Despre unele sensibilități democratice : http://cititordeproza.ning.com/group/cesedezbateinrepublicacititordeproza/forum/topics/despre-unele-sensibilitati-democratice-sau-incercare-de-a-le-expl

1. Corneliu LEU
DESPRE UNELE SENSIBILITĂȚ I DEMOCRATICE (2)
Rezultă astfel că laminarea aspiraț iilor de libertate ce ne caracterizează, de autocefalie în
sensul larg, atât administrativ cât ș i spiritual pe care îl are aceasta, s-a produs la noi prin
experienț a unui timp îndelungat în care ne-am menț inut ca sedentaritate organizată obș teș te.
Sigur, nu suntem un caz unic, dar tocmai lucrul acesta trebuie înț eles în contextul unor dorinț e
sincere de progres comun: Specificitatea care conduce oriunde la anumite trăsături de psihologie
naț ională. Ș i cum, în cazul de faț ă este vorba de a noastră, avem dreptul, ș i chiar obligaț ia să
subliniem pentru alț ii, că ea a fost mereu culivată pe direcț ia libertăț ilor dinafară, de vreme ce
a rezistat milenar sub „prelucrarea” permanentă la care ne supuneau trecătoarele seminț ii ce-ș i
căutau propriile avantaje în defavoarea noastră.
Observatorul obiectiv al unui asemenea fenomen îș i va da seama de modul cum năvala
unora produce rezistenț a celorlalț i, apăsarea vasalităț ii trezeș te energii întru neatârnare,
birurile puse de unii aduc revolta altora, monopolurile suprastatale produc reacț ia pieț elor
naț ionale, imperialismele conduc la războaie iar dominaț ia politică la revoluț ii. Există nuanț e
pe care, în funcț ie de asemenea înfruntări, le capătă înț elegerea democraț iei ca atare sau a
condiț iilor de existenț ă democratică pe plan naț ional ș i internaț ional. Iar, în ceea ce ne
priveș te, da: avem o sensibilitate la ingerinț ele pe care, de prea multe ori ș i le-au manifestat
alț ii in ceea ce ne priveste pe noi, destinul nostru ș i drumul pe care oricine are dreptul să ș i-l
caute prin efort propriu ș i chibzuială personală. Mânuind fie armele rezistenț ei fie cele ale
oprimării, fiecare îș i oț eleș te mijloacele de înfruntare iar temperaturile înalte ale acestora au
produs dintr-un punct de vedere sau altul, acea călire specifică a unor trăsături existenț iale de
care, vrea nu vrea, ar trebui să ț ină seama oricine! Iar în relaț ii care se pretind a fi democratice,
putem spune că ar trebui să ț inem seama oricare despre oricare, înț elegând ș i respectând ceea
ce s-a dezvoltat la unii într-un timp sau în situaț ii care altora poate că nu le-au fost cunoscute. Iar
sensibilităț ile specifice, pe cât mai mult se deosebesc, pe atât nu se pot comenta sau tocmi ș i tot
pe atât trebuie mai respectate pentru a nu ofensa prin necunoaș tere. Acesta ar fi principiul
civilizat de coexistenț ă, doar prin el se poate evita radicalizarea conflictelor, iar nerespectarea lui
confirmă intenț ii nedemocratice sau atacuri la adresa existenț ei democratice pe care are dreptul
să o pretindă omenirea. Mai ales din partea unor politicieni de nivel european!
Pe noi, asta ne-a învăț at să ne ș i apărăm când agresiunea avea aspecte vitale, să ș i
ș tim a convieț ui, când coabitarea ne respecta cât de cât libertăț ile ș i proprietatea, să ne
îndârjim în spiritualitatea noastră când fundamentele ei erau atacate ș i să deprindem de la alț ii
ceea ce făcuseră ei mai bine devenind mai de folos ș i pentru noi. Iar, în ceea ce priveș te
discuț ia de faț ă, aceste baze de pornire stabilindu-se, putem trage unele concluzii privind
tentativele de astăzi al unui ajutor partizan dinafară pentru menț inerea în funcț ie a
Preș edintelui, adâncind oarecum elementele faț ă de care avem distanț a de obiectivare a celor
două decenii care au trecut de la ajutorul tot partizan ș i tot dinafară, care i s-a dat Patriarhului
întru menț inerea sa.
Pentru că fenomenul cel mai vizibi, cel mai frumos ș i cel mai răscolitor,
manifestându-se cu adevărat spontan, concomitent, paralel ș i în nici un caz având vreo legătură
cu cei care „stimulau” mai degrabă caracterul de lovitură de stat al evenimentelor din Decembrie

2. 1989, a fost plecăciunea deschisă ș i elocventă a unui întreg popor faț ă de religia sa
tradiț ională. La care se întorcea făț iș în proporț ii de masă demonstrând, în ciuda oprimării, a
interdicț iilor ș i a încerărilor de reeducare ateistă, că sufletul său îi păstrase toate rezonanț ele de
speranț ă creș tină. Dacă există o latură a evenimentelor de atunci care să ne permită să credem că
a fost vorba ș i despre niș te aspecte sincere, nemanipulate, cu adevărat revoluț ionare ș i cu
adevărat aducătoare de mântuire pentru populaț ia oprimată atunci, categoric lucru că este vorba
de cea spirituală, pe plan spiritual manifestându-se actul revoluț ionar al unui popor care arăta că
nu putuse fi dezbătut din credinț a Bisericii sale. Ș i putem spune că în toate locurile unde cu
naivitate se credea sincer în revoluț ie, aceasta se petrecea sub semnul alungării antihristului cu
crucea, a intensificării actului liturgic ș i a manifestării făț iș e a dragostei creș tine faț ă de
semeni. Indiferent de manipulările politice de la centru (sau centre!), poporul credea, se bucura
deschis de libertatea pe care o căpătase pentru a-ș i manifesta credinț a, iar această credinț ă se
transforma în revoluț ie adevărată pentru sufletele care căutau adevărul. Mai era un pas doar până
când starea de fapt ar fi ajuns cu adevărat la o revoluț ie, tocmai prin această credinț ă care ar fi
putut să se aș eze pe temeiurile de nezdruncinat ale moralei creș tine; până când slujitorii
bisericeș ti cei cu harul sufletului curat să-ș i dea seama că venise momentul propovăduirii
acesteia cu toate valorile ei obș teș te revigoratoare, iar societatea românească ar fi pornit pe o
altă cale a demnităț ii ei, a hărniciei ș i austerităț ii creș tine, a afirmării binelui în viaț a cea de
toate zilele.
Fapt pentru care îndrăznesc să reiterez părerea că decăderea morală din societatea
noastră de astăzi provine ș i din dezamăgirea politică de atunci, când flacăra reîntoarcerii noastre
la Cele Divine era atât de puternică încât ar fi fost capabilă să ardă multe năravuri urâte ce ni le
aduseseră deceniile de sub antihrist. Da: dezamăgire politică tocmai pe acel înalt plan spiritual
care a schimbat complet raportul de forț e, atrăgând celor avizaț i atenț ia că soarta noastră se
decide udeva în afară, indiferent de simț irile din interior. Iar când acest „afară” era chiar mult
hulita pentru noi mână a Kremlinului, atunci blazarea din dezamăgirea sufletelor ce nu-ș i găsesc
mântuirea e ș i mai mare!... Pentru că simț irile din interiorul ortodoxiei noastre deveneau mândre
de grava penitenț ă prin care bătrânul patriarh îș i recunoș tea păcatul trăgându-i după el, întru
imacularea ierahiei bisericeș ti ș i pe ceilalț i care păcătuiseră. Dar au rămas derutate,
nemulț umite, blazate, revenind la elementele formale ale ritului ș i legăturilor doar materiale cu
Biserica, atunci când acesta a fost ajutat să se răzgândească ș i s-a întors în scaun reaș ezăndu-i
mai temeinic ș i pe ceilalț i câț iva interesaț i să-ș i spele păcatele nu cinstit, ci prin
compromisuri de la adevărata tradiț ie morală. Ba chiar ajungând a face o glorie din actele
compromiț ătoare, nu doar procomuniste ci direct filosovietice, ale unei alte generaț ii care-i
slujise înaintaș ului său binecunoscut drept Patriarhul Roș u.
Iată cum, o intervenț ie străină, în slujba unor interese străine a produs cel mai negativ
ecou naț ional decăzându-ne societatea într-o imoralitate din care ne vom ridica tot mai greu.
Trecând peste acel moment, sau văduviț i fiind de acel moment când redresarea sufletească era
dorinț a tuturor, iar redresarea sufletească prin redăruirea spirituală în Biserică era calea spre care
mulț i se îndreptau, am ajuns o societate întoarsă la starea de oameni slăbiț i în a cultiva vreo
doctrină cu tărie, îndepărtaț i de idealul moral, ca ș i de idealul social al unei adevărate
activări de iniț iativă naț ională. Iar, fiindcă am afirmat deja că stare aceasta se agravează
atunci când vedem că, iarăș i ș i iarăș i, destule dintre aspiraț ii ne sunt manipulate de
forț e ce depăș esc voinț a naț ională umilind-o, atenuând-o ș i încercând să o anihileze,
nu ne rămâne decât să facem apel la memoria recentă a mobilizării politice pe care au
manifestat-o românii la Referendum. Să rugăm intervenț iile străine să se gândească la asta
ș i să-i obligăm pe cei ce nu se sfiesc de ingerinț e, să înț eleagă că pot fi acuzaț i de acte
dizolvante privind încrederea românului în democraț ie.

3. Pentru că nouă nu ne este indiferent, aș a cum n-ar trebui să-i fie niciunui
european cu simț ire democratică, faptul că, în vara lui 2012, blazata democraț ie
românească, tot decăzând prin absenteism ș i compromiț ătoare acceptare a corupț iei
guvernamentale, a fost capabilă de un reviriment. Poate mic, poate timid, dar în nici un caz
nesemnificativ. Ea ș i-a manifestat dorinț a de acț iune ș i chiar voinț a politică în mai
multe medii ș i în etape succesive, iar intervenț iile unor lideri europeni, pe care mi-ar place
să-i cred doar dezinformaț i, n-au făcut decât să dezumfle micul balon de oxigen pe care noi
ni l-am descoperit prin forț e proprii. Tuturor acestora le recomand să mediteze în
responsabilitate la parabola cu politicile religioase provocând dezarmarea credinț ei, pe care
le-am făcut-o cunoscută pentru cultura lor generală în materie de democraț ie reală. Adică
acea democraț ie care cunoaș te ș i respectă nuanț ele de concepț ie existente într-o
obș te mai mare sau mai mică, încercând să le conjuge prin rezolvări pluraliste, ș i nu să le
favorizeze pe unele în detrimentul altora.
Eu am explicat toate acestea pentru prietenul meu care se ocupă de istoria
Democraț iei Creș tine, dar nu cred că poate exista politician adevărat propagator al acestei
simț iri democratice, pentru care să fie indiferent dacă într-o ț ară de douăzeci de milioane
de locuitori, a ș aptea din Europa, valorile democraț iei au succes sau n-au succes, sunt
credibile sau nu sunt credibile, pot determina progres social sau, dimpotrivă, pot îndepărta
populaț ia de interesul pentru slujirea lor. În paralel cu obligaț iile noastre faț ă de
democraț ia unei Uniuni politico-administrative din care facem parte, cred că este
momentul să punem piciorul în prag pretinzând reciprocitatea acestor obligaț ii ș i
refuzarea politicienilor care le încalcă, indiferent de ț ara ș i interesele pe care ei le
reprezintă.