2. Cuprins
1. Poluanții organici persistenți
2. Dioxina
3. TCDD- 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin
4. Efectele dioxinei asupra sănătății omului
5. Efectele dioxinei asupra mediului
6. Incidente ale contaminării cu dioxină
7. Metode de prevenire a intoxicării cu dioxină
8. Identificarea și măsurarea dioxinei în mediu și alimente
9. Capturi din lecţiile (o lecţie) digitizate
10.Concluzii
11.Bibliografie
3. POLUANȚII ORGANICI PERSISTENȚI
Poluanții Organici Persistenți sunt substanțe chimice foarte stabile, care se
pot acumula în lanțurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra
sănătătii omului și mediului înconjurător.
Principalele tipuri de POP sunt :
pesticide organoclorurate: aldrin, dieldrin, endrin, hexaclorbenzen, mirex, toxafen,
organoclorurate
DDT; substanțe sintetice: bifenili policlorurați (aprox.129 compusi) ;
produse secundare: dioxine si furani.
secundare
Utilizați în agricultură, energetică si industrie, precum și în rezultatul arderii
materialelor în care se conțin, acești compuși chimici prezintă pericol extrem de
mare, deoarece:
- se mențin în mediul înconjurător un timp foarte îndelungat până la
descompunerea parțială sau completă;
- se transporta la distanțe mari de la surse;
- se depun în țesuturile organismelor vii, unde nimeresc cu hrana, apa,
aerul inspirat;
- exercită acțiuni toxice într-un diapazon larg.
4. POLUANȚII ORGANICI PERSISTENȚI
Caracteristicile principale ale POP-urilor, care le fac să fie extrem de periculoase
POP-urilor
și efectele lor asupra organismelor vii, sunt :
Persistența - sunt foarte rezistente la degradarea fotolitică, chimică si biologică
având următorii timpi de înjumătățire :
- în apă : > 2 luni ; - în sol : > 6 luni ;- în aer : 2 zile.
sunt transportabili în mediu pe distanțe lungi de la sursă ;
bioacumularea - se depun în țesuturile grase ale organismelor vii, prin intermediul
apei, hranei și a aerului inspirat ( factorul de bioacumulare este întotdeauna > 5);
toxicitatea - sunt toxici pentru oameni si animale producând dezechilibre ale stemului
imunitar, endocrin, de reproducere si au efecte cancerigene si genotoxice.
Consecințele principale
Acțiunea POP asupra organismului uman duce la creșterea morbidității prin
cancer, dezvoltarea anormală, fertilitatea scazută, slăbirea imunității, reducerea
capacităților intelectuale. Deosebit de grave sunt consecințele acțiunii acestor
substanțe asupra embrionului, fătului și copiilor mici.
5. DIOXINA
Dioxinele si furanii sunt cele mai toxice chimicale cunoscute, toxicitatea lor este
considerată a doua după cea a deșeurilor radioactive. Un raport făcut public în
1994 realizat de Agenția de Protecția Mediului a Statelor Unite descrie dioxina ca
fiind o amenințare serioasă pentru sănătatea publică.
Termenul de dioxină denumește un grup de sute de chimicale care persistă un
timp îndelungat în mediu.Toate aceste substanțe au poten țial toxic și
cancerigen.
Cea mai toxică și cea mai studiată este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD).
O singură substanță din grup poate fi sintetizată artificial, difenil policlorinat
(PCBs). Din cauza riscului toxic si cancerigen mare pe care îl presupune manipularea
(PCBs)
sa în prezent această substanță nu mai este produsă industrial. Majoritatea dioxinelor
sunt obținute prin procese naturale, în cele mai multe cazuri aparând ca o consecin ță
a activităților umane obișnuite.
Deșeurile distruse fără de lege, incineratoarele vechi sau fabricile de materiale
plastice fără filtre generează în mediul înconjurător dioxină, cel mai otrăvitor
compus chimic artificial.
6. DIOXINA
Tinînd cont de numeroasele surse de poluare, directorul Institutului de Cercetări
Alimentare din Bucuresti, dr. Gheorghe Mencinicopschi, afirmă că nivelul de
dioxină este, în foarte multe zone din țară cu probleme grave de poluare,
peste normele admise de (OMS). Experții OMS recomandă că pentru cea
mai periculoasă dioxină din mediu (2,3,7,8 TCDD), doza este de la 10 la 14
picograme /kilocorp/zi.
Prima dioxină a fost sintetizată în 1872, dar fiindcă nu i s-a gasit nicio utilizare
practică a rămas doar la faza de sinteză de laborator. S-a constatat apoi că
dioxinele, ca și clorobenzofuranii, apar în mediu ca produși secundari în industria
de sinteză chimică(în special a compusilor organici clorurați), în industria hârtiei, în
procesele de incinerare a reziduurilor chimice și menajere, etc. Minime concentrații
de dioxină au existat în natură înainte de industrializare din anumite cauze
naturale: procese de ardere și geologice.
Au fost multe accidente prin poluarea de dioxine rezultate în urma emisiilor
industriale; cele mai recente fiind la jumatatea secolului 18 în timpul Revoluției
Industriale. Când inventarul original US EPA al surselor de dioxină a fost facut în
1987, incinerarea reprezenta peste 80% din sursele de dioxină cunoscute.
7. TCDD- (2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin)
tetraclorodibenzo-p-dioxin
Toate fiinţele de pe planetă, inclusiv omul, sunt
expuse la TCDD, deoarece, datorită activităţilor
specific umane, sunt larg răspândite în mediul
înconjurător
Efectele nocive asupra organismului depind de mai mulţi factori, printre care nivelul
expunerii, adică doza de toxic, durata şi frecvenţa contactelor organismului cu
substanţa.
De obicei suntem expusi la TCDD atunci când consumăm mâncare grasă:
carne, produse lactate sau orice alte alimente care conțin grăsimi. TCDD
ajung în aer apoi în apă și sol pentru ca ulterior să se regăsească și în multe
alimente, în urma majoritatii proceselor de combustie, adică de ardere. Din
aer, apă și sol acestea ajung în plante, apoi la animale dar și la oameni prin
intermediul alimentelor. Odată cu fructele și legumele nespălate pot fi
ingerate fragmente de sol contaminat; inhalarea aerului și absorbția la nivelul
dermei sunt surse minore.
Dioxina se depune în țesutul gras și este eliminată greu de organism, iar
timpul de înjumătățire a cantității depozitate în organism este de șapte ani. ani
Efectele asupra organismului se produc în timp îndelungat, la câteva
săptămâni de la ingerarea substanței și, de aceea, efectul pe termen lung
este periculos.
8. EFECTELE DIOXINEI ASUPRA SĂNĂTĂȚII OMULUI
Expunerea oamenilor la dioxină este asociată cu:
- riscurile apariției leziunilor dermice;
- alterarea funcțiilor ficatului;
- stările de oboseală;
- pierderile în greutate;
- scăderea imunității;
- defecte genetice;
- incapacitatea de a ține o sarcină;
- spermatozoizi "leneși";
- scăderea capacității de învățare;
- probleme grave cu sistemul de reproducere.
9. EFECTELE DIOXINEI ASUPRA SĂNĂTĂȚII OMULUI
Pe termen scurt, expunerea omului la niveluri ridicate de dioxină poate duce la:
scurt
- leziuni de piele(înroşirea pielii pe zone limitate),
- cloracnee,
- depigmentare,
- decolorare zonală şi creşterea excesivă a părului în special pe faţă şi
în partea superioară a corpului.
- complicații la naștere
- crește riscul de avorturi,
- defecte genetice,
- diabet.
În cazul consumului de dioxină în doze care depășesc limita de toxicitate de zece
picograme, adică o miime de miliardime de gram, pe kilogram corp de om este grav
afectat ficatul, sistemul nervos și pielea.
10. EFECTELE DIOXINEI ASUPRA SĂNĂTĂȚII OMULUI
Pe termen lung, în doze care nu depășesc limita de toxicitate menționată, provoacă
tulburări hormonale și determină cancerul de prostată și cel de sân.
În urma studiilor efectuate pe animale, privind expunerea la niveluri scăzute de
dioxine, pe o perioadă îndelungată de timp, s-a concluzionat că pot declanşa efecte
negative în ceea ce priveşte dezvoltarea şi reproducerea.
În1997, International Agency for Research on Cancer (IARC), membra OMS, a
publicat cercetari asupra acestor toxine și a anunțat că cea mai puternică dioxină -
2,3,7,8 TCDD - este încadrată în prima clasă de substanțe cancerigene
cunoscută drept factor provocator de cancer la om.
Un studiu din 2002 arată faptul că dioxinele sunt direct legate de creşterea
incidenţei cancerului la sân.
http://www.youtube.com/watch?v=TVexUQTe5Go&feature=youtube_gdata_player
11. EFECTELE DIOXINEI ASUPRA MEDIULUI
Eliberarea dioxinei în aer permite transportul lor la distanţe mari.
De aceea aceste substanţe se găsesc oriunde în lume.
În apă, ele tind să se sedimenteze. În felul acesta pot fi transportate mai departe
sedimenteze
sau ingerate de peşti ori alte organisme acvatice.
Descompunerea dioxinelor în mediu necesită foarte mult timp. De aceea ele se
timp
pot concentra în lanţul alimentar, animalele ajungând să aibă în corp concentraţii mult
mai mari decât plantele, apa, solul sau sedimentele.
Tendinţa toxicului este de a se acumula în ţesutul adipos. Astfel, deşi tot mediul
adipos
înconjurător este contaminat cu dioxine, cele mai multe astfel de substanţe sunt
preluate din alimentaţie, peste 95% provenind din ingerarea grăsimilor de origine
animală.
Dioxinele pătrund în mediu ca rezultat al producției pesticidelor și altor substanțe
clorurate.
Perioada de înjumătățire a fost detectată în sol după 10-12 ani de la prima
expunere.
expunere
12. INCIDENTE ALE CONTAMINĂRII CU DIOXINĂ
1976, Seveso, Italia - cantități mari de dioxine au fost eliberate într-un grav
accident de la o fabrică de produse chimice când s-a contaminat o suprafață de 15
kilometri pătrați, suprafață în care locuiau 37000 persoane. S-a observat o creștere
în anumite tipuri de cancer și efecte asupra reproducerii.
În Belgia și Germania au fost găsite niveluri ridicate de dioxine la păsările de
curte și în ouă.Ulterior au fost detectate contaminări și în alte țări. Cauza a fost
găsită în hrana animalelor; aceasta era contaminată cu deșeuri industriale pe bază
de ulei.
Compania Danone a confirmat că a utilizat preparatele de fructe conținând guar,
considerat de autorități ca fiind nociv pentru sănătatea consumatorilor, însă
precizează că Danone nu a utilizat în mod direct guma de guar ci aceasta era
ingredient al unor preparate de fructe fabricate în Cehia și utilizate în unele iaurturi
cu fructe.
Danone a luat măsuri pentru oprirea utilizării preparatelor de fructe conținând guar.
Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara și pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA)
a dispus retragerea de pe piață a unor loturi de iaurturi cu fructe, ca urmare a unor
suspiciuni privind contaminarea produselor cu dioxină.
13. INCIDENTE ALE CONTAMINĂRII CU DIOXINĂ
Presedintele Ucrainei, Viktor
Iuscenko, a fost otrăvit cu dioxină,
Iuscenko
substanța care i-a provocat
desfigurarea. Doctorii au anunțat că
substanța toxică a ajuns în organismul
lui Iuscenko prin alimentația
consumată cu o lună în urmă.
Concentrația de dioxină din sânge și
țesuturi era de 1.000 de ori mai mare
decât nivelul normal.
Dacă ucraineanul ar fi primit o doză
mai mare de dioxină, aceasta i-ar fi
pus capăt vieții.Presedintele Ucrainei
a declarat că, în cursul celor doi ani
care s-au scurs de la otrăvirea sa cu
dioxină, a suferit 24 de intervenții
chirurgicale, depunând eforturi titanice
pentru a se ridica dimineața din pat.
14. METODE DE PREVENIRE A INTOXICĂRII CU DIOXINĂ
Spălați toate fructele si legumele cu atentie pentru a elimina clorofenolul
din reziduurile de pesticide. Evitaţi strugurii și stafidele cu excepţia cazului
în care acestea sunt în mod clar etichetate ca produse biologice (crescut
fără pesticide).
Evitaţi toate produsele care conțin ca ingredient ulei din semințe de
bumbac (precum chipsuri), deoarece sunt adesea stropite cu insecticide pe
baza de clorofenol.
Nu folosiţi săpunuri care conţin seu (cele mai multe săpunuri), deoarece
sunt făcute din grăsime animală. Evitaţi deodorantele care conţin
"triclosan" (un clorofenol).
Evitați produsele de uz casnic si jucăriile ambalate in clorură de polivinil
(PVC).
A nu se încălzi mâncarea la cuptorul cu microunde in vase din plastic(mai
ales la mâncarea care conține grăsimi). Combinația de grăsimi,
temperaturi mari si plastic eliberează în mâncare dioxina care ajunge în
cele din urmă în celulele noastre.
Se recomandă folosirea de vase de sticlă sau ceramică pentru a încălzi
mâncarea.
Multe fast food-uri au renunțat la recipiente din spumă poliuretanică în
favoarea hârtiei, deoarece s-au găsit urme de dioxină în acestea. S-a
subliniat că acelasi efect negativ îl are și acoperirea vaselor cu capac de
plastic în vederea gătirii mâncării în cuptorul cu microunde. Este indicat
folosirea unui șervet de bucătărie.
15. METODE DE PREVENIRE A INTOXICĂRII CU DIOXINĂ
Incinerare propriu-zisă a materialului contaminat este cea mai bună
metodă de a preveni şi controla expunerea la dioxine. De asemenea, poate
distruge PCB-pe bază de uleiuri reziduale. Procesul de incinerare necesită
temperaturi ridicate de peste 850 ° C. Pentru distrugerea unor cantităţi
mari de materiale contaminate sunt necesare temperaturi de peste 1000°C.
Prevenirea sau reducerea expunerii umane se face prin măsuri stricte de
control în procesele industriale pentru a reduce formarea de dioxine cât
mai mult posibil.
Se recomandă reducerea cunsumului de carne de vită și de porc deoarece
au printre cele mai mari concentrații de dioxină din toate sursele
alimentare.
Se mai recomandă consumul cărnii de peste de ocean, în locul celei de
apă dulce.
Carnea de pui are cel mai mic continut de dioxine din toate tipurile de
carne.
Copiii ar trebui să evite joaca pe solurile aproape de situri necontrolate de
deseuri periculoase.
16. CONCLUZII
Prea multe soluții să scăpăm de dioxine nu avem, cu excepția eliminării surselor
poluante. Nici măcar cu o dietă vegetariană nu scăpăm de riscul de a ne intoxica
cu periculoasele substanțe, fiindcă acestea ajung și în vegetale.
Având în vedere efectele marcante ale acestor substanțe asupra sănătății noastre,
omenirea ar trebui să privescă mai serios spre viitorul pe care cu forțe proprii l-
am putea schimba.
Aici intervine, într-o mare masură constiința de mediu, un concept care are la
bază atât o educație cât și o mentalitate ce cu adevărat ar trebui să-și aibă locul
într-o democrație curată. Este un fenomen social ce ar trebui să existe la nivelul
fiecărei persoane pentru a putea porni într-un război împotriva poluării, într-o
bătălie cu propriile noastre necesități pentru a putea schimba pozitiv influențarea
mediului înconjurător.
Începând cu anul 1920, nivelul de dioxine a crescut ca urmare a industrializării.
Scăderea nivelurilor de dioxine din mediu şi încercarea de a controla acest
fenomen de poluare a mediului a început în anul 1970 atunci când dioxinele au
fost recunoscute ca substanţe chimice cu toxicitate ridicată.
Acestea produc o serie de efecte nefaste asupra organismului uman.
