Cancere pulmonare şi ale căilor respiratorii
Este dificil de estimat cu precizie numărul de cancere asociate poluării, întrucât cauzele cancerului sunt,
prin definiţie, dificil de identificat. Totuşi, specialiştii sunt de părere că poluarea reprezintă un factor care
poate să provoace acest tip de boală.
Afecţiuni ale sistemului reproducător
Poluarea atmosferică este considerată vinovată de scăderea fertilităţii masculine, de creşterea numărului
de naşteri premature şi a cazurilor de mortalitate intrauterină.
16.
17. Igienaapei
Subiectul: Particularitățile alimentației centralizate și
decentralizate cu apă potabilă în localitățile Republicii Moldova.
In Republica Moldova, aprovizionarea cu apa constituie o problema stringenta,
deoarece sursele de apa sunt distribuite neuniform in teritoriu, iar calitatea ei in
foarte multe cazuri nu corespunde standardelor nationale existente.
Concomitent, e necesar de mentionat ca atat dezvoltarea economica, cat si
sanatatea populatiei in tara noastra depind in mare masura de cresterea
permanenta a deficitului resurselor acvatice.
18.
19. ALIMENTAREA CU APĂ A LOCALITĂŢILOR DIN ŢARĂ SUNT BAZATE PE 3 SURSE DE APĂ:
- SUBTERANĂ, CĂRORA LE REVINE 65% DIN VOLUMUL TOTAL AL APEI CONSUMATE DIN CARE SE ALIMENTEAZĂ 95 % DIN
POPULAŢIA RURALĂ ŞI 35% DIN CEA URBANĂ SAU 65% DIN TOATĂ POPULAŢIA ŢĂRII PRIN INTERMEDIULUI A CCA. 3000 DE
FÎNTÎNI ARTEZIENE. REZERVELE APELOR SUBTERANE ESTE DE 0,5 MILIARDE M3/AN;
- DE SUPRAFAŢĂ, CĂRORA LE REVINE 34,8% (RÎUL NISTRU - 32% ŞI RÎUL PRUT - 2,8%) REZERVELE APELOR DE SUPRAFAŢĂ
ACUMULATE AU UN VOLUM DE CIRCA 1,32 MILIARDE M3/AN;
- ALTE SURSE CUM AR FI LACURILE DE ACUMULARE ŞI IZVOARELE, CĂRORA LE REVIN 0,2% DIN APA CONSUMATĂ.
CANTITATEA DE APĂ CUMULATĂ ÎN SURSELE SUBTERANE ÎN PRINCIPIU ESTE SUFICIENTĂ PENTRU SATISFACEREA
CONSUMULUI LOCALITĂŢILOR MOLDOVEI DE APĂ POTABILĂ PENTRU PERSPECTIVA APROPIATĂ. PROBLEMA CONSTĂ ÎN
ACEEA, CĂ APELE SUBTERANE NU SÎNT RĂSPÂNDITE UNIFORM PE ÎNTREG TERITORIUL REPUBLICII, DAR SÎNT
CONCENTRATE, ÎN GENERAL, ÎN BAZINUL R. NISTRU ŞI MAI ALES ÎN PARTEA DE JOS A ACESTUIA. REZERVE DE CALITATE
BUNĂ A APELOR SUBTERANE ÎN ZONA PRUTULUI, ÎN PĂRŢILE DE CENTRU ŞI DE SUD PRACTIC LIPSESC.
DIN 1632 DE LOCALITĂŢI DE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA, DISPUN DE SISTEME PUBLICE DE ALIMENTARE CU
APĂ 55 DE ORAŞE (100%) ŞI 1000 DE SATE (61,3%).
DIN NUMĂRUL TOTAL AL POPULAŢIEI DE 3560,4 MII DIN REPUBLICĂ, ACCES LA SERVICIILE CENTRALIZATE DE
ALIMENTARE CU APĂ, ÎN PREZENT, AU 2 MILIOANE 100 MII PERSOANE, SAU 59%, INCLUSIVE, 93% POPULAŢIA URBANĂ ŞI
27% POPULAŢIA RURALĂ.
