Sf. Nicolae Velimirovici - Predici

1. DUMINICA A DOUĂZECI SI PATRA DUPĂ RUSALII
Evanghelia puterii lui Dumnezeu
Luca 8, 41-56
Iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. Şi
căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, căci avea numai o fiică, ca de
doisprezece ani, si ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile îl împresurau.
Şi o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge si cheltuise cu doctorii
toată averea ei, si de nici unul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-
a atins de poala hainei Lui si îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine
este cel ce s-a atins de Mine ? Dar toţi tăgăduind, Petru si ceilalţi care erau cu El, au
zis: învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc si te strâmtorează si Tu zici: Cine este cel ce
s-a atins de Mine ? Iar Iisus a zis: s-a atins de mine cineva. Căci am simţit o putere
care a ieşit din Mine. Şi femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând si, căzând
înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El si cum s-a
tămăduit îndată. Iar El i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în
pace. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit
fiica ta. Nu mai supăra pe învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: nu te teme. Crede
numai, si se va izbăvi. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât
numai pe Petru şi pe Ioan si pe Iacov si pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi
se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El,
ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat zicând:
Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors si a înviat îndată; şi El a poruncit să i se dea să
mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui
nimic.
Când raza de soare atinge piatra, piatra începe să strălucească. Când flacăra atinge o
candelă stinsă, candela începe să ardă. Când magnetul atinge fierul, fierul se
magnetizează. Când o sârmă electrică atinge alta sârmă, se electrizează amândouă.
Toate aceste fenomene fizice sunt o icoană, sau o pildă a fenomenelor duhovniceşti.
Tot ce se întâmplă în afară este doar o imagine a ceea ce se petrece înlăuntru. Toata
natura este un vis faţă de conştiinţa lăuntrică, şi ca un basm faţă de înţelegerea
sufleteasca. Sufletul e conştiinţa trupului, iar conştiinţa sufletului e Dumnezeu. Când
Dumnezeu se atinge de suflet, sufletul primeşte viată si vedere. La fel se întâmplă cu
trupul când e atins de suflet. De la suflet primeşte trupul lumină, căldură, magnetism
şi electricitate, vedere si auzire şi mişcare. Iar când sufletul se desparte de trup, toate
acestea se pierd.
Sufletul primeşte de la Dumnezeu o lumină aparte, căldură, magnetism si electricitate,
vedere si auzire şi mişcare, şi toate acestea sunt pierdute când sufletul se desparte de
Dumnezeu. Un trup mort este întruchiparea unui suflet mort, a unui suflet despărţit de
Dumnezeu.
E cineva în lumea aceasta mare care, atingând un suflet mort, îl aduce la viaţă, îi dă
lumină si flacără, magnetism si electricitate, cu puterea vieţii ? Este cineva în adâncul
şi largul mormânt al istoriei care, atingând un trup mort, îl face să se scoale si să
umble si să vorbească ? Trebuie să fie, altfel soarele si pământul, iarna şi primăvara,
magnetul si electricitatea şi tot ce e pe lume ar fi un chip a ceva ce nu există, o umbră
fără realitate, un vis fără conştientă.

2. Trebuie să fie, altfel Domnul nostru Iisus Hristos n-ar fi venit pe pământ. A venit ca să
le arate oamenilor conştiinţa si realitatea; să le arate că toată firea, cu tot ce este şi cu
tot ce se întâmplă întrânsa este doar icoană, vis, poveste. Domnul a venit ca să
dovedească adevărul celor spuse de soare si pământ, de iarnă si de primăvară, de
magnetism şi de electricitate şi de toate lucrurile din natură, făcute de Dumnezeu ca o
carte deschisă înaintea oamenilor, pe care ei încă nu au citit-o până la capăt.
El e ca un stâlp de foc în istoria universului, de la care sufletele moarte îşi primesc
lumina si căldura, mişcarea şi puterea. El este Pomul Vieţii la a cărui atingere
trupurile moarte înviază. Este balsamul curat şi înmiresmat care dă ochilor orbi
vedere, surzilor auzire, înlemniţilor mişcare, muţilor vorbire, nebunilor minte,
leproşilor curăţire şi tuturor bolilor vindecare.
Evanghelia de astăzi ne arată încă o dată cum, în atingere cu Hristos, bolnavii se
tămăduiesc si morţii înviază. In vremea aceea, Iată a venit un bărbat, al cărui nume era
Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre
în casa lui, căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte.
În care vreme ? Când s-au întâmplat acestea ? In vremea când Domnul s-a întors pe
mare în corabie din ţinutul gadarenilor, unde curaţase doi oameni de demoni, după ce
mai devreme liniştise furtuna pe mare. Săvârşind aceste mari minuni, a fost chemat,
după cum vom vedea, sa săvârşească o a treia: să învie morţii. Şi toate într-un răstimp
foarte scurt, ca şi când S-ar fi grăbit să facă bine oamenilor de pe pământ în vremea
vieţii Sale, dându-ne nouă o pildă de râvnă întru bine, şi arătându-ne că trebuie să
umblăm câtă vreme avem lumina (Ioan l2,35).
Deşi aceste trei minuni sunt, prin natura lor, foarte deosebite, toate arată acelaşi lucru:
puterea stăpânitoare a Mântuitorului Hristos: stăpânirea asupra firii, stăpânirea asupra
demonilor si stăpânirea asupra sufletelor. Greu de spus care din aceste trei mari lucrări
e mai măreaţă, mai slăvită, mai uimitoare. Ce-i mai greu: sa potoleşti stihiile
dezlănţuite, apa şi vântul, să vindeci nebunii fără leac sau să înviezi morţii ? Toate trei
sunt la fel de grele pentru omul muritor, şi toate trei sunt la fel de uşoare pentru
Hristos. Ori care din aceste minuni ai încerca să pătrunzi, simţi, cu frică şi cu tremur,
atotputernica suflare ce a făcut, în început, lumea. A zis Dumnezeu… şi a fost aşa
(Facere l, ll).
Acest Iair este numit la Matei „dregător”, iar Marcu si Luca arată ce fel de dregător
era: un cap al comunităţii, mai-marele sinagogii, unde se întocmeau rânduielile
religiei şi naţiunii. Singurul lui copil era pe moarte. Cumplit lucru pentru el, care, la
fel ca toţi iudeii, avea o credinţă firavă, nelămurită, în viaţa de după moarte Mai mult,
pentru un om cu întâietatea lui, lovitura era îndoită.
Odată durerea de părinte, era şi ruşinea si umilinţa în faţa poporului, pentru că o astfel
de pierdere era privită ca o pedeapsă de la Dumnezeu. Deznădăjduit, a venit la Hristos
şi I s-a închinat, zicând -Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste
ea şi va fi vie (Matei 9,l8).
De ce Luca ne spune că fiica dregătorului era pe moarte iar Matei că a murit de
curând? Luca descrie întâmplarea aşa cum s-a desfăşurat, iar Matei aduce chiar
cuvintele lui Iair. Nu au oamenii obiceiul să-şi înfăţişeze nefericirea mai mare decât

3. este? Această exagerare vine din faptul că nenorocirea, venind pe neaşteptate, pare cu
atât mai groaznică; pe de altă parte, omul care caută ajutor tinde să înfăţişeze
pierderea drept mai mare decât este, ca să primească ajutor cât mai repede. Când o
casă e în flăcări, auzi: „Săriţi, ajutor, mi-a ars casa !” Dar casa încă nu e scrum, ci abia
a luat foc. Iar că fata lui Iair nu murise încă la vremea când el a spus Domnului aceste
cuvinte se vede mai departe din cele rostite la venirea slujitorilor lui Iair.
Iair avea, intr-o măsura, credinţa în Hrislos, dar aceasta credinţa a lui nu o ajungea
nici pe departe pe cea a sutaşului roman din Capernaum. Pe când acesta îl oprea pe
Hristos să meargă la casa sa, ca unul ce se simţea nevrednic de cinstea aceasta, şi doar
îl ruga: zi numai cu cuvântul si se va tămădui sluga mea (Matei 8), Iair l-a chemat pe
Domnul să vină la casa lui şi să-şi pună mâna Sa deasupra fiicei care murise.
Credinţa lui, aşadar, avea ceva trupesc în-trînsa: Pune mâna Ta peste ea. Iair cerea de
la Hristos un fel tangibil de vindecare. De parcă ar avea cuvântul lui Hristos mai
puţina putere decât mâna Sa ! De parcă glasul care a liniştit furtuna si a scos demonii
din oamenii îndrăciţi si l-a înviat pe Lazăr cel de patru zile mort şi îngropat n-ar fi
putut s-o învieze pe copila lui Iair la fel de bine ca şi mâna !
Dar Domnul a fost preamilostiv şi nu l-a lipsit pe îndureratul părinte de grabnicul Său
ajutor, chiar daca credinţa acestuia era cu lipsă. Iar pe drum s-a săvârşit o minune
asupra unei femei a cărei credinţă era mai mare decât a lui Iair, minune care l-a
încredinţat pe acesta că Hristos întreg vindeca, nu numai mâna Lui. În orice chip s-ar
apropia cineva de Hristos, se tămăduieşte. Mare mângâiere pentru cei care nu se pot
atinge de Hristos într-un chip anume. Domnul Si-a întins mâinile pe Cruce ca să
cuprindă în îmbrăţişarea Sa pe toţi cei care vin către El, de oriunde si oricum ar veni
ei.
Dar vedeţi ce s-a întâmplat pe când Hristos înainta împreună cu mulţimile spre casa
lui lair: Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de
doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, si de
nici unul nu putuse să fie vin decată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala
hainei Lui si îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Mulţime de oameni s-a strâns în
jurul lui Hristos la întoarcerea din Gadara si acum se îmbulzea pe lângă Dânsul.
Pentru că se zice: S-a adunat la El mulţime multă (Marcu 5, 2l).
Toţi voiau să-L vadă, să-L audă, să fie în preajma Lui, unii din sete duhovnicească,
alţii din pură curiozitate. În această mulţimi se afla şi femeia bolnavă, iar boala ei era
grea. Curgerea de sânge a unei femei, chiar firească fiind, e un lucru supărător, o
umilinţa. Dar dacă doisprezece ani în şir nu se opreşte, ce izvor de chin, de ruşine, de
necurăţie ! Această făptură căutase vindecare si dăduse pe doctori şi pe leacuri tot ce
avea, dar în zadar, nimeni si nimic nu-i fusese de ajutor. De parcă Dumnezeu ar fi
făcut-o anume pentru valul de sânge care nu se mai oprea, de parcă tot rostul ci pe
pământ ar fi fost să se spele şi să se schimbe şi să se târască de la zi la alta într-un chin
si o necurăţie fără leac. Aşa ni se pare când suferim de o boală cronică. Dar
Dumnezeu îi purta de grijă aşa cum poartă oricăreia din făpturile Sale. Boala i-a fost
spre mântuire si spre mai marea lui Dumnezeu slavă.
Numai să mă ating de haina Lui si mă voi face sănătoasă (Matei 9, 2l), îşi spunea
femeia, făcându-si cu greu loc prin mulţime ca să ajungă la Hristos. Atât de mare era

4. credinţa acestei femei! Se încrezuse până atunci si în doctorii pe la care umblase
zadarnic, tot atât de zadarnic cum zadarnică fusese si credinţa în ei. Credinţa nu ajută,
dacă cel în care crezi nu are putere să ajute. Să tacă aşadar cei ce, din ignoranţă şi
necredinţă, pun minunile Evangheliei pe seama sugestiei si autosugestiei. Biata
femeie chinuită nu îndrăznea nici măcar să apară în faţa lui Hristos, să-i spună deschis
suferinţa ei. Cum ar fi putut să-şi dezvăluie chinul şi umilinţa înaintea atâtor oameni ?
Ar fi trezit scârba şi oprobiul public, pentru că boala de care suferea era socotită
ruşinoasă, necurată. Iată de ce s-a apropiat pe la spate de Domnul, atingându-se de
haina Lui pe furiş.
Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat. Dar cum şi-a dat ea seama că i s-a oprit
curgerea sângelui ? A simţit în trup că s-a vindecat de boală (Marcu 5, 29). Ca un
vierme care roade neîncetat într-o rană deschisă, aşa trebuie să-şi fi simţit femeia până
atunci mişcarea sângelui curgând fără oprire. Dar când s-a atins de haina lui Hristos,
sângele şi-a găsit odihna; şi ea nu l-a mai simţit, aşa cum nici un om sănătos nu-şi
simte sângele. S-a pătruns de sănătate, ca magnetul de forţa magnetică, ca o încăpere
întunecoasă de lumină.
Nu a fost aceasta singura împrejurare când un bolnav s-a vindecat numai la atingerea
hainei lui Hristos. Ni se spune în alt loc că mulţi căutau să se atingă de poala hainei
Lui; si câţi se atingeau se vindecau (Matei 14, 36). Câte asemenea minuni de care nici
nu s-a auzit, care nici n-au fost scrise, a săvârşit Domnul între oameni! Şi nu numai în
anii vestirii mântuitoarei Sale Evanghelii, ci încă de la zămislirea Sa în preacuratul
trup al Maicii Sale. Spune Gură-de-Aur: „Minunile Sale sunt mai nenumărate ca
picăturile de ploaie”. Cum s-a schimbat, tainic, întreaga zidire odată cu întruparea
Lui! Şi câte tainice minuni şi preschimbări uimitoare nu se săvârşesc până astăzi în
credincioşii care se ating de împărtăşania cu trupul si sângele Său!
De negrăit este lucru, de necuprins, de nepătruns ! Femeia aceasta nu s-a atins de
trupul Lui, ci doar de haină, si îndată s-a tămăduit de lunga boală din care n-o putuse
scăpa nici un ajutor pământesc. Tot ce avusese cheltuise umblând pe la doctori după
uşurare. Doctorii i-au luat tot ce a avut, şi nu i-a dat în nimic în schimb. Dar aici este
Doctorul care nu caută plată, care nu ia nimic ci dă totul, şi dă neîntârziat, fără nici o
umbră de tulburare. Iată deplinătatea si desăvârşirea darului care este de sus,
pogorându-se de la Părintele luminilor (Iacov 1, 17).
Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Dar toţi tăgăduind, Petru si ceilalţi
care erau cu El, au zis: învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc si te strâmtorează si Tu
zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Iar Iisus a zis: s-a atins de Mine cineva. Căci
am simţit o putere care a ieşit din Mine. De ce întreabă Domnul ? El ştie bine cine s-a
atins de El, după cum ştie si că cei din jur nu ştiu. Întreabă ca să arate credinţa femeii
care s-a vindecat, ca s-o întărească pentru totdeauna şi în ea si în ceilalţi, şi ca să
vădească dumnezeiasca Lui putere tuturor celor atunci de faţă şi nouă tuturor.
Omul trebuie să primească orice dar de la Dumnezeu cu inima curată şi mulţumire.
Domnul a vrut să arate credinţa femeii, ca să ne înveţe că se cere credinţă pentru a
primi darul lui Dumnezeu, deşi, după mila Lui cea mare, Dumnezeu face bine
oamenilor şi când ei nu-si arată credinţa. Cerând omului credinţă, Dumnezeu ne
dezvăluie vrednicia de fiinţă liberă şi cuvântătoare. Cum ar fi omul liber şi înţelegător
dacă n-ar lucra şi el de bunăvoie ceva spre mântuire ? Iar Dumnezeu cere de la om cel

5. mai puţin cu putinţă: credinţa în Dumnezeul cel viu, în dragostea Lui de oameni care
este totdeauna gata să dea omului şi să facă pentru el totul spre binele lui. Arătând
înaintea tuturor credinţa femeii, Domnul a vrut să întărească si credinţa lui Iair; să-i
arate acestuia că nu e nevoie să-i ceară să meargă acasă la dânsul şi să-şi pună mâna
peste fiica sa moartă. El are putere să vindece în orice chip, nu numai prin punerea
mâinilor; El lucrează prin atingerea hainei ca şi a mâinii, de departe ca si de aproape,
în drum ca şi în casă.
Domnul vrea ca oamenii să-I cunoască puterea nu ca să primească laude de la ei —
toată lauda omenească este ca nimic înaintea Lui — ci pentru ca ei să cunoască
adevărul, şi să folosească acest adevăr. Iar adevărul acesta este: că tot binele pe care îl
primeste omul, de la Hristos Insuşi îl primeşte şi cu voia lui Dumnezeu îl primeşte.
Haina lui Hristos nu a tămăduit boala femeii dar firea lui Hristos. Iată puterea lui
nemijlocită. Este aceiaşi putere vie si voitoare care lucrează si prin icoane şi moaşte
întru binele credincioşilor.
Credinţa creştină nu are nimic de-a face cu vrăjitoria. Nici un lucru din natură nu
poate fi prin sine însuşi de vreun folos omului, nici puterea Dumnezeului celui viu nu
lucrează fără ştirea Lui. La fel stau lucrurile cu toate mijloacele pământeşti de
vindecare, cu toate leacurile, cu toate apele. Dumnezeu nu stă departe de leacuri si ape
cum nici Hristos nu stă departe de haina Lui. Oricine ia leacuri si bea ape minerale cu
aceeaşi credinţă şi sfială cu care s-a atins această femeie de haina lui Hristos, se va
vindeca. Iar cine ia leacuri şi ape fără Dumnezeu, rareori se vindecă. Iar dacă totuşi se
vindecă şi unul ca acesta, prin marea milă a lui Dumnezeu se vindecă, pentru ca si el
să ajungă să cunoască si să slăvească puterea Lui.
Domnul l-a tămăduit pe îndrăcitul din Gadara fără ca acesta să fi avut nici credinţă,
nici conştiinţă; dar, pentru a se vedea limpede de ce dă Dumnezeu vindecare si
bolnavilor lipsiţi de credinţă, Domnul i-a spus celui tămăduit: Mergi în casa ta, la ai
tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul si cum te-a miluit (Marcu 5, 19). Mulţi în
gloata aceea se îmbulzeau împrejurul lui Hristos si se atingeau de El, dar numai
femeia plină de credinţă, care L-a atins cu frică şi sfială, a primit ajutor.
La fel se întâmplă şi astăzi cu mulţi care se închină atingând icoanele, moaştele
sfinţilor, Sfânta Cruce sau Evanghelia, ca şi cu mulţimile acelea iscoditoare dar cu
inima rece care II atingeau pe Hristos. Dar cu adevăraţii închinători, plini de credinţă,
se întâmplă precum s-a întâmplat cu femeia aceasta. Cine are ochi de văzut, să vadă;
cine are urechi de auzit, să audă !
Şi femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă
cu tot poporul din ce cauză-s-a atins de El si cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis:
îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. Din glasul si din vorbele lui
Hristos femeia si-a dat seama că El îi ştie taina, că nu se poate ascunde. Atunci a stat
cu frică şi cutremur înaintea Celui care pătrunde şi cele mai bine ascunse taine, şi cele
mai adânc îngropate în inimă. Simţise puterea lui Hristos în minunea vindecării şi se
cutremurase înaintea Atotputernicului.
Dar acum, văzând că Domnul ştie ceea ce ea căutase să ascundă, tremura si înaintea
Atotştiutorului. I se dezvăluie acum, odată cu atotputernicia lui Hristos, şi atotştiinţa
Lui. Femeia a stat înaintea tuturor şi a mărturisit totul. Ruşinea s-a preschimbat în

6. frică. Ruşinea s-a dus odata cu boala, în locul ei a copleşit-o frica dinaintea
atotputerniciei şi atotştiinţei lui Hristos.
Văzând-o atât de înfricoşată, Domnul a mângâiat-o părinteşte, spunând: îndrăzneşte,
fiică! Oare este pe lume mângâiere mai dulce decât să auzi aceste cuvinte de pe
buzele Domnului Celui fără de moarte ? El îi dă îndrăzneală, numind-o fiică. Nu este
îndrăzneală adevărată până ce nu o dă Dumnezeu.
Nimeni nu ştie ce-i vitejia dacă nu ştie de Dumnezeu, nici nu ştie ce-i mângâierea
dacă nu-L ştie pe Dumnezeu drept tată al său şi pe sine copil al Lui. Iar nimeni nu
poate auzi în duh aceste cuvinte dacă nu s-a înnoit şi nu s-a născut din nou,
duhovniceste. Femeia aceasta se născuse din nou, şi cu trupul si cu sufletul. Cu trupul,
pentru că trupul cel plin de necurăţie, ca şi mort, se făcuse sănătos. Cu sufletul, pentru
că a cunoscut atotputernicia şi atotştiinţa Domnului Iisus Hristos.
Credinţa ta te-a mântuit. Aceste cuvinte sunt si de încurajare şi de învăţătură. Dacă
Domnul nu Şi-ar fi arătat smerenia postind şi spălând picioarele ucenicilor, dacă nu ar
fi dat cinstea puterii Sale Altuia, Tatălui Său Ceresc, si dacă nu Si-ar fi împărţit slava
cu oamenii, oare nu s-ar fi cutremurat necontenit pământul sub pasul Lui ? N-ar fi luat
toată lumea foc la cuvântul Său ? Cine ar fi cutezat să-L privească în faţă ? Cine ar fi
îndrăznit să se apropie de El şi să-L atingă ? Cine I-ar fi auzit glasul fără să se
spulbere ? Dar de aceea a luat Domnul trup de om, ca să fie omului frate; de aceea S-a
smerit; de aceea a dat oamenilor îndrăzneală la orice pas; de aceea a pus lucrarea Sa
pe seama credinţei lor.
Dar iată, în răstimpul acestei întâmplări, starea lui Iair s-a înrăutăţit: Şi încă vorbind
El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra
pe învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: nu te teme. Crede numai, şi se va izbăvi.
Acum se vede bine că, la vremea când Iair venise la Hristos ca să-L roage să vină la
casa lui, copila încă nu murise. Dar era pe moarte, îşi dădea duhul, se putea spune că
era ca şi moartă.
Nu mai supară pe învăţătorul. Hristos era socotit un învăţător, şi era numit ca atare de
către cei ce nu simţeau dumnezeiasca Lui putere. Dar vedeţi cât de bun este Domnul!
Mai înainte ca dregătorul Iair să-şi strige durerea, Hristos i-a luat-o înainte cu vorbe
de mângâiere şi îmbărbătare: Nu te teme. Oricum, lucrurile nu s-au schimbat: pe patul
morţii sau moartă copila, totuna este pentru puterea lui Dumnezeu. Tu fă numai
singurul lucru care ţi se cere, singurul lucru pe care tu poţi sa-l faci: Crede numai. Ai
vazut doar, după cele întâmplate cu femeia aceasta, ce poate sa faca Dumnezeu. Cel
ce a oprit mai repede ca gândul curgerea de sânge neîncetată vreme de doisprezece
ani, poate să aducă laolaltă încă o dată sufletul şi trupul fiicei tale. Crede numai, şi se
va izbăvi.
Si venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan si
peIacov si pe tatăl copilei şi pe mamă. Cinci martori ajung. Si la curţile pământeşti
ajung doi martori. A luat trei dintre ucenici, cei care aveau să fie mai târziu şi martorii
Schimbării la Fată de pe Tabor si a luptei Sale din Gradina Ghetsimani. I-a ales pe cei
mai în stare duhovniceşte de a pătrunde si purta taina puterii şi a fiinţei Sale. Aceştia
trei aveau să vadă cea dintâi înviere din morţi săvârşită de Domnul, şi să le spună
celorlalţi nouă, ca să se înveţe astfel ucenicii să aibă încredere unul în altul.

7. Mai târziu, la învierea fiului văduvei din Nain şi la învierea lui Lazăr aveau să fie toţi
de fată. Iar părinţii fetei se înţelege de ce erau acolo. Copila lor moartă avea să fie de
faţă la învierea sufletelor lor. Cine, mai mult decât părinţii, se cuvenea să primească
ajutor duhovnicesc prin fiică ?
Intrând în casă, Domnul s-a îngrijit de cei ce plângeau şi jeleau copila care murise,
pentru că toţi plângeau si se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci
doarme. Si râdeau de El, ştiind că a murit. Matei şi Marcu lărgesc tabloul. Erau acolo
cântăreţi şi bocitori tocmiţi în împrejurimi, după obiceiul, acelaşi, şi la iudei şi la
păgâni. Era tulburare si plângeau şi se tulburau mult (Marcu 5, 38). Iair era un om de
vază, poate cel mai de vază, din acel ţinut. In afară de cântăreţii şi bocitorii plătiţi,
trebuie să se fi adunat acolo o mulţime de rude, prieteni si vecini care plângeau din
toată inima după copila dusă aşa de timpuriu.
De ce le spune Domnul acestor oameni: n-a murit, ci doarme, când ştie mai bine ca
oricine că fata a murit ? Mai întâi, pentru ca toţi cei de faţă să confirme că fata cu
adevărat a murit. Iar ei n-au găsit alt chip de adeverire a morţii decât batjocura în faţa
părutei Lui neştiinţe. Apoi, ca să arate că moartea, de faţă cu El pe acest pământ, si-a
pierdut boldul şi puterea asupra oamenilor şi a ajuns asemeni unui vis. Moartea nu
este nimicirea omului, după cum nici somnul nu este. Moartea este trecerea din
aceasta viaţă în cealaltă; si un singur Domn este, şi al acestei vieţi, şi al celeilalte.
Pentru omul legat prin viaţă de trup, despărţirea de viaţa trupească înseamnă
despărţirea radicală de viaţă. Când o maşină ramane in pana pe drum, calatorii raman
si ei in pana, neputand sa mearga mai departe singuri. Acesta e felul de a gândi al
oamenilor trupeşti. Iar cei duhovniceşti se uită şi văd că, daca maşina se
impotmoleşte, călătorii se dau jos, o lasă acolo în drum si merg mai departe fără ea.
Dar Cel ce a făcut si maşina şi călătorii, nu poate oare şi să repare maşina, şi pe
călători să-i aducă înapoi, ca sa meargă mai departe cu ea ?
La fel e şi cu învierea din morţi: trupul se restaurează şi sufletul se întoarce la el. Iar
că pe bună dreptale a asemănat Domnul moartea cu somnul, neexagerând cu nimic, El
însuşi a dovedit-o prin învierea Sa după o moarte violentă şi după şederea de trei zile
în mormânt, precum si prin învierea multora în ceasul morţii Sale pe Cruce, şi mai
târziu, în toată istoria Bisericii, când morţii s-au întors la viaţă cu rugăciunile sfinţilor
si plăcuţilor lui Dumnezeu. Şi o dovedeşte şi acum, la învierea fiicei lui Iair.
Aşadar, ce a făcut mai departe Domnul, după ce a luat cu el martorii potriviţi ? Iar El,
scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat zicând: Copilă, scoală-te ! Cei ce
umpleau iatacul fetei moarte văzuseră că fata neîndoielnic a murit, erau încredinţaţi
fără tăgadă de moartea ei, şi acum nu mai era nevoie de ei acolo. Vor auzi mai târziu
minunea si vor vedea cu ochii lor fata vie. Acum însă Domnul are a întări credinţa
acestui întâi-stătător al poporului şi a acestor trei întâi-stătători ai apostolilor Săi.
Felul de a lucra în toate minunile Sale, era aducerea omului la descoperire si uimire
prin înţeleaptă pronie şi iconomie vădită în fiecare amănunt. Scotându-i pe toţi afară
din odaia de moarte a fetei, Domnul a făcut să rămână în ea aceştia şapte: cinci vii,
unul mort şi Dătătorul de Viaţă.

8. Nu se ascunde — sau mai degrabă se dezvăluie — aici marea taină a sufletului ? Când
într-un păcătos sufletul moare, omul acela rămâne să trăiască mai departe cu cele cinci
simţuri viaţa trupului, deşartă, deznădăjduită, întinzându-şi în toate părţile mâinile
după ajutor. Aceştia sunt aşa-numiţii „materialişti” ai zilelor noastre: umbre fizice fără
suflet, creaturi deznădăjduite care prin simţuri — ochi, urechi şi celelalte — se agaţă
de această lume ca să-şi ţină, măcar o vreme, trupurile afară din mormânt, unde
sufletul le zace demult.
Dar când, din lucrarea dumnezeieştii Pronii, unul ca acesta ajunge la Hristos, îl strigă
pe Hristos în ajutor. Şi Hristos, Domnul, vine la sufletul mort, îl atinge şi-l ridică
iarăşi la viaţă, spre uluirea omului dinafară, trupesc. Evanghelistul Marcu citează
înseşi cuvintele, în aramaica rostite de Domnul când a atins copila cu mâina Sa:
„Talita kumi!”, care înseamnă acelaşi lucru: Copilă, scoală-te !
Ce s-a întâmplat cu fata când Hristos a rostit aceste cuvinte? Şi duhul ei s-a întors si a
înviat îndată; şi El a poruncit să i se dea să mănânce. Iată că moartea e doar un vis! Şi
duhul ei s-a întors. Duhul acestei fete părăsise trupul şi mersese acolo unde merg
duhurile, celor morţi. Cu atingerea si cu cuvintele Sale, Domnul a săvârşii două
minuni: mai întâi a restaurat trupul si apoi a adus duhul înapoi din ţinutul duhurilor în
trupul teafăr.
Dacă nu i-ar fi tămădui l trupul, de ce folos ar fi fost să se întoarcă duhul fetei la
trupul bolnav ? Ar fi însemnat să se întoarcă la boală si apoi iar la moarte. O astfel de
înviere pe jumătate nici n-ar fi fost înviere, ci chin. Dar Domnul nu dă daruri pe
jumătate, ci daruri întregi, nu daruri ciuntite, ci daruri desăvârşite. Nu-i dă orbului
vedere numai cu un ochi, ci cu amândoi; nu dă surdului auz numai cu o ureche, ci cu
amândouă; nu-i vindecă slăbănogului doar un picior, ci pe amândouă.
Aşa si aici: a întors duhul unui trup sănătos, nu bolnav, ca omul întreg să fie teafăr şi
viu. De aceea a poruncit Domnul să i se dea să mănânce: ca să se vadă bine că fata e
nu numai vie, ci şi sănătoasă. Iar alt Evanghelist adaugă: Şi îndată s-a sculat copila şi
umbla (Marcu 5,42), ca să vadă toată lumea că s-a însănătoşit si cu trupul. Trebuia să
se încredinţeze toată lumea că fata s-a făcut bine. De aceea ea s-a sculat, a umblat, a
mâncat.
Ştia Domnul cu ce neam necredincios are de-a face, de aceea s-a îngrijit să le aducă,
odată cu minunea, si dovezile ei de nezdruncinat. Trebuia să se vadă, mai întâi, că era
trebuinţă de acea minune; apoi, că nimeni altul înafară de El n-o putea săvârşi; şi în
sfârşit, că minunea nu putea fi pusă la îndoială, că era un adevăr de netăgăduit. O, cât
de bine cunoştea Domnul soiul acesta de oameni viclean şi necredincios !
Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui nimic. Prin
această poruncă Domnul a vrut să înţelepţească pe părinţii fetei înviate, ca mai întâi
de toate ei să mulţumească lui Dumnezeu. N-aveau să dea acum buzna afară şi să
strige în gura nare minunea care s-a săvârşit, ci se cuvenea să îngenuncheze cu cea
mai mare smerenie înaintea Dumnezeului celui viu revărsandu-şi cu căldură
recunoştinţa. Vestea se va duce de la sine, nici o grijă ! Nu trebuie, în aceste clipe
înălţătoare, să vă gândiţi la curiozitatea lumii, ci la datoria voastră către Dumnezeu.

9. Astfel, vindecand pe femeie de scurgerea sângelui si inviind copila moarta Domnul
Si-a dus mai departe lucrarea de vindecare a sufletului de reaua iscodire. Curiozitatea
este rea, pentru că desparte sufletul omului de Dumnezeu, înecându-l în marea
mărunţişurilor trecătoare si a întâmplărilor lumeşti. Curiozitatea este mai mult decât
rea, pentru că adesea duce la pierderea şi a trupului şi a sufletului. Multe păcate
trupeşti si sufleteşti îşi au rădăcina în curiozitate. După cum frumoasa floare de mac
are întrînsa otravă, aşa si curiozitatea poartă întrînsa un venin tare care distruge si
sufletul şi trupul.
Dumnezeu nu a făcut lumea ca să sature curiozitatea oamenilor, ci ca să-i mântuiască.
Spune înţeleptul rege: Ochiul nu se satură de câte vede si urechea nu se umple de câte
aude (Ecclesiastul 1, 8). Domnul nu a vindecat femeia de curgerea sângelui pentru că
s-a atins de haina Lui din curiozitate, ci pentru că, în nefericirea ei, s-a apropiat de El
cu credinţă. În van cer curioşii minuni de la Dumnezeu, nu li se vor da. Curiosului nu
îi sunt de nici un folos. Mai mult folos le aduc morţilor minunile lui Dumnezeu decât
curioşilor. Oare doctorul merge să-i caute pe cei care cred că sunt sănătoşi, pe cei care
sunt mulţumiţi cu starea lor şi nu-i cer ajutorul ?
Dar este Domnul mai puţin înţelept decât doctorii pământului, ca să meargă prin
bâlciuri să-şi arate îndemânarea si puterea ? Nu te îngriji tu, dregătorule Iair, de cum
anume va zbura vestea că a înviat copila ta. Nici tu, omule, nu te îngriji cum anume se
va duce vestea învierii sufletului si trupului tău. Dumnezeu are telefoanele si
telegrafurile Sale mai repezi decât îşi deschide omul gura sa ca să-i spună altuia
noutăţi.
El ştie cel mai bine cum să răspândească cele ce sunt omului de folos. Cel ce a făcut
glasul, gura şi văzduhul, are şi alte mijloace de comunicaţie ! El stă în legătură cu
orice făptură a Sa prin căi care umplu spaţiul si timpul. Tu amin-teşte-ţi numai ce
datorie ai către Dumnezeu, Dătătorul tuturor darurilor, si grăbeşte-te să-i aduci
mulţumiri în desăvârşită ascultare de sfânta Sa voie. Slavă Domnului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl si cu Duhul Sfânt, Treimea cea deofiinţă şi
nedespărţită, acum şi pururea si în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Nicolae Velimirovici - despre Dumnezeu Tatăl
septembrie 30, 2008 de Mihaela
Cine nu crede că pe Fiul lui Dumnezeu L-a născut Dumnezeu Tatăl, nici nu-L
poate numi Tată pe Dumnezeu. Sau minte când îl numeşte astfel. Sau îi dă doar aşa,
un titlu onorific, cum zic copiii mici „tataie” când văd vreun bătrânel. Dar poate va
zice cineva: Dumnezeu este Tată pentru toţi oamenii. La aceasta răspundem:
Dumnezeu este Ziditorul, nu Tatăl oamenilor. Dumnezeu i-a creat, nu i-a născut pe
oameni. Dacă un fierar are fii, os din osul lui, şi mai are şi nişte unelte meşterite de el,
oare nu va face nici o deosebire între copiii lui şi lucrurile pe care le-a făurit? Aşadar
cine numeşte pe Dumnezeu Tată, fără să-L recunoască pe Fiul Său cel veşnic, singurul
prin care din creaturi putem ajunge şi noi fii, minte. Apostolul lui Hristos spune
răspicat: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl” (Ioan 2, 23).

10. În Crez, ne mărturisim credinţa „Într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Unul născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi „vecii”. „Născut, nu făcut”.
Cum să le mulţumim sfinţilor părinţi ai Bisericii care au cuprins în cuvinte şi au
pecetluit acest adevăr, fără de care, vorbind de Tată fără a vorbi şi de Fiul Lui, am fi
rămas mincinoşi? Căci, iarăşi, dacă Tatăl nu are fiu, cum să fie Tată, şi cum, cu ce
drept să se numească Tată? Atunci toată cuvântarea noastră despre iubire n-ar fi decât
un cântecel nostalgic, lipsit de orice temei şi de orice îndreptăţire.
Dumnezeul iubirii nu are îndreptăţire decât în Dumnezeul Sfintei Treimi. Aceasta,
fiică, este cheia întregii taine a Iubirii, S-o ai totdeauna la tine. Şi crede ce spune
marele Sfânt: „Iubirea e mai dulce ca viaţa”. Şi mai tare decât moartea, adaug eu.
Predica la Duminica lasatului sec de branza
Evanghelia despre post
Matei 6:14-21
Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta
gresealele voastre. Cand postiti, nu fiti tristi, ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele,
ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua: Si-au luat plata lor.
Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati
oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, care vede in
ascuns, iti va rasplati tie. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina
le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori in cer, unde nici molia,
nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara
ta, acolo va fi si inima ta.
Prima regula a soldatului care se afla pe campul de lupta, este sa nu se predea
dusmanului. Comandantul da comanda dinainte, ca fiecare soldat sa se fereasca
de capcana inamicului, pentru a nu fi inselat si prins. Soldatul cel singuratic,
flamand, infrigurat si dezbracat, va fi mai ispitit sa se predea dusmanului.
Potrivnicul inselator se va folosi de stramtorarile sale prin toate caile cu putinta.
Vrajmasul poate fi flamand, dar va arunca soldatului o bucata de paine, pentru a-i
arata acestuia indestularea sa. Vrajmasul poate fi infrigurat, zdrentuit si
dezbracat, dar va arunca soldatului o hainuta, ca si cum el ar fi indestulat si bine
imbracat. El va trimite soldatului ziceri, in care se lauda ca este in intregime sigur
de biruinta sa, si il va minti pe sarmanul soldat, ca si cum ar avea regimente de
prieteni de-ai soldatului la stanga si la dreapta lui, care s-au predat, ori generalul
aceluia fusese ucis in chip dovedit, ori imparatul aceluia ceruse incheierea
armistitiului! El va fagadui soldatului intoarcerea grabnica la vatra si o slujba buna
si bani si tot ceea ce omul poate doar sa viseze, atunci cand se afla in mare
stramtorare. Generalul arata toate aceste curse si capcane ale vrajmasului, inca
dinainte, si atentioneaza soldatii sa nu aiba incredere in ei cu nici un pret, ci sa se
pazeasca pe ei, sa nu se predea, ci sa-si pastreze steagul cu credinta, chiar cu
pretul vietii.

11. Pentru soldatii lui Hristos este o regula de insemnatate intreaga, ca sa nu se dea
pe ei vrajmasului, in lupta cu duhul cel rau, al acestei lumi. Si Hristos, ca Imparat
si Capetenie a noastra in aceasta lupta, ne arata aceasta si ne atentioneaza
despre aceasta. “Iata, v-am spus de mai inainte.” (Matei 24:25; cf. Ioan 14:29),
spune El ucenicilor Sai. Primejdia este mare si vrajmasul oamenilor este mai
cumplit si mai inselator decat oricare alt vrajmas pe care vi-l puteti inchipui.
Domnul a grait despre aceasta si in alt loc: “iata satana v-a cerut sa va cearna ca
pe grau.” (Luca 22:31). Satan cerceteaza oamenii fara incetare, chiar din ziua in
care l-a inselat pe omul cel dintai - din ziua in care a pus stapanire pe libertatea
oamenilor, si i-a indepartat de Dumnezeu, punandu-i in slujba lui. El il atrage la
sine pe soldatul lui Hristos, prin oricare inselare cu putinta, ademenindu-l cu
fagaduieli mincinoase si aratandu-i o bogatie care nu exista. Nimeni nu este mai
flamand decat el, dar el le arata paine celor flamanzi, chemandu-i sa se predea.
Nimeni nu este mai dezbracat decat el, dar el ii atrage pe oameni spre culorile
imbracamintii sale mincinoase si inchipuite. Nimeni nu este mai sarac decat el,
dar el, ca un vrajitor de balci, freaca doua monede una de cealalta si arata
privitorilor ca el pare sa aiba milioane. Nimeni nu a cazut mai jos decat el, dar el
nu se opreste niciodata din spusul minciunilor, ca sa para ca este biruitor si ca
soldatii lui Hristos sunt invinsi, ca si cum Hristos a fugit de pe campul de lupta si
se ascunde. “El este mincinos si tatal minciunii” (Ioan 8:44), si toata puterea lui si
toate averile lui nu exista cu adevarat. Lamurindu-i pe urmatorii Lui, de toate
inselarile si de armele diavolului, Domnul Iisus le-a aratat, prin cuvant si prin
fapta, cum sa reziste si cu care arme sa lupte.
Insusi Hristos este cea mai insemnata arma a noastra, a celor care Ii urmam Lui:
venirea Lui printre noi si puterea Lui din noi, sunt armele noastre cele mai tari.
Ultimele Sale cuvinte pe care ni le arata Evanghelia sunt: “Iata, Eu cu voi sunt in
toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28:20). Si El s-a aratat cu adevarat
de-a lungul veacurilor, in milioanele de luptatori neinfricati - apostoli, mucenici,
marturisitori, Parinti purtatori-de-Dumnezeu, fecioare evlavioase si sfinti barbati si
femei; si toate astea nu s-au aratat numai in vremurile trecute, ci in chip lamurit si
sigur si in zilele noastre, pentru toti cei care nu s-au supus duhului celui rau. El nu
numai ca Se arata astazi, dar Se va arata si la sfarsitul veacurilor, pentru ca El a
proorocit ca la sfarsitul veacurilor se vor arata martori insemnati (Apocalipsa
11:3). Mai este si puterea, care se vede limpede si neindoios, a Trupului si
Sangelui Sau, Patima Lui, Cuvintele Lui, Crucea Sa mult iubita si datatoare-de-
viata, Invierea Sa si slava Sa fara de moarte. Voi, cei care sunteti lamuriti de
puterea cea de nebiruit a lui Hristos, care curge neincetat (precum curentul
electric) prin credinciosii Sai, aratati aceasta si altora! Si voi, cei care nu sunteti
lamuriti, dar doriti sa va lamuriti, faceti tot ceea ce va cere Evanghelia si va veti
lamuri. Lasati-i pe cei care se indoiesc cu rautate, sa ramana in indoiala lor. Ei nu-
L lovesc pe Dumnezeu, ci pe ei insisi; ei nu pun la indoiala pierzarea Lui
Dumnezeu, ci chiar a lor. Va veni indata vremea cand nu se vor mai putea indoi,
dar credinta nu li se va da lor.
Dar, pe langa existenta si puterea lui Hristos, care sunt armele noastre de cel mai
mare pret, in lupta impotriva duhului rau, Domnul Iisus ne-a mai daruit si alte
feluri de arme, pe care sa le folosim, cu ajutorul Lui. Aceste arme sunt: pocainta
neschimbata, milostenia necurmata, rugaciunea neincetata, bucuria vesnica intru
Domnul Iisus si frica de Judecata si de moarte a sufletelor noastre, apoi, primind
cu rabdare suferinta pentru Hristos, cu credinta si nadejde, si iertand ocarile, apoi
privind aceasta lume ca si cum nici nu s-ar afla, luand parte la Sfintele Sale Taine,
la privegheri si la postiri. Pomenim postirea la sfarsit, nu pentru ca postirea este
arma cea mai neinsemnata - Doamne, sa nu ingadui aceasta! - ci pentru ca

12. Evanghelia de astazi vorbeste despre postire si scopul nostru este sa vorbim
despre aceasta Evanghelie.
“Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, iarta-va si voua Tatal vostru cel ceresc;
iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta
gresealele voastre.” Acesta este inceputul Evangheliei de astazi. De ce incepe
astfel? Puteti spune: ce legatura are aceasta cu postirea? Se leaga foarte strans,
tot asa cum este o legatura foarte stransa intre postire si sfarsitul acestei
Evanghelii, unde nu se vorbeste despre postire, ci despre adunarea bogatiilor, dar
nu a celor de pe pamant, ci a celor din ceruri, unde molia si rugina nu le strica si
unde furii nu le fura. Caci atunci cand postirea este inteleasa cu inteles adevarat,
crestin, si nu in chipul legii, in chipul fariseilor, atunci iertarea ocarilor si
infranarea de la lacomie inseamna post si acesta este postul cel mai insemnat,
ori, daca vreti, cel mai bogat rod al postirii. Pentru ca, intr-adevar, are putina
insemnatate infranarea de la mancare, daca nu exista infranare de la intoarcerea
ocarii pentru ocara primita si de la inselarea cu bogatiile cele pamantesti.
Domnul nu ne porunceste cu taria puterii Sale: iertati oaemnilor pacatele lor! El
ne lasa alegerea noastra libera, ca sa iertam sau nu. El nu va calca peste
libertatea noastra, ca sa ne forteze sa facem ceva, caci in imprejurarea aceea,
fapta noastra nu ar mai fi a noastra, ci a Lui, si nu ar mai avea aceeasi
insemnatate ca atunci cand am fi facut-o in chip liber si cu voia noastra. Este
adevarat ca El nu ne porunceste cu taria puterii Lui, dar El ne arata ce ni se va
intampla daca nu facem voia Lui: “Nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele
voastre.” Si cine ne va ierta noua pacatele noastre, daca nu Dumnezeu? Nimeni,
fie in cer sau pe pamant; absolut nimeni. Oamenii nu ne vor ierta, pentru ca noi
nu ii iertam pe ei, si Dumnezeu nu ne va ierta pe noi, pentru ca oamenii nu ne
iarta pe noi. Atunci, unde ne aflam si unde ne vom afla noi? Ne vom sfarsi zilele
sub un munte de pacate si, in viata viitoare, povara greutatii acelui munte va
spori si mai mult in toata vesnicia. De aceea, sa ne obisnuim sa nu intoarcem
ocara la ocara, raul pentru rau, ori razbunand pacatul prin pacat. Cand vezi un om
beat tolanit in noroi, te vei tolani in noroi langa el? Sau vei incerca sa il ridici si sa-
l scoti afara din noroi? Fiecare pacat este noroi si fiecare patima este betie. Daca
fratele tau si-a rostogolit sufletul in noroiul pacatului, de ce sa-ti arunci sufletul
tau sa zaca in acelasi noroi? Asadar, infraneaza-te de la ceea ce face fratele tau si
grabeste-te sa-l ridici si sa-l curati, pentru ca tatal tau din ceruri sa te ridice pe
tine si sa te curate de toate pacatele tale si sa te aseze intre ingerii Sai la
Infricosatoarea Judecata.
“Cand postiti”, spune Domnul, “nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele ca
sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua: Sa-au luat plata lor.”
Fatarnicii sunt cei care postesc, dar nu pentru Dumnezeu, nici pentru sufletele lor,
ci din pricina oamenilor, ca oamenii sa-i vada postind si sa-i laude pentru aceasta.
Dar, intrucat nu toti oamenii ii pot vedea in fiecare zi, ce mananca si ce beau,
atunci ei se straduiesc sa-si faca fetele lor ca sa arate ca postesc, ca ceilalti sa
poata citi aceasta pe fetele lor. Isi smolesc fetele, facandu-le sa arate palide si
triste, slabanoage si adancite. Ei nu-si ung fetele lor cu uleiuri inmiresmate si nu-si
spala fetele lor. Si oamenii se uita la ei si se minuneaza si ii lauda. Oamenii ii
rasplatesc minunandu-se; oamenii le dau lor rasplata postirii lor, laudandu-i. Ce
mai pot astepta ei de la Dumnezeu? Ei nu au postit pentru Dumnezeu, ci pentru
oameni. Ce fel de plata sa mai caute ei pentru sufletele lor? Ei nu au postit pentru
sufletele lor. Ei au postit pentru oameni si oamenii i-au laudat pentru aceasta. Cu

13. adevarat ca ei si-au primit plata lor. Si Dumnezeu nu le mai datoreaza nimic, nici
nu le va da nimic pentru postirea lor in viata ce va sa vina.
“Tu insa, cand postesti”, spune Domnul, “unge capul tau si fata ta o spala, ca sa
nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau,
Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.” Aceasta este cea mai buna alcatuire ce o
primim pentru postire. Iar intelesul de suprafata este deslusit. Cand postesti, fa
aceasta pentru Dumnezeu si pentru mantuirea sufletului tau, nu pentru oameni.
Nu este catusi de putin important ca oamenii sa vada si sa stie ca tu postesti - cu
adevarat, este mai bine pentru tine ca ei sa nu vada si sa nu stie. Pentru aceasta
tu nu astepti de la oameni nici o rasplata. Si ce-ti pot da ei, care, ca si tine, se
bizuie pe Dumnezeu pentru toate lucrurile? Este important ca Dumnezeu sa vada
si sa stie. Si Dumnezeu va vedea oricum; nu poti sa ascunzi nimic de Dumnezeu.
Asadar, nu arata postirea ta prin nici un semn vazut; El citeste aceasta in launtru,
chiar in inima ta. Asa cum ti-ai uns capul inainte de a posti, fa aceasta si cand
postesti; si asa cum ti-ai spalat fata ta inainte de a posti, fa aceasta si cand
postesti. Fie ca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta - nici una dintre aceste
alegeri pe care le faci, nu-ti va spori meritul tau; daca faci aceasta sau te infranezi
de la aceasta nici nu te va mantui, nici nu te va duce la pierzare.
Dar aceste cuvinte ale lui Hristos: “unge capul tau si fata ta o spala” rostite atat
de hotarat, au intelesul lor launtric profund. Deoarece, daca Domnul S-ar fi gandit
numai la capul cel trupesc si la fata cea trupeasca, cu siguranta ca El nu ne-ar fi
poruncit sa ne ungem capul si sa ne spalam fata atunci cand posim. El ar fi spus
ca este un lucru de mica importanta si lipsit de sens, unde se amesteca roadele
postirii, sa-ti ungi sau sa nu-ti ungi capul, sa-ti speli sau sa nu-ti speli fata. Este
limpede faptul ca, in adancul acestor cuvinte se ascunde un inteles tainic. De
altfel, cel care intelege aceasta porunca a lui Hristos sub infatisarea ei de
suprafata si incepe, mai ales atunci cand posteste, sa-si unga capul si sa-si spele
fata, va cadea in chipul celalalt al fatarniciei. El va pune iarati in priveliste,
inaintea oamenilor postirea sa, insa intr-un chip diferit. Dar Domnul tocmai
aceasta a cautat sa ne invete in chip lamurit, ca sa nu facem. Atunci, nu mai
exista nici o indoiala ca aceasta porunca si are intelesul sau launtric. Care este
acela? Este asemenea celui pe care l-a dat Apostolul Pavel taierii imprejur,
intregind taierea imprejur a inimii ca mijloc mantuitor, si socontind ca infatisarea
de la suprafata a taierii imprejur ca nefiind mai importanta ca nesavarsirea
acestei taieri (Galateni 6:15; Romani 2:29). Atunci, “unge capul tau” inseamna:
unge mintea ta cu Duhul Sfant. Fiindca “capul” semnifica “mintea” si intregul
suflet, si uleiul inmiresmat cu care se unge capul semnifica Duhul Sfant. Si
aceasta inseamna: posteste de toate gandurile cele rele si infraneaza-te de la
toate cuvintele nerusinate si fara de folos. Dimpotriva: umple-ti mintea cu
gandurile lui Dumnezeu, ale lucrurilor Sale sfinte, ale curatiei, ale credintei si
dragostei si cu toate cele ce sunt vrednice de Duhul Sfant. Fa la fel si cu limba ta -
pentru ca vorbirea si mintea una sunt - fie ca te infranezi in intregime de la
vorbire, ori, daca vorbesti, spune numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu si
spre mantuirea sufletului. Fa la fel si cu inima ta: posteste de toata ura si de tot
raul, zavistia si mandria, hula impotriva lui Dumnezeu si a omului, de orice pacat
si poftire pacatoasa, patima si dorinta - infraneaza-te de la toate astea si lasa
Duhul Sfant liber, ca sa semene in inima ta fiecare fel de planta sfanta si bine-
placuta lui Dumnezeu, floare cereasca. Fa la fel cu voia sufletului tau: posteste de
la fiecare scop pacatos si de la fapta pacatoasa, infraneaza-te de la tot raul si lasa
Duhul Sfant liber, ca sa unga sufleul tau invartosat, cu uleiul inmiresmat al lui, sa-i
vindece ranile si sa-l intoarca inspre Dumnezeu, sa-l indemne catre lucrarile cele
bune si sa-l umple cu setea pentru fiecare buna lucrare care se afla in Dumnezeu.

14. Acesta este intelesul cuvintelor: “unge capul tau”. Altfel spus: infraneaza si
stapaneste omul tau launtric, care este de cea mai mare insemnatate, opreste-l
de la fiecare rau si indeamna-l catre tot ceea ce este bun.
Ce inteles au cuvintele: “si spala fata ta”? fata semnifica omul pe dinafara, omul
trupesc, simtitor - trupul omului. Sufletul se arata lumii acesteia, prin mijlocirea
trupului. Pentru Dumnezeu, sufletul este fata omului, dar pentru lume, sufletul
este trupul omului. Prin simtirile si madularele trupului aratam lumii ce gandim, ce
simtim si ce vrem. Limba transmite gandurile mintii, ochii arata simtamintele
inimii si picioarele duc la bun sfarsit scopul sufletului.
“Spala fata ta” inseamna: curateste-ti trupul tau de savarsirea oricarui pacat,
oricarei necuratii si oricarui rau. Infraneaza-ti simturile de la tot ceea ce este de
prisos si primejdios; pazeste-ti ochii ca sa nu zaboveasca prin amestecarile
acestei lumi; pazeste-ti urechile de la toate cele care nu slujesc mantuirii
sufletului; pazeste-ti nasul, pentru ca sufletul tau sa nu inspire mirosul acestei
lumi, care degraba se schimba in duhoare; infraneaza-ti limba si stomacul de
poftirea de multa mancare si bautura; infraneaza-ti intregul tau trup, ca sa nu se
faca peste masura de delicat, si sa nu-ti ceara mai mult decat ii are nevoie pentru
vietuire. Pe langa toate acestea, infraneaza-ti mainile, ca sa nu bata si sa nu
chinuiasca oamenii si animalele; infraneaza-ti picioarele ca sa nu te duca in pacat,
sa nu te duca la petreceri prostesti, la distractii fara de Dumnezeu, la lupte si
furturi. Si, impotriva tutturor acestora, fa din trupul tau o adevarata biserica
pentru sufletul tau; nu fa din el o carciuma de la marginea drumului, unde se
aduna talharii ca sa-si imparta prada si sa-si faca planuri pentru noi atacuri, ci
biserica a Dumnezeului Celui viu.
Acesta este intelesul cuvintelor: “si spala fata ta”. Aceasta este postirea care duce
la mantuire. Acesta este postul pe care il propovaduieste Hristos, post fara
fatarnicie, post care scoate duhurile cele rele, si aduce omului biruinta slavita si
roade bogate, atat in aceasta viata, cat si in cea urmatoare.
Este important sa observam aici, ca Hristos vorbeste mai intai despre cap si apoi
despre fata - mai intai despre suflet si apoi despre trup. Fatarnicii posteau numai
in trup si aratau oamenilor postirea lor prin mijloace trupesti. In contrast cu
aceasta, Hristos aseaza postirea launtrica pe primul loc si apoi postirea din afara,
trupeasca, nu pentru a socoti postirea trupeasca mai neinsemnata - caci El Insusi
obisnuieste sa posteasca trupeste - dar sa incepem cu inceputul: mai intai se
curateste izvorul si apoi raul; mai intai se curateste sufletul si apoi oglinda
sufletului. Omul trebuie mai intai sa se straduiasca sa faca postirea in minte,
inima si in voia lui, si apoi sa intregeasca postul cu bunavoire si bucurie in trupul
sau, asa cum pictorul face mai intai privelistea in sufletul sau si apoi degraba si cu
veselie, zugraveste privelistea cu mana. Asadar, postirea trupeasca trebuie sa fie
cu veselie si nu cu tristete. De aceea Domnul foloseste cuvintele “unge” si
“spala”; pentru ca, asa cum acestea aduc buna placere si bucurie omului celui
trupesc, tot asa postirea - atat a sufletului, cat si a trupului - trebuie sa aduca
veselie si bucurie sufletului omului. Caci postirea este o arma, o arma foarte

15. puternica impotriva duhului rau. Soldatul care se afla pe campul de lupta, este
aruncat la pamant atunci cand isi pierde armele, fiindca omul neinarmat este silit
ori sa fuga, ori sa se predea. Si atunci cand i se dau arme, el se bucura din nou,
pentru ca atunci isi poate pastra locul si poate rezista dusmanului. Cum ar putea
crestinul sa nu se bucure, atunci cand el se inarmeaza cu postirea impotriva
vrajmasilor celor mai infricosatori ai sufletului sau? Cum ar putea inima lui sa nu
se bucure din nou si cum s-ar putea ca fata sa sa nu-i fie stralucitoare, atunci
cand el vede in mainile sale o arma de care vrajmasul fuge cu mare tulburare?
Lacomia il face pe om posomorat si temator, dar postirea il face vesel si curajos.
Si cum lacomia se lateste tot mai tare si mai tare, tot asa si postirea indeamna la
rabdare tot mai mare. Imparatul David obisnuia sa posteasca vreme atat de
indelungata, incat el singur spunea: “genunchii mei au slabit de post” (Psalm
108:23). Cand omul isi da seama de harul care vine prin postire, dorirea lui creste
ca sa posteasca tot mai mult.si harurile care vin prin postire sunt fara de numar.
Prin postire, omul isi usureaza ata trupul, cat si sufletul de povara intunecimii si a
invartosarii. Trupul sau se face usor si putergic si sufletul sau se face stralucitor si
curat.
Prin postire, omul isi inalta sufletul deasupra temnitei pamantesti si patrunde prin
intunecimea vietii trupesti catre lumina Imparatiei lui Dumnezeu, catre adevaratul
sau salas.
Postirea il face pe om puternic, hotarat si curajos, atat inaintea oamenilor, cat si
inaintea dracilor.
Postirea il mai face pe om darnic, bland, milostiv si ascultator.
Prin postire, Moise a fost invrednicit de primirea Tablelor Legii din mainile lui
Dumnezeu.
Prin postire, Ilie a inchis cerurile, asa ca nu a mai fost ploaie timp de trei ani de
zile; prin postire, el a chemat foc din cer peste jertfelnicul cel idolesc, si prin
postire s-a curatit si a putut el sa mearga pana la Horeb ca sa vorbeasca cu
Dumnezeu.
Prin postire, Daniel a fost izbavit din groapa cu lei si cei Trei Copii, din cuptorul cu
foc.

16. Prin postire, Imparatul David si-a inaltat inima la Dumnezeu si harul lui Dumnezeu
a pogorat peste dansul si el a cantat rugaciunile cele mai dulci si mai minunate pe
care le inaltase cineva vreodata lui Dumnezeu, inainte de venirea lui Hristos.
Prin postire, imparatul Iosafat i-a starpit pe vrajmasii sai, pe amoniti si pe moabiti
(II Cronici 20:23).
Prin postire, iudeii au fost izbaviti de osandirea lui Aman, cel care era al doilea
dupa imparat (Estera 4:3).
Prin postire, cetatea Ninive a fost izbavita de la naruirea pe care o proorocise
proorocul Iona.
Prin postire, Ioan Botezatorul a ajuns cel mai mare dintre cei nascuti din femeie.
Inarmat cu postirea, Sfantul Antonie a biruit toate cetele dracilor si le-a alungat de
la el. Ce? Numai Sfantul Antonie? O armata fara de numar de sfinti crestini, atat
barbati, cat si femei, s-au curatit prin postire si au ajuns cei mai mari eroi din
istoria omenirii. Intrucat ei au cucerit ceea ce este cel mai greu de biruit - pe ei
insisi. Si biruindu-se pe ei, ei au biruit lumea si pe Satan.
(Sfantul Vasile spune: “Postirea intareste mintea.”
Sfantul Diodor: “Postitorii adevarati se infraneaza de la mancare nu pentru ca ei
socotesc ca lucrul aceasta este rau in sine, ci pentru ca, prin infranare, sa-si
pazeasca partile zburdalnice ale trupului.”
Si fericitul Ieronim: “Dumnezeu, Ziditorul si Domnul universului, nu are nevoie de
chioraitul intestinelor din burta, dar fara aceasta nu poate exista fapta buna: aliter
pudicitia tuta esse non possit.”)
Si in cele din urma, nu Domnul Iisus Insusi Si-a inceput preotia dumnezeiasca a
mantuirii lumii cu un post lung de patruzeci de zile? Si, in felul acesta, nu El a fost
Acela care ne-a aratat in chip lamurit, ca trebuie sa punem inceput bun vietii
noastre de crestini cu ajutorul postirii? Mai intai postul si apoi tot restul vine
dimpreuna cu postirea si prin postire. Prin exemplul Sau personal, Domnul ne-a

17. aratat ce arma puternica este postirea. Cu aceasta arma, El l-a biruit pe Satan in
pustiu, cu ea a iesit biruitor asupra celor trei patimi satanice principale, cu care L-
a ispitit Satan: iubirea de lenevire, iubirea de marire si iubirea de arginti. Acestea
sunt trei patimi pierzatoare, cele mai mari capcane in care vrajmasul diavol
ademeneste pe soldatii lui Hristos.
Iubirea de arginti descide usa altor patimi; dupa cum spune Apostolul, “radacina
tuturor relelor” (I Timotei 6:10). De aceea Domnul Isi incheie invatatura despre
postire atentionandu-ne sa nu avem iubire de arginti, sa ne infranam de la
bunatatile cele care se ingramadesc sa ne piarda sufletul, care sucesc inimile de
la Dumnezeu si ascund sufletul in pamant: “Nu va adunati comori pe pamant,
unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori in
cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.
Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta.” Cel care aduna comori
pamantesti aduna pentru sine chin si teama. Unul ca acesta se pierde in comorile
sale si inima lui este acoperita de tarana. (Petru Damaschinul spune: “Este
adevarat ca multi sfinti din vremurile de odinioara aveau bogatii mari, ca Avraam,
Iov, David si multi altii, dar ei nu aveau patima iubirii de averi, pentru ca ei
priveau toate lucrurile ca apartinand lui Dumnezeu.”)
Intotdeauna avem cu noi comorile care sunt ale noastre, fie pe pamant, fie in cer.
Gandurile noastre insotesc comorile noastre, inimile noastre sunt alaturi de
comorile noastre, tot la fel este si cu voia noastra - fie pe pamant sau in cer. Noi
suntem legati de comorile noastre asa cum raul este legat de albia sa - fie pe
pamant sau in cer. Daca ne adunam comori pe pamant, vom fi bogati o vreme,
dar vom fi saraci intreaga vesnicie; iar daca ne adunam comori in cer, vom fi
saraci o vreme, dar vom fi bogati intreaga vesnicie. Si una si cealalta sunt lasate,
ca noi sa alegem dupa voia noastra. In aceasta libertate de alegere se afla slava
noastra, dar si chinuirea noastra. Daca alegem comorile cele vesnice care nu pot
fi atinse de molii, de rugina sau de furi, slava noastra va fi vesnica. Daca, totusi,
noi alegem celelalte comori, pe care trebuie sa le pazim de molii si de rugina si de
furi, chinuirea noastra va fi vesnica.
Semnificatia launtrica a comorilor pamantesti are in sine, desigur, intreaga
invatatura pamanteasca, cultura pamanteasca si rangurile pamantesti, in masura
in care sunt despartite de Dumnezeu si de Evanghelie. Uitarea roade aceasta
comoara ca si molia, necazurile si suferintele o macina precum rugina roade
fierul, si duhul rau o slabeste si o fura ca un hot. Alegerea comorilor ceresti,
potrivit acestui inteles launtric, inseamna imbogatirea mintilor noastre cu
cunostinte despre existenta lui Dumnezeu si despre voia Lui, si imbogatirea
inimilor si sufletelor noastre cu cunoasterea Evangheliei, pentru ca numai aceste
comori singure nu cad prada vremelniciei, vatamarii si furtului. Alegand asemenea
comori, indata le dam lui Dumnezeu spre pastrare. Si ceea ce este dat lui
Dumnezeu in grija spre buna pastrare, nu mai este atins de molii, de rugina sau
de furi. Dumnezeu va trimite aceste comori sa ne astepte, cand, dupa moartea
noastra, vom merge sa-L intalnim. Aceste comori ne vor fi aduse inaintea fetei lui
Dumnezeu. Dar toate celelalte comori care, aici, pe pamant, ne-au despartit si ne-
au indepartat de Dumnezeu, ne vor desparti si ne vor indeparta de El in cer in
vecii vecilor. Pentru ca, daca ne-am lipit inimile de comorile pamantesti, ne-am
daruit sufletele lui Satan. Si atunci vom fi ca soldatii care au fost necredinciosi si
s-au dat dusmanului lor infricosator si uneltitor.

18. Asadar, sa deschidem bine ochii cat mai este vreme. Sa fim ferm hotarati ca
biruinta cea de pe urma nu va fi a diavolului si a slujitorilor lui, ci a lui Hristos,
Imparatul si Stapanul nostru. Atunci, sa ne grabim sa luam arma cea biruitoare pe
care ne-a daruit-o El pentru lupta - postul cel drag - arma care se afla in mainile
noastre este pentru noi stralucitoare si purtata cu maretie, dar pentru vrajmasul
nostru, ea este infricosatoare si aducatoare de moarte.
Sa ne infranam de la mancare si bautura multa, pentru ca inimile noastre sa nu
cada (Luca 21:26) si sa nu pierim in stricaciune si intunecime.
Sa ne pazim sa de la alegerea comorilor celor pamantesti, pentru ca Satan sa nu
ne desparta de Hristos si sa ne dea in gand sa ne predam.
Si cand postim, sa nu postim ca sa fim laudati de oameni, ci pentru mantuirea
sufletelor noastre si slava Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe Care Il
maresc ingerii si sfintii din cer si dreptii pe pamant, impreuna cu Tatal si cu Duhul
Sfant - Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor.
Amin.
Predica la Duminica Vamesului si a Fariseului
Evanghelia despre rugaciunea vamesului si fariseului
Luca 18:9-14
Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis
pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si
celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, iti multumesc ca
nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames;
postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar
vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul,
zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a coborat
mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri,
iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.

19. Un om a mers in padure ca sa aleaga un copac din care sa faca grinzi pentru
acoperis. Si a vazut doi copaci, unul langa altul. Unul era neted si inalt, dar era
putred pe dinauntru, si celalalt era cu damburi si urat pe dinafara, dar era sanatos
pe dinauntru. Omul a oftat si si-a zis: “La ce-mi foloseste mie acest copac inalt,
necioturos, daca este putred pe dinauntru si din care nu pot sa fac barne?
Celalalt, chiar daca este cioturos si urat, cel putin este sanatos pe dinauntru si
astfel, daca muncesc putin mai mult, pot sa-l folosesc la barne de acoperis pentru
casa mea.” Si, fara sa se gandeasca mai mult, a ales acel copac.
Tot la fel va alege si Dumnezeu intre doi oameni pentru casa Sa si nu va alege pe
cel care pare bun pe dinafara, ci pe cel a carui inima este plina de dreptatea
sanatoasa a lui Dumnezeu.
Cei mandri, ai caror ochi sunt intr-una ridicati spre cer, in vreme ce inimile lor sunt
lipite de pamant, nu sunt placuti lui Dumnezeu; sunt bineplacuti lui Dumnezeu
numai cei smeriti si blanzi cu inima, ai caror ochi sunt plecati spre pamant, in
vreme ce inimile lor sunt bogate intru cele ceresti. Ziditorul lumii alege oamenii
care cauta la pacatele lor inaintea lui Dumnezeu, mai mult decat la faptele lor
cele bune. Caci Dumnezeu este doctorul care vine la patul pe care sta fiecare
dintre noi si intreaba: “Unde te doare?” Omul care foloseste de venirea doctorului,
ca sa-i spuna despre toate durerile si slabiciunile sale, este intelept, dar omul care
isi ascunde durerea si se lauda cu sanatatea sa, este nebun. Ca si cum doctorul
viziteaza oamenii pentru sanatatea lor si nu pentru starea lor de boala! Marele
Ioan Gura de Aur spune ca “Este rau sa pacatuiesti, desi aici se poate da ajutor;
dar sa pacatuiesti si sa nu ingadui pacatul - aici nu se mai poate nici un ajutor.”
Deci sa avem intelepciune si sa stam la rugaciune inaintea lui Dumnezeu, sa
simtim ca ne aflam inaintea doctorilor celor mai buni si mai milostivi, care ne
intreaba pe fiecare dintre noi, cu purtare de grija si cu dragoste: “Unde te doare?”
Sa nu ne lenevim in nici un chip, sa-I spunem toata boala noastra, ranile noastre
si pacatele noastre.
Domnul Iisus ne spune despre aceasta in pilda vamesului din pericopa
Evanghelica de astazi. In Evanghelie se spune ca Domnul a spus aceasta pilda
celor care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti. Nu cadem si
noi printre cei carora Domnul le spune aceasta pilda? Nu va razvratiti, ci
marturisiti-va boala, rusinati-va de ea si luati leacul pe care vi-l daruieste Doctorul
cel mai bun si mai milostiv. Intr-un spital erau multi bolnavi. Unii aveau febra si nu
mai puteau astepta pana la venirea doctorului; altii umblau de colo colo,
crezandu-se sanatosi si nu voiau sa-i vada doctorul. Intr-o dimineata, doctorul a
intrat sa-i viziteze pe bolnavi. Doctorul era impreuna cu un prieten, care era plin
de daruri pentru bolnavi. Prietenul doctorului a vazut ca bolnavii aveau febra si ii
parea rau pentru ei. “Se pot vindeca?” l-a intrebat pe doctor. Doctorul i-a soptit la
ureche: “Si acestia cu febra si cei care se afla in pat se pot vindeca, dar cei care
umbla nu se pot … aceia sufera de boli care nu se pot vindeca si sunt putrezi pe
dinauntru.” Prietenul doctorului a fost foarte uimit si uimirea sa statea in doua
lucruri: tainele bolilor oamenilor si inselaciunea ochilor oamenilor.

20. Inchipuiti-va acum ca suntem bolnavi in acest spital al lumii. Boala de care sufera
fiecare dintre noi poarta acelasi nume - nedreptatea. In acest cuvant se afla toate
patimile, toate poftele, toate pacatele - toate slabiciunile si molesirea sufletelor, a
inimilor si a mintilor noastre. Cei bolnavi se afla intr-o stare, la inceputul bolii, in
alta stare, la vremea cea mai grea a bolii si in alta stare, la vindecare. Dar acestea
sunt chipurile bolilor din launtrul omului; numai cei care se vindeca se fac
constienti de greutatea bolii de care suferisera. Cei mai bolnavi sunt cei mai putin
constienti de boala lor. In boala trupeasca, omul care are febra mare, nu este
constient de sine nici de boala sa, nici nebunul nu spune despre el ca este nebun.
Incepatorii nedreptatii se simt rusinati de boala lor o vreme, dar repetarea
pacatului duce la obiceiul de a pacatui si aceasta se intampla pana la ameteala si
starea de inconstienta a nedreptatii, pana intr-o stare in care sufletul nu mai are
nici un sens in sine, si nici boala sa. Si inchipuiti-va numai, un doctor care intra in
spital si intreaba: “Ce-ati patit?” Cei a caror boala se afla intr-o stare de inceput,
se simt rusinati sa se arate ca sunt bolnavi si vor raspunde: “Nimic!” Cei a caror
boala a ajuns in starea cea mai grea, se vor mania la o asemenea intrebare si nu
vor raspunde numai “Nu-i nici o problema cu noi!”, ci vor incerca sa se
mandreasca cu sanatatea lor. Numai cei care sunt pe cale de vindecare vor ofta si
vor raspunde doctorului: “E foarte rau! Ai mila si ne ajuta!” Tertulian spune intr-o
omilie despre pocainta: “Daca iti este frica sa-ti marturisesti pacatele, priveste
focul iadului, pe care numai marturisirea il poate stinge.”
Atunci, cugeta la toate acestea; asculta pilda lui Hristos si hotaraste tu cat este de
potrivit. Daca spui cu uimire “Aceasta pilda nu mi se potriveste”, atunci inseamna
ca suferi de boala cunoscuta ca nedreptate. Daca te impotrivesti “Eu sunt drept;
aceasta este pentru pacatosii din jurul meu”, aceasta inseamna ca boala ta a
ajuns a ajuns sa fie foarte grea. Dar daca te bati cu pumnul in piept si spui “Este
adevarat; sunt bolnav si am nevoie de doctor”, aceasta inseamna ca esti pe calea
vindecarii. Atunci, nu te teme; te vei vindeca.
Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Doi
oameni, doi pacatosi, cu deosebirea ca fariseul nu se vedea pe sine ca pacatos, in
vreme ce vamesul se vedea pacatos. Fariseul facea parte din clasa de sus din
societatea vremii, iar vamesul facea parte din clasa cea mai batjocorita.
Fariseul, stand asa, se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca
ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua
ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Fariseul statea in partea de
dinainte a bisericii, chiar in fata altarului, asa cum era obiceiul fariseilor sa se
duca in fata. Ca fariseul statea chiar in fata, se vede din zicerea ca vamesul statea
departe. Fariseul era atat de mandru si desigur, se vedea pe sine intru toata
dreptatea (adica in sanatatea lui duhovniceasca), ca el nu cauta locul din fata,
numai in privelistea oamenilor, ci si in privelistea lui Dumnezeu si nu cauta
aceasta numai la mese si la intalniri cu oamenii, ci si la rugaciune. Acest lucru
este destul pentru a arata cat de bolnav era fariseul de nedreptate si cum il
invartosa pe el aceasta.
De ce se zice: se ruga in sine? De ce nu cu glas? Pentru ca Dumnezeu asculta mai
atent ce vorbeste inima decat ce graiesc buzele. Ceea ce crede si simte omul

21. atunci cand se roaga lui Dumnezeu este mai important pentru Dumnezeu decat
cuvintele rostite doar cu limba. Limba poate fi inselatoare, dar inima nu inseala:
ea arata omul asa cum este el - alb ori negru.
“Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni.” Un pacatos cuteaza sa
spuna aceasta, in biserica, inaintea lui Dumnezeu! Ce este Biserica, daca nu un
loc unde bolnavii se intalnesc cu doctorul lor? Cei bolnavi din pricina pacatului vin
sa-si marturiseasca boala, lui Dumnezeu Doctorul, si sa afle leacuri si vindecare
de la El, care este adevaratul vindecator de toata durerea si slabiciunea omului si
Care este Datator a toate lucrurile cele bune. Merg cei sanatosi la spital ca sa se
laude doctorului cu sanatatea lor? Dar acest fariseu nu a venit la biserica cu
sufletul intreg si sanatos, ca sa se laude cu sanatatea sa, ci ca un grav bolnav de
nedreptate care, in delirul bolii sale, nici nu mai stie ca este bolnav. Odinioara, pe
cand vizitam un spital de boli de minte, doctorul m-a dus in fata unui gard de
sarma, care imprejmuia cladirea cu bolnavii cei mai primejdiosi. “Cum te simti?”,
l-am intrebat. El mi-a raspuns indata: “Cum crezi ca ma simt printre toti nebunii
astia?”
Iata ce spune fariseul: “Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni.”
De fapt, el nu multumeste lui Dumnezeu pentru aceasta, recunoscand ca este
lucrarea lui Dumnezeu faptul ca el nu este ca ceilalti oameni. Nu, cuvintele:
“Dumnezeule, Iti multumesc …” nu sunt nimic mai mult decat o graire, o zicere
lingusitoare catre Dumnezeu, ca Dumnezeu sa-i asculte laudarosenia lui. Caci, din
tot ceea ce spune, el nu multumeste lui Dumnezeu pentru nimic; dimpotriva, el
huleste impotriva lui Dumnezeu, hulind impotriva intregii zidiri a lui Dumnezeu. El
nu-I multumeste lui Dumnezeu pentru nimic. Tot ceea ce spune el despre sine,
este aratat ca fiind numai lucrarile lui, dobandite fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu
spune ca nu este profitor, nedrept, desfranat ori vames, pentru ca Dumnezeu l-a
pazit de aceasta cu puterea Sa si cu mila Sa; ci spune numai ca el este ceea ce
este, dupa propria sa judecata: un om cu totul aparte, si atat de vrednic, ca nu are
pereche in toata lumea. Ca si aceasta - vietuirea sa cu cu totul aparte - el se
osteneste si se nevoieste ca sa ramana pe aceasta treapta inalta, deasupra
tuturor celorlalti oameni. Altfel spus: el posteste de doua ori pe saptamana si da
zeciuiala din toate cate castiga. Ah, ce cale usoara de mantuire si-a ales acest
fariseu, mai usoara decat cea mai usoara cale de pierzare! Dintre toate poruncile
pe care le-a dat Dumnezeu oamenilor prin Moise, el alege numai doua dintre cele
mai usoare. Dar el nici macar pe acestea doua nu le-a implinit cu adevarat, caci
Dumnezeu nu a dat aceste doua porunci pentru ca avea El nevoie ca oamenii sa
posteasca si sa dea zeciuiala din toate cate castiga. Asta nu-I trebuie lui
Dumnezeu catusi de putin. Dumnezeu nu a dat aceste porunci oamenilor nici ca
sa fie un scop in sine, ci - privind toate celelalte porunci - ca sa aduca roada de
smerenie inaintea lui Dumnezeu, ascultare fata de Dumnezeu si dragoste pentru
Dumnezeu si pentru om. Pe scurt: sa destepte, sa inmoaie si sa lumineze inimile
oamenilor. Totusi, fariseul a implinit aceste doua porunci fara sa aiba un scop. El
postea si dadea zeciuiala din toate cate castiga, dar ii ura si ii dispretuia pe altii si
era mandru inaintea lui Dumnezeu. Si astfel el a ramas pom fara roada. Roada nu
sta in postire, ci in inima; roada nu sta intr-o porunca, ci in inima. Toate poruncile
si toate legile se afla in slujba inimii: ele incalzesc inima, lumineaza inima, uda
inima, imprejmuiesc inima, o prasesc si o planteaza - numai ca rodul din campul
inimii sa se prinda, sa creasca si sa se coaca. Toate lucrarile cele bune sunt un
mijloc si nu un scop, metoda si nu rodul. Scopul este inima, unde se afla rodul.

22. Si astfel, fariseul, prin rugaciunea sa, nu a dobandit scopul dorit: el nu si-a dat la
iveala frumusetea sufletului sau, ci uraciunea lui; el nu si-a dat la iveala
sanatatea, ci boala sa. Hristos a dorit sa arate aceasta, prin aceasta pilda; nu
numai in ceea ce-l priveste pe acest fariseu, ci privitor la toti fariseii, care erau la
vremea aceea puterea stapanitoare peste poporul iudeu. Prin aceasta pilda,
Domnul a cautat sa arate cucernicia rasucita si fariseismul mincinos, pentru care
va aflati in stare de cadere de-a lungul tuturor neamurilor de crestini, pana in
zilele noastre. Nu se afla si astazi printre noi, oameni, care se roaga lui Dumnezeu
intocmai ca acest fariseu? Nu sunt multi dintre cei care isi incep rugaciunea cu
hula si cu carteala impotriva aproapelui si sfarsesc cu marire de sine? Nu sunt
multi care stau in fata lui Dumnezeu ca si cum ne-ar fi noua datornic? Nu sunt
multi dintre noi care spun: “Dumnezeule, eu postesc, merg la biserica, imi platesc
toate darile si dau bani la biserica; eu nu sunt ca alti oameni, ca profitorii si
defaimatorii, ca necredinciosii si desfranatii, care ma supara pe mine rau? Ce faci
Tu, Dumnezeule? De ce nu-i ucizi pe ei si de ce nu ma rasplatesti pe mine pentru
tot ceea ce fac eu pentru Tine? Nu vezi Tu, Doamne, curatia inimii mele si
sanatatea sufletului meu?” Cu toate acestea, stiti ca “Dumnezeu nu va poate
insela, si nici voi pe El”, asa cum a spus Fericitul Maxim. El a mai spus “Fiecare isi
face cruce, dar nu fiecare se roaga.” Fariseul este ca “Avraam prin barba sa, si ca
Ham prin fapte.”
Astfel, ei vorbesc, si Dumnezeu ii asculta si ii trimite acasa goi, spunandu-le: “Eu
nu recunosc chipul pe care il aratati voi, despre voi.” Si, la Judecata de Apoi, El le
va spune: “Eu nu va cunosc pe voi”, caci Dumnezeu nu-Si recunoaste prietenii
dupa vorbele lor, ci dupa inimile lor; asa dupa cum nu pretuieste smochinul
pentru frunzele lui, ci pentru roada.
Dar iata cum ar trebui sa se roage un om al rugaciunii: Iar vamesul, departe
stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul zicand:
Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. El statea departe! Adevaratul om al
rugaciunii nu se repede in fata, in locul cel mai de vaza din biserica. La ce ti-ar
folosi aceasta? Dumnezeu il vede la fel de bine daca sta in spatele bisericii, ca si
atunci cand ar sta in fata. Un adevarat om al rugaciunii se pocaieste intotdeauna
cu adevarat. “Pocainta omului este sarbatorirea lui Dumnezeu”, spune Sfantul
Efrem Sirul. El sta departe. El isi simte nimicnicia in fata lui Dumnezeu si este plin
de smerenie inaintea maretiei lui Dumnezeu. Ioan Botezatorul, cel mai mare
dintre barbatii nascuti din femeie, era plin de frica la venirea lui Hristos, spunand:
“Eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor.” (cf. Marcu 1:7). Femeia
pacatoasa I-a spalat picioarele lui Hristos, udandu-le cu lacrimile ei. Iata, deci, ca
un om adevarat al rugaciunii are smerenie adanca si este plin de bucurie daca
Dumnezeu ii ingaduie sa se apropie de picioarele Sale.
El nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer. De ce? Ochii sunt oglinda sufletului.
Pacatele sufletesti se pot citi in ochi. Nu vedeti ca in fiecare zi, atunci cand un om
pacatuieste, coboara privirea inaintea oamenilor? Cum pot ochii pacatosului sa nu
se coboare inaintea lui Dumnezeu Atotvazatorul? Doamne, fiecare pacat savarsit
inaintea oamenilor este savarsit inaintea lui Dumnezeu si nu exista nici un pacat
pe fata pamantului care sa nu-L supere pe Dumnezeu. Un adevarat om al
rugaciunii este constient de aceasta si pe langa smerenie, mai are si multa rusine
inaintea lui Dumnezeu. De aceea spune: el nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer.

23. Ci isi lovea pieptul. De ce? Ca sa arate in felul acesta ca trupul este madularul
pacatuirii omului. Poftele trupesti duc omul la pacatele cele mai grele. Lacomia da
nastere patimii: patima da nastere maniei si mania uciderii. Gandurile repetate
asupra celor ale trupului, desparte pe om de Dumnezeu, il vlaguieste si ucide
biruinta dumnezeiasca care se afla in om. De aceea vamesul se bate in piept la
rugaciune, fiind constient de pacatul sau, de umilirea sa si de rusinea sa inaintea
lui Dumnezeu. Dar de ce isi bate mai ales pieptul, si nu capul sau mainile? Pentru
ca inima se afla in piept si inima este izvorul atat al pacatului, cat si al faptelor
celor bune. Chiar Domnul a spus: “Dar zicea ca ceea ce iese din om, aceea spurca
pe om. Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile,
hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul
pizmas, hula, trufia, usuratatea.” (Marcu 7:20-23). De aceea vamesul se bate in
piept.
Si a spus el: “Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului!” El nu a pomenit nici de
faptele sale cele bune, nici de cele rele. Dumnezeu le stie pe toate. Si Dumnezeu
nu voieste insiruire de fapte, ci pocainta smerita pentru toate. “Dumnezeule, fii
milostiv mie, pacatosului!” Aceste cuvinte spun totul. Tu, Dumnezeule, esti
Doctorul si eu sunt bolnavul. Numai intru puterile Tale sta vindecarea si numai
singur Tie Iti apartin eu. Tu esti Doctorul si milostivirea este leacul tau. In zicerea:
“Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului!” e ca si cum el spune cu pocainta:
“Doctore, da-mi leacul mie, celui bolnav! Nimeni din toata lumea asta nu ma
poate vindeca, decat numai Tu, O, Dumnezeule.” “Tie Unuia am gresit si rau
inaintea Ta am facut” (Psalm 50:5). Nu este nadejde pentru mine de la oameni,
oricat de drepti ar fi ei, daca nu ma ajuti Tu pe mine. Nimic nu ma mai poate ajuta
pe mine: postirea mea, darea de zeciuiala, sau toate faptele mele cele bune, daca
milostivirea ta nu-mi unge rana ca o alifie. Lauda oamenilor nu-mi vindeca rana, ci
mai rau se face. Tu, numai Tu singur imi stii boala mea si numai Tu singur ai leacul
ce-mi este mie de folos. La nimeni altul nu-mi este de folos sa merg sau sa ma
rog. Daca Tu ma indepartezi pe mine, lumea intreaga nu ma poate sprijini de la
caderea in prapastie. Tu, numai Tu singur poti, Doamne, daca Tu vrei. O
Dumnezeule, iarta-ma si mantuieste-ma! “Dumnezeule, fii milostiv mie,
pacatosului!”
Ce spune Domnul Iisus despre acest fel de rugaciune? “Zic voua ca acesta - a
coborat mai indreptat la casa sa, decat acela.” Cui spune Domnul aceasta? Noua
tuturor, care credem despre noi ca suntem drepti. Vamesul este cel care coboara
la casa sa mai indreptat, nu fariseul. Omul care isi marturiseste pacatele sale cu
smerenie, merge acasa mai indreptat si nu cartitorul cel mandru. Cel care se
pocaieste si se rusineaza este mai indreptat iar nu omul cel infumurat, mandru,
obraznic. Doctorul are milostivire si vindeca pe omul bolnav care isi recunoaste
boala si cauta vindecare, si il trimite gol pe cel care vine la Doctor ca sa se
faleasca cu sanatatea sa. Apoi Domnul sfarseste minunata Sa pilda cu aceasta
invatatura: “Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe
sine se va inalta” Cine se inalta pe sine si cine se smereste pe sine? Nimeni nu se
poate inalta singur nici macar un pic, daca Dumnezeu nu-l ridica. Dar aici se
vorbeste despre cel care crede ca se inalta, napustindu-se catre locul cel dintai,
atat inaintea oamenilor, cat si a lui Dumnezeu; despre cel care se lauda cu
lucrarile sale cele bune; cel care se semeteste inaintea lui Dumnezeu si care,
hulind si defaimand, ii umileste pe altii, ca el sa para mai mare. In felul acesta, cei
care cred ca se inalta pe sine, de fapt, se injosesc. Fiindca, oricat de mare s-ar
vedea in ochii sai si chiar in ochii oamenilor, el este cu mult mai mic in ochii lui

24. Dumnezeu. Dumnezeu va rusina un asemenea om si il va face sa simta intr-o zi
umilirea pe care a pricinuit-o altora. “Pana cand omul nu se smereste, el nu va
primi nici o rasplata pentru faptele sale. Rasplata nu se da pentru fapte, ci pentru
smerenie”, spune Isaac Sirul (Tratat mistic, 34). Dar cine se umileste pe sine?
Aceasta nu face omul care incearca sa para mai mic decat este, ci cel care nu-si
vede micimea din pricina pacatului. Cu adevarat, chiar daca vrea, omul nu se
poate cobori pe sine mai jos decat il coboara pacatul. Dumnezeu nu cauta la noi
alta umilire decat sensul si recunoasterea pacatoseniei. Pentru omul care isi da
seama si recunoaste prapastia in care l-a aruncat pacatul, nu este cu putinta sa
coboare mai jos. Pacatul, intotdeauna ne poate arunca in prapastia pieirii, care
este mai adanca decat ne putem inchipui. Sfantul Macarie cel Mare spune: “Omul
smerit nu cade niciodata. Aflandu-se deja mai jos decat ceilalti, unde mai poate
cadea? Semetia este mare umilire, dar umilirea este o mare inaltare, cinste si
demnitate.” (Omilia 19).
Pe scurt: omul care face precum vamesul, este inaltat. Cel dintai (fariseul) nu se
poate vindeca, pentru ca el nu poate vedea ca este bolnav; cel de al doilea
(vamesul) este bolnavul care se afla pe calea vindecarii, pentru ca el si-a
recunoscut boala, s-a asezat sub ascultarea Domnului si a luat leacul. Cel dintai
este ca si copacul acela neted, inalt, care este putred pe dinauntru si nu este de
folos gospodarului; cel de-al doilea este ca si copacul acela cioturos si urat, pe
care il prelucreaza gospodarul, face barna pentru acoperis si il duce in casa.
Sa Se milostiveasca Dumnezeu de toti pacatosii care-si plang pacatele si sa-i
vindece de boala cea pacatoasa pe toti cei care se roaga Lui cu frica si cu
cutremur, slavindu-L ca pe Tatal cel milostiv si pe Unul-Nascut Fiul Sau si pe
Sfantul Duh - Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii
vecilor. Amin.
Predica la Duminica I din Postul Mare
Evanghelia despre Domnul atotstiutor si omul fara viclesug
Ioan 1:43-51
A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi.
Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. Filip a gasit pe
Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre care au scris Moise in Lege si
proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi
ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi. Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a
zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug. Natanael I-a zis:
De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte de a te chema Filip te-
am vazut cand erai sub smochin. Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui
Dumnezeu; Tu esti regele lui Israel. Raspunsu-i-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am
spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea. Si i-a
zis: Adevarat, adevarat zic voua, de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe
ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului.

25. Cat de mare si insufletitoare de temere este aratarea lui Dumnezeu - O, cat de
mare si insufletitoare de temere este Dumnezeul Cel viu!
Puterile ingeresti stau inaintea Lui cu cutremur; serafimii isi ascund fetele sub
aripioarele lor inaintea luminii stralucitoare si a frumusetii de negrait prin cuvant,
a Lui.
Cat de stralucitor este soarele! Cat de frumos este cerul instelat! Cat de intins
este oceanul involburat! Cat de mareti sunt muntii uriasi! Cat de infricosatori sunt
norii purtatori de tunete si vulcanii aruncatori de lava! Cat de minunate sunt
pajistile acoperite cu flori, cu miile lor de izvoare si cu turmele lor albe! Dar toate
acestea sunt lucrarea mainilor lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile cele
trecatoare, facute de catre Ziditorul Cel fara de moarte. Zidirea sa fiind atat de
minunata, atunci cum trebuie sa fie Ziditorul?
Daca in inima omului se afla frica, sau bucurie, sau lacrimi inaintea zidirii lui
Dumnezeu, atunci ce se afla in inima omului cand se afla inaintea Ziditorului Celui
atotputernic si viu?
Ce lucru trecator poate sta alaturi de Cel Fara-de-moarte, fara sa se topeasca in
intregime, pana sa nu mai ramana nimic din el? Care om muritor poate privi fata
lui Dumnezeu si sa ramana viu? Iata, este lucrul cel mai infricosator sa privesti
fata unui inger al lui Dumnezeu; atunci cum sa te uiti la fata lui Dumnezeu?
Descriind vedenia pe care a avut-o dspre ingerul lui Dumnezeu, Proorocul Daniel
spune: “… si n-a mai ramas in mine putere, fata mea si-a schimbat infatisarea,
stricandu-se” (Daniel 10:8). Chiar si omul cel mai puternic isi imputineaza
puterea, si omul cel mai frumos isi pare siesi urat inaintea ingerului lui Dumnezeu
si este “trupul lui ca si crisolitul si fata lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flacarile de
foc” (Daniel 10:6). In dimineata aceea minunata, cand Domnul Iisus S-a sculat din
morti, iata, s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer,…. Si
infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea sa alba ca zapada. Si de frica lui s-
au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti (Matei 28:2-4). Aceasta este
infatisarea slujitorului Imparatului; ce se poate spune atunci, despre Imparatul?
O, oamenii trebuie sa stie, sa stie fara incetare: niciodata, nici macar pentru o
clipa sa nu piarda aceasta cunoastere, ca asemenea ingeri minunati sunt foarte
aproape de ei! Aceasta cunoastere, care li s-a dat poroorocilor si vazatorilor cu
duhul, ca viziune, i-a facut intotdeauna blanzi si smeriti inaintea salasluitorilor
lumii ceresti, dar i-a facut hotarati si infricosatori fata de pacatosii cei orbi si
nepocaiti. Proorocul Elisei s-a rugat odinioara lui Dumnezeu ca El sa-i deschida
ochii slujitorului omului lui Dumnezeu, ca si aceasta sa vada cele ce numai
proorocul era in stare sa vada. Dumnezeu a ascultat rugaciunea acestui mare
prooroc si a deschis ochii slujitorului si acesta a vazut ca tot muntele era plin de
cai si care de foc imprejurul lui Elisei (IV Regi 6:17).

26. Si atunci, cum va fi vedenia Imparatului cetelor ceresti - vedenia minunata si
infricosatoare a Imparatului Cetelor Ceresti? Cand marele prooroc Isaia s-a
invrednicit de aceasta vedenie, el a strigat cu frica si cu uimire: “Vai mie, ca sunt
pierdut! Sunt om cu buze spurcate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze
necurate. Si pe Domnul Savaot L-am vazut cu ochii mei!” (Isaia 6:5)
O, oamenii ar trebui sa stie ca Imparatul, Domnul, ii are mereu in priveliste -
acelasi Domn Dumnezeu de care Isaia se simtea indestulat de frica si de uimire!
Mintea omului nu ar mai fi atunci deschisa nici unui fel de pacat sau necuratie. Fie
ca omul Il vede sau nu pe Dumnezeu, Dumnezeu il vede pe om. Asta nu-l face pe
hulitor sa se cutremure? Asta nu este mangaierea crestinului in suferinta sa?
Nu numai Dumnezeu, Cei Trei intr-Unul, ne vede, cercetandu-ne viata in fiecare
clipa, ci si toate cetele ceresti ale ingerilor si sfintilor care se afla intru slava.
Milioane de ochi ne vad ca si cum ar fi unul singur. Milioane de bune doriri ne
insotesc pe calea noastra prin viata, care este intunecata si spinoasa; si milioane
de maini se intind spre ajutorul nostru ca si cum ar fi una singura. Ocarmuita de
Duhul Sfant, Biserica lui Dumnezeu de pe pamant s-a straduit sa arate
credinciosilor acest adevar maret, infricosator si mult iubit, cu ajutorul multor
icoane si iconostase, care infatiseaza lumea nevazuta a puterilor ceresti si care le
amintesc credinciosilor de existenta acestor puteri in lume. Inchinandu-ne la
icoane, noi nu ne inchinam lemnului, ori vopselii de pe lemn, ci ne inchinam
puterilor ceresti care sunt vii si se afla de fata. Inchinandu-ne cu frica
Dumnezeiasca inaintea icoanelor, noi de fapt simtim aceasta fata de aceste
puteri. Simtind o stare de bine si de bucurie atunci cand ne aflam in fata
icoanelor, noi, de fapt, simtim aceasta stare de bine si bucurie de la aceste puteri
ceresti, care sunt infatisate pe icoane. Numai nebunii si cei care sunt plini de
duhuri necurate vad inchinaciunea la icoane ca pe idolatrie. Cine a purtat razboi
impotriva idolatriei de-a lungul vremurilor, daca nu Biserica Ortodoxa? Milioane de
credinciosi s-au jertfit in aceasta lupta biruitoare! Cine altcineva a nimicit
idolatria? Asadar, cum ar putea fi idolatra Biserica, tocmai cea care a nimicit
idolatria? Aceasta este batjocura aruncata asupra Bisericii Ortodoxe de catre
necuratii eretici, ale caror ganduri erau legate de cele materialnice si nu de cele
duhovnicesti. Pe parcursul speculatiilor pe care le-au facut, acestia nu au fost in
stare sa vada deosebirea dintre inchinarea la icoane si idolatrie. Nefiind in stare sa
reuseasca cu argumentele lor slabe, ereticii au pornit lupta impotriva icoanelor si
inchinatorilor la icoane. Au dat foc la icoane si au taiat cu sabia pe adevaratii
credinciosi. Dar puterea lui Dumnezeu fiind mai mare decat focul si sabia, in cele
din urma, acesti eretici au cazut si au ajuns la pieire, in timp ce icoanele au ramas
pentru a aminti credinciosilor de taria mareata si infricosatoare a lui Dumnezeu si
a puterilor ceresti in vietile oamenilor de pe pamant. Ca o pomenire a biruintei
asupra iconoclastilor si asezarea randuielii inchinarii la icoane, pe vremea
Patriarhului Metodiu, evlavioasa Imparateasa Teodora dimpreuna cu fiul ei Mihail,
Parintii nostri sfinti si purtatori-de-Dumnezeu, au rinduit ca aceasta prima
duminica a Postului Mare sa fie inchinata praznuirii acestei jertfe istorice. Aceasta
duminica este cunoscuta ca Duminica Ortodoxiei, spre pomenirea biruintei
credintei Ortodoxe asupra ereticilor, care au cautat sa le puna oprelisti, si a
barbatilor intelepti ai acestei lumi. In legatura cu aceasta, s-a ales a se citi astazi
pericopa Evanghelica despre Natanael, despre sovaielile sale cu privire la Hristos,
de pe vremea cand acesta se afla departe de El si de schimbarea care s-a savarsit
in el, de indata ce s-a apropiat de El - pentru a arata cat este de trebuincios
Dumnezeu in aducerea sovaielnicului la Credinta, cat si puterea minunata a Lui.

27. La vremea aceea, Iisus voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus:
Urmeaza-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. Dupa
botezul Lui in apa Iordanului, Domnul Iisus a mers in Galileea, unde urma sa-Si
inceapa lucrarea. Mintile stricacioase ale iudeilor nu erau vrednice ca Domnul sa-
Si inceapa lucrarea cu ei. Iudeea, in care se afla Ierusalimul, dimpreuna cu firea lui
frumoasa si lumeasca, cazuse mai jos decat proviniciile pagane. Galileea era
pagana, paganismul fiind introdus mai ales de catre greci, romani si sirieni si
raspandit numai partial de catre evrei. Iudeii din Iudeea socoteau Galileea ca pe
un pamant pagan, pamant al intunecimii si al necunoasterii. Tocmai pe acest
pamant s-a aratat lumina mare, potrivit cuvintelor proorocului: “In Galileea
neamurilor …. Poporul care locuia intru intuneric va vedea lumina mare si voi cei
ce locuiati in latura umbrei mortii lumina va straluci peste voi” (Isaia 9:1-2).
Deschizand mai intai gura Sa sfanta in aceasta Galilee, locuita de oameni de
neamuri diferite, Domnul a lamurit deja ca Evanghelia Sa se adresa omenirii
intregi. Dezvaluindu-Se mai intai in acest colt intunecat si necunoscut al
Palestinei, El Si-a aratat atat smerenia, cat si osandirea Sa, de catre trufia fara de
minte a Ierusalimului intunecat si stricacios.
Andrei a fost cel dintai care L-a urmat pe Domnul, intaiul chemat, care l-a adus pe
fratele sau Simon Petru (Ioan 1:35 s.u.), in vreme ce Domnul i-a spus lui Filip:
“Urmeaza-Mi!”. Faptul ca Filip a raspuns la aceasta chemare de indata si fara
sovaire, se lamureste din faptul ca acesta, fiind aprins cu dragoste pentru Hristos,
a inceput degraba sa adune si pe altii si sa-i aduca la Domnul sau. Hotararea
grabnica de a-L urma pe Domnul fara amanare, se poate deslusi din faptul ca,
probabil, auzise despre Hristos mai dinainte, de la apropiatii sai, Andrei si Petru,
ca veneau cu totii din Betsaida - si poate ca si de la altii; dar cel mai probabil este
faptul ca insusirile fara de asemanare ale Domnului, l-au indemnat sa lase de
indata totul, sa uite totul si sa-L urmeze pe El. Insusirile puternice ale lui Hristos l-
au atras pe Filip, pentru ca, asa cum am mai spus, nu numai el a fost acela care l-
a urmat pe Hristos, ci indata si-a inceput misiunea apostolica, aducand si pe altii
la Hristos, dupa cum urmeaza:
Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in
Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Cat de simplu vorbeste Filip!
Aceste doua suflete - Filip si Natanael - vorbesc impreuna. Filip nu zice: “l-am gasit
pe Mesia cel fagaduit” ori “Fiul lui David” ori “Regele lui Israel” ori “Domnul
Hristos”; el doar ii arata lui Natanael ca L-a gasit pe Cel Unul despre Care au scris
Moise si proorocii. Aici vorbeste un suflet plin de uimire si de bucurie.
Simtamintele cele mai adanci nu bajbaie dupa cuvinte, ci graiesc cu simplitate,
uneori peste masura de simplu, ca si cum ei ar fi cu totul lamuritii ca puterea lor
se va simti tocmai prin cele mai simple cuvinte. Simtamintele lipsite de tarie si
mincinoase, se fac trambite poleite ale cuvintelor foarte sunatoare, zgomotoase,
pentru a parea mai putermice si mai adevarate decat sunt. Filip si Natanael
trebuie sa fi vorbit deja impreuna despre Cel Unul Fagaduit, despre El, despre care
s-a proorocit si care a fost indelung asteptat. Acesta era un subiect de discutie
obisnuit printre iudeii cei adevarati, printre toate sufletele curate insetate. “Am
aflat pe Acela”, spune Filip. Altfel spus: El nu S-a dezvaluit ca fulger care sfasie
norii si aduce cutremur de pamant, nici n-a cazut pe neasteptate ca un meteorit si
nici nu a urcat pe tronul imparatesc in Ierusalim, spre care erau indreptati ochii
nevazatori ai fariseilor si ai carturarilor, lipsiti de intelegere, si ai altora care L-au
asteptat pe Mesia. El a crescut si a trait aici in Galileea, printre noi, vreme de
treizeci de ani, si noi nu L-am cunoscut; El a crescut ca o vita cultivata in mijlocul

28. butucilor salbatici si El era greu de recunoscut pana ce crescuse si incepuse sa
aduca roade. El era precum comoara ingropata in pamant: pamantul a fost sapat
adanc si comoara a stralucit departe. El nu S-a pus in valoare, nici nu S-a impus;
noi L-am vazut si L-am cunoscut: bland ca un miel, limpede ca soarele, frumos ca
primavara si puternic ca Dumnezeu. El este din Nazaret, fiul lui Iosif. Cine poate sti
in ce chip L-a descris Filip pe Hristos lui Natanael? Cine poate repeta toata
vorbirea dintre ei? Evanghelistul povesteste pe scurt doar elementele cele mai
insemnate. Si tot ceea ce a auzit Natanael de la Filip, nu i-a putut aduce altceva,
decat bucurie. Dar un lucru l-a tulburat pe el si i-a slabit credinta: cum putea veni
Mesia din Nazaret? Filip L-a numit pe Iisus fiul lui Iosif, poate ca nici el nu cunostea
inca marea taina a zamislirii Lui de catre Maica Domnului si Sfantul Duh, si poate
ca a fost asa, ca infatisarea Sa sa fie cat se poate de scurta si pe inteles pentru
omul care era calauzit pas cu pas in taina intruparii lui Dumnezeu. Poate ca Filip
era deja misionar lucrator pe calea apostolica descrisa mai tarziu de Sfantul
Apostol Pavel: “Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc;
tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii.” (I Corinteni
9:22). Natanael era inca slab, neinvatat, neluminat si Apostolul il trata ca pe unul
dintre cei slabi.
Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: “Vino si vezi”.
Intrebarea lui Natanael nu trebuie inteleasa ca o remarca rautacioasa, a unei inimi
invartosate si neincrezatoare, ci ca un chip al unei inimi sincere, ca sa nu fie
amagit de prietenul sau. Sara a ras in sine, cand Dumnezeu i-a dezvaluit ca ea va
naste fiu asa batrana cum este (Facerea 18:12). Aceasta este o bucurie care cauta
adeverirea prin intrebari. Si Natanael, niciodata in viata sa, nu auzise asemenea
vesti fericite ca acelea pe care i le adusese Filip. Dar, cum fiecare bucurie poate
intampina impiedicari si intristari, asa s-a intamplat si cu bucuria aceasta a lui
Natanael. Bucuria lui Natanael a fost indata potolita de cuvantul “Nazaret”. Cum
ar putea sa vina Mesia din Nazaret? Nu spusesesera proorocii ca locul nasterii Sale
va fi Betleem? Nu urmarise neam dupa neam, din cetatea lui David, cu nadejde,
sa-l vada pe mostenitorul si imparatul cel asteptat? Trebuie sa fi gresit Filip. Dar
Filip nu-si va retrage lamuririle si dovezile, si nici nu doreste sa aduca lamuriri lui
Natanael, ca raspuns la cele spuse de acela. El doar ii spune: “Vino si vezi!”. Cat
de biruitor suna aceste cuvinte: “Vino si vezi”! Numai vino si vezi, Natanael; nu
pot sa-ti aduc dovezi, dar vederea Lui iti va aduce toate dovezile. Nu-ti pot da un
raspuns nici la aceasta intrebare, nici la alte intrebari pe care le poti pune, dar
tocmai vederea Lui este raspunsul caruia nu i te poti impotrivi. Vino cu mine chiar
acum inaintea Lui - “Vino si vezi!”. Natanael este de acord si porneste impreuna
cu Filip.
Si Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat,
israelit in care nu este viclesug. Ce lauda mare! Si, mai mult decat atat, din gura
cui! Dar ce inseamna aceasta: “israelit in care nu este viclesug”? Aceasta
inseamna: omul care este indestulat cu cele ce se impotrivesc viclesugului - cu
Dumnezeu: ganduri despre Dumnezeu, arderea de nerabdare dupa Dumnezeu,
cautarea lui Dumnezeu, asteptarea lui Dumnezeu, nadajduirea in Dumnezeu. Este
omul care se daruise Domnului si Stapanului - lui Dumnezeu, si nici nu va
cunoaste un altul; omul in care miezul raului nu a gasit nici o cale pentru a prinde
radacini. Dar cand Hristos a aratat ca Natanael este un adevarat israelit, a mai
aratat in acelasi timp si un fapt trist - acela ca mai ramasesera putini israeliti
adevarati. De aceea, chiar Domnul a strigat cu bucurie: “Iata, cu adevarat,
israelit!” Iata un om adevarat printre oameni mincinosi! Iata omul care nu numai
ca este israelit cu numele, ci este unul desavarsit! Desi Domnul era in stare sa
cunoasca de departe sovaielile despre El, spuse de Natanael catre Filip, totusi El l-