1. TERAPIE INTENSIVÃ
Toate specialitãþile med-
icale în afarã de radiologie.
Toþi medicii sunt voluntari.
Periodic, câte o circularã
împotriva mitei. O capelã în
care în fiecare searã un grup
de tineri face adoraþie eu-
haristicã. Un centru de
fizioterapie ºi kinetoterapie
extrem de modern, ca formã
de autofinanþare. Vitralii
suave ºi un Christ aurit la
câþiva metri de un fiºier
medical electronic.
ANCA GEORGESCU
georgescu@ftr.ro
NU POÞI HOTÃRÎ cam ce atitudi-
ne ar trebui sã afiºezi: pioasã? Doar
aºtepþi pe banca de rugãciune, care e
ºi salã de asteptare. Sã fii detaºat ºi
profesionist?Doaraivenitsãscriiun
articol! Nu e bine nici aºa: de unde
detaºare dacã îl aºtepþi pe doctorul
Ioan Boilã, care e nepotul lui Iuliu
Maniu? ªi ai citit mult, ai fost co-
pleºit,daraiuitattot,acumcândtre-
buie sã aparã. Din cauza aºteptãrii
prea lungi gândurile se subþiaza, ºi
uiþi sã-þi fie jenã cã nici mãcar nu ºtii
cum aratã omul pe care îl aºtepþi; nu
conteazã,numaisãvinãodatã..
Doctorul Boilã e un bãrbat ener-
gic, cu gesturi scurte, uºor agitate;
pronunþã octomvrie, ºi o secundã
parcã se vede istoria în spatele lui;
are vocea puternicã, pare un om
aspru, dar când se uitã la tine, tu nu
te mai poþi uita la nimic. Are mult
umor; în biroul modest soarele îi
acoperã din când în când umãrul
drept; e uºor ciufulit, ºi mai ales e
constant uimit cã ºtiu despre cartea
pe care a scris-o, “Ziduri cu ferestre
spre cer – Amintiri ºi gânduri din
gulagul comunist”. Nu e sigur, dar
parcã ar bea o cafea, neapãrat slabã.
Doamna în halat care aduce cafeaua
învârte repede linguriþa. Tandreþea
ºi grija din gestul ei se simt în aer. ªi
povestim...
În 1994, la Cluj, 10 medici de-
schideauopoliclinicãfãrãplatãîntr-
un apartament cu patru camere: un
birou ºi trei cabinete; în bucãtãria
apartamentului – farmacia. Docto-
rulIoanBoilã,directoruldeatunciºi
de acum al Policlinicii Familia Sfân-
tã, povesteºte fãrã mândrie lucruri
de care pare ºi el sã se mire din când
în când, când le aude rostite; spune
doar la sfârºit «Toþi eram sãraci a-
tunci... ºi uitaþi unde am ajuns. »
Îndouãluni,150demediciºi-au
exprimat disponibilitatea de a lucra
voluntar în policlinicã. Câteva din-
treasistentefãceauºielemuncãvol-
untarã. Cererea era uriaºã ºi treaba
mergea din plin. S-au primit donaþii
în aparaturã ºi mobilier. Nu exista,
cum nu existã nici azi, nici un fel de
condiþionare a primirii pacienþilor,
era suficient ca aceºtia sã spunã cã
nu-ºi permit sã plãteascã doctorul,
nu se cereau adeverinþe sau dosare
stufoase. Cuvântul era, este ºi azi,
suficient.
Arderea iniþialã însã s-a con-
sumat repede. Realitatea izbea du-
reros: nevoile tot mai mari, preten-
þiile crescute ale pacienþilor, din ce
în ce mai puþinã susþinere, de orice
fel. Comunitatea localã? Surdã! Un
foc de paie românesc? Un vis îndrãz-
neþ spulberat înainte sã devinã coº-
mar?
Categoric NU. Focul arde ºi azi
înochiidoctoruluiBoilã,iarvisulde-
atunci este o realitate valoroasã, dar
mult prea discretã în viaþa Clujului.
La policlinica Familia Sfântã, care
are azi un sediu modern ºi generos
pe strada Moþilor 32, se fac în fiecare
zi 20-30 de ecografii, în fiecare lunã
aproximativ 1000 de intervenþii
medicale diverse. Totul este complet
gratuit. Doctorul Boilã spune cã l-au
sfãtuit mulþi sã-i întrebe pe pacienþi,
mãcar informativ, ce venituri au. A
fost întotdeauna împotrivã.
Minunea aceasta nu este din pã-
cate meritul comunitãþii clujene ci,
spune doctorul Boilã, «o iniþiativã ca-
re s-ar fi stins în ridicol fãrã ajutor
dinafarã.»În1996treicãlugãriþedin
Congregaþia Doctrinei Creºtine din
Luxemburg au vizitat policlinica, ºi
doctorul Boilã îºi aminteºte de
uimirea lor. Dupã spusele mãicu-
þelor, era o instituþie unicã în lume.
De atunci, Congregaþia Doctrinei
Creºtine din Luxemburg este princi-
palul susþinãtor al activitãþii policli-
nicii. E rândul doctorului Boilã sã fie
uimit: «Eu vã spun sincer, nici acum
nu înþeleg. Strãinii au rezerve în le-
gaturã cu românii, dar mãicuþele a-
cestea...nuºtiucumauavutatâtaîn-
credere în mine, cã numai dupã mu-
trã...». Doctorul Boilã nu poate vedea
desigurfoculdinproprii-iochi...
În povestea policlinicii au apã-
rut rar, ºi deloc pãtimaºe, cuvintele
ºacali, invidie, aberaþie, foarte greu,
aproape imposibil. Aºadar cum este
totuºi posibil? Doctorul Boilã nu se
grãbeºte sã identifice cu precizie mo-
tivaþia oamenilor care lucreazã aici
voluntar, presupune doar: «Eu cred
ºi sper cã-i motiveazã caritatea creº-
tinã, care pânã la urmã înseamnã
pur ºi simplu sã faci bine în numele
lui Isus Christos». Despre motivaþia
personalã vorbeºte senin, nimic nu-i
mai firesc: «Satisfacþia personalã,
asta dã tinereþe, dacã aº trãi între-
bându-mã câþi bani câºtig nu ºtiu ce
s-ar întâmpla, aº face un atac, ceva,
nici eu nu ºtiu. Sã nu credeþi cã nu-i
greu, sunt probleme, sunt pacienþi
scandalagii, pretenþioºi, au com-
plexe, dar dacã nu vii cu bucurie...»
Publicitate
«Nu existã
o instituþie
cu o funcþie
socialã mai
importantã
pentru sãraci,
decât o policlinicã
gratuitã...
Eu am împins
cãruþa dar nu
aveam nici cal,
nici roþi. Au venit
strãinii, ºi acum
nu facem decât sã
þinem calul de
cãpãstru»
Ioan Boilã
În Transilvania conteazã sã fii Maniu
Am plecat greu, cu o apãsare de
neexplicat; se pare ca e o afecþiune
cardiacã, ºtiinþific se cheamã iubire.
ªi cu regretul cã nu l-am vãzut pe
Rex, câinele policlinicii, despre care
doctorul Boilã spune cu ochi de copil:
«E aici în spate, vi-l arãt, eu l-am
adus aici. Mie îmi plac câinii, nu
prea îmi plac pisicile ºi mi-e scârbã
de ºobolani.» Mã întreb dacã am
înþeles tot ce am auzit ºi am vãzut.
Mã tem cã nu...
În vreme ce pretutindeni pe glob, medicina produce
sume uriaºe, Ioan Boilã îi trateazã gratis pe clujeni
15
Conflictul dintre rechini ºi... delfini nu ne-a convins
de la început. Treabã de fãcut este, la fel ºi oameni
cu bani, de ce sã nu fie loc ºi pentru unii ºi pentru
alþii? Dar noi suntem oameni de litere. Oamenii de...
cifre poate înteleg mai bine: la o policlinicã privatã o
consultaþie costã 500.000 lei vechi. La Familia Sfântã
se fac într-o lunã aproximativ 800 de consultaþii.
Cifra? 400.000.000 lei vechi. O ecografie costã 500.000
lei vechi. Policlinica Familia Sfântã ar putea încasa
pentru ecografii, într-o lunã, 200.000.000 lei vechi.
Dar nu încaseazã. ªi tocmai de-asta, nu încaseaza
nici alþii. Ce sã-i faci, iubirea face viaþa grea!
Doctorul Boilã ne conduce la etaj, sã vor-
bim ºi cu alþi medici. Îl cãutãm pe unul
dintre ei, lipseºte, «A coborât cu o doam-
nã.», spune cineva. «Tânãrã?» întreabã
doctorul Boilã. «Nu, mai în vârstã», i se
rãspunde. «Atunci se întoarce repede» se
aude mucalit rãspunsul. Pe scãri îmi
spune cã nu-mi permite sã public arti-
colul, l-a citit ºi crede cã am exagerat, ce
face el acolo e foarte puþin, da, e din ºi
despre iubire, oricum numai iubirea con-
teazã, dar e foarte puþin.
DR. MARIUS ABRUDAN: „Îi
încurcãm pe rechini, asta e clar.
Motivaþia mea e foarte simplã,
poate e prea pateticã, dar v-o
spun: soþia mea a murit de can-
cer, n-am reuºit s-o salvez, am
pierdut-o. Sunt sigur cã ea ar fi
vrut sã fiu aici ºi de asta sunt. Ce
sa vã spun... era, de exemplu,
total împotriva mitei ºi a lucrurilor care
nu þi se cuvin, avea aproape o obsesie. În
plus cred cã mai ales acum existã un soi
de decrepitudine a medicinii, mã în-
grozesc de ce îmi povestesc oamenii cã se
întamplãînalteinstituþii,parcãsefaceo
întrecere socialistã de câºtigat bani. ªi
sã ºtiþi cã îi încurcãm pe rechini, asta e
clar. Din pãcate pentru ei, oamenii, ºi
medici ºi pacienþi, vin aici pentru cã sunt
scârbiþi de ce se întâmplã în clinici.”
Dr. ROBERT SCHWARTZ:
„Pentru unii medicina e o
meserie,pentrualþiieoboalã.
Existã ºi în alte pãrþi medici
care lucreazã voluntar, doar
cã cine face voluntariat nu
strigã asta în gura mare. Eu
purºisimpluamauzitdeclin-
icã,amvenitaiciºiamrãmas;
conteazã foarte mult mediul,
viiînclinicã,nueºtistresatde
bani, îþi faci treaba, omul e
mulþumit, tu eºti mulþumit.
Cred cã aº înceta sã vin nu-
mai dacã aº pleca în altã þarã.
Trist e ce se întâmplã în afara
clinicii,câteodatãamsenzaþia
cã suntem priviþi ca niºte in-
fractori pentru cã luãm clien-
tela celor care fac medicina ca
un business. Ei însã ar trebui
sã se gândeascã cã omul care
vine la doctor nu cere mult,
vrea sã fie consultat ºi respec-
tat, atât. Eventual sã pri-
meascã ºi chitanþã. Aici asta
primeºte; mai puþin chitanþã.
În alte pãrþi nu e primit pen-
tru cã pute. Eu zic cã dacã
putenuemaipuþinomºinue
maipuþinbolnav.”