1. Abordarea diferitelor tipuri de personalitate la adolescenţi
în cabinetul medical şcolar
Dr Ţăndău Felicia
Dispensar şcolar XV–
Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală Cluj Napoca

2. 
Motivaţia alegerii temei
•. Există numeroase dileme şi intrebări care pentru "elevul
obişnuit" par fără răspuns. Pentru părinte sau profesor, aceste
probleme pot părea minore, dar pentru elev,pot avea mare
importanţă, în special afectiv-emoţională- şi,rămase nerezolvate,
pot afecta negativ dispoziţia şi rezultatele şcolare.
•Adolescenţa are particularităţile ei, în special “invulnerabilitatea”,
motiv pentru care, elevul (şi nu de puţine ori, părintele) va nega
existenţa unei probleme de sănătate, refuzând s-o accepte sau
solicitând ca diagnosticul sa fie ascuns. Este posibil ca, tocmai
acest elev, sa se expună în continuare unor riscuri mai mari
pentru sănătatea sa.

3. 
În cabinetul medical şcolar ne confruntăm cu probleme care nu sunt doar medicale ci

adesea şi psihologice, adolescenţii fiind pacienţi mai speciali, la care nu putem vorbi de

boală psihică, ci doar de o personalitate mai dificilă. Adolescentul cu boală cronică este pus

în situaţia de a lipsi mai mult de la şcoală, de a nu putea participa la toate activităţile, de a

fi marginalizat sau respins de colegi si – sau profesori. Poate interveni stabilitatea scăzută

a mediului şcolar , când elevul schimbă frecvent şcoala, sau profesorii se schimbă des,

nefiind titulari, şi nu cunosc, sau nu acordă atenţie problemelor acestor elevi. Atitudinile

negative pot duce la trăiri devalorizante, impresia inabilităţii, culpabilitate, inadaptare

şcolară , sindrom de suprasolicitare şi chiar fobie şcolară.

Material şi metodă. Am aplicat un chestionar propriu, în paralel cu chestionarul ERDS +

Metoda de evaluare a riscului de dezadaptare şcolară pe baza aprecierii situaţiei de către

elevi, la 41 elevi din clasele gimnaziale ale unei şcoli generale din Cluj, şi la 15 elevi ai unui

liceu, cunoscuţi în evidenţele dispensarului şcolar cu afecţiuni cronice. Am urmărit corelarea

percepţiei despre boala proprie, cu evaluarea riscului de dezadaptare şcolară.

4. Compoziţia lotului din punct de vedere
a patologiei existente
• Gimnaziu Liceu
• Astm 12 + 6
• Malformaţii cardiace 4 +1
• Renal 3
• Afecţiuni cardiace 2
• Orl 1
• Hepatita cr 1
• Epilepsie 1
• Hipotiroidism 1
• Neurologie hemipareze 2
• Osteogeneză imperfectă 1
• Tulburări emoţionale 1 +1
• Tulburări anxioase atac panică +1
• Obezitate 9
• Dislipidemie 1
• Biliar 1
• Cifoză cu corset 1 +4
• Afecţiuni osteoarticulare +1
• Hipertensiune arteriala +1
• Spasmofilie manifestă +1
• Obs. Există elevi care au mai mult de o afecţiune
41 elevi gimnaziu între 11 lşi 16 ani
14 elevi liceu între 14 şi 19 ani

6. Chestionarul ERDS Metoda de evaluare a riscului de dezadaptare şcolară pe baza
aprecierii situaţiei de către elevi
Cele cinci surse generatoare de trăiri subiective care influenţează comportamentul
adaptativ şcolar sunt următoarele
1. Autopercepţia AP cuprinde 10 propoziţii referitoare la starea de sănătate a elevului,
rezistenţa la oboseală şi paricularităţile psihologice reflectate în activitatea şcolară
2.Perceperea factorilor pedagogici PP cuprinde 9 propoziţii ce vizează disciplinele
studiate, metodele didactice utilizate , organizarea activităţii şcolare
3. Perceperea relaţiilor interpersonale în şcoală PRS cuprinde 11 propoziţii ce descriu
relaţiile profesor elev şi elev elev
4. Perceperea influenţelor familiale asupra activităţii şcolare PIF 5 propoziţii ce vizează
condiţiile materiale şi atitudinale ale familiei faţă de activitatea şcolară a elevului
5. Perceperea influenţelor extraşcolare PIES 5 itemi privind intensitatea relaţiilor cu
persoane din afara şcolii

7. Chestionarul ERDS şi scala
de evaluare

8. 
Există o grilă de corectare care se aplică pe foaia de răspuns şi se calculează punctajul

pe cele 5 categorii de factori

Interpretarea rezultatelor

Riscul de dezadaptare este cu atât mai mare cu cât totalul general este mai mare

Dacă totalul general nu depăşeşte 20 de puncte, riscul de dezadaptare este neglijabil.

elevul se adaptează armonios contextului şcolar, fără un efort voluntar suplimentar şi

fără a genera refulări

Dacă totalul general este cuprins între 20 şi 30 puncte , sau sub 20 puncte dar distribuite

doar între 2 sau 3 factori comportamentali, comportamentul adaptativ şcolar este

periclitat sub aspectul performanţei, a stării afectiv motivaţionale şi atitudinale a elevului

Daca autopercepţia deţine cea mai mare pondere, se impune o analiză psihologică de

caz adică un consult psihologic


9. Dacă factorul PP este dominant, înseamnă că elevul întâlneşte obstacole concrete, a
căror depăşire cere efort voluntar crescut.
Efectele acestei solicitări pot fi compensate
1.în şcoală prin relaţii interpersonale pozitive PRS mic
2.În afara şcolii PIF mic şi sau PIES mare, datorită rolului stimulativ al familiei sau al
grupurilor extraşcolare , acestea din urmă impunându-se a fi atent supravegheate.
În cazul în care nu se constată compensările menţionate, insatisfacţia se poate repercuta
asupra performanţei şcolare.
Dacă performanţa şcolară este ‘salvată’ de subiect, cu preţul unui efort voluntar suplimen
tar, insatisfacţiile sunt refulate, dar experienţa negativă necompensată sau necompletată
prin experienţe pozitive, ‘intoxică’ inconştientul şi marchează astfel comportamentul
adaptativ global actual şi sau de perspectivă al subiectului

10. Dacă factorul PRS este dominant, aceasta denotă insatisfacţii de natură subiectivă
resimţite în special pe plan afectiv. Acestea au în general o influenţă mai mică asupra
performanţei şcolare, însă duc la căutarea unor relaţii extraşcolare.
Dacă nu este căutată sau nu este gasită aceasta compensare extraşcolară, valoarea
PIES fiind scăzută , acest fapt poate fi obiectul unor refulări ce marchează comporta-
mentul adaptativ global , de perspectivă.
Când dominanţa cade pe perceperea negativă a situaţiilor familiale, pe
complementaritatea cărora sistemul nostru de învăţământ contează, adaptarea se
realizează totuşi pe baza dorinţei şi voinţei de integrare şi performanţă a elevului
Valoarea ridicată a perceperii influenţelor extraşcolare PIES mare- în cazul în care
grupurile extraşcolare au valori pozitive, ele facilitează adaptabilitatea globală a
elevului şi devin, indirect, factori compensatori sau chiar stimulatori ai performanţei
şcolarului. Aceste grupuri sunt structuri neconvenţionale în care adolescentul se
poate defula, îşi poate exprima unele atitudini, convingeri, comportamente noi.

11. Între factorii menţionaţi există raporturi compensatoare şi de complementaritate
De exemplu între PP şi PRS există posibilităţi de compensare, deoarece un elev poate
să meargă cu plăcere la şcoală fie pentru ceea ce i se oferă pe plan cognitiv, fie pe
plan socio afectiv
Între PRS şi PIES există doar raporturi de complementaritate.Experienţa extraşcolară nu
poate diminua intensitatea trăirii negative a situaţiei şcolare, dar poate să-i alăture o
experienţă pozitivă.

12. Evaluarea fiecărui factor se reprezintă pe o grilă .
De exemplu pentru factorul AP sunt 10 itemi, punctajul maxim este 20, deci daca totalul a
fost de 5 puncte aceasta înseamnă o pondere de 25%.
Pentru factorul PP totalul de puncte posibile este 18 fiind 9 itemi, dacă totalul de puncte
obţinut a fost de 9 , aceasta înseamnă o pondere de 50%
Pentru factorii PRS sunt 11 itemi, totalul posibil este 22 puncte
Pentru factorii PIF şi PIES sunt câte 5 itemi, totalul posibil este 10 puncte
Histograma astfel obţinută vizualizează factorul dominant al riscului subiectiv de
dezadaptare , precum şi ponderea fiecărui factor în raport cu aceasta.
Exemplu
0
5
10
15
20
25
30
35
AP PP PRS PIF PIES
caz nr 1

13. La elevii de gimnaziu, am obţinut următoare situaţie
0 % cazuri cu peste 60 puncte deci cu risc teoretic foarte mare de dezadaptare
In schimb, doar 19,51% au un scor sub 20 puncte deci nu prezintă nici un risc!
Am avut astfel
scor între 20 şi 30 la 29,26 %, adică risc mic. (Observaţie . Dintre acestea, la 0 cazuri
punctele sunt distribuite doar intre 1 la 2 factori, comportamentul nefiind periclitat sub
aspectul performanţei, a stării afectiv motivaţionale şi atitudinale)
scor peste 30 puncte adică 51,21% , risc moderat de dezadaptare.
Scoruri ERDS la elevii de gimnaziu
0%
51%
29%
20% risc mare >60 p
risc mediu 30-
60p
risc mic 20-30p
fara risc <20p

14. Gimnaziu , factor dominant AP sau PP
valoarea punctajului maximă între toţi factorii
Ca valori maximale ale punctajului la ERDS au fost luate în studiu
• Factorul AP dominant ,autopercepţia, situaţie în care se indică evaluare
psihologică
• Factorul PP dominant , perceperea factorilor pedagogici. Elevul întâlneşte
obstacole
concrete, a căror depăşire cere un efort voluntar crescut
Comparativ între AP si PP pentru întregul lot de gimnaziu
• AP dominant în 21,95%
• PP dominant în 70,73%
• Cazuri cu scor peste 30 risc mediu şi cu AP dominant 23,80%
• Cazuri cu scor peste 30 şi cu PP dominant 33,33%
• Cazuri cu scor între 20 şi 30 risc mic dar cu AP dominant 33,33%
• Cazuri cu scor între 20 şi 30 dar cu PP dominant 8,33%
• Cazuri cu scor sub 20, fără risc conform punctajului total, dar cu AP dominant
• 8,33%
• Cazuri cu scor sub 20, fără risc conform punctajului total, dar cu PP dominant
• 8,33%

15. Compensarea prin PRS, PIF şi PIERS
la elevii de gimnaziu
• Din totalul lotului la gimnaziu, au putut fi considerate
compensate
următoarele
PRS mic şi PIES mare 2,43%
PRS mic PIF mic PIES mare 34,14%
PIF mic şi PIES mare 29,26%
• Total cazuri compensate din lotul total 63,41%
• Dintre cazurile cu risc mediu fiind cu scor total peste 30
puncte,
sunt compensate prin PRS mic 14,09% şi nici unul prin PIF
mic
şi PIEF mare!
Avem PIF mare presiunea factorilor familiali în 19,04% cu
6 sau 7 puncte din 10 posibile
• Din cazurile cu risc mic scor 20 la 30 puncte, sunt
• Compensate prin PRS mic 25% , şi 0 prin PIF mic şi PIES
mare!
• Avem PIF mare în 25%, cu valori de 6 sau 7 puncte din 10
• Din cazurile fără risc sub 20 puncte nu se pune problema
compensării
• dar avem PIF mare! 12,50%
• Concluzii. Riscul de dezadaptare este compensat prin
relatii interpersonale
• pozitive în şcoală PRS mic
• sau în afara şcolii PIF mic – influenţe familiale şi sau
PIEF mare - influenţele
• extraşcolare
20.40%
12.50%
25.00% 25.00%
14%
0.00%
0.00%
5.00%
10.00%
15.00%
20.00%
25.00%
fara risc risc mic risc mediu
Scoruri in procente si compensarea prin
PRS PIF si PIERS la elevii de gimnaziu
compensate
PIF mare

16. Dominanţa AP la elevii de liceu
• Comparativ între AP si PP pentru
întregul lot
• AP dominant în 20% din cazuri
• PP dominant în 60%
• AP egal cu PP în 20%
• Din lotul cu risc mediu adică scor
peste
30 puncte, au AP dominant 13,33%
• Din lotul cu risc mic adică între 20 şi 30
puncte, are AP dominant 6,66%
• Din lotul cu punctaj sub 20 consideraţi
fără risc la punctajul total, 0% au AP
dominant
Concluzii Comparând cu lotul de
gimnaziu, se observă că dominanţa
factorului de
autopercepţie este mai scăzută la elevii
de liceu decât la cei de gimnaziu
0%
6.66%
13.33%
20%
0%
5%
10%
15%
20%
fara
risc
risc
mic
risc
mediu
lotul
total
Factorul AP (autoperceptie)
dominant la elevii de liceu
fara risc
risc mic
risc mediu
lotul total

17. La elevii de liceu, am obţinut următoare situaţie
35,71% au un scor sub 20 puncte deci nu prezintă nici un risc!
21,42%, au scor între 20 şi 30 adica risc mic dintre care
Obs. la 1 singur caz punctele sunt distribuite doar intre 1 la 2 factori,
comportamentul fiind periclitat sub aspectul performanţei, a stării afectiv motivaţionale
şi atitudinale
35,71%% cu scor între 30 şi 60 puncte deci cu risc mediu
0% cazuri cu scorul total peste 60 puncte cu risc mare de dezadaptare
Obs. A existat 1 caz cu răspunsuri incomplete deci cu risc neprecizat 7,14%
35.71%
21.42%
35.71%
0%
7.14%
0.00%
5.00%
10.00%
15.00%
20.00%
25.00%
30.00%
35.00%
40.00%
fara risc risc mare
Scoruri ERDS % la elevii de liceu
fara risc
risc mic
risc mediu
risc mare
risc neprecizat

18. Compensarea la elevii de liceu
Au putut fi considerate compensate
92,85%
din întregul lot cu următoarele variante
PRS mic şi PIES mare
PRS mic PIF mic PIES mare
PIF mic şi PIES mare
Dintre cazurile cu risc mic, toate nu
sunt
compensate ! Vom avea 0% la compensare
Dintre cazurile cu risc mediu, sunt
compensate
prin PIF mic PIES mare 80%
Pentru cazurile fără risc nu punem
problema compensării,
Dar se constată 1 caz doar cu 2 tipuri de
factori PIF şi PIES
respectiv fără PRS
Compensarea este mult mai vizibilă la elevii
de liceu decât
la gimnaziu
20.40%
0%
80%
0%
0.00%
10.00%
20.00%
30.00%
40.00%
50.00%
60.00%
70.00%
80.00%
fara
risc
risc
mic
risc
mediu
risc
mare
Compensarea la elevii de liceu
fara risc
risc mic
risc mediu
risc mare

19. Corelarea riscului de dezadaptare
cu prezenţa bolii la elevii de gimnaziu
Scorurile din lotul cu riscuri la chestionarul ERDS au fost
corelate in
36,36 % cu răspunsul ‘boala, respectiv problema mea de
sănătate,
îmi creează probleme’
şi respectiv pentru 0 % cu răspunsul
‘nu am discutat despre problemele mele de sănătate’
‘ 81,81% afirmă ‘am discutat cu părinţii’-
Cu toate acestea, la întrebarea următoare, Motive pentru care nu
au discutat, apar
următoarele răspunsuri
Ruşinea de a fi bolnav 21,21 %
Nu vreau să se afle 15,15 %
Nu am încredere 15,15 %
E nevoie de contacte repetate ca să pot discuta 9,09 %
Obs
Doar 21,21 % declară că
au discutat cu medicul despre boala lor ,
(9,09% cu medicul de familie şi 12,12%
cu medicul şcolar
21.21
15.15 15.15
9.09
0
5
10
15
20
25
rusine nu am
incredere
Corelarea riscului de dezadaptare cu prezenta bolii
la elevii de gimnaziu
rusine
nu vreau sa se afle
nu am incredere
contacte repetate

20. Corelarea riscului de dezadaptare
cu prezenţa bolii la elevii de liceu
Scorurile cu riscuri la chestionarul ERDS au fost
corelate pentru 12,5 %
din cazuri cu răspunsul
‘boala, respectiv problema mea de sănătate, îmi
creează probleme’
şi respectiv pentru 12,5 % , cu răspunsul
‘nu am discutat despre problemele mele de
sănătate’
75 % din lotul cu risc afirmă
‘am discutat cu părinţii’-
Motive
Ruşinea de a fi bolnav 37,5 %
Nu vreau să se afle 12,5 %
Nu am încredere 12,5 %
E nevoie de contacte repetate ca să pot discuta
12,5 %
Obs Au existat cazuri nu au răspuns la
această întrebare
Doar 12,5 % au discutat cu medicul despre
boala lor
37.5
12.5 12.5 12.5
0
10
20
30
40
rusine nu vreau sa
se afle
nu am
incredere
contacte
repetate
Corelarea riscului de dezadaptare cu prezenta bolii la elevi de
liceu
rusine
nu vreau sa se afle
nu am incredere
contacte repetate

21. Întrebări frecvente
Întrebări frecvente despre boala lor la elevii cu risc de
dezadaptare ERDS ; comparaţie gimnaziu vs liceu
-54,54% elevi gimnaziu vs 50% elevi liceu cred că se vor
însănătoşi
- 12,12% vs 0% cred că vor fi bolnavi
toată viaţa
-9,09% vs 12,5% voi putea avea familie
şi copii
-12,12% vs 12,5% copiii mei vor fi bolnavi
din cauza mea )- liceenii nu se gandesc prea departe!
-9,09% vs 12,5% voi putea practica
meseria pe care o doresc
Concluzie Procentele nu diferă prea mult între gimnaziu şi liceu,
cu excepţia celei de a 2a variante

22. Consecinţe ale bolii în percepţia elevilor
de gimnaziu versus liceu
• Consecinţe ale bolii văzute de elevii cu risc vs restul lotului (nr cazuri)
• Se observă valori similare privind consecinţele asupra somnului,
a situaţiei şcolare şi a scăderii în greutate. Valori mai mari sunt legate de
creşterea apetitului şi lipsa atenţiei dar nu la lotul cu risc de dezadaptare
Cu toate acestea, majoritatea elevilor nu consideră că boala le afectează viaţa
cotidiană nemenţionând nici o consecinţă
La elevii de liceu sunt menţionate doar la cazurile cu risc următoarele răspunsuri
Restul afirmă că nu au probleme, la fel cu cei fără risc.
0 0
1 1 1
2 2 2
1
2 2
0 0
3
0 0
1
0 0 0
2
12
14
6
0
2
4
6
8
10
12
14
probl cu
somn
inapetenta mananc
mai mult
sunt
suparat
Consecinte ale bolii in perceptia elevilor - gimnaziu vs liceu
gimnaziu cu risc
gimnaziu fara risc
liceu

23. Reacţia faţă de boală la elevii de gimnaziu cu
risc
de dezadaptare
comparativ cu liceul
• Gimnaziu vs liceu
• Apatie
33,33% vs 50%
• Nelinişte
15,15% vs 37,5%
• Agresivitate verbală
6,06% vs 0%
• Agresivitate fizică
3,03% vs 0%
33.33
50
15.15
37.5
6.06
0
3.03
0
0
10
20
30
40
50
apatie neliniste agresiv
verbal
agresiv
fizic
Reactia fata de boala in procente la elevii cu risc
de dezadaptare
gimnaziu
liceu

24. Motive de comunicare insuficientă sau
ineficientă cu părinţii la elevii cu risc vs
restul lotului de gimnaziu, respectiv liceu
• Gimnaziu: Părinţii
• îmi cer prea mult 6,06% vs
25%
• Nu mă înţeleg 12,12 % vs
50%
• Există prea multe nu uri 9,09% vs
75%
• Sunt ocupaţi şi nu au timp3,03% vs
12,5%
• Sunt plecaţi în străinătate 0
vs 0
• Nu am dorit această şcoală 0
vs 12,5%
• Nu doresc să mai fac şcoală 0
vs 12,5%
• Rezultatele relevă din păcate o
slabă comunicare cu părinţii ,
• tocmai la elevii cu risc de
dezadaptare
0
10
20
30
40
50
60
70
80
cer prea mult nu ma inteleg prea multe nu ocupati plecati nu am dorit
scoala
nu doresc sa
mai fac scoala
Motive de comunicare insuficienta sau ineficienta cu parintii
gimnaziu
cu risc
gimnaziu
fara risc
liceu cu
risc
liceu fara
risc

25. Atitudinea faţă de boală elevi cu risc
vs restul lotului
Gimnaziu
• Vreau să ştiu cât mai multe
51,51% elevi cu risc vs 75%
elevi fără risc
• Prefer să cred că sunt greşite
analizele 3,03% vs 0%
• Încerc să uit că sunt bolnav
27,27% vs 37,5%
• Mă întreb cine e de vină
3,03% vs 0%
• Mă învinovăţesc pentru boală
6,06% vs 0%
• La liceu :
Vreau să ştiu cât mai multe
37,5% vs 42,85%
La celelalte variante nu au fost
răspunsuri
51.51%
75%
37.5%
42.85%
3.03%
0
27.27%
37.5%
3.03%
0
6.06%
0
0
10
20
30
40
50
60
70
80
vreau sa stiu prefer sa cred incerc sa uit ma intreb cine e
de vina
ma invinovatesc
Atitudinea fata de boala
gimnaziu
cu risc
gimnaziu
fara risc
liceu cu
risc
liceu fara
risc

26. Despre viitor la elevii cu risc ERDS
• Gimnaziu vs liceu
• Nu mă voi vindeca niciodată 0% vs 0%
• A nu mă vindeca mă face să mă simt
handicapat
3,03% vs 0%
• Nu accept să fiu infirm, încerc să mă comport
normal
30,30% vs 62,52%

27. Analiză comparativă 2009 şi 2014
Am comparat rezultatele chestionarului propriu
cu acelaşi chestionar aplicat in 2009 la aceleaşi
şcoli şi grupe similare de vârstă. Câteva rezultate
A crescut adresabilitatea spre cadrele medicale dar a
scăzut
cea către familie .
A crescut senzaţia de ruşine creată de
starea de boală.
95.65%
14.54%
32.72%
38.60%
0.00%
20.00%
40.00%
60.00%
80.00%
100.00%
2009 2014
Adresabilitatea catre familie si medic
am discutat cu parintii
am discutat cu medicul
15.21%
18.18%
21.73%
10.90% 10.86%
10.90% 12.90%
7.27% 6.52%
0%
0.00%
5.00%
10.00%
15.00%
20.00%
25.00%
rusine nu vreau sa
se afle
nu am
incredere
nevoie de
contacte
caut anonim
pe internet
Motivele reticentelor in adresare
2009
2014

28. Comparaţie 2009 2014 consecinţele
bolii
şi atitudinea faţă de boală• Boala creează aparent mai
puţine probleme
Se acceptă mai uşor condiţia
de bolnav
Elevii îşi manifestă mai puţin
dorinţa de a şti mai mult
despre boală.
Culpabilitatea indusă de boală
este cam la acelaşi nivel
Consecintele boli in viziunea elevilor comparativ 2009 2014
13.04%
21.74%
13.04% 10.87% 13.04%
4.35% 6.52%
41.30%
0% 0%
47.27%
5.45%
1.81%
7.27%
3.63%
7.27%
0.00%
10.00%
20.00%
30.00%
40.00%
50.00%
probleme
cusomnul
notemici
inapetenta
slabit
apetit
crescut
neatent
suparat
niciuna
2009
2014
Atitudinea fata de boala a elevilor comparativ 2009 2014
58.70%
13.04%
39.13%
1.81%
4.35%2.17%
3.63%
34.54%
1.81%
21.81%
0.00%
10.00%
20.00%
30.00%
40.00%
50.00%
60.00%
70.00%
vreau sa stiu prefer sa cred ca
analizele sunt
gresite
incerc sa uit ca
sunt bolnav
ma intreb cine e
de vina
ma invinovatesc
pentru boala
2009
2014

29. Comparaţie 2009 2014 presiunea
familiei ,
consecinţe psihologice ale bolii
6.52%
7.27%
6.52%
16.36%
6.52%
20%
6.52%
3.63%
4.35%
0%
6.52%
1.81%
2.17%
1.81%
0.00%
5.00%
10.00%
15.00%
20.00%
parintii cer
prea mult
nu ma
inteleg
prea multe
nu uri
ocupati plecati in
strainatate
scoala
nedorita
nu doresc
sa continui
scoala
Presiunea factorilor familiali comparativ 2009 2014
2009
2014
Au crescut cerinţele din partea
părinţilor, dar a scăzut gradul
în care adolescenţii se simt
înţeleşi. Sunt în continuare situaţii
când şcoala aleasă de părinte
nu e dorită de copil
Condiţia de bolnav produce
mai multă nelinişte
În timp ce gradul de agresivitate
produs de aceasta este similar
10.87%
27.27%
63.04%
14.54% 10.87%
7.26%
2.17% 3.63%
0.00%
10.00%
20.00%
30.00%
40.00%
50.00%
60.00%
70.00%
apatie neliniste agresiv verbal agresiv fiziv
Atitudinea generata de boala in viziunea elevilor comparativ 2009 2014
2009
2014

30. Corelaţia ERDS ECAS
• Pentru elevii de gimnaziu consideraţi cu risc
crescut , am solicitat diriginţilor să completeze
chestionarul ECAS.
Acesta evaluează comportamentul elevilor pe
baza
observaţiilor profesorului cu o scală de 7 trepte,
pentru 15 caracteristici ale dezadaptării şcolare

31. ERCAS
Interpretare
- - simptom defensiv de
dezadaptare
0 0 niveluri nesimptomatice
+ + comportament adaptat
X X comportament ofensiv de
dezadaptare
• Dacă peste 5 semne de
pe fişă se găsesc în zona de
dezadaptare cazul se va referi
psihologului , adică de ex
2 minusuri şi 3 X uri

32. ERDS şi ERCAS
• Din fişele de răspuns completate de
profesori pentru gimnaziu, pentru elevii cu scoruri
peste 30 puncte, doar 3 cazuri adică 33,33%
apar cu simptome de risc conform evaluării ECAS.
Observaţie. Chestionarul a fost aplicat doar pentru elevii
cu riscuri moderate de la gimnaziu.
A existat o clasă de unde nu am primit de la profesor
răspunsurile .
Dar, din cele 9 clase, doar 1 singur cadru didactic
cunoaşte şi completează pe fişe că elevul are
probleme de sănătate!

33. Concluzii
Rezultate- adolescenţii cu afecţiuni cronice din studiul nostru sunt preocupaţi
de starea lor de sănătate încă de la o vîrstă mică.
Din fericire, cea mai mare parte se bucură de sprijinul familiei şi de înţelegere
şi ajutor din partea cadrelor didactice din şcoală, fiind rare situaţiile de tulburări
nevrotice sau boală psihică.
Concluzii- pentru buna supraveghere a stării de sănătate a elevilor, este
necesară
instruirea noastră ca medici şi în sfera psihologiei şi a ştiinţelor
comportamentului,
şi o permanentă bună colaborare între medicul şcolar, psihologul şcolar ,
profesorul de sprijin, cadre didactice, părinţi şi ‚ nu în ultimul rând, Adolescent
• Şi pentru că adolescenţii aceştia sunt uneori mai dificili.....
• La adolescent nu putem vorbi întotdeauna de o boală psihică, mai frecvent
fiind vorba doar de o personalitate particulară , mai dificilă, sau de anumite
trăsături de personalitate
De aceea am considerat util să adaug câteva sugestii pentru îmbunătăţirea
comunicării cu aceşti pacienţi

34. Personalitatea anxioasă
l
Convingerea ei fundamentală ar putea fi formulata astfel:
l
“lumea e un loc în care pândesc tot felul de primejdii şi dezastre”.
l
O persoana depresivă care ar împărtăşi această parere
l
s-ar pregăti pentru amortizarea loviturilor.... Anxiosul va face totul
l
pentru a le preveni, încercând să controleze tot ce îl înconjoară.
l
“Dacă eşti prudent, poţi evita multe accidente şi incidente”.

35. Cum gandeşte o Personalitate anxioasă
l
Oare nu are dreptate? E suficient sa deschidem un ziar
l
sau să pornim televizorul sau internetul.... Un autocar
l
s-a răsturnat într-un şanţ. Un copil s-a înnecat. O femeie
l
iese pentru a cumpăra pâine şi este lovită de o maşină...
l
De fapt, convingerile persoanei anxioase şi cele ale unei
l
persoane care nu este anxioasă, se deosebesc doar prin
l
frecvenţa şi intensitatea lor. De fapt, persoanele anxioase
l
suferă de o reglare puţin “prea sensibilă” a “sistemului lor
l
de alarmă”.

36. Când anxietatea devine maladie? Este ereditară ?
l
Când se manifestă împreună cu alte simptome:
l
1.palpitaţii, transpiraţii, bufeuri, “nod în gât”,senzaţia de a urina foarte des , tensiune mus-
l
culara : zvâcnituri, contracţii dureroase la spate, umeri, maxilare
l
2.senzaţia de a fi permanent la pândă, într-o continuă excitaţie,
l
3.dificultăţi de concentrare, perturbări ale somnului, iritabilitate
l
Dezavantajele medicaţiei: anxioliticele folosite necorespunzator dau somnolenţă, tulburări
l
de memorie sau de concentrare temporare; antidepresivele acţionează în timp, fiind
l
necesare mai multe săptămâni de tratament pentru a fi eficiente; uneori, la începutul
l
tratamentului sporesc anxietatea sau alteori nu au efect
Ereditatea şi educaţia se împletesc
Numeroase studii au arătat că, în diferitele forme ale tulburărilor anxioase,
cam ¼ din rudele de gradul I sufereau de un sindrom anxios. La gemenii
monozigoţi, într-un caz din două, suferă şi celălalt frate (dar numai într-un
caz din şase, la gemenii dizigoţi)
Ca şi în cazul altor personalităţi dificile, pentru ca o personalitate anxioasă
să se formeze, este nevoie de o îmbinare între o predispoziţie ereditară,
experienţele educative şi, uneori, evenimente traumatizante

37. Cum sa ne purtăm cu Personalitatea Anxioasă
l
Recomandări:
l
Să le inspirăm încredere
l
Să le ajutăm să se relativizeze (“desensibilizare”):
l
Pacienta: “În seara asta aştept vizita unor prieteni si mi-e teamă să nu ard friptura”.
l
Terapeutul: “Să vedem ce s-ar întampla dacă friptura s-ar arde...” şi astfel pacienta
l
este obligată să-şi imagineze toate consecinţele, cu speranţa că se va obişnui cu acest
l
gând şi astfel va fi mai puţin anxioasă şi incetul cu incetul va relativiza şi nu va mai lua
l
în tragic consecinţele “fripturii arse”)
l
Să practicăm un umor binevoitor (ex: Mamei care vine anxioasă să întrebe: Doamna
l
Doctor, v-aţi gândit că , fiicei mele i s-ar putea întampla cutare si cutare?” ,
l
să-i răspundem zâmbind “ Cu siguranţă nu m-am gândit la câte v-aţi gândit dvs”)
l
Nu se va folosi însă ironia (“Nu, de o săptămână nu mă mai gândesc deloc”
l
sau “n-am de gând să mă gândesc anul acesta” sau “Nici n-am de gând să mă gândesc”)
l
Să-i determinăm să se trateze , eventual şi prin aplicarea unei terapii cognitive în etape,
l
să înveţe să-şi elaboreze un “discurs interior alternativ” , menţinând un conţinut anxios
l
dar comparativ “Ar fi bine să termin la timp raportul acesta, dar dacă nu reusesc , pot să
l
mai cer un răgaz”

38. Cum să ne purtam cu Personalitatea Anxioasă
l
Nerecomandabil:
l
Să ne lăsăm subjugaţi, implicaţi în continua lor politică de prevenire a riscurilor
l
Să-i luăm prin surprindere – (o veste neaşteptată, o vizită neanunţată, o glumă
l
nepotrivită) pentru că vor fi panicaţi şi tensionaţi
l
Să le împărtăşim propriile noastre nelinişti – pentru că vor trage concluzia că,
l
lumea e un loc mai primejdios şi mai incert decât credeau.
l
Să abordăm subiecte de conversaţie penibile (nu povestim că un alt pacient suferă
l
de SIDA, că vecinul s-a dus la medic pentru o tumoare cerebrala, sau că tocmai în
l
această dimineaţă aţi fost martorul unui accident – pentru că, pentru anxioşi, a evoca
l
un pericol, înseamnă a-l trăi deja anticipat şi a suferi
l
Unii medici chiar recomandă persoanelor anxioase să nu urmarească ştirile televizate

39. Personalitatea paranoică
l
Îi suspectează pe ceilalţi că ar fi rău intentionaţi în ceea ce o priveşte
l
Se protejează în permanenţă, atentă şi suspicioasă, nu are încredere
l
Pune la îndoială loialitatea altora, chiar a celor apropiaţi; adeseori geloasă
l
Caută energic şi in detaliu dovezi în sprijinul bănuielilor sale, fără a ţine seama de
l
situaţie în întregul ei
l
Dacă se simte ofensată, este gata de represalii disproporţionate
l
Preocupată de propriile drepturi ca şi de alte probleme de prioritate
l
Este rigidă, rece, logică şi rezistă oricăror argumente ce vin din partea celorlalţi
l
Îi este greu să manifeste tendinţe sau emoţii pozitive
l
Nu prea are simţul umorului

40. Cum percepe un paranoic lumea
l
Fără îndoială un paranoic este o personalitate dificilă
l
– dar, să încercăm să înţelegem punctul lui de vedere:
l
Axioma lui de bază ar fi :”Lumea este plină de oameni rău intentionaţi, care mă silesc sa
l
fiu în permanenţă atent”
l
Este oarecum ca o maşină al cărei sistem de alarmă, prost reglat, se declanşează la cea
mai mică atingere
l
Diferenţa faţă de anxios: paranoicul se teme de primejdii, văzute sau nevăzute, dar încearcă
l
un sentiment de adevarată uşurare când, în sfârşit, descoperă un duşman
l
– căci aceasta îi confirmă propria lui teorie despre lume. Într-un fel, el “are nevoie să aibă
l
duşmani”
l
De unde şi tendinţa sa de a-i căuta şi de a-i “verifica” fără încetare. Dacă este orbit de
l
gelozie, nu va fi cu adevărat liniştit decât în clipa în care va obţine dovada (sau ceea ce
l
crede el a fi o dovadă) a infidelităţii partenerului său
l
Aspectul tragic este că, fiind ostil şi bănuitor, el va stârni ura celor din jur, obosiţi de acest
l
comportament – şi care, din acest motiv , la un moment dat, chiar ar putea încerca să-i facă
l
rău – şi atunci el va putea striga victorios
l
“Aveam dreptate să fiu bănuitor!”

41. Paranoicul – erou sau criminal
l
Dictatorii sunt adesea personalităţi paranoice, cu puternice trăsături narcisiste.
l
Suspiciunea exacerbată îi ajută să supravieţuiască circumstanţelor
l
primejdioase în care ei ajung la putere (război, lovitură de stat, revoluţie),
l
Rigiditatea şi energia lor îi fac să apară drept aducători de linişte în ochii
l
oamenilor derutaţi şi înspăimântaţi. Ei propun soluţii “simple” şi exaltante :
l
e de ajuns să-i găseşti pe vinovaţi şi să-i pedepseşti , pentru ca pacea
l
şi fericirea să reapară
l
Ultimul paranoic pe care l-aţi cunoscut nu a fost neapărat un dictator-
l
dar, poate un judecător, poate şeful poliţiei de cartier...
l
Se mai poate întampla ca paranoicul să se ridice împotriva opresorului.
l
Atunci rigiditatea sa se va preschimba în spirit de rebeliune şi el va fi unul
l
din capii Rezistenţei clandestine. Cum este bănuitor, va scapa din toate
l
cursele pe care poliţia politică i le va întinde. Iar ura sa faţă de duşman îl va
l
transforma într-un erou de temut
l
Personalităţi paranoice; Hitler, Stalin

42. Forme mai uşoare de personalităţi paranoice:
l
Personalităţile senzitive – descrise la începutul secolului sub
l
numele de “delirul guvernantelor engleze” - fete bătrâne, social izolate
l
într-o ţară străină, care dezvoltau, pe un fond depresiv, idei de persecuţie
l
Alt exemplu: o elevă punctuală, disciplinată, dar dificilă: daca-i atragem
l
atenţia asupra unei greşeli de ortografie, ia un aer jignit şi devine furioasă, alteori
l
izbucneşte în plâns făcând o adevarată dramă; se supără din cauza unor glume
l
nevinovate şi nu mai vrea să ia masa cu colegele; când nu găseşte vreun caiet,
l
îşi acuză deîndată colegele că l-ar fi rătăcit; însă când se dovedeşte că s-a înşelat
l
, se simte jignită şi stă îmbufnată zile în şir; deseori este tristă şi închisă în sine

43. Nu suntem cu toţii paranoici?
l
În faţa unui astfel de amfiteatru, când te pregăteşti să iei cuvântul, te uiţi în public...
l
Când vezi în primul rând câteva persoane care şuşotesc şi râd, automat te întrebi
l
“oare râd de mine?”.
l
Asta înseamnă că sunt paranoică?
l
Nu , înseamnă doar că sunt într-o situaţie stressantă în care miza e mare

44. Poate fi folositoare paranoia?
l
În societăţile primitive, personalitatea paranoică probabil că a fost selecţionată genetic,
pe parcursul evoluţiei, pentru că se dovedea prielnică: Graţie neîncrederii, nu era luat
prin surprindere de duşmani, putea evita capcanele şi trădările, deci creşteau şansele
de supravieţuire; Rigiditatea îi îngăduia să parvină la statutul de şef – căci, prea multă
flexibilitate poate face să te laşi dominat, să ai mai puţine soţii, deci şi mai puţini urmaşi
l
Puţină paranoia poate fi folositoare:
l
Când trebuie să ştii să fii inflexibil în aplicarea legii (poliţist, judecător, funcţionar public)
l
Când trebuie sa ştii să-ţi aperi drepturile într-un conflict (fie cu administraţia, fie cu
l
proprietarul unui garaj)
l
Când ai posibili adversari vicleni sau primejdioşi (lucrezi in poliţie, la vamă, în serviciile
l
antitero, sau faci afaceri intr-o ţară cu echilibru instabil)
l

45. Când paranoia devine maladie
l
Când persoana pune cap la cap fragmente disparate şi îşi închipuie
l
că împotriva ei se urzeşte un complot (delirul de persecuţie)
l
Lucru surprinzător, delirul de persecuţie dispare spectaculos sub tratament ,
l
mai repede decât trăsăturile personalităţii paranoice
l
Aceste persoane în general se consideră perfect normale. Totuşi, atunci
l
când intră în conflict cu alţii, se poate întâmpla să se simtă la un moment dat
l
abandonate, să facă o depresie sau să simtă nevoia de a vorbi – şi atunci, se
l
prezintă la medic. Pentru medic, trebuie spus ca tratamentul unui paranoic
l
reprezinta o provocare – pentru că prima condiţie pentru a veni în sprijinul
l
pacientului este de a-i inspira încredere- adică tocmai ceea ce paranoicul
l
acordă mai greu

46. Personalităţi paranoice în filme şi literatură
l
El de Bunuel (1952): când, în noaptea nunţii, Francisco, un proprietar mexican înstărit,
l
se apropie de soţia sa ca s-o sărute, ea închide ochii şi de îndată îl aude întrebând
l
“La cine te gândeşti?”
l
În Revolta de pe Caine (1954), Humphrey Bogart joaca rolul unui sfâşietor personaj
l
paranoic, comandant de vas autoritar şi incompetent, care îşi exasperează echipajul
l
şi sfârşeşte prin a trezi în jur chiar ura pe care o suspecta

47. Cum sa ne purtăm cu personalităţile paranoice
l
Să facem referiri la legi şi regulamente, de care ei sunt fascinaţi (dar, atenţie!
l
El cunoaşte adesea foarte bine legile, scrisorile lor au adesea aspect juridic,
l
argumentează pe puncte – nu vă aventuraţi în legi pe care nu sunteţi stăpâni)
l
Să le lăsăm unele mici victorii (dar, stabilind totuşi o limită, pentru a nu ceda
l
în ceea ce este esenţial, pentru a nu accepta injuriile, violenţa,hărţuirea cu
l
mesaje şi telefoane,)
l
Să ne căutăm aliaţi în altă parte (cei din jurul lor ne vor înţelege cu siguranţă;
l
dar unii nu ne vor ajuta – dacă au avut experienţe dureroase, le va displace
l
gândul să se întoarcă pe câmpul de luptă pentru a vă apăra pe dvs)
l
Bonus:
l
*** Dacă vă este şef: schimbaţi locul de muncă ori simulaţi că sunteţi angajaţi
l
loiali.
l
Dacă vă este cineva apropiat: apelaţi la psiholog pentru a vă sfatui şi ajuta.
l
Dacă vă este coleg sau colaborator: înainte de a merge mai departe, consultaţi
l
un avocat bun!

48. Cum sa ne purtăm cu personalităţile paranoice
l
Nerecomandabil:
l
Să renunţăm la a lămuri neînţelegerile (daţi-i o şansă, chiar daca e obositor)
l
Să le atacăm imaginea pe care ei o au despre sine (nu explodaţi şi să-i jigniţi
l
la rândul dvs)
l
Să comitem greşeli (arătaţi vederii sale doar ce este impecabil; altfel va jubila
l
la cea mai mică stângăcie sau neatenţie)
l
Să le bârfim (căci vor afla)
l
Să discutăm politică (discuţiile de acest gen fac oamenii pătimaşi)
l
Să devenim si noi paranoici (Uneori e destul sa iei putina distanţă pentru a
l
dezamorsa un conflict)
l
Cum vă manifestaţi furia în faţa unei personalităţi paranoice: Spuneţi:
l
“M-am săturat de pretenţiile tale” sau “Mă faci să spun mereu acelaşi lucru”.
l
(criticaţi comportamentul, nu persoana). Nu spuneţi :”Eşti un idiot” sau
l
“Ar trebui sa te tratezi” căci în aceste cazuri aduceţi o ofensă persoanei –
l
ceea ce paranoicul va considera inadmisibil şi va trece de îndată la represalii
l
disproporţionate

49. Personalitatea histrionică
l
Caută să atragă atenţia celorlalţi, nu agreează situaţiile în care nu este obiectul atenţiei
l
generalizate; caută stăruitor afecţiunea propriului anturaj
l
Dramatizează exprimarea propriilor emoţii care sunt foarte schimbatoare
l
Stilul discursului său este mai degraba emoţional , căci evocă impresii şi este lipsită de
l
precizie şi detaliu
l
Are tendinţa de a idealiza sau, dimpotriva, de a aprecia excesiv persoanele din anturajul
l
său

50. Într-un fel, nu toate femeile seamănă între ele?
l
Nevoia de a plăcea, dispoziţia schimbătoare, nevoia de ajutor...
l
.... nu sunt acestea clasicele trăsături feminine?
l
Termenul de “personalitate isterică” a disparut din DSM III in 1980,
l
iar simptomele spectaculoase ale isteriei (paralizii, leşinuri, amnezii etc) au fost re-
l
grupate sub alte denumiri diagnostice: tulburări somatice, tulburări disociative,
l
tulburări de conversie. Motive: progresele medicinei au arătat că aceste comportamente
l
nu aveau nici o legatura cu uterul, si ca ele pot fi prezente şi la bărbati. Un bărbat
l
histrionic va face demonstraţii de forţă, declaraţii înflăcărate, aidoma unui personaj de
l
teatru – dar şi la el, miza este pe aparenţe,pe vestimentaţie, pe captarea atenţiei.
l
Exista şi o “geografie a histrionismului în lume”: un comportament care pare firesc pentru
l
un italian, unui suedez i s-ar parea histrionic!
l
Freud vorbeşte de un “complex Oedipian refulat”

51. Cand este util puţin histrionism?
l
Persoane care îşi fac o profesie din a capta atenţia unui public, a-l fascina şi a jongla cu
l
emoţiile lui , sunt avocaţii, oamenii politici şi cei din mass-media. Ei au fost atraşi de
l
aceste profesii, tocmai pentru că aveau sentimentul că în felul acesta pot căpăta o
l
“scenă” pe măsura lor.
l
Histrionicii au destul de puţin conturată capacitatea de autoobservaţie cât şi pe cea de
l
a-şi accepta propriile emoţii. Teama de a nu plăcea, conştientizată, este mult prea
l
angoasantă pentru ei, şi atunci o îndepărtează prin ceea ce psihanaliştii numesc
l
“mecanism de apărare” ,devin exuberanţi şi se dau în spectacol.
l
În schimb, dispoziţia schimbătoare, setea de a capta atenţia, pot plictisi un partener de
l
viaţă – viaţa sentimentală dezastruoasă a multor staruri de cinema : periodic, acestea sunt
l
abandonate de partenerii seduşi mai întâi şi apoi obosiţi de comportamentul spectaculos –
l
sau, invers, ele îşi părăsesc partenerii în favoarea unor noi cunoştinţe care momentan le
l
acorda mai multă atenţie

52. Personalităţi histrionice
l
Sunset Boulevard (Bulevardul Amurgului)(1950) Gloria Swanson joacă
l
rolul unui star care încearcă să seducă un tânăr scenarist
l
Pe Aripile Vântului (1939) – Scarlett O”Hara vădeşte tendinţa histrionică
l
de a le trezi bărbaţilor interesul, dar se îndrăgosteşte cu adevărat doar
l
când aceştia devin inaccessibili
l
Madame Bovary a lui Gustave Flaubert: emotivitate, sete de iubire, încli-
l
naţie spre reverie, dar şi tendinţa de a idealiza un bărbat mediocru

53. Cum sa ne purtăm cu personalităţile histrionice
l
Recomandări:
l
Să ne aşteptăm la tot felul de exagerări şi dramatizări, să le vedem
l
nu ca şi “capricii” ci ca un fel de-a fi care face parte din personalitatea lor .
l
Acceptaţi că, ceea ce pentru dvs pare uneori un circ, pentru el/ea este
l
comportamentul său obişnuit, felul în care încearcă să se afirme în ochii
l
celorlalţi. Nu vă enervaţi când “întrece limita”. Pentru el/ea comportamentul
l
său este ceva obişnuit. Oare vă enervează prietenii voştri pentru că sunt
l
miopi şi cheli?
l
Să o lăsăm din când în când să se manifeste (dar stabilind anumite limite)
l
Să-i arătăm interes ori de câte ori are un comportament “normal” - pentru
l
că, dacă este încredinţată că interesul este îndreptat asupra ei, personalitatea
l
histrionică va renunţa pentru o vreme la comportamentul ei teatral sau manipulant
l
Să ne pregătim să trecem de la statutul de erou la cel de infam şi invers.
l
(Personalităţile histrionice au tendinţa de a idealiza sau de a desconsidera
l
persoanele din anturajul lor. De ce? Pentru ca ele caută emoţii intense, emoţii
l
pe care nu le pot controla. Poate că în copilărie se străduiau să câştige atenţia
l
unui tată distant pe care il idealizau. Personalitatea histrionică vă va diviniza, vă va
l
venera – dar dacă o deceptionaţi, va sfâşia (simbolic) fotografia dvs in mici bucăţele
l
şi va considera că sunteţi rău sau meschin.... După care, va trece la următorul – sau,
l
va face o tentativă de sinucidere.....
l

54. Cum sa ne purtăm cu personalităţile histrionice
comandabil:
e amuzăm pe seama lor (vom răni)
e lăsăm impresionaţi de tentativele de seducţie (Personalitatea histrionică are tendinţa
sexualiza relaţia, chiar într-un context profesional. Vestimentaţia discret provocatoare,
ul fermecător şi privirea enigmatică, lesne îi vor face pe naivi să creadă că “au acces”;
u mică le va fi surprinderea când vor încerca să se apropie şi vor fi respinşi cu indignare.
artea personalităţii histrionice este doar o paradă de farmec, pentru a atrage atenţia şi
i, dar fără intenţia vreunei relaţii intime!
fiind liberalizarea moravurilor, unele femei histrionice merg mai departe, folosindu-se de
entru a capta atenţia; afişează atitudini îndrăzneţe, işi schimbă frecvent partenerii, se
iubite experimentate şi lipsite de prejudecăţi . Nu este însă decât un joc, dar cu un întreg
al de seducţie
e lăsăm prea tare înduioşaţi. Emotivitatea, de fapt, fragilitatea şi comportamentul oarecum
il, pot înduioşa şi trezi un sentiment protector (care bărbat nu a fost îndrăgostit de o frumoasă
oancă pe care a vrut s-o iubească şi s-o ocrotească?) Dar atenţie, pierzând din detaşare, din
tivitate, riscaţi să fiţi antrenaţi voi înşivă în dramatizările ei şi n-o veţi mai putea ajuta.
nus: Dacă vă este soţ sau soţie: nu aveţi decât să savuraţi spectacolul şi diversitatea; la urma urmei
u asta v-ati căsătorit cu el/ea
vă este patron : încercaţi să rămâneţi voi înşivă, chiar dacă vi se cere contrariul
vă este coleg sau colaborator: păstraţi o anumită distanţă, care îi va îngădui să vă idealizeze

55. Personalitatea obsesională
l
Perfecţionism : este exagerat de atentă la detalii, proceduri, reguli şi la organizare,
l
adesea în detrimentul rezultatului final
l
Obstinaţie: încăpăţânată, stăruie cu înverşunare ca lucrurile să fie făcute dupa cum
l
consideră ea şi respectându-se regulile
l
În relaţiile cu ceilalţi este rezervată; îi este greu să exteriorizeze emoţii pozitive;
l
adesea foarte formală, glacială, timidă
l
Nehotărâre: îi este greu să ia decizii , din teama de a nu comite vreo greşeală,
l
tergiversează lucrurile si cugetă exagerat de mult
l
Rigoare morală: este extrem de conştiincioasă şi scrupuloasă

56. Cum percepe lumea Personalitatea Obsesională
l
Se teme de imperfecţiune şi nesiguranţă (acordă atenţie sporită detaliilor
l
şi manifestă interes pentru proceduri şi verificări)
l
Are sentimentul că este obligaţia sa să menţină în ordine tot ce îl înconjoară
l
“Totul decurge bine dacă sunt respectate regulile” şi “Un eşec total survine
l
atunci când ceva nu este 100% perfect”- sunt postulate pe care le aplică sie
l
însuşi cât şi celorlalţi
l
Se simte responsabil pentru faptul de a fi într-o continuă căutare a perfecţiunii,
l
nutrind convingerea că “nu poţi avea încredere în oameni şi întotdeauna e bine
l
să verifici ceea ce fac”

57. Cand obsesiile devin o maladie
l
Despre SOC (sindromul obsesiv compulsiv) s-a vorbit mult în mass media.
l
Pacienţii cu SOC se simt obligaţi să se supună unor adevarate ritualuri de aranjare
l
a lucrurilor, de verificări repetate, de spălări repetate etc – pentru ei acestea fiind
l
singurele căi de a-şi diminua anxietatea. Au şi gânduri obsedante involuntare , pe
l
teme de curăţenie, perfecţiune, culpabilitate. Toate acestea le pot ocupa mai multe
l
ore din zi.
l
Concret: pacient care se spală pe mâini de zeci de ori pe zi, nu acceptă ca altcineva
l
să-i facă curaţenie în cameră, nu suportă să fie atins de colegi, nu-i lasă pe cei care
l
vin în vizită să atingă obiectele din cameră; spălatul mâinilor şi menajul îi iau
l
câteva ore pe zi, timp în care el trăieşte o stare de tensiune nervoasă anxioasă
l
Potrivit DSM IV, se poate vorbi de SOC atunci cand obsesiile şi ritualurile inutile ocupă
l
mai mult de o oră pe zi

58. Medicamente pentru obsesii?
l
Antidepresivele serotoninergice, combinate cu terapie comportamentală,
l
aduc ameliorare în circa 70% din cazuri
l
De acord, veţi spune, în caz de depresie – dar altfel? Doar n-ai sa-i prescrii
l
toata viaţa un medicament unei persoane, pentru a-i schimba personalitatea!
l
Este o dezbatere vastă, care ar putea fi redusa la 3 întrebări:
l
Faptul de a avea o personalitate obsesionala , îl face pe pacient să sufere?
l
Este eficient medicamentul în cazul lui?
l
A fost prevenit pacientul asupra avantajelor şi dezavantajelor tratamentului?
l
Dacă răspunsul la aceste trei întrebari este “da”, nu vedem de ce sa nu i se
l
propună un tratament, chiar pentru toata viaţa, dacă îl ajută

59. Puţină obsesie poate fi utilă?
l
Societatea noastra, să recunoaştem, devine din ce în ce mai obsesionala. Dorim
l
ca toate produsele să fie identice şi perfect fiabile, dorim securitate în toate domeniile,
l
de la lactate la automobile.
l
Există un loc “potrivit” deci pentru obsesionali: în controlul de calitate al produselor, în
l
elaborarea de norme de securitate, în a aduna impozitele , în a prelucra cifre legate de
l
sănătatea cetăţenilor
l
Dintr-un punct de vedere evoluţionist, am putea crede că în epoca de piatră, faptul de a
l
fi obsesional nu conferea un prea mare avantaj (ajuta eventual să nu se mănânce din
l
neatenţie fructe otrăvitoare); dar din clipa în care s-a trecut la agricultură, obsesionalii
l
trebuie să se fi dovedit înzestraţi mai cu seamă pentru arat, semănat, pentru a face
l
stocuri şi a le depozita, asigurând astfel cele mai mari şanse de supravieţuire urmaşilor
l
lor

60. Personalităţi obsesionale în filme şi literatură
l
Sherlock Holmes , cu a sa pasiune pentru detaliu, cu interesul acordat clasificărilor, are,
l
poate, cateva trăsături obsesionale
l
M.Spock din Star Trek (cel cu urechile ascuţite) pare să fie caricatura unui obsesional;
l
este exasperant de glacial şi raţional, nu poate pricepe afectivitatea şi nici reacţiile
l
iraţionale ale coechipierilor săi de pe Terra
l
In “Rămăşiţele zilei”(1993), Anthony Hopkins joacă rolul unui majordom englez,
l
fanatic al ordinii desăvârşite
l
In “Podul de pe râul Kwai”(1957), colonelul Nicholson (jucat de Alex Guiness)
l
oferă un exemplu de personalitate obsesională. Luat prizonier de către japonezi
l
şi însărcinat să construiască un pod pentru a înlesni trecerea trupelor nipone spre
l
Birmania, el va face uz de toate talentele sale de obsesional pentru a face o lucrare
l
desăvârşită, uitând că aceasta îi va servi de fapt inamicului.

61. Cum sa ne purtăm cu personalităţile obsesionale
l
Recomandări:
l
Să le arătăm că le apreciem simţul ordinii si a rigorii. Dacă îi criticăm doar
l
ca să le arătăm că exagerează, ne vor dispreţui, considerându-ne incapabili să
l
înţelegem ce este important. Dacă, în schimb le arătăm că le apreciem perfecţio-
l
nismul, vor primi criticile cu mai multa consideraţie
l
Să le respectăm nevoia de a prevedea şi organiza totul, să nu le cerem să
l
facă lucruri “de urgenţă” - pentru că atunci îi vom face să sufere, iar ei vor enerva
l
prin încetineala şi rezerva de care vor da dovadă
l
Când merg prea departe, să le aducem critici precise şi motivate
l
Să le arătăm că suntem previzibili şi că se pot bizui pe noi. Faptul de a întârzia,
l
de a nu respecta o promisiune, chiar neînsemnată, sunt căi sigure de a ne descalifica în
l
ochii unui obsesional. Nu-i promiteţi decât ceea ce puteţi face, respectaţi-vă promisiunile,
l
iar dacă intervine ceva, înştiinţaţi-l cât puteţi de repede, mărturisind că sunteţi dezolat
l
Să îi facem să descopere bucuriile destinderii. Să ne imaginam un pic în ce tensiune
l
trăiesc obsesionalii: ei vor să controleze totul, să verifice totul ca să fie perfect – ce
l
oboseală! Şi chiar dacă nutresc în adâncul sufletului dorinţa de a se lăsa în voia lucrurilor,
l
nu cutează să şi-o realizeze. Mobilizaţi-l, invitaţi-l la relaxare
l
Să le încredinţăm sarcini pe masura lor, în care defectele lor să fie tot atâtea calităţi.
l
Contabilitate, proceduri financiare, juridice sau tehnice, control de calitate

62. Cum să ne purtăm cu personalităţile obsesionale
l
Nerecomandabil:
l
Să le ironizam pe tema maniilor lor. El consideră că acţionează în numele binelui,
l
pentru a aduce un plus de perfecţiune lumii, şi nu va pricepe motivele ironiei dvs.
l
Umorul trebuie mânuit cu prudenţă!
l
Să ne lăsăm antrenaţi prea departe în sistemul lor. Ei vor să impuna respectul
l
regulilor lor – şi astfel în scurt timp, pot ajunge să tiranizeze o întreagă echipă sau
l
să-i secătuiască de vlagă pe cei din familie. Trebuie să ştiţi când să spuneţi:”Stop!”
Să le copleşim cu prea multă afecţiune, recunoştinţă sau cu daruri. Obsesionalii
se simt stingheriţi să-şi exprime sentimentele; dar în acelaşi timp, vădesc o preocupare
intensă pentru simetrie şi reciprocitate. Se simt obligaţi să răspundă în acelaşi fel,
şi pe de altă parte, nu se simt în stare să o facă. Nu înseamnă că dovezile de afecţiune
sau complimentele nu le fac plăcere; dar fiţi la început mai rezervaţi. În Japonia,
a oferi un cadou este un adevarat ritual.
***Bonus:
Dacă vă sunt patroni: când vă scrieţi rapoartele, nu faceţi greşeli de ortografie
Dacă vă sunt soţi sau soţii: lăsaţi pe seama lor contabilitatea casei – şi nu uitaţi
să vă lăsaţi încălţămintea la intrare!
Dacă vă sunt colegi sau colaboratori: încredinţaţi-le controlul sau finisajul

63. Personalitatea narcisistă
l
Despre sine:
l
Are sentimentul că este excepţională, deasupra oamenilor de rând şi că i se cuvine mai
l
mult decât celorlalţi
l
Stăpânită de ambiţia de a avea succese răsunătoare, atât în plan profesional, cât şi în
l
viaţa personală
l
În relaţiile cu ceilalţi:
l
Se aşteaptă la atenţie, privilegii, fără a se simţi, însă, obligată la reciprocitate
l
Când nu i se acordă privilegiile la care se aşteaptă, devine furibundă
l
Îi exploatează şi îi manipulează pe ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile
l
Manifestă destul de puţină empatie, iar emoţiile celuilalt nu o prea mişcă

64. Cum vede lumea o personalitate narcisistică
l
Principala sa convingere : “Sunt o fiinţă excepţională”. El socoteste că regulile sunt făcute
l
pentru … ceilalţi, o fiinţă ca el netrebuind să se supună regulilor comune
l
Considerându-se “de excepţie”, în consecinţă va tinde să caute compania unor persoane
l
importante. Snobismul comportă şi o doză de narcisism. Dar nu este numai snobism.
l
Este uneori şi o nevoie de a-şi îmbunătăţi o imagine despre sine, paradoxal, depresivă:
l
caută compania unor persoane însemnate pentru a obţine “confirmarea” propriei valori.
l
Consideră că i se cuvine o viaţă socială sclipitoare . Coşmarul lui: să fie vazut într-un
l
restaurant select, în compania unei verişoare din provincie, prost imbrăcată (De altfel,
l
pe o asemenea persoană el o va duce la un bistro de la periferia oraşului)
l
În plan sentimental , este convins(ă) ca partenera (ul) îi datorează atenţie aparte. Şi
l
conduita la volan poate revela narcisimul unora – cei care îşi iau dreptul de a încălca
l
normele codului rutier, spunând că maşina lor şi calitatea propriilor reflexe le îngăduie
l
să depăşească în plină siguranţă vitezele legale

65. Nu cumva este util puţin narcisism?
l
Gândiţi-vă la cunoscuţii dvs care “au reuşit” în viaţă. Nu vi se pare că mulţi
l
dintre ei păreau deosebit de mulţumiţi şi de siguri de ei?
l
S-ar putea spune că la un talent egal, narcisicul are şanse mult mai multe
l
de reuşită . Lui îi este mult mai uşor să-şi “vândă marfa”, pentru că este
l
încredinţat de valoarea sa; şi va avea cele mai puţine scrupule într-o competiţie,
l
fiind pe deplin convins că locul întâi i se cuvine de drept
l
Din punct de vedere evoluţionist, narcisismul (asociat desigur unor calităţi
l
redutabile) se pare că a fost un avantaj , pentru a-şi însuşi cea mai buna parte
l
din vânatul tribului, sau pentru a lua locul şefului de trib
l
Deci: agenti comerciali excelenţi, actori, şi în plus, tot ce implică spiritul de
l
competiţie

66. Când narcisismul te face vulnerabil
l
Un patron mult prea narcisist poate stârni ranchiună şi demotivaţie
l
Diverse situaţii arată că , în cazul personalităţii narcisiste, riscul unei
l
depresii este peste medie, la “criza pubertară”, ca şi la “criza de la jumătatea
l
vieţii”.
l
Ei accepta mult mai greu decat alţii, că nu şi-au putut atinge ambiţiile
l
(pentru că le contrazice autoimaginea de fiinţe excepţionale);
l
şocul nereuşitei este mult mai violent pentru cel care era încredinţat că
l
va reuşi. Mai mult, propriul lor fel de a fi îi împiedică să stabilească cu ceilalţi ,
l
relaţii strânse şi afectuoase – deci, nu au “factorul de protecţie” împotriva
l
stressului, pe care-l conferă existenţa unor persoane apropiate cărora să li
l
te poţi confesa
l
De altfel, deseori, în urma unui eşec sentimental sau profesional , aceste
l
persoane se adreseaza unui psihiatru

67. Personalităţi narcisiste in filme si literatură
l
Baronul de Charlus , personaj din “În căutarea timpului pierdut” al lui Proust,
l
monopolizează întreaga atenţie prin conversaţia sa sclipitoare şi sarcastică,
l
şi nu admite să fie ignorat
l
În “Apocalipsul, acum” (1979) de Francisc Ford Coppola, Robert Du Jall joacă
l
rolul unui colonel narcisist şi sigur pe el, la fel un alt personaj jucat de Marlon
l
Brando, colonel care domneşte ca un rege (visul oricarui narcisist) asupra unui
l
trib de munteni rebeli

68. Cum sa ne purtăm cu personalităţile narcisiste
l
Recomandări:
l
Ori de câte ori este sinceră, să-i arătăm aprobare. Complimentaţi-o pentru
l
rochia nouă, pentru discurs, pentru rezultatul la partida de tenis.Vă va conside-
l
ra un om inteligent care ştie să-i recunoască valoarea, şi o va tenta mai puţin
l
gândul să mai încerce să vă impresioneze.
l
Dar atenţie, ei sunt experţi în materie de complimente, şi vor şti să distingă
l
între un compliment sincer şi o măgulire ieftină
l
Să-i explicăm reacţiile celorlalţi – explicându-i punctul de vedere al
l
celorlalţi , aşa cum îl percepem noi. Nu e vorba să-i spunem că celălalt
l
are dreptate, ci să-i arătăm doar că fiecare vede lucrurile altfel! (Pentru a
l
convinge pe cineva, este preferabil să începi prin a-i arăta că îi înţelegi punctul
l
de vedere – ceea ce nu înseamnă neapărat că ai fi de acord cu el)
l
Să respectăm cu scrupulozitate convenienţele. Considerându-se o persoană
l
importantă, narcisistul se aşteaptă să fie tratat ca atare. Dacă întârziaţi, îl salutaţi
l
distant ,dacă greşiţi ordinea în care trebuie făcute prezentările sau daca sunteţi
l
cam prea familiar faţă de el – riscaţi să îl pierdeţi!

69. Să nu-i aducem critici decât atunci când este absolut necesar, şi atunci să fim
extrem de precişi. Nu-i reproşaţi că “se crede deasupra celorlalţi” sau că este “egoist”
- acestea sunt critici evazive. În schimb, dacă precizaţi comportamentul indezirabil
dar care nu lezează persoana: “Nu-mi place că întârzii fără să mă anunţi, îmi fac griji
pentru tine” , sau “aş vrea să nu mă mai întrerupi când vorbesc” (centrare pe sine ,
nu pe el) , criticile vor fi mai bine primite – sau ,măcar , suportate.
Să păstrăm discreţia asupra propriilor noastre reuşite şi privilegii . La narcisist,
emoţia de tip invidie, atunci cand apare, este înzecită. El consideră ca oricum merită
mai mult decat noi, aşa că , reuşitele noastre pe care poate ca el nu le-a avut, îi dau
sentimentul unei uriaşe nedreptăţi – şi duc la deteriorarea relaţiilor. Chiar dacă este
vorba de un privilegiu pentru care n-a existat o competiţie – de exemplu o vacanţă de
team-building oferită de firma unde lucreaza soţul sau soţia şi în care nu este inclus
partenerul de viata

70. Cum sa ne purtăm cu personalităţile narcisiste
l
Nerecomandabil:
l
Să ne opunem sistematic. Uneori, narcisiştii sunt iritanţi şi ne fac sa dorim sa-i
l
contrazicem sistematic sau să le rănim amorul propriu. Aceasta ne calmează
l
pe moment – dar riscăm să-i devenim duşman.
l
Să nu fim atenţi la tentativele de manipulare. Narcisiştii sunt persoane ferme-
l
cătoare, care iniţial seduc prin şarmul şi siguranţa lor – precum şi prin acea prea
l
puţină atenţie pe care o acordă celor din jur – şi care “ne provoacă” parcă. Sunt
l
totodată manipulatori redutabili – se joacă deliberat cu emoţiile celorlalţi, pentru
l
a-i ralia la propriul lor punct de vedere. Iata un model: 1. Măgulirea: “sunteţi cea
l
mai bună”.2. culpabilizarea : “după tot ce-am facut pentru tine”; 3. ameninţarea :
l
“Fii atentă, că dacă...”; 4, proximitatea: “Tu şi cu mine suntem în aceeaşi barcă...”
l
Ţineţi minte că , într-o aceeaşi discuţie, poate trece pe rând prin toate aceste 'mijloace
l
de convingere”!
l
Să-i facem vreodata o favoare pe care nu dorim s-o reiterăm.

71. Să ne aşteptăm la recunoştinţă – la personalitatea narcisistă, principiul reciprocităţii
nu funcţionează! Ea consideră că ,tot ceea ce îi oferiţi, i se cuvine de fapt. Deci
nu gândiţi “Cu cât voi fi mai binevoitor cu ea, va fi şi ea mai binevoitoare cu mine”! -
căci, acest “şablon” de gândire, deprins în copilărie de la nişte părinţi iubitori, este sortit
eşecului în relaţiile de competiţie (şi chiar în cele de familie)
***Bonus: Dacă vă este patron: amintiţi-vă fraza lui Rochefoucauld: “Îi poţi lesne insulta
pe suverani, proslăvindu-le calităţi pe care nu le au”
**Dacă vă este soţ sau soţie: daca l-ati ales /aţi ales-o, cu siguranţă are totuşi şi multe
calităţi, nu uitaţi de ele când recitiţi acest capitol
*Dacă vă este coleg sau colaborator: atenţie să nu vă ia locul

72. Personalitatea schizoidă
l
Adesea pare a fi impasibilă, detaşată, greu de desluşit
l
Pare să fie indiferentă la elogiile sau criticile celorlalţi
l
Preferă mai cu seamă activităţi solitare
l
Are puţini prieteni apropiaţi , deseori chiar din cercul familial. Nu leagă prietenii cu uşurinţă
l
Nu caută compania celorlalţi

73. Cum vede lumea personalitatea schizoidă
l
Nu e prea uşor de inţeles, pentru că ele nu se prea destăinuie. Se crede totuşi
l
că principala lor convingere este “Relaţiile cu ceilalţi sunt imprevizibile, izvor de
l
posibile neînţelegeri pe care mai bine le eviţi”. De ce gândeşte aşa? Pentru că
l
el este mai puţin abil decât noi, în a înţelege reacţiile altora; şi asta e teribil de
l
obositor pentru el. Faptul de a comunica pur si simplu, îi solicita un efort
l
considerabil.
l
Complimentele nu-l prea impresionează. Este mult mai autonom decât celelalte
l
personalităţi dificile care caută permanent acordul sau admiraţia (narcisistul, histrionicul).
l
Preferă să lucreze singur, să viseze, să-şi făurească propriul castel .
l

74. Puţin schizoid, e bine?
l
Sunt atraşi de profesii în care activitatea rămâne solitară : informaticieni, ingineri sau
l
alte categorii de persoane care lucrează în cercetare, profesii care presupun un grad
l
de izolare (excluzand însă, paznicul de far). Cel mai adesea sunt excelenţi experţi în
l
munca lor, dar sunt cu totul absorbiţi de ea. Sunt mult mai atraşi de disciplinele abstracte
l
sau tehnice, decât de cele umaniste
l
Uneori devin o sursă de îngrijorare pentru familie şi prieteni, prin însingurarea lor.
l
Îi ajută foarte mult să aibă încă de timpuriu un prieten bun , astfel ca să nu se simtă
l
– uneori - părăsiţi

75. Când schizoidia aduce suferinţă
l
Într-o comunitate agricolă tradiţională, probabil nu era prea grav să fii schizoid.
l
Erai în satul tau, toţi ştiau că eşti “mai închis” - dar asta te făcea să suporţi
l
mai bine orele când lucrai, ţeseai, torceai în tăcere. Dacă erai bărbat, nu te prea
l
pricepeai sa faci curte femeilor – fiinţe dificile şi imprevizibile. Dacă erai o tânără
l
schizoidă, nu prea ştiai să răspunzi avansurilor făcute de bărbaţi. Dar de regulă,
l
căsătoriile erau în general “aranjate” între familiile cu acelaşi statut. Bărbatul trebuia
l
să fie harnic, curajos, să nu fie certăreţ; femeia, să fie rezistentă la muncă, să-şi
l
respecte soţul, să fie mamă buna şi , fără îndoială, să aibă o zestre mare
l
A fi schizoid era un avantaj pentru indivizii nevoiţi să petreacă timp îndelungat într-o
l
singurătate desăvârşită (vânători, pescari, păstori)
l
Astăzi însă, trebuie să ştii cum să faci cunoştinţă cu o persoană străină, să faci o
l
impresie bună. Dacă vrei să-ţi seduci partenerul, să convingi un recrutor, să-ţi fie
l
acceptat un proiect- trebuie să vorbeşti, să vorbeşti, să vorbeşti... Deci, un schizoid
l
va risca să fie izolat afectiv şi social,iar pe plan profesional să vegeteze în posturi
l
neînsemnate (de aici şi faptul că unii se adresează psihologului sau psihiatrului
l
pentru o terapie- care , nu-i va preschimba în “oameni de lume”, dar îi va ajuta să se
l
adapteze mai bine în viaţa de zi cu zi
l
Terapiile centrate pe comportament , propun situaţii de o dificultate gradată , care
l
probabil îi pot ajuta pe schizoizi (deşi studii care să confirme acest fapt, lipsesc)

76. Personalităţi schizoide în filme si literatură
l
Naratorul din Străinul de Camus, cu viziunea sa detaşată de realitate,
l
cu nepăsarea faţă de reacţiile celorlalţi, cu atenţia spre meandrele propriei
l
lumi interioare, poate fi suspectat de a avea o personalitate schizoidă
l
Toţi acei justiţiari solitari şi inflexibili , scumpi la vorbă şi nepăsători la
l
admiraţia femeilor şi a mulţimii – Clint Eastwood în “Pale Rider” (1985),şi
l
Charles Bronson în “A fost odata în Vest” (1969) – ar putea fi ilustrări de
l
personalităţi schizoide

77. Cum să ne purtăm cu personalităţile schizoide
l
Recomandabil:
l
Să le respectăm nevoia de singurătate (compania celorlalţi în permanenţă
l
e obositoare pentru el, singurătatea este “oxigenul” graţie căruia el se
l
reface dupa efort)
l
Să le punem în situaţii care sunt pe măsura lor (este foarte bun ca expert;
l
dar unii nu sunt buni de manageri – fără să generalizăm însă).
l
Să le observăm lumea interioară. Aceasta este foarte bogată , contrastând
l
vădit cu aparenţa sa de rezervare. La şcoală este acel gen de băiat care nu
l
pare interesat de fete, dar care scrie pe ascuns lungi poeme de dragoste,
l
uneori unei iubite imaginare.
l
Gândirea lor este amplă şi originală, tocmai pentru că apelează la visare şi
l
imaginaţie, iar sensibilitatea lor, deşi usor în contratimp, poate oferi comori
l
de poezie şi prospetime. Dacă vreţi să aveţi însă acces la aceste comori –
l
nu-l obligaţi să facă prea multă conversaţie. Ci încurajaţi-l să vorbească,
l
arătându-i doar că-l ascultaţi. Respectaţi-i momentele de tăcere. Dovediţi
l
răbdare şi atenţie. Poate vă va oferi lumea lui interioară, ca un cadou rar
l
pe care-l acordă doar câtorva privilegiaţi!

78. Să le apreciem calităţile ascunse. Schizoidul nu este prea locvace. Dar
v-aţi gândit la toţi cei care vă obosesc tocmai pentru că vorbesc prea mult?
Colegul care trebuie să vă povestească detaliat cum şi-a petrecut weekendul,
deşi dvs aveţi o lucrare de terminat? Prietena care-şi descarcă la infinit sufletul
la telefon, deşi i-aţi cam dat de înţeles că aveţi ceva urgent de făcut? Ori cei
care se tot prelungesc într-o şedinţă numai ca să se audă vorbind? Când aveţi
nevoie de un răgaz, de puţină linişte, schizoidul e cea mai nimerită persoană.
Gândiţi-vă la el ca la un tovarăş de călătorie sau de pescuit, ca la un coechipier
într-o croazieră. Cu el puteţi avea un weekend de studiu şi lectură . În prezenţa
lui puteţi tăcea! Căci nu există riscul să fiţi întrerupţi....

79. Cum să ne purtăm cu personalităţile schizoide
l
Nerecomandabil:
l
Să le cerem să manifeste emoţii puternice. E zadarnic să aştepţi ca un automobil obişnuit
l
să se comporte ca un automobil sport, nu-i aşa? Nu cereţi schizoidului să aibă emoţii vizibile
l
de bucurie sau de furie
l
Să le obligăm la prea multă conversaţie. Ei nu prea vorbesc. Dar nici nu prea întrerup –
l
aşa că, vrând sau nu, vor atrage oameni dornici să se descarce fără a fi întrerupţi.....
l
Dar, dacă sunteţi unul din aceştia, fiţi atent puţin şi la interlocutor, şi opriţi-vă când sesizaţi
l
semne de oboseală sau de plictiseală. Observaţi-i privirea, mimica, atitudinea.... Uneori
l
acestea vă vor spune mai multe decat cuvintele!
l
Să le lăsăm să se izoleze complet. Lăsat singur, schizoidul ar putea ajunge pustnic. Unii
l
devin cercetători – acei cercetători care dorm în laborator... Vizitaţi-l din când în când,
l
invitaţi-l , încercaţi să-l aduceţi la întruniri.
l
Astfel îşi va păstra capacităţile relaţionale, fără să-l faceţi să se simtă foarte obosit.
l
***Bonus: Dacă vă este patron: trimiteţi-i note scrise, în loc să tot mergeţi la el
l
**Dacă vă este soţ/soţie: consimţiţi să vă ocupaţi dvs de viaţa socială a cuplului
l
*Dacă vă este coleg sau colaborator: nu-l împingeţi să fie un prost manager. Lăsaţi-l să fie
l
cel mai bun expert.

80. Personalitatea cu comportament de tip A
l
Luptă împotriva timpului: febril, preocupat să meargă totul mai repede, să facă cât mai
l
multe într-un timp limitat, veşnic grăbit, îngrijorat, în permanenta alerta, preocupat de
l
exactitate, intolerant faţă de încetineala altora
l
Simţul competiţiei: îşi doreşte să “câştige” până şi în situaţii anodine, în conversaţie de
l
exemplu sau în sporturile practicate în timpul liber
l
Implicare în acţiune: munceşte enorm, pune suflet în tot ce face, iar activităţile din timpul
l
liber devin tot atâtea sarcini cu un scop bine determinat
Exista o clasificare care merge de la A pana la B5.
Cei din B5 sunt exact opusul celor A: calmi, chibzuiesc şi lucrează pe indelete,
îşi ascultă cu atenţie interlocutorul, rareori se simt presaţi de timp.
Comportament A: Louis de Funes; Donald; Rick Hunter
Comportament B: Bourvil; Colombo ; Mickey Mouse

81. Cum percepe lumea tipul A
l
Orice eveniment este văzut ca o provocare, căci el vrea sa aibă orice situaţie sub
l
control. Îşi mobilizează toate forţele, fie că e vorba de contractul vieţii lui sau de factura
l
dată de proprietarul garajului.
l
“Orice conflict este un război nuclear, dar trebuie să controlez orice situaţie, şi să izbândesc
l
în tot ce întreprind”
l
Stressul este chiar viaţa lor! Starea de alertă este un “dopant” pentru ei
l
Exista un stress “optim” , care “mobilizeaza” , dar şi riscuri
l
În epoca primitivă, surse de stress erau conflictele cu rivalii, fuga din faţa unui prădător sau
l
catastrofele naturale – toate, necesitând un considerabil efort fizic. Astăzi, stressul nu mai
l
necesită fuga sau lupta în forma fizică. Stressul a devenit psihic – să treci un examen, să faci
l
bună impresie la angajare, sau chiar să faci o expunere în faţa unei asistenţe

82. Tipul A în filme şi literatură
l
Nu cred ca trebuie să insist aici. Cunoastem destui în realitate

83. Cum să ne purtăm cu personalităţile de tip A
l
Recomandabil:
l
Să fim punctuali şi să-i dovedim că se poate bizui pe noi. Îi displace să aştepte,
l
se nelinişteşte şi devine iritabil. Anunţaţi-l dacă întârziaţi
l
De câte ori încearcă să ne impună punctul lui de vedere, să-l susţinem pe al nostru
l
– să “negociem” ceea ce avem nevoie
l
Să-l ajutăm să relativizeze
l
Să-l ajutăm să descopere bucuria adevăratei destinderi

84. Cum sa ne purtăm cu personalităţile de tip A
l
Nerecomandabil:
l
Să negociem cu el “la cald”. Tipul A este competitiv. Când il contrazicem, el va încerca de
l
îndată să “câştige” şi discuţia se poate încinge.Şi nu începeţi negocierea cu el când e
l
stressat de altceva
l
Să ne lăsăm antrenaţi în competiţii inutile. Riscăm să pierdem. Mai bine să ne amuzăm,
l
atrăgându-i uşor atenţia, de exemplu la un dineu când vrea ca să aibă ultimul cuvant, să
l
spună cea mai reuşită glumă , că iar se cred într-o situaţie de competiţie
l
Să dramatizăm conflictele cu el. Tipul A este adesea iritabil şi irascibil. Dar furia se stinge
l
la fel de repede cum s-a ivit, fiind o emoţie firească a vieţii, ca tristeţea sau bucuria.
l
În schimb pentru noi care ne ieşim mai greu din răbdări, mânia înseamnă altceva: este un
l
eveniment grav, excepţional, deseori semnul unei rupturi definitive. Eroarea este să credem
l
că pentru tipul A, furia are acelaşi sens ca şi pentru noi
l
***Bonus: Dacă vă este şef: câştigaţi-i respectul prin operativitatea voastră, dar nu-l lăsaţi
l
să vă impună ritmul lui
l
** Dacă vă este soţ/soţie: îndemnaţi-l la o igienă de viată , pentru a evita dispariţia lui prematură
l
* Dacă vă este coleg sau colaborator, încercaţi să-l domoliţi înainte de a claca , de a-şi da
l
demisia sau de a vă lua locul

85. Personalitatea depresivă
l
Pesimism: în orice situaţie s-ar afla, vede doar latura sumbră a acesteia,
l
posibilele riscuri, supraevaluează aspectul negativ , minimalizându-l pe cel pozitiv
l
Dispozitie tristă: este tristă şi posacă de obicei, chiar şi atunci când lipsesc
l
evenimentele neplăcute care să justifice această dispoziţie
l
Anhedonie: nu prea resimte plăcerea, nici în cazul unor situaţii considerate în mod
l
obişnuit ca fiind agreabile (week-end-uri, evenimente fericite)
l
Autodeprecierea: nu se simte “la înălţime”, nutreşte sentimente de inaptitudine ori
l
de culpabilitate (chiar şi atunci când ceilalţi îl apreciază)

86. Cum percepe lumea Personalitatea Depresivă
l
El nu vede viata în roz.Şi nici nu are o părere prea bună despre propria persoană –
l
deşi este o persoană respectată profesional şi familial; nu are încredere în viitor, pe
l
care-l percepe ameninţător
l
Tripla viziune negativă: “Nu sunt la înălţime”. “Lumea este dură şi nedreaptă.”
l
“Pe mine şi pe cei dragi nu ne aşteaptă nimic bun”.
l
O viaţa “dificila”, în care totul este doar trudă. Se simte vulnerabil, mai slab decât
l
ceilalţi, ceea ce-l împiedică să se lanseze în proiecte profesionale. Nu are nici măcar
l
iniţiativa unor activităţi agreabile.
l
Nu prea mai cauta în mod spontan plăcerea – fie pentru că efortul iniţial le înspăimântă,
l
fie pentru ca în virtutea pesimismului, nu se aşteaptă la nimic bun, fie pentru că, nu mai
l
pot anticipa plăcerea. Dacă le propuneţi o ieşire, un spectacol de pildă, de cele mai multe
l
ori vor prefera “să rămână acasă”

87. Personalitate depresivă- personalitate sau maladie?
l
Unele forme cronice de intensitate medie de depresie sunt numite distimie.
l
Potrivit DSM IV, sindromul depresiv trebuie să dureze cel puţin doi ani
l
pentru a putea fi calificat ca distimie. Distimia afectează între 3 şi 5% dintre
l
persoane de-a lungul unei vieţi.
l
Pe de altă parte, multe personalităţi dependente sau evitante suferă şi de
l
distimie, fără a putea preciza care este cauza şi care ,efectul
l
Este greu de distins intre “personalitate depresiva” si “distimie” chiar şi
l
pentru specialişti. Dar o idee capitală este că, tratamentele medicamentoase
l
si psihoterapiile eficiente in depresia “obisnuita” sunt eficiente şi în cazul
l
distimiilor şi a personalitatilor depresive, sub alte forme însă
l
De aceea o personalitate depresivă trebuie indrumată spre un specialist
l
Există dovezi indiscutabile a rolului eredităţii în depresie; şi este posibil ca
l
acelaşi lucru să fie valabil şi în cazul personalităţilor depresive. Riscul este crescut
l
de un anumit tip de educatie primită, cea tradiţională în care copilului îi sunt impuse
l
idealuri de perfecţiune pe care el nu este capabil sa le atinga, inducand sentimente
l
de insuficienţa si culpabilitate
l
Nu se poate obtine o ameliorare prin simpla “conştientizare” - aceasta este utilă dar
l
nu suficientă.

88. De ce poate respinge o personalitate depresivă
ajutorul medical
l
Nu-si consideră starea o boală, ci o chestiune de “caracter”
l
Câtă vreme face faţă obligaţiilor profesionale şi familiale şi işi face “datoria”,
l
nici cei din jur nu îi cer sa apeleze la medic sau psiholog/ psihiatru
l
Crede în “puterea voinţei”. Nu se simte bine, dar anturajul îi dă sfaturi că,
l
dacă se “zgâlâie” puţin, îi va fi mult mai bine
l
Crede că medicina sau psihologia nu îl pot ajuta, el find deosebit
l
S-a deprins să “se simtă rău”, încât nici nu-şi mai poate imagina cum ar fi
l
să se simtă altfel, aşa că nu are cum să-şi dorească acest lucru
l
Uneori, problemele lor le oferă “compensaţii”: atenţia sporită a propriului anturaj,
l
mijloace de presiune pentru a-i culpabiliza pe ceilalţi ca nu le indeplinesc dorinţele etc

89. Ce se poate face
l
Psihoterapie de orientare psihanalitică, care îşi propune să-l ajute să
l
conştientizeze “blocajele” inconştiente care îl împiedică să resimtă plăcerea
l
(“transferul” între pacient şi terapeut)
l
Terapiile cognitive – de a-l ajuta să-şi reconsidere propria viziune asupra lumii
l
si asupra propriei persoane. (Terapeutul îşi chestionează pacientul într-o manieră
l
puţin sarcastică, pentru a-l face să reflecteze singur la propriile convingeri depresive)
l
Terapia interpersonală izvorata din psihologia Eu-lui
l
Antidepresive

90. Cum să ne purtăm cu o personalitate depresivă
l
Recomandabil:
l
Să-i atragem atenţia prin întrebări asupra laturii pozitive a oricărei situaţii (îi arătăm că
l
sticla poate fi văzută “pe jumătate plină”, “pe jumătate goala”, sau “oricum, cu ceva în
l
ea”(nu: “nu te mai plânge!” “tu vezi totul în negru”, ci, “sigur că o să fie stressant, dar nu
l
va fi oare şi mult mai interesant?” “Ai văzut că ai spus că nu te descurci şi altădată (exemplu
l
concret) şi totuşi te-ai descurcat”
l
Să o antrenăm în activităţi agreabile, care să fie pe măsura sa. Trebuie evitate atitudinile
l
extreme:
l
1. de a-l lăsa în pace “să facă ce vrea” fără să-i mai propunem nimic (îl va întări în negativismul
l
său);
l
2. de a încerca să-i impunem activităţi care-l depăşesc
l
Să-i arătăm consideraţie într-un mod adecvat (de a rămâne calm, pozitiv şi înţelegător faţă
de el, de a avea în fiecare zi o mică remarcă pozitivă despre ce a spus sau a făcut). Este însă
l
absolut necesar ca elogiul sa fie centrat pe comportament , nu pe persoana . Daca ii spunem
l
personalitatii depresive“Eşti un foarte bun colaborator”, ea se va gândi că, fie nu I-ati sesizat
l
insuficientele, fie le-ati sesizat dar incercati s-o consolati pentru ca de fapt o considerati jalnica
l
si vă e milă, In schimb spunand “Găsesc ca te-ai ocupat foarte bine de povestea întâlnirii cu X”,
l
ea va fi mult mai dispusa să accepte un elogiu bazat pe un fapt precis
l
Să fie îndemnată să consulte un specialist, dar spus cu diplomaţie

91. Cum să ne purtăm cu o personalitate depresivă
l
Nerecomandabil:
l
Să-i spunem “să se zgâlţâie”, “dacă vrei, poţi” , “adună-te”. Se va simţi neînţeleasă,
l
respinsă şi desconsiderată
l
Să-i facem morală: “N-ai deloc voinţă”,”Nu-i bine că vezi totul în negru”,”Nu ştii câte
l
am şi eu şi cât trag eu de mine”
l
- se va simţi şi mai vinovată (decât a facut-o deja). Credeţi că dacă am fi fost liberi
l
să alegem, ar fi optat cineva pentru o personalitate depresivă? Evident ca nu. Este
l
ca si cum I-am reproşa unui miop că fără ochelari vede totul în ceaţă, sau unui
l
accidentat la glezna, ca schioapată
l
Să ne lăsăm târâţi in marasmul ei. Fără să vrea, personalitatea depresivă pare să
l
ne invite să-i împărtăşim viziunea asupra lumii si felul de a trăi. Dar nu îi ajutăm,
l
alăturându-ne lor în tristete. Trebuie să ne respectăm propria nevoie de libertate
l
şi antren
l
Bonus:*** Dacă vă este patron: verificaţi periodic sănătatea firmei voastre
l
**Dacă vă este soţ/soţie: îndemnaţi-l să citească acest capitol
l
* Dacă vă este coleg sau colaborator: complimentaţi-l de câte ori gândeşte pozitiv

92. Personalitatea dependentă
l
Nevoia de a fi ajutată şi susţinută de ceilalţi: este reticentă când este vorba să ia
l
singură decizii importante: preferă să îi urmeze pe ceilalţi decât să vină cu unele
l
iniţiative; nu-i place să fie singură sau să facă singură unele lucruri
l
Teama de a nu strica relaţiile cu ceilalţi: pentru a fi pe placul celorlalţi, spune mereu
l
“Da”; este extrem de anxioasă şi afectată atunci când este criticată şi dezaprobată;
l
acceptă chiar munci puţin gratificante, pentru a se face placută celorlalţi; rupturile,
l
separările o tulbură teribil

93. Cum vede lumea personalitatea dependentă
l
“Nu pot face nimic singur” şi “Ceilalţi sunt mai puternici şi, dacă binevoiesc,
l
mă pot ajuta, deci esenţial este să le caut sprijinul, să mă agăţ cât pot de bine de ei”
l
Este încredinţată că nu poate fi lider ci doar coechipier
l
Există o primă fază de “agăţare”, în care el face eforturi să fie acceptat; o fază de
l
dependenţă, în care simbioza dintre el şi ceilalţi îl satisface pe deplin; şi a treia fază,
l
de vulnerabilitate, în care îşi conştientizează extrema dependenţă de ceilalţi şi începe
l
să se teamă de ce s-ar putea întampla dacă relaţia ar înceta sau s-ar răci

94. Suntem dependenţi cu toţii?
l
Dependenţa face parte din natura umană; după naştere fiinţa umană e complet dependentă.
l
Se ştie că echilibrul unui individ depinde de capacitatea lui de a putea dovedi atât autonomie
l
cât şi dependenţă în funcţie de context .
l
(Şi incapacitatea de a accepta un anume grad de dependenţă – numită de psihiatri, regresie-
l
nu este câtuşi de puţin semn de sănătate psihică!)
l
“Ocnofilia” lui Balint (greaca : oknos = a se agăţa de... dar şi, a şovăi , a se teme): reacţionăm
l
centrat pe nostalgie şi căutăm paradisul pierdut (ex: Tristan depinzând atât de Isolda cât
l
şi de regele Marc) ; şi “filobatismul” aceluiaşi autor (un neologism al lui “acrobat”= cel care nu
l
păşeşte pe teren sigur: sunt subiecţii care îşi valorifică la maxim autonomia şi sunt reticenţi la
l
orice formă de dependenţă sau de angajament (logodnicul de profesie :) , Don Juan)
l
De ce ajungi dependent? Specialiştii spun că anumite forme de anxietate de separare
l
ar putea prevesti dezvoltarea unei personalităţi dependente la vârsta adultă; se presupune
l
că anumite comportamente parentale, atitudini educative, evenimente de viaţă ar putea induce
l
trăsături durabile de personalitate dependentă. (Dependenţa excesivă a unuia sau a ambilor
l
părinţi faţă de orice autoritate exterioară; părinţii şovăielnici, care nu-şi încredinţează îndeajuns
l
copiii asupra iubirii si a stimei pe care le-o poartă, nearătându-le destul interes; părinţii supra-
l
protectori)
l
Poate exista şi dependenţa “mascată”, sub aspectul unei persoane amabile, complezente,
l
care nu te contrazice niciodată, gata oricând să-ţi facă un serviciu, chiar dacă aceasta le
l
incomodează

95. Când dependenţa devine o maladie
l
Când tendinţa de dependenţă este exacerbată, ea face ca exigenţele subiectului
l
faţă de propriul anturaj să crească, el exercitând faţă de ceilalţi o presiune puternică,
l
extrem de culpabilizantă, de genul “Nu poţi să mă părăseşti, căci dacă mi se intamplă
l
ceva, tu vei fi răspunzător” . Studii efectuate pe populaţia supusă unui control psihiatric
l
arată că între 25 si 50% prezintă trăsături de personalitate dependentă, în timp ce se
l
estimează că în populaţia generală, procentul este doar de 2,5%, majoritatea femei.
l
Personalităţile dependente îşi aleg de multe ori parteneri patologici, posesivi şi dominatori.
l
Multe femei agresate sunt de fapt personalităţi dependente
l
Personalitatea dependentă, convinsă că nu se poate descurca singură, după o perioadă
l
de timp, poate deveni într-adevăr incapabilă s-o facă

96. Personalităţi dependente în literatură şi film
l
Don Quijotte şi Sancho Panza, Don Juan şi Leporello, Sherlock Holmes şi Doctorul
l
Watson, Obelix şi căpitanul Haddock.... În urma oricărui erou păşeşte o personalitate
l
dependentă, un personaj discret, devotat, neavând o părere sau o viaţă personală, înafară
l
de aventurile trăite alături de eroul său
l
Frecvent dependenţa este legată de viaţa amoroasă. În Primăvara Romană a doamnei
l
Stone, de Tennessee Williams, o femeie de cincizeci de ani îşi pierde identitatea şi
l
demnitatea în iubirea ei pentru un bărbat mult mai tânăr
l
Personajul din Dantelăreasa de Pascal Laine, este tulburătorul portret al unei tinere
l
dependente, incapabilă să trăiască numai pentru ea, care seduce şi apoi părăseşte un
l
tânăr şi arogant intelectual
l
Personajul lui Woody Allen din Zelig (1984) descrie toate problemele unei fiinţe aflate
l
în incapacitate de a şti cine este cu adevărat, într-atât încât, cu succesivii săi interlocutori,
l
face dovada unui mimetism absolut, adoptându-le opiniile, stilul de viaţă, până şi caracte
l
risticile fizice şi vestimentare

97. Cum sa ne purtăm cu o personalitate dependentă
l
Recomandabil;
l
Să îi lăudăm mai mult iniţiativele decât reuşitele, să fie ajutată să banalizeze eşecurile
l
Incapacitatea lui de a acţiona, ascunde tocmai teama de critici, de eşec, pentru că el se crede
l
înconjurat de persoane mai competente decât el. Dacă sunteţi totuşi nevoit să-l criticaţi, atenţie
l
să o faceţi punând totuşi accent pe iniţiativele lui, chiar dacă rezultatele nu sunt tocmai la înălţime
l
Dacă ne cere sfatul, înainte de a da un răspuns, să le chestionăm asupra punctului
l
lor de vedere. Subiectul va încerca să vă facă să luaţi decizii în locul lui; de multe ori sunteti
l
tentaţi să-i faceţi jocul, fie pentru a-l ajuta, fie gândind că sunteţi mai în măsură să luaţi o
l
decizie, fie pentru că este atât de măgulitor sa fii în postura de înţelept sau de cunoscător.
l
Dar amintiţi-vă proverbul: “Dacă vrei să ajuţi pe cineva, nu-i da un peşte, Învaţă-l mai bine să
l
pescuiască”
l
Să le vorbim de îndoielile şi slăbiciunile noastre, să nu şovăim să le cerem noi înşine
l
sfatul şi ajutorul. Astfel inversaţi rolurile, şi îl ajutaţi să nu-i mai privească pe ceilalţi ca persoane
l
care îi sunt superioare întru totul. Unul din cele mai bune mijloace de a-i schimba pe oameni
l
nu este de a le explica ce trebuie să facă sau să gândească, ci de a le oferi un exemplu.
l
Arătându-i unui dependent , că voi înşivă aveţi uneori îndoieli sau că sfaturile lui vă interesează,
l
îl ajutaţi să înţeleagă că şi el poate juca rolul celui competent
l
Să le ajutăm să-şi multiplice activităţile. Luaţi-l drept companion, în ocazii unde poate
l
cunoaşte alţi oameni. Chiar dacă la început va cultiva alte relaţii de “atârnare”, multiplicarea
l
surselor de dependenţă este un prim pas spre autonomie

98. Să le facem să înţeleagă că sunt o serie de lucruri pe care le putem face fara ele,
dar că aceasta nu înseamnă că le respingem! Nu le ascundeţi faptul că aveţi o viaţă
înafara lor, că daţi de pildă o petrecere la care nu îi invitaţi, că aveţi un proiect profesional
la care ei nu iau parte. Spuneţi-le sincer de ce nu i-aţi invitat, şi în schimb, măcar la
începutul acestui “tratament”, faceţi-le dovada stimei pe care le-o purtaţi, invitându-i la
altă petrecere sau incluzându-i în alt gen de proiect

99. Cum sa ne purtăm cu o personalitate dependentă
l
Nerecomandabil:
l
Să luăm decizii în locul lor (chiar daca ne-o cere!), să le sărim în ajutor oridecâteori
l
sunt în impas. Dependenţii sunt realmente disperaţi, nu sunt comozi sau şireţi – dar fiecare
l
sfat sau sprijin acordat lor, accentuează de fapt sentimentul neputinţei şi autodeprecierii!
l
Să le criticăm iniţiativele, (chiar daca nu sunt bune) . Aveţi nevoie de multă răbdare, şi
l
să fiţi realişti: dependentul chiar dacă nu este aşa incompetent cum crede el, poate fi
l
realmente mai incompetent decât vă imaginaţi, şi apoi să vina tot la dvs pentru a vă atrage
l
atenţia asupra dezastrului. Chiar dacă e aşa, fiecare din încercările lui trebuie încurajată,
l
chiar dacă nu face lucrurile cum am dori noi.
l
Să le abandonăm cu desăvârşire “pentru a le învăţa să se descurce singure”- aşa cum
l
împingi un copil în apă ca să-l înveţi să înnoate. Angoasa lor va spori şi convingerea despre
l
propria neputinţă va fi întărită. Cu dependenţii trebuie procedat progresiv.
l
Să le îngăduim să plătească preţul dependenţei lor, (adică să ne ofere cadouri şi să facă
l
munci plicticoase). Dependentul încearcă să vă cumpere bunăvoinţa, să vă intre în graţii.

100. Cum sa ne purtăm cu o personalitate dependentă
Nerecomandabil
Să le lăsăm să ne invadeze. Vulnerabilitatea, solicitudinea şi talentul lor de a se infiltra
încet-încet în vieţile altora, îi poate preschimba într-un soi de paraziţi ai existenţei noastre.
Va trebui să trasăm limite clare solicitărilor de ajutor , ca şi aversiunii de singurătate a
dependentului.
“ Oricum venea la mine şi era ca o plantă, ca un animal domestic, se aşeza într-un colţ şi
se uita la mine cum citesc, scriu, fac ordine.....”
Bonus:***Dacă vă este patron: fiţi mâna lui dreaptă şi cereţi-i să vă mărească salariul
**Dacă vă este soţ/soţie: chiar dacă la început e măgulitor să luaţi dvs deciziile, într-o bună
zi vă veţi plictisi să fiţi dvs răspunzător de toate
* Daca vă este coleg sau colaborator: trimiteţi-l frumos înapoi la treburile lui

101. Personalitatea pasiv- agresivă
l
Atât în domeniul profesional,cât şi în viaţa personală, manifestă rezistenţă la exigenţele
l
celorlalţi
l
Discută excesiv de mult ordinele, îi critică pe reprezentanţii autorităţii
l
Într-un mod ocolit, “tărăgănează” lucrurile, este intenţionat ineficientă, stă îmbufnată,
l
“uită” anumite lucruri, se plânge că este neînţeleasă sau desconsiderată sau că este
l
rău tratată

102. Cum gândeşte pasiv-agresivul
l
Deviza sa ar putea fi : “A te supune este o adevărată înfrângere” .
l
Un ordin, chiar o simpla cerere, le trezesc un sentiment de revoltă şi frustrare – dar pe
l
care rareori o vor manifesta sincer, căci cealaltă deviză a lor este: “Dacă spui ce gândeşti
l
rişti prea mult”
l
De aceea, agresivitatea lor se manifestă prin pasivitate – de unde şi numele. Chelnerul
l
care se îndreaptă cu încetineală studiată spre bucătărie, copilul căruia îi cereţi să-şi facă
l
temele şi care se mulţumeşte să se întindă pe pat, secretara care îşi ia concediu de boală
l
tocmai când este mai mult de lucru – toate aceste situaţii au un numitor comun: sunt
l
implicate două persoane între care există un raport de autoritate .
l
Oare cine n-a spus niciodată : “ Dacă nu sunt rugat frumos, nu fac asta” ?
l
Oare suntem cu toţii pasiv agresivi?

103. Realmente tulburare de personalitate Pasiv Agresiva?
l
Doar atunci când anumite comportamente sunt prezente în mod constant,
l
în toate sferele vieţii individului, de-a lungul întregii sale vieţi, putem vorbi
l
de o tulburare de personalitate
l
Alteori sunt doar faze pasagere: comportamentul tipic adolescenţilor, este
l
de fapt o fază normală în dezvoltarea lor psihologică şi în formarea identităţii.
l
De altminteri , înafara casei părinteşti, între prieteni, nu vor avea acelaşi
l
comportament!

104. Pasiv agresivii în filme şi literatură
l
În “Pisica”(1971), o ecranizare după unul din romanele lui Simenon, Jean Gabin şi
l
Simone Signoret joacă rolul unui cuplu aflat în pragul bătrâneţii, care îşi tot “administreaza”
l
invective şi comportamente pasiv agresive . (A nu se vedea filmul înainte de căsătorie!)
l
În “Revolta de pe Caine”(1954), unul din ofiţerii secunzi, locotenentul Keefer, pare să se
l
supună – dar numai aparent, superiorului său, pentru ca ulterior sa-i discute ordinele şi să
l
instige echipajul la revoltă; Keefer îşi petrecea mare parte din timp în cabina lui, tolănit, cu
l
o satisfacţie pasiv-agresivă

105. Cum sa ne purtăm cu o personalitate pasiv
agresivă
l
Recomandabil:
l
Sa fim noi. amabilii. Pentru că ei sunt extrem de susceptibili la tot ce aduce a lipsă de
l
consideraţie.
l
Dacă sunteţi binevoitori şi amabili, în loc de autoritari şi distanţi, lucrurile merg mai bine.
l
Puteţi încerca o frază empatică. În loc de “Aştept de zece minute! E de necrezut!
l
Mişcaţi-va odată”, să spunem: “Sunt tare grăbit. Ştiu că aveţi mulţi clienţi, dar v-aş fi
l
recunoscător dacă m-aţi putea servi mai repede”.
l
Să le cerem părerea ori de câte ori este posibil. Va avea sentimentul plăcut că a
l
participat nu doar la muncă ci şi la decizii
l
Să le ajutăm să se exprime deschis. În multe cazuri, faptul de a-i invita să-şi exprime
l
direct dezacordul, înlesneşte discutarea şi rezolvarea parţială a conflictului subjacent.
l
Să le reamintim regulile jocului. Dar încurajând un management participativ. Copiii
l
de azi sunt educaţi să aibă mult mai multa libertate, să discute totul, să se exprime.
l
Dezavantajul este că, vor tolera mult mai puţin autoritatea – a părintelui, a profesorului,
l
a şefului când ajung la locul de munca.

106. Cum sa ne purtăm cu o personalitate
pasiv agresivă
l
Nerecomandabil:
l
Să ne prefacem că nu le-am remarcat împotrivirea.Comportamentul pasiv-agresiv,
l
chiar şi atunci când se manifestă doar ca bosumflare, este un mod de a transmite ceva.
l
Daca vă prefaceţi că nu vedeţi, celălalt va fi înclinat să-şi intensifice represaliile, până când
l
va trezi o reacţie. Mai bine reacţionati imediat printr-o întrebare de genul :”Mi se pare că
l
eşti supărat, mă înşel?”
l
Să le criticam (aidoma unui părinte) : un discurs moralizator irită, tocmai pentru ca nu
l
suportăm să fim trataţi ca nişte copii. Evitaţi formulările “Nu este bine ce faceţi”, “Este
l
ruşinos”, “Comportamentul dvs este inadmisibil”. Menţionaţi însă consecinţele acestui
l
comportament
l
“Aţi întârziat. Deranjati întreaga echipă (consecinţele asupra muncii) iar pe mine
l
mă supără acest lucru”
l
Să ne lăsăm antrenaţi în jocul represaliilor reciproce. (mai ales in viaţa conjugală!)
l
Bonus:
l
***Dacă vă este patron: schimbaţi-vă locul de munca, ca să nu vă târască şi pe dvs în
l
căderea lui
l
**Dacă vă este soţ/soţie: încercaţi să-l (o) determinaţi să se exprime deschis
l
* Dacă vă este coleg sau colaborator: recitiţi acest capitol înainte de a vă întâlni cu el.

107. Personalitatea evitantă
l
Hipersensibilitate : criticile şi ironiile o înspăimântă, îi e teamă de ridicol
l
Evită să intre în relaţii cu ceilalţi, câtă vreme nu e sigură de bunăvoinţa
l
acestora
l
Evită situaţiile în care i se pare că ar putea fi jignită sau s-ar simti stingheră :
l
de ex noi cunoştinţe, un post important, o relaţie intimă
l
Autodeprecierea: are o stimă de sine redusă şi de cele mai multe ori îşi
l
subestimează capacităţile şi reuşitele
l
Din teama de eşec, optează deseori pentru un rol mărunt sau pentru posturi
l
mult sub capacităţile sale

108. Cum percepe lumea o personalitate evitantă
l
Trăieşte cu teama de a nu părea ridicolă, stângace, de a nu fi respinsă.
l
Nu-i consideră pe ceilalţi fiind ostili, ci crede că nu are atuuri destule ca
l
să fie agreată. Nu se simte “la inălţime” şi se teme ca nu cumva să fie
l
remarcat acest lucru.
l
“Sunt inferioară celorlalţi” şi “Ceilalţi mă pot răni”.
l
De aceea va limita contactele cu ceilalţi, mărginindu-se la compania unor
l
vechi prietene, pe care le cunoaşte îndeajuns pentru a se teme de ceva.
l
Este timidă, “supusă” , din teama de a nu supăra sau de a nu atrage atenţia
l
asupra sa.

109. Când personalitatea evitantă devine o maladie
l
Anxietatea socială este acea teamă care ne cuprinde când ne expunem
l
judecăţii celuilalt: să iei cuvântul în public, să intri într-o încăpere în care
l
eşti aşteptat de mai multe persoane, să începi o conversaţie cu o persoană
l
pe care nu o cunoşti. Dacă această anxietate devine foarte mare, devine
l
o fobie: persoana va căuta să evite toate situaţiile potenţial primejdioase-
l
adică toate împrejurările în care se expun privirii şi judecăţii celorlalţi
l
Anxietatea “normală”: când eşti prezentat unei persoane importante, când
l
ai un examen oral, când te prezinţi la un interviu, când faci cunoştinţă cu o
l
persoană de care eşti atras
l
Anxietatea patologică: este cea care generează fobia sociala

110. De unde mi se trage asta, doctore
l
Se pare că genetica joacă un rol. Dar experienţele educative sunt foarte importante,
l
mai ales dacă induc individului sentimentul că este inferior, şi riscă astfel să fie respins.
l
O educaţie prea severă, un frate sau o soră aparent “superiori”, greutăţi şcolare, o
l
inferioritate fizică favorizează dezvoltarea unei personalităţi evitante. Un tată sau o mamă
l
evitanţi pot constitui un model de urmat pentru copil, chiar fără a lua în calcul şi substratul
l
genetic al comportantului anxios.

111. Tratamentul personalităţii evitante
l
Medicamente – efectul Prozac – mulţi au dorit să-l încerce, în dorinţa de a-şi spori încrederea
l
în sine, de a fi dezinvolte în societate – la multe personalităţi evitante a avut rezultat.
l
Alte variante: Floxyfralul, Deroxalul, Seropramul, Zeloftul. Toate acestea au în comun faptul că
l
modifică circulaţia serotoninei.
l
Medicamentele nu dispensează de psihoterapie

112. Personalităţi evitante în filme şi literatură
l
Jean-Jacques Rousseau povesteşte în Confesiunile sale, că roşea şi era extrem de
l
marcat când era în societate.
l
Lewis Carrol , care era bâlbâit , se pare că întreaga viaţă s-a simtit stingher în compania
l
adulţilor – nu şi în cea a copiilor , mai cu seamă a Aliciei Lidell, pentru care a scris
l
“Alice în Ţara Minunilor” . Dar înclinaţia lui spre o lume de reverie şi spre disciplinele
l
abstracte – logica, matematica – pot trimite cu gândul chiar şi la o personalitate schizoidă.
l
În “Menajeria de sticlă” (Tennessee Wiliams) este vorba de o tânără care trăieşte într-o
l
izolare desăvârşită , având-o alături doar pe mama ei. Teama de ceilalţi o împiedică să
l
urmeze cursurile de dactilografie plătite de mama ei. Trăieşte în compania a două din
l
cărţile ei preferate şi a colecţiei sale de animale din sticlă aurită. “Petalele cugetului ei
l
erau strânse de frică”, spune fratele ei.
l
Superman, când nu e Supraom, redevine Clark Kent, tiimidul reporter cu ochelari al ziarului
l
Daily Planet . Clark vădeşte trăsături de personalitate evitantă, mai cu seamă prin
l
incapacitatea de a-şi mărturisi sentimentele colegei sale , frumoasei Lois Lane.