Poemul evocă amintirea și dorința de a fi pomenit în rugăciune de către un pelerin. Se subliniază semnificația spirituală a liturghiei și a legăturii cu mănăstirea. Este o reflecție asupra memoriei și a credinței creștine.

1. Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o seară

3. să-ţi aduci, străine, aminte şi de mine întâia
oară

4. şi, la Sfânta Liturghie, să
mă pomeneşti puţin.

5. Epitaf
de Gavriil Stiharul
“Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o seară
să treci prag de mănastire către un tărâm
creştin,
să-ţi aduci, străine, aminte şi de mine întâia
oară
şi, la Sfânta Liturghie, să mă pomeneşti
puţin…”