Foaia transilvana, 2007

1. Vreau sã epuizãm într-o sin-
gurã frazã subiectul ºpãgii pe
care o ia Lucan, cum pune el
condiþii ca sã opereze etc.
Te întîlneºti mereu cu ches-
tia asta? E mai mare la mine
decat la alþii? Nu cred. Îþi spun
exact ce simt: medicii sînt con-
damnaþisãfiedelaînceputniºte
infractori. Nu am sã înþeleg
niciodatã de ce societatea crede
cã medicul trebuie sã fie au-
tomat o categorie socialã supe-
rioarã mediului care o produce.
Uitaþi-vã in jurul nostru, vedeþi
ovaloareumanãsausocialãcare
sã supravieþuiascã acestei de-
mocraþii prost înþelese ºi mai
ales prost conduse? Condiþia
umanã a intelectualului, impli-
cit a medicului era mai clar
trasatã în comunism. Dar era o
diferenþã, majoritatea doctorilor
de atunci continuau o tradiþie
profesionalãexcelentãaºcoliide
medicinã româneºti dintre cele
douã rãzboaie. Azi aceastã scarã
a valorilor a dispãrut. Dacã nu
eºti atent, te întorci ºi dai mîna
cu un academician fãcut peste
noapte, autor al unor lucrãri
penibile,caremaiesteºisenator
cu puteri de decizie în domeniu.
Mai mult, printr-un mecanism
diabolic þara s-a umplut de tot
felul de universitãþi ºi facultãþi
de medicinã. Prea mulþi doctori
cupregãtirepericulosdesubþire,
într-un sistem sanitar complet
dezorientat ºi deprivat finan-
ciar, numai bun sã devinã re-
sponsabil pentru asistenþa me-
dicalã proastã sau inexistentã.
Medicii actuali sînt produsul
acestei societãþi dezorientate ºi
sînt condamnaþi chiar din facul-
tatesãpluteascãlalimitadintre
infracþiune ºi legalitate. ªi asta
numai ca sã supravieþuiascã
fizic.ªieusîntunuldintreaceºti
infractorimarginali.
Conceptual ºi educaþional
sînt total împotriva ciubucului,
mitei, banilor negri, banilor pe
sub masã sau Dumnezeu mai
ºtiecumsegîndesteunoficialsã
spunã. Dar cine sînt eu sã în-
drept un lucru strîmb într-o
lumeoblicã?Nimeni.
Undeva,spereucãexistãun
consiliu cu epoleþi foarte mari
care face un pic de distincþie
între cei care doar iau ºpagã ºi
ceicaremuncescpentruºpagã.
Acesta este unul din mo-
tivele pentru care pledez pentru
creºterea ponderii medicinii pri-
vate în România dacã medicina
de stat pare mai degrabã medi-
cinã socialã. Se spune cã iau
ºpagã, se mai spune ºi cã sînt
prost?
Nu, se mai spune cã medicii
tineri n-au loc de statuia lui
Lucan.
ªi eu am fost unul din tinerii
ãºtiacarespuncãn-aulocdesta-
tuialuiLucan.Eun-aveamlocde
statuia lui Proca. Mi se pare o
prostie, dar asta bineînþeles nu o
facemaipuþincirculabilã.Înacest
institut s-au pregãtit peste 50 de
tinerispecialiºtiînurologie.Avem
un nivel european de prestaþie
medicalã. Avem premiere eu-
ropene ºi mondiale. Aºa
cã ºi pretenþiile noastre faþã
de potenþialii colaboratori sînt
pemãsurã.
Oinstituþiemedicalãdeacest
nivel este o arenã de luptã. A se
citi un loc de muncã extrem de
greu, fãrã program de alimenta-
ra, unde rezistã numai cei dotaþi
ºi cu determinism clar pentru
aceastã meserie. Restul sînt
lamentaþii pretenþioase ale unor
defetiºtipermanenþi.
Vorbiþi elegant despre su-
biecte tari dar ºtiþi sã spu-
neþi «rahat» cu voluptate ºi
în registrul potrivit. Asta e
rar, iar reacþia de acceptare
e ºi mai rarã.
Va sã zicã întîi iau ºpagã,
apoi nu îi stimulez pe tineri sã
evoluezeºiînplusvorbescurîtcu
colaboratorii. Duduie, dar pãrþi
buneam?Sîntdoctordepeste30
de ani. Dintotdeauna am muncit
mult, fãrã program fix, încercînd
de cîte ori am putut sã-i ajut pe
oamenii care îmi cer acest lucru.
Eu ºi instituþia în care lucrez
avem experienþã ºi rezultate ex-
cepþionale în domeniul urologiei
ºialtransplantului.Nusîntºinu
doresc sã fiu o persoanã emina-
mente social acceptabilã, pentru
simplul fapt cã nu cred cã aceas-
ta este esenþa unei vieþi dedicate
profesiuniiºi,maimultdecîtatît,
dacãteuiþiînjurultãurãmîistu-
pefiatcîndîþidaiseamacãviciul,
prostia,incompetenþaºialteleau
de obicei o glazurã socialã ºi ver-
balã decentã. Le spun în faþã:
„Dragul meu, eºti un bou! Sã nu
te mai prind pe-aici cã te cotono-
gesc. Pleacã repede din salã.”
Aºa zic în sala de operaþie. Îi
înjur,da.Vorbescfoarteurît,pãi,
ce sã-i spun, domnu’ coleg, staþi
liniºtit, faceþi prost ce faceþi în
continuare. Cum sã fac aºa? Nu
pot, pentru cã dacã tu minþi, el
minte, bolnavul nu aflã ade-
vãrul, ceilalþi nu ºtiu ce se-ntîm-
plã, intri într-un cerc vicios care
nu se mai terminã niciodatã.
Undeva trebuie tãiat. Desigur
nu fac apologia unui limbaj
grosier, dar nici nu sînt în stare
sã mã reþin atunci cînd întîlnesc
înmuncameaunmediccareeste
înstaresãomoareunomprinin-
competenþã. Nu-l bat pe umãr ºi
nu-ispuncãepedrumulcelbun.
Aºa am fost educat de maeº-
trii mei de suflet sau de conve-
nienþã ºi e greu la vîrsta mea sã
te schimbi numai de dragul
cadrilului social. Vreau sã vã
spuncã,dacãînjoculsocialmin-
ciuna dã de multe ori bine, în
chirurgieesteinadmisibilã.
Sã ne întoarcem la statuile
Bucureºtiului.
Bun,bref,Bucureºti.Ample-
cat de-acolo de naiv. Am crezut
cã, odatã cu revoluþia, brusc
Româniaosãsetransformeîntr-o
þarã asemãnatoare cu acelea în
care mi-am fãcut specializarea,
cã valoarea profesionalã va fi
moneda curentã de schimb, cã
omul ca atare nu va fi numai un
elementsocialstînjenitordecare
ai nevoie odatã la 4 ani, cã vom
avea autostrãzi ºi conexiuni
aeriene, în aºa fel încît distanþa
dintre Cluj ºi Bucureºti sã nu
conteze. Dar motivul cel mai pu-
ternic pentru care am plecat din
Bucureºti a fost sã-mi dovedesc
mie însumi cã sînt capabil sã fac
unlucrusolidcumînamea.Cred
cã am reuºit. În principal da-
toritã suportului sufletesc oferit
de familia mea. Din pãcate, cînd
am ajuns în Cluj mi-am dat sea-
ma cã lucrurile erau complet di-
feritefaþãdeceîmiimaginameu.
Secþia de urologie a Spita-
lului Judeþean era una dintre
cele mai slabe secþii din þarã,
pacienþii migrau masiv spre
Tîrgu Mureº ºi Bucureºti, e-
xista o singurã salã de ope-
raþie în care se realizau 300 de
operaþii pe an, majoritatea de
micã anvergurã. Endourolo-
gia era inexistentã ca ºi proto-
coalele terapeutice moderne.
Bolnavii erau depozitaþi în
saloane imense, iar pe hol exista
un singur grup sanitar funcþio-
nal. Personalul medical era îm-
pãrþit în douã tabere, fiecare
susþinînd cîte un asistent uni-
versitarcareaspiralatitluldeºef
de secþie, fãrã a avea preroga-
tivele ºtiinþifice minime. Atmo-
sferalavenireameaînclinicãera
guvernatã de autosuficienþã ºi
refuz pentru schimbare. Vã daþi
seama la ce reacþie a trebuit sã
mã aºtept cînd toate regulile lo-
cale care pãreau sacerdotale au
fostschimbatededragulunuiact
medical modern ºi al unui proces
didactic adecvat. Lucram 12-14
ore pe zi atunci cînd a început ac-
tivitateadetransplant,maimulte
zilelarîndfãrãîntrerupere.
Cine a putut sã facã faþã u-
nuiastfeldeprogramarãmaspe
corabie, cine nu, a gãsit diverse
scuzesauacuzeºiacoborîtspon-
tansauajutat,îndiverseporturi
ale profesiunii. Acum în ICUTR
se interneazã anual peste 6000
debolnavi, 85%dinaceºtiafiind
operaþi prin proceduri chirurgi-
calemoderne.
Cîþi ani aveaþi cînd aþi venit la
Cluj sã purtaþi bãtãliile astea?
Cu 17 ani mai puþin (rîde) ºi
bãtãlia era cruntã. Eu m-am nãs-
cut în nordul Moldovei. Am fãcut
ºcoala la Buziaº ºi la Bucureºti.
AmlucratlaSpitalulFundenidin
1968 pînã în 1990. Aveam o pozi-
þieclarãºioduceamfoartebineîn
Bucureºti. Mi-am fãcut o mare
parte din specializare în Anglia;
profesorul meu de-acolo spunea
cã e mai bine sã fii conducãtor în
iaddecîtservitorînrai.Pechestia
asta am plecat de la Bucureºti,
unde eram servitor în rai. Am
vrut sã fiu conducãtor în iad. S-a
adeverit fiecare cuvînt. ªi condu-
cãtor ºi iad. Nu aveam de gînd sã
iesînfaþãºinicinuaveamdegînd
sã devin erou. Chestia asta a
apãrut cînd am întîlnit situaþii li-
mitã. Secþia de urologie era la
literaU.
Nu reuºiþi sã ieºiþi din clini-
cã cînd vã întreb de Cluj.
Dar nici n-am unde sã mã
duc. Eu mã îmbrac frumos ca sã
vin la clinicã. Mi-e ruºine sã
mãrturisesc, dar nu am timp sã
mergaproapenicãieri.
Totuºi am convingerea cã
evoluþia mea profesionalã s-ar fi
oprit undeva aiurea dacã nu ve-
neam la Cluj. Competiþia era in
Bucureºti mult mai durã ºi poate
uncinevaarfipututsãmãcotono-
geascãmaibinedecîtalþii.Aiciam
avut norocul sã întîlnesc patrio-
tism local ºi respect pentru socie-
tatea academicã. Asta a fãcut ca
orice acþiune negativã plecatã de
la Bucureºti sã ajungã la Carpaþi
multdiminuatã.
ªi totuºi nu vorbiþi ca un om
integrat, ca o personalitate a
locului.
Dupã cum ai sesizat, eu
am socializat puþin în mediul
academic, deºi fac parte din el.
E adevãrat cã vorbesc un pic
mai tare, mai repede ºi fãrã
accent local, dar sînt printre
puþinii profesori care au venit
din sud aici ºi au schimbat
realitatea.
Cum ajungi un Lucan?
Nu pui bine întrebarea. Ar
trebui sã mã întrebi ce este un
Lucan. Un prieten al meu zice
asa:„UnLucanesteuntipcaree
înfricoºãtor, pentru cã pare rãu,
gãlãgios,discordant,agresiv.Un
Lucan este în realitate un tip cu
sufletulfoarte...aºa.”
Aºa cum?
Ei, aºa. M-a prins cînd spu-
neampoezii.ªtiumultepoezii.
14
FOTOLIVIUSCRIPCARUºiICUTR
TERAPIE INTENSIVÃ FOAIA TRANSILVANÃ ANUL 2 NR. 25 17 MAI 2007
„Nu-mi face poze din astea, cînd am telefonul la ureche, cu o privire
imbecilã ºi cu creionu-n mînã ca sã vadã lumea cã ºtiu sã scriu. Cred
cã tu ºi cititorii tãi meritaþi mai mult...”
România n-a evoluat aºa cum ar fi putut. ªi conducãtorii ãºtia postre-
voluþionari au greºit mult, nici unul din ei nu a stat sã se gîndeascã de
ce are nevoie þara. Toþi s-au uitat numai la buzunarele lor. Aºa zic eu,
cã la 17 ani dupã revoluþie nu e normal sã nu avem o autostradã ºi
s-o reparãm pe aia fãcutã de Ceauºescu, de trei ori pe an. Cu aceeaºi
firmã, care ia acelaºi ciubuc. Românilor le trebuie un sistem de control
mai clar ºi mai ferm. Probabil cã acum în capitalism sistemul de con-
trol ar trebui sã fie salariul, banul, ºi fiecare sã-ºi facã treaba.
Existã oameni deosebiþi care au muncit mult, care provin dintr-o
ºcoalã redutabilã ºi care ar merita mai mult respect ºi ajutor pentru
ceea ce vor sã facã. Existã o moºtenire care nu se poate extirpa din
mintea socialistã a indivizilor. Aceºti indivizi întreþin viziunea care
spune cã doctorul este un fel de servitor al celorlalþi. ªi lumea acceptã
ca el sã fie ºi un pic golan, ºi mai puþin performant, sã cearã bani pe
ce face. Societatea mai degrabã îl tolereazã pe medic ºi nu face nimic
ca sã rupã vraja asta negativã medic-ciubuc.
Ce este un Lucan
E ceva sfînt în societatea
asta? E ceva care sã nu fie
dat jos de pe piedestal, mo-
zolit bine de tot ºi dupã aia
sã mai ºi spui lasã dom’ne,
cã nici nu-i aºa de impor-
tant? Nu e.
««««
««««Eu sînt aºa structural, nu pot
sã stau pe loc, în momentul
în care n-o sã mai miºc lu-
crurile, probabil cã o sã fiu
mort. Nu mai vreau sã do-
vedesc nimãnui nimic, asta
am fãcut deja, sînt doar eu
însumi.
Dialog realizat de Anca Georgescu