Recommended
More Related Content
Viewers also liked
Similar to Cei mai frumosi crini...
Similar to Cei mai frumosi crini... (20)
More from Gavriil Stiharul
Cei mai frumosi crini...
- 1. Gavriil Stiharul Cei mai frumoşi crini… ― Poeme haiku şi senryū ― ― Partea I ― 1
- 2. 2
- 3. Cei mai frumoşi crini ― bolnava înţelege că e pe moarte. ◊ Încă o toamnă ― în buchetul ofilit bilet necitit. ◊ Nicio speranţă — pescăruşul măsoară din nou faleza. ◊ Se schimbă anul ― fără motiv canarul e neliniştit. ◊ Noapte ploioasă ― un bolnav merge mai des la toaletă. ◊ La prag, o cană cu apă ne'ncepută ― bărbatul pe drum... ◊ Spital de copii ― vântul frânge lumina unei lumânări. ◊ 3
- 4. Singurătate ― bătrânica oftează după un greier. ◊ Fetiţa dusă ― fragii de pe rochiţă mâncaţi de molii. ◊ Fetiţa dusă ― fragii de pe rochiţă mâncaţi de molii. ◊ Frunze căzute - desenele de pe-asfalt se colorează. ◊ Paşi pe potecă — printre frunzele căzând un trunchi de copac. ◊ Culesul viei — umbra unui nor răzleţ suie greu dealul. ◊ Frunze căzute — desenele de pe-asfalt se colorează. ◊ 4
- 5. Icoane le schit — bruma îmbracă pe sfinţi în strălucire. ◊ Ploaie de vară — doi bătrâni adăpostiţi sub un ziar vechi. ◊ Bătrânul singur — doar luna credincioasă îi e alături. ◊ 5
- 6. O libelulă — pe o sârmă de rufe apoi pe-un arac. ◊ Liniştea nopţii — privighetoarea toarce fără odihnă. ◊ Asfinţit splendid — şi ultima zvâcnire a şarpelui frânt. ◊ Luna tremurând ― micşorând depărtarea dintre doi oameni. ◊ Sperietoarea ― cu zeghea mucenicului iubită de ciori. ◊ Pierzându-şi acul ― albina nu se-ndură să plece din flori. ◊ Pete de sânge ― buburuza la numar printre acestea. ◊ Noapte cu lună ― bătrâna lasă la geam un semn de carte. 6
- 7. ◊ Liliac uscat ― fotograful priveşte la pozele vechi. ◊ Castană căzând ― e rândul bătrânului să dea cu zarul. ◊ Final de cursă ― doar greierii tremurând opresc pe campion. ◊ Tangentă la lună ― urma licuriciului se piere-n noapte. ◊ Noapte de nesomn ― doar greierii mai luptă cu maneliştii. ◊ Liniştea nopţii ― un licurici sfârâie stingându-se-n scoc. ◊ Noapte de nesomn ― de pe strada de-alături zvon de-nviere. ◊ 7
- 8. Doar o broscuţă şi luna este prinsă în zeci de cercuri. ◊ Odihna nopţii ― doar mugurii îşi fac loc prin ploaia deasă. ◊ Dar de Anul Nou ― peste vechiul cojoc rupt, petice de nea. ◊ Cerul nicăieri ― trenul e înzăpezit, doar săniile… ◊ Din cavoul nou manele de viaţă lungă ― mortul nicăieri. ◊ Via culeasă ― doar un ciorchine stingher legănând un greier. ◊ Linişte de-o clipă ― un nor loveşte luna fără zgomot. ◊ 8
- 9. Punct încremenit deasupra satului ― un uliu pândind. ◊ Zgomotul străzii fără niciun ecou ― doar castanele… ◊ Vântul nicăieri ― frunzele-şi fac loc prin ploaia măruntă. ◊ Umbra unui vultur ― ascuns sub sperietoare un iepure. ◊ De când cu Bashō ţuşti ! în apa lacului şi brotăcelul. ◊ Ghinionistul ― hainele lui de moarte roase de molii. ◊ Hoţii în casă ― sforăitul soţului un bun complice. ◊ 9
- 10. Seară de priveghi ― cântecul unui greier învie mortul. ◊ Vino în palmă greiere ostenit! ― doi drumeţi în noapte. ◊ Risipă de flori ― la slujbă, doar preotul sfinţind mucenici. ◊ Noapte tihnită ― numai greierii ascut coasele din şuri. ◊ Luna de gheaţă ― ascuns după un stejar, primul ghiocel. ◊ Cine se roagă cu vuietul vântului sfinţind câmpia? ◊ Cazând pe gheaţă în ziua de Anul Nou ― un câine atent. ◊ 10
- 11. Noapte cu lună ― el si ea, dar totuşi o singură umbră. ◊ Cojocul vândut ― ochii ei cer iertare manechinului. ◊ Bătrân grav bolnav ― doctorul îl palpează fără niciun chef. ◊ Lacul agitat ― luna încearcă să se prindă de-o barcă. ◊ Curtea ruinată ― umbra nucului uscat dând un lung ocol. ◊ Predeal troienit, pus într-un coş de gunoi ― munţii în cioburi. ◊ Se zbate o frunză ― păianjenul coboară pe un fir argintiu. ◊ 11
- 12. Zăpada ştergând urmele paşilor mei ― scriu înainte. ◊ Se înnorează ― despovărat de umbră, nechează un cal. ◊ În boarea serii ― fluturele dansează printre petale. ◊ Milostiv vântul şi-n palma cerşetoarei petale albe. ◊ Copaci şi ploaie ― toamnă numai afară, la geam, doar culori. ◊ Ştiulete de zori ― din soarele de toamnă ciugule-un cocoş. ◊ Dacă vechiul lac ar fi ştiut să scrie ― Bashō cât de mic ! ◊ 12
- 13. În ceainicul alb stă gata să erupă pajiştea verii. ◊ Ţuşt, plici: o broască ― indiferent bâtlanul, poetul atent. ◊ Nuferi albi pe lac ― lumina încordată într-o lacrimă. ◊ Crivăţ năpraznic ― luna de astă vară este întreagă. ◊ Creţuri pe apă fără vreo ţintă vântul luna dansează ◊ Troiţă pe deal ― răcorindu-l pe Hristos, o libelulă. ◊ Cerul aplecat ― de pe marginea nopţii luna fluidă. ◊ 13
- 14. Greieri nevăzuţi ― vara atât de mică, nesfârşit cântec. ◊ Letargia satului ― Numai regina-nopţii Mai priveghează. ◊ De Sânziene, la horă cu fetele, toţi spiriduşii. ◊ Nicio potecă ― spiţele bicicletei la cosit iarba. ◊ Bătrâneţile ― ţârâitul greierilor tot mai aproape. ◊ Ninge, tot ninge... Zăpadă peste zăpezi ― nesfârşit spital. ◊ Omizi ucise ― fluturele acolo fără vreo vină. ◊ 14
- 15. Ultima floare înveleşte un bondar ― noaptea aproape. ◊ Stopul pe roşu ― doar ceaţa trece strada neobservată. ◊ În joacă, ţâncul dă viaţă primăverii de la ghiocei. ◊ Goana trenului ― un nesfârşit curcubeu pare câmpia. ◊ Slujbă de toamnă ― gutuia se leagănă tămâind curtea. ◊ Haiku nesfârşit, nicăieri cuvintele, numai dor, dor, dor... ◊ Fotografie ― cândva a fost frumoasă bătrâna mamă. ◊ 15
- 16. Scutură norii acest copil în joacă ― ploaie de vară. ◊ Frunze alergând departe de paşii mei ― toamnă pribeagă… ◊ Zi nesfârşită ― cu paşi egali, un bâtlan măsoară balta. ◊ Sunt oare lacrimi sau omul de zăpadă pare-a se topi? ◊ Cimitirul alb ― pământul a dispărut, doar cerul rămas. ◊ Poem nerodit aşteptând cuvintele ca pe-o sămânţă. ◊ Rugă de seară ― mireasmă de busuioc printre cuvinte. ◊ 16
- 17. La joacă cu vântul ― pe cerul lui martie baloane de săpun. ◊ Cuib înalt de nori ― numai îngerii zboară de jur-împrejur. ◊ Ilustraţii de Katsushika Hokusai (1760 – 1849) 17
- 18. 18