SlideShare a Scribd company logo
1 of 12
Magda Bogheanu
Magda Bogheanu
A fost odată, tare
demult un împărat bătrân
care avea numeroşi slujitori
voinici ca ursul şi tari ca
piatra.
Aceştia aveau grijă de
sute de copile care mai de
care mai blânde şi mai
frumoase. Oamenii, l- au
numit Copac.
El sta de veghe toată
noaptea iar ziua, adapostea
pe trecători lăsându- i să
stea la umbra frunzelor
care erau...... Copilele sale.
Magda Bogheanu
Slujitorii, după iscusinţa
lor aveau nume de ramuri.
Toţi formau împreună un
singur copac cu multe
ramuri şi frunze, un copac
bătrân de neîntrecut la
numărul anilor.
Ziua era tot mai zglobie
şi copacul juca diferite jocuri
cu ramurile şi frunzele care
trăiau în linişte şi pace.
Magda Bogheanu
Intr-o zi se năpusti asupra lor un vânt tare şi
puternic de spărgea ferestrele oamenilor şi ridica în
slavă praful de pe drum.
Atunci, copacul tată- împărat chemă toate
frunzele fiice şi pe toţi slujitorii ramuri şi le spuse:
- Dragii mei, suntem în pragul
despărţirii, vântul suflă. Nu se
ştie care dintre voi va avea mai
multe zile sau care va pluti şi
se va aşterne covor de rugină
la poalele mele. Eu, ca tată, vă
sfătuiesc să vă tineţi de frunza
mamă şi să nu vă dezlipiţi de
ea.
Magda Bogheanu
Vorbele împăratului sunau tare
şi zgomotos.
Se auzea cum vântul trece prin
el ca o sabie, se vedea cum
tremură şi cât pe ce era să se
aplece la pământ cu toată
împărăţia.
Dar.... să vedem ce s- a
întâmplat mai departe.
Magda Bogheanu
Mezina, o frunza neascultătoare dar
grijulie pentru împărăţiile din jur, se strecură
pe sub ramuri şi o lua din loc prin vecini să
ducă vestea vorbelor tatălui său- bătrânul
împărat copac, altor copaci împăraţi.
Merse ce merse şi vesti pe cei ce îi
ieşeau în cale, de primejdia ce avea să
urmeze.
Unul dintre împăraţi o opri din drum, o
lua de mână zicându- i:
- Draga mea copilă, am aflat ce
vremuri vor veni dar nu- ţi face griji si nu- ţi
fie teamă! Să ştii că va veni toamna.
Fata- frunză făcu ochii mari. Îşi
închipui că toamna este un monstru, o
sperietoare, ori un cântec, un leagăn, un
copil ...
- Ce- ar fi să- l intreb cum e toamna? îşi
zise în gând mezina frunză. Hotărâtă,
prinse curaj şi spuse:
• - Bătrânule unchi, ce este toamna?
Magda Bogheanu
- Toamna este a treia
fiică a anului ce coboară
din înaltul cerului să- şi
aştearnă trena ei de
culoare galben- arămie,
iar voi, frunzele veţi fi
covor de rugină peste
întreaga natură. Sosirea
ei face răcoarea să
brăzdeze întinsul,
sămânţa se scutură.
Frunzele îngălbenite se
desprind de pe ramurile
copacilor şi se cufundă
într- un somn adânc.
Magda Bogheanu
Bruma rece şi vântul sturlubatic sunt
prietenii nedespărţiţi ai toamnei. Împreună
saltă frunzele până în înaltul cerului şi le
coboară apoi pe pământ.
Voi, vă veţi apleca în faţa toamnei
părăsindu- vă tatăl copac ce v- a suţinut
atâta timp în adierea vântului slab.
Magda Bogheanu
Pentru oamenii
vrednici, toamna
este ca o pagină
din cartea vieţii lor,
sosirea ei vorbind
celor din jur de
hărnicia lor de
peste an. Astfel, de
cum o zăresc se
apucă să- i culeagă
veşmintele: perele,
merele, nucile,
gutuile pentru care
au muncit tot anul
sunt puse la
adăpost.
Magda Bogheanu
Ascultând cu luare aminte
toate cele spuse de copac,
frunza îl salută cuviincios pe
bătrânul copac. Înţelesese în
cuvintele lui care îi este rostul.
Cu lacrimi în ochi, istorisi
ce i s-a întâmplat părinţilor.
Cum termină de povestit
îşi aruncă privirea către
dealuri: frumoasa toamnă se
apropia de ea..... fructele îi
ţineau trena, coroniţa de flori îi
strălucea pe frunte, iar în calea
ei se aşezau frunze şi miresme
de flori.
Magda Bogheanu
Cu încuvinţarea tatălui
împărat, frunza şi toate surorile
ei, copilele copacului, porni să se
aştearnă pe minunata trenă a
toamnei. Îşi îndeplinise rostul iar
acum urma să- i coloreze mantia.
Desprinsă de pe ram, frunza
plecă lasând în urmă dorul
părinţilor, lacrimi amare,
pustietate.
Doar o urmă a mai rămas, o
lacrimă de frunză şi roua ce se
aşeza pe copacul împărat.
El urma să stea de veghe şi
să adapostească în continuare
trecătorii ce poposeau la umbra
lui bătrână.
Magda Bogheanu

More Related Content

Similar to Aventurile unei frunze_de_toamna

Poveşti repovestite, de Hans Christian Andersen
Poveşti repovestite, de Hans Christian AndersenPoveşti repovestite, de Hans Christian Andersen
Poveşti repovestite, de Hans Christian AndersenNicolae Sfetcu
 
Mihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaMihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaIonescu Ion
 
Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2
Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2
Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2kreidaros1
 

Similar to Aventurile unei frunze_de_toamna (6)

Revista scolii 2016
Revista scolii  2016Revista scolii  2016
Revista scolii 2016
 
Revista scolii 2016
Revista scolii  2016Revista scolii  2016
Revista scolii 2016
 
Poveşti repovestite, de Hans Christian Andersen
Poveşti repovestite, de Hans Christian AndersenPoveşti repovestite, de Hans Christian Andersen
Poveşti repovestite, de Hans Christian Andersen
 
Mihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaMihai şi Veronica
Mihai şi Veronica
 
Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2
Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2
Rumunska mova-ta-chytannia-4-klas-pilihach-2021-2
 
Planeta copiilor web
Planeta copiilor webPlaneta copiilor web
Planeta copiilor web
 

Aventurile unei frunze_de_toamna

  • 2. Magda Bogheanu A fost odată, tare demult un împărat bătrân care avea numeroşi slujitori voinici ca ursul şi tari ca piatra. Aceştia aveau grijă de sute de copile care mai de care mai blânde şi mai frumoase. Oamenii, l- au numit Copac. El sta de veghe toată noaptea iar ziua, adapostea pe trecători lăsându- i să stea la umbra frunzelor care erau...... Copilele sale.
  • 3. Magda Bogheanu Slujitorii, după iscusinţa lor aveau nume de ramuri. Toţi formau împreună un singur copac cu multe ramuri şi frunze, un copac bătrân de neîntrecut la numărul anilor. Ziua era tot mai zglobie şi copacul juca diferite jocuri cu ramurile şi frunzele care trăiau în linişte şi pace.
  • 4. Magda Bogheanu Intr-o zi se năpusti asupra lor un vânt tare şi puternic de spărgea ferestrele oamenilor şi ridica în slavă praful de pe drum. Atunci, copacul tată- împărat chemă toate frunzele fiice şi pe toţi slujitorii ramuri şi le spuse: - Dragii mei, suntem în pragul despărţirii, vântul suflă. Nu se ştie care dintre voi va avea mai multe zile sau care va pluti şi se va aşterne covor de rugină la poalele mele. Eu, ca tată, vă sfătuiesc să vă tineţi de frunza mamă şi să nu vă dezlipiţi de ea.
  • 5. Magda Bogheanu Vorbele împăratului sunau tare şi zgomotos. Se auzea cum vântul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremură şi cât pe ce era să se aplece la pământ cu toată împărăţia. Dar.... să vedem ce s- a întâmplat mai departe.
  • 6. Magda Bogheanu Mezina, o frunza neascultătoare dar grijulie pentru împărăţiile din jur, se strecură pe sub ramuri şi o lua din loc prin vecini să ducă vestea vorbelor tatălui său- bătrânul împărat copac, altor copaci împăraţi. Merse ce merse şi vesti pe cei ce îi ieşeau în cale, de primejdia ce avea să urmeze. Unul dintre împăraţi o opri din drum, o lua de mână zicându- i: - Draga mea copilă, am aflat ce vremuri vor veni dar nu- ţi face griji si nu- ţi fie teamă! Să ştii că va veni toamna. Fata- frunză făcu ochii mari. Îşi închipui că toamna este un monstru, o sperietoare, ori un cântec, un leagăn, un copil ... - Ce- ar fi să- l intreb cum e toamna? îşi zise în gând mezina frunză. Hotărâtă, prinse curaj şi spuse: • - Bătrânule unchi, ce este toamna?
  • 7. Magda Bogheanu - Toamna este a treia fiică a anului ce coboară din înaltul cerului să- şi aştearnă trena ei de culoare galben- arămie, iar voi, frunzele veţi fi covor de rugină peste întreaga natură. Sosirea ei face răcoarea să brăzdeze întinsul, sămânţa se scutură. Frunzele îngălbenite se desprind de pe ramurile copacilor şi se cufundă într- un somn adânc.
  • 8. Magda Bogheanu Bruma rece şi vântul sturlubatic sunt prietenii nedespărţiţi ai toamnei. Împreună saltă frunzele până în înaltul cerului şi le coboară apoi pe pământ. Voi, vă veţi apleca în faţa toamnei părăsindu- vă tatăl copac ce v- a suţinut atâta timp în adierea vântului slab.
  • 9. Magda Bogheanu Pentru oamenii vrednici, toamna este ca o pagină din cartea vieţii lor, sosirea ei vorbind celor din jur de hărnicia lor de peste an. Astfel, de cum o zăresc se apucă să- i culeagă veşmintele: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul sunt puse la adăpost.
  • 10. Magda Bogheanu Ascultând cu luare aminte toate cele spuse de copac, frunza îl salută cuviincios pe bătrânul copac. Înţelesese în cuvintele lui care îi este rostul. Cu lacrimi în ochi, istorisi ce i s-a întâmplat părinţilor. Cum termină de povestit îşi aruncă privirea către dealuri: frumoasa toamnă se apropia de ea..... fructele îi ţineau trena, coroniţa de flori îi strălucea pe frunte, iar în calea ei se aşezau frunze şi miresme de flori.
  • 11. Magda Bogheanu Cu încuvinţarea tatălui împărat, frunza şi toate surorile ei, copilele copacului, porni să se aştearnă pe minunata trenă a toamnei. Îşi îndeplinise rostul iar acum urma să- i coloreze mantia. Desprinsă de pe ram, frunza plecă lasând în urmă dorul părinţilor, lacrimi amare, pustietate. Doar o urmă a mai rămas, o lacrimă de frunză şi roua ce se aşeza pe copacul împărat. El urma să stea de veghe şi să adapostească în continuare trecătorii ce poposeau la umbra lui bătrână.

Editor's Notes

  1. <number>
  2. <number>