Itenerarul intelegerii (training) de Nina Necula, Liceul Teoretic „Ion Pelivan”, Răzeni, rnul Ialoveni Lucrare finala elaborată în cadrul cursului de instruire la distanță „Dialog Intercultural în Moldova”. Cursul de e-learning este realizat în cadrul proiectului „Dialog Intercultural în Moldova”, implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova cu suportul financiar al Fundației pentru Copii Pestalozzi. Cursul de e-learning este implementat cu suportul financiar al programului „Region in Transition" – RITA Program of the Polish-American Freedom Foundation implementat de Fundaţia Educaţie pentru Democraţie din Polonia. Răspunderea este exclusivă a autorilor și nu conține, sub nici o formă, pozițiile donatorilor.

1. Liceul Teoretic „Ion Pelivan”satul Răzeni, Ialoveni
Training:„ Itenerarul înţelegerii”
Data: 26.11.2014
Clasa: IX-a C
Obiective
Cunoaştere interpersonală.
Să analizeze situaţiile de etichetare a unor persoane conform unor
comportamente;
Să determine reacţiile şi trăirele persoanelor etichitate;
Să propună modalităţi de-a scăpa de etichetă
Etapa O Activităţi Strategii
didacice
M.O
O1
Elevii sînt aşezaţi încerc.
Astăzi o să practiăm un nou tip
de lecţie –training, ce este
realizat în cadrul săptămînii
Observaţi că ne-am aranjat înt-
un mod netradiţional
De ce?
Orice grup are la temelia sa
nişte reguli
Rog să le respectăm
Educaţiei incluzive
Cerc
Să ne simţim egali, un tot
întreg, unitate, ceea ce
exprimă acceptare
Le citesc
Discuţie
dirijată

2. Evocarea O să începem împreună să
schiţăm primele elemente din
portretul chinezesc:
Dacă aş fi un animal...
Care răspuns va impresionat cel
mai mult şide ce?
Activitatea
1
Portretul
chinezesc
Dacă aş fi un rîu....
1. Se prezintă imaginea unui rîu.
Care sînt însuşirele unui rîu ?
2. Rîul îl putem compara cu
viaţa omului: în
viaţă avem momente plăcute şi
mai puţin
plăcute.
Momentele neplăcute se axează
pe nereuşită
Activitatea 3
Învăţătorul va iniţia elevii în
discuţie:
Ce îţi reuşeşte cel mai bine
acasă, dar la şcoală?
1. Enumeră greutăţile cu care te
confrunţi acasă sau
la şcoală în realizarea anumitor
sarcini.
2. Cum te simţi cînd nu poţi
îndeplini unele dintre
aceste obligaţiuni?
Cum reacţionează colegii la
nereuşitele voastre
Descriu însuşirile rîului:
adînc,
îngust, lat etc.
Elevii descriu momente
de plăcute şi mai puţin
plăcute folosind rîul ca
metaforă.
Neputincios, nesigur
Activitatea
1
Linia vieţii
Discuţie
dirijată

3. Realizarea
sensului
Activitatea 2. „Eticheta de pe
spate”
Se selectează persoane cărora li
se lipeşte eticheta pe spate
Ceilalţi citesc mesajul de pe
spate şi se comportă cu el aşa
cum cred ei că se cuvine să se
comporte cu o asemenea
persoană.
Cum au reacţionat la etichetă de
pe spate majoritatea colegilor?
Aţi suferit, într-un fel sau altul
din cauza etichetei?
Formulaţi concluzii
Cm putem ajuta persoanele
date?
Se citeşte textul: ”Alegerile din
viață noastră”
Copil cu dezilitate fizică
Mintală,
Orfan
Nereuşită şcolară
Bătăuş
Familie social ulnerabilă
Nu este corect să echităm
o persoană doar în baza
unor comportamente ce
am observat la ea.
Joc didactic
Lectură
ghidată
Reflecţie
Continuaţi gîndul:
Din fericire
Din nefericire

4. Alegerile din viaţa noastră
Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai,
cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti
daruiasca.
Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut
sa ii iei locul? Ai fost vreodata dezamagit – poate ceva care ai crezut
ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai
primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel
moment importanta lor?
“Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi,
imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre
ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a
facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in
dreptul singurei ferestre din camera.
Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila
ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.
Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau
la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre
serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele.
In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii
descria celuilalt ceea ce vedea afara.
Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru
ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in
afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta
datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc
cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera
camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in
miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in
toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc. Copaci
seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce
se vedeau in departare.
Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii
minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de
povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o
dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada
care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea
auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii
impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.
Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie
invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-
i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel

5. care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul
de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare
sa fie el asezat in locul aceluia.
Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul
de la fereastra murise linistit in somn.
Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit.
Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam
intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.
Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi
il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se
propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara.
In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!
Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era
decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: “Cum se face ca omul
acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria
totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si
dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din
caramida?”.
Sora ii raspunse surprinsa: “Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de
camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite
altceva”. Apoi adauga trista: “Poate voia doar sa te incurajeze”.
Putem alege in fiecare zi sa invatam sa ne bucuram de ceea ce ne
ofera viata, momentele ei, sa invatam sa ne impacam cu propriile
posibilitati si dorinta de a obtine cat mai mult, sa multumim pentru
privilegiul experientelor traversate…ele au fost plasmuite pentru
noi, sunt propriile noastre lectii!

6. Dacă aș fi un animal atunci aș fi................

7. Dacă aş fi un rîu atunci aș fi......................