1. Omam[bolnav[`§irisc[viaap[str]ndun
bebelu§care,lar]nduls[u,`iofer[darulvieii
aniela Popa nu va uita
niciodat[ acea zi de
vineri. C]nd medicul
a ie=it o clip[ de la to-
mograf, a simit c[ ce-
va era <n neregul[. +tia
c[ dup[ a dou[sprezecea §edin[ de
citostatice ganglionii mediastino-pul-
monari erau `n continuare m[rii =i ap[-
sau pe pl[m]ni. Ce altceva putea fi at]t
de grav <nc]t s[ determine medicul s[
ias[ `n mijlocul sesiunii de tomografie?
Pe hol a=tepta Richard, soul ei.
– Domnule Popa, =tii c[ soia dum-
neavoastr[ este <ns[rcinat[? Ce facem?
Continu[m tomografia?
A fost singurul moment din viaa lui
c]nd i s-au <nmuiat picioarele. Pe vre-
muri, pe u=a cabinetelor de tomografie
era desenat[ o femeie gravid[, peste
care era aplicat un X ro=u, adic[ „In-
terzis femeilor <ns[rcinate“. Iar Dana
era deja <n[untru! ±i se preg[teau `n
continuare pentru alte radiaii. Toi
medicii spuseser[ c[ radioterapia era
singura =ans[ la via[ care <i mai r[m[-
sese Danielei, al c[rei cancer tocmai
regresase de la stadiul IVB la II.
A <ng[imat ceva de genul: „Continu-
ai!“. Parc[ nici nu mai putea g]ndi. De
fapt, se g]ndea numai la ea. La Dana
lui. La nimeni =i nimic altceva. Aveau
nevoie de rezultatele tomografiei pen-
tru a merge cu ele la o clinic[ german[,
unde Dana urma s[ fac[ radioterapia.
Medicul nici nu a g[sit necesar s[
noteze <n fi=a medical[ ceea ce se v[zu-
se la tomograf <n zona pelvisului.
– Oricum o s[ renunai la sarcin[,
nu?, i-a spus Danei.
D
Ominune
decopil!
D E ± T E F A N A T O T O R C E A
Na§terea micului Antonie
a contrazis toate
prognosticurile medicilor
3FOTO : ALEXANDRU POPESCU

2. Universitatea din Bologna. Daniela tre-
buia s[ `nceap[ urgent chimioterapia.
Dar ea nu fusese niciodat[ un fan al
medicinei alopate, iar c]nd a aflat efec-
tele secundare ale substanelor care ur-
mau s[ i se injecteze, s-a <ngrozit. Ele
urmau s[-i afecteze §i mai mult siste-
mul imunitar, s[-i dea aritmii cardiace,
afeciuni renale, poate chiar =i o fibroz[
pulmonar[, care s[ `i fie fatal[.
S-a `ndreptat `nt]i spre soluiile natu-
riste. A `nceput o cur[ de detoxifiere:
f[r[ carne, f[r[ cartofi (care pot fa-
voriza procesele inflamatorii), cu multe
crudit[i §i antioxidani. Un medic na-
turist din Bra=ov i-a prescris ni§te cea-
iuri despre care spunea c[ vindecaser[
cazuri similare.
Dar ganglionii continuau s[
se umfle, iar febra nu-i sc[dea.
Veri=oara ei, medic ORL, care
avusese cancer =i f[cuse chi-
mioterapie, a avertizat-o:
– Crezi c[ nu se moare la 37
de ani? Se moare =i la 37 de
ani, s[ =tii!
„Dar eu nu am crezut nicio-
dat[ c[ voi muri. Niciodat[.
Chiar nu m[ puteam g]ndi la
moarte. >ncercam, dar
<mi era imposibil“,
spune Daniela.
Totu=i, boala evo-
lua galopant. Din a
doua jum[tate a lunii
iunie 2005, febra Da-
nei a urcat la peste 38
de grade Celsius =i a=a a r[mas
timp de luni de zile. >n august
au <nceput m]nc[rimile de
piele, teribile. Se sc[rpina p]-
n[ <=i f[cea r[ni pe tot corpul, avea
miros de s]nge. Respira greu – din cau-
za ganglionilor limfatici din interiorul
cutiei toracice care se m[riser[ de c]-
teva ori §i ap[sau pe pl[m]ni, avea s[
afle ulterior. >n septembrie, transpira
at]t de abundent, <nc]t nu putea dormi
=i se schimba de 10-12 ori pe noapte.
Ganglionii de la g]t erau at]t de um-
flai, <nc]t g]tul era mai lat dec]t capul.
Abia se mai putea mi=ca dintr-o camer[
<n alta. Pe la mijlocul lui septembrie
s-a hot[r]t s[ `nceap[ citostaticele.
Medicii de la secia de hematologie
a spitalului Colea i-au certat aspru pe
soii Popa c[ au am]nat tratamentul
timp de patru luni. Boala avansase deja
5
FOTO:ARHIVAPERSONAL{AFAMILIEIPOPA
– Nu =tiu. Mai am =i alt[ soluie?
– Alt[ soluie nu mai avei. Trebuie
s[ renunai la sarcin[!
Cunumaiunan<nainte,<n2005,Daniela
=i Richard Popa, am]ndoi consultani
financiari `n Bucure=ti, formau o fami-
lie fericit[ =i <mplinit[, al[turi de cei
doi copii ai lor, Mihaela, de 10 ani, =i
Andrei, de 9 ani. F[ceau, mai mult sau
mai puin, ceea ce f[ceau toate familii-
le obi§nuite: munc[ la birou, teme cu
copiii, cin[ <n familie, vacane la mare.
Anual, de Pa=ti, Richard mergea <n
pelerinaj la Sf. Munte Athos.
>n mai 2005, se afla tot <ntr-un astfel
de periplu spiritual, c]nd
=i-a sunat soia. La ple-
care o l[sase acas[ cu o
febr[ u§oar[ §i o teribil[
oboseal[. Un medic <i
prescrisese nurofen, dar
simptomele persistau.
– Cum te mai simi?, a
<ntrebat-o el la telefon.
– Nu prea bine. Mi s-au umflat gan-
glionii din zona g]tului.
Inflamaia nu a cedat toat[ luna mai.
Oboseala nu-i trecea, iar Daniela <nce-
puse s[ aib[ puseuri de transpiraie
abundent[. Au urmat investigaiile.
Dup[ ce a fost eliminat =i diagnosticul
de hipertiroidie, au ajuns la biopsie.
„C]nd vorbesc de doamna Popa, `mi
apare `n minte lama cu probele ei de
esut. ~mi amintesc astfel doar cazurile
dificile“, poveste§te dr. Camelia Do-
brea, medic primar anatomopatolog la
Institutul Naional „Victor Babe§“. „La
limfomul Hodgkin, celulele tumorale
sunt foarte puine §i de aceea prognos-
ticul este mai bun. Dar, de§i toi mark-
erii erau de limfom Hodgkin, pe lamela
ei ap[reau multe celule canceroase, ca
`n cazul limfomului non-Hodgkin“, `§i
aminte§te ea. Era important s[ disting[
corect, deoarece tratamentul difer[
mult la cele dou[ boli. ~n final, dr. Do-
brea a dat diagnosticul de limfom Hod-
gkin clasic cu depleie limfocitar[. Ea
explic[: „Exist[ o form[ foarte rar[ a
bolii Hodgkin (sub 1%), `n care limfo-
citele reactive (n.r.: celulele albe din
s]nge care se lupt[ cu boala), sunt
foarte puine. Era cazul doamnei Popa“.
Limfocitele maligne formau tumori
`n nodulii limfatici, care
cre§teau §i ap[sau pe orga-
ne. Daniela suferea de cel
mai agresiv subtip al bolii.
Dar §ansa ei era c[ desco-
perise <n stadiu incipient o
boal[ care adesea se diag-
nosticheaz[ `n stadiu avan-
sat, c[ci tinde s[ apar[ mai
`nt]i `n locuri greu accesibile, nu la gan-
glionii din zona g]tului.
„C]nd am aflat diagnosticul, nu
m-am speriat. Eu sunt o fire optimist[“,
poveste=te Daniela Popa. „A fost, totu=i,
un moment de cump[n[. >mi amintesc
c[ eram <n spital =i r[sfoiam o carte de
la mama. Acolo am g[sit citatul din
Evanghelie: >n lume multe necazuri vei
avea, dar `ndr[znii. Eu am biruit lumea!
Mesajul acesta m-a susinut enorm.“
Diagnosticuldatdedr.Dobreaconfirma
concluzia medicilor de la secia de hema-
tologie a Spitalului Colea §i a fost recon-
firmat §i de dr. Stefano Pileri de la
4 READER’S DIGEST erd.ro 11/09
Cu un an `nainte
de debutul bolii
Danielei: o
familie fericit[,
`n vacan[
la mare
„Trebuie s[
renunai
la sarcin[.
Alt[ soluie
nu avei“

3. ~ntre timp, `ns[, cancerul avansa. ~n
mai, oncologii i-au spus c[, dac[ mai
am]n[ radioterapia, va fi prea t]rziu ca
s[-§i mai salveze viaa. Atunci s-au ho-
t[r]t s[ mearg[ din nou la Köln.
~nainte de plecare, `n acea memorabi-
l[ zi de vineri, tomografia le-a adus
vestea c[ urmau s[ aib[ un copil.
Cei doi soi a=teptau t[cui, pe holul
spitalului, rezultatul tomografiei. Luni
ar fi trebuit s[ cumpere biletele de avi-
on. Pe drumul spre cas[, <n ma=in[, au
continuat s[ nu scoat[ un cuv<nt. Sarci-
na era `n termen de §apte s[pt[m]ni.
Acest copil prinsese =i sesiunea supli-
mentar[ de chimioterapie, =i cele dou[
luni de tratament cu tuberculostatice.
Iar acum fusese iradiat la tomograf.
„Toi doctorii au spus c[ mama va
muri, iar copilul – dac[ apuca s[ se nas-
c[ – va ie=i cu malformaii. Unii ne-au
f[cut nebuni“, spune Richard Popa. „A
fost un moment
de mare <ndoial[ pentru noi. La <nceput
am luat-o ca pe o alt[ grea `ncercare de
la Dumnezeu“, confirm[ =i soia sa.
Aveau nevoie de un sfat. ±i-au sunat
duhovnicul:
– P[rinte, ce s[ facem?
Dup[ o pauz[ care a p[rut c[ dureaz[
o ve§nicie, acesta le-a r[spus:
– ±tii c[ nu avei niciun drept de
via[ asupra acestui copil...
Ulterior, `ntr-o conversaie privat[,
p[rintele avea s[ admit[ c[ i-a fost foar-
te greu s[ se pronune astfel.
„Dup[ ce am `nchis telefonul, am `n-
ceput brusc s[ vorbim. ±tiam ce aveam
de f[cut. Parc[ se ridicase o povar[ de
pe umerii no§tri §i trecuse pe umerii
altcuiva“, `§i aminte§te §i Richard.
Dr.ZoeChi§leag, de la Spitalul de Obs-
tetric[-Ginecologie Filantropia, medic
cu o vast[ experien[, este o femeie ho-
7FOTO : ARHIVA PER SONAL{ A FAMILIEI POPA
la stadiul IVB. Adic[ avea noduli mul-
tipli, =i <n partea de sus a corpului, =i <n
partea inferioar[.
La 19 septembrie 2005, Dana a <nce-
put chimioterapia. „~n ziua `n care f[-
ceam perfuzia aveam o stare de vom[
acut[, de le§in, dureri de cap insuporta-
bile. ±i inima, §i creierul, parc[ mi se
blocau“, poveste§te Daniela.
~ntr-o diminea[, dup[ a doua cur[
de citostatice, c]nd s-a ridicat din pat,
p[rul ei lung, negru §i des i-a r[mas pe
pern[ `n smocuri groase. Atunci a zis:
– Eu nu rezist! N-o s[ fac fa[!
~§i pierduse curajul §i energia.
– Las[, o s[ trecem §i peste asta!, i-a
spus atunci soul ei.
A doua zi, c]nd a venit
de la serviciu, Richard a
observat c[ ea se tunsese
singur[. Atunci a f[cut un
lucru pe care nu-§i imagi-
na c[ avea s[-l fac[ vreo-
dat[: §i-a ras `n cap soia
cu m]inile lui. C]nd au
v[zut-o copiii, au avut un §oc. Mihaela,
fetia, a fost puternic[, ascunz]ndu-§i
emoia, dar Andrei a izbucnit `n pl]ns.
Copiii se rugau `n fiecare sear[ Sf]n-
tului Nectarie, vindec[torul de cancer,
s[ o ajute pe mama lor s[ se fac[ bine.
Chimioterapia s-a dovedit eficient[.
Simptomele s-au ameliorat de la prima
§edin[. Ganglionii s-au retras, nu mai
avea m]nc[rimi, febra sc[zuse §i putea
dormi noaptea. „Mi-a fost r[u de la cito-
statice, dar cred c[ mai r[u mi-a fost `n
lunile dinainte. Dac[ ar fi s[ o iau de la
cap[t, a doua oar[ probabil c[ a§ trece
mai repede la citostatice, de§i sunt si-
gur[ c[ le-a§ suporta la fel de greu“,
spune acum Daniela Popa. „Au fost mo-
mente c]nd mama §i Richard m[ forau
s[ stau pe pat. M[ usturau venele §i `mi
era extrem de r[u“, `§i aminte§te ea.
Dup[ a dou[sprezecea §edin[ de
citostatice, tomografia ar[ta noduli de
3,5 cm `n mediastin (zona median[ a
toracelui). Cancerul nu era vindecat.
Le mai r[m]nea doar radioterapia, pe
care aveau de g]nd s[ o fac[ la Köln,
cu aparate mai performante. Richard
coresponda deja cu un medic de acolo.
La Köln, specialistul a consultat-o pe
Daniela §i i-a studiat atent dosarul. ~n
asemenea cazuri protocolul medical
din Germania sugera `nc[
dou[ cure (patru §edine)
de citostatice `nainte de
radioterapie.
– Dac[ dorii, putem fa-
ce radioterapia acum, dar
nu v-a§ sf[tui, a spus el.
C]nd a auzit c[ trebuia
s[ mai fac[ citostatice, Da-
niela a izbucnit `n pl]ns. ~n seara aceea,
a inut un „sfat de tain[“ cu Richard. Nu
vruseser[ s[ ajung[ aici, dar copiii aveau
nevoie de mama lor. ±i Richard avea
nevoie de ea. Faptul c[ se simea at]t
de iubit[ i-a dat puterea s[ continue.
Acas[ `i a§tepta `ns[ un alt hop: dup[
prima sesiune suplimentar[ de citosta-
tice, Dana a primit rezultatele unor ana-
lize pe care le f[cuse `nainte de a pleca
`n Germania. Avea §i tuberculoz[. Pro-
babil c[ sistemul ei imunitar cedase.
Din martie §i aprilie 2006, Daniela a
oprit citostaticele §i a luat zilnic cele
nou[ pastile de tuberculostatice.
6 READER’S DIGEST erd.ro 11/09
Pe tot parcursul
bolii, Daniela
nu §i-a pierdut
nicio clip[
z]mbetul §i
optimismulAcas[ `i
a§tepta
alt hop:
Daniela
f[cuse TBC

4. dentelor de anemie sever[ (timp de ani
de zile i se prescriseser[ `n zadar supli-
mente cu fier), avea acum un nivel ex-
celent al fierului `n s]nge. Iar adev[rata
minune a fost dispariia, la scurt timp,
a nodulilor m[rii de boal[ din organis-
mul mamei §i `ns[n[to§irea pl[m]nilor.
„~nainte, c]nd eram consultant finan-
ciar, m[ neglijam. Acas[ copiii st[teau
cu bona, iar eu nu m]ncam nimic, beam
cafele de la dozator §i m[ am[geam c[
`i ajut pe oameni, `nv[]ndu-i s[-§i in-
vesteasc[ banii. Poate c[ nu era cazul
s[ depun efort `n acea direcie. Am
destul serviciu acas[!“, spune Daniela,
care acum s-a dedicat total familiei.
Richard spune: „Eu m[ bucur s[ vor-
besc despre aceasta, pentru c[ `mi amin-
te§te mereu unde ne situ[m. Am o soie
9FOTO : ALEXANDRU POPESCU
t[r]t[ §i energic[. Nu poate fi cale de
mijloc cu ea. Fie o iube§ti, fie o ur[§ti.
C]nd u§a cabinetului se deschide §i Da-
niela Popa, noua ei pacient[, vine iar la
consult, dr. Chi§leag spune:
– V[ implor, nu mai venii la mine!
De§i eu nu mai fac chiuretaje de 15 ani,
chiar v[ sf[tuiesc s[ v[ facei unul!
Nu mai avusese un astfel de caz.
Exista un risc foarte mare de copil mal-
format §i de rec[dere a bolii.
Dar Daniela nu era o pacient[ oare-
care. F[cuse o ecografie tridimensiona-
l[ care nu ar[ta anomalii la f[t §i spunea
c[ nu putea ucide o fiin[ doar pentru
a avea ea §anse mai multe la via[.
Daniela poveste§te: „Primele luni de
sarcin[ au fost mai grele. Urm[toarele
au fost minunate. Mi-nu-na-te! Simeam
c[ port via[ `n mine. Dar
presiunea asupra noastr[
a fost uria§[: c[ facem o
gre§eal[... c[ ce fel de in-
telectuali suntem...“, mai
poveste§te ea.
Doar la clinica Natura-
lia au g[sit sprijin `n acea
perioad[ confuz[ pentru
ei. Dr. Pavel Chiril[ a fost rezervat. Le-
a spus doar: „Minuni s-au mai v[zut“.
±i le-a relatat dou[ cazuri din experiena
sa. V[zuse o femeie cu TBC perforat
ale c[rei leziuni pulmonare disp[ruser[
dup[ na§tere. Iar alta, care suferea de
angiosarcom (tumor[ malign[ a unui
vas sanguin), supravieuise `nc[ opt ani
dup[ ce n[scuse o feti[. Iar regretata
soie a acestuia, dr. Maria Chiril[, i-a
spus Danielei: „Copilul acesta a ap[rut
`n condiii at]t de vitrege! Trebuie s[
fie foarte puternic. Crezi c[ Dumnezeu
`i d[ un copil ca s[ te omoare?“.
Daniela a oprit orice tratament, con-
tinu]nd s[ se hr[neasc[ atent, s[ bea
multe sucuri proaspete de legume, s[
ia suplimente alimentare naturiste §i
s[ se roage ca totul s[ fie bine. Toat[
familia se ruga. ~n vara lui 2005, fratele
Danielei, preot la m[n[stirea Putna, o
prezenta tuturor spun]nd: „Este sora
mea. Are cancer. Rugai-v[ pentru ea!“.
±i Richard iniiase momente de rug[-
ciune-`mpreun[, la care participaser[
zeci de persoane. Apelase la preoi §i
mireni din ar[ §i de peste hotare. „De
cur]nd am rev[zut-o la Putna pe o fe-
meie din Ucraina pe care o cunosc doar
din vedere. Mi-a zis: «Tot anul m-am
rugat pentru dumneavoastr[. Cum v[
mai simii?». M-a impresionat profund.
P]n[ atunci eu nu m[ mai
rugasem niciodat[ pentru
str[ini“, spune Daniela.
Lamiezulnopiide 16-17 ian-
uarie 2007, Daniela Popa, pe
atunci `n v]rst[ de 38 de ani,
a n[scut natural un b[ieel.
Dr. Chi§leag `§i aminte§te:
„A fost o «na§tere uns[», cum spunem
noi. Bebelu§ului i-am dat scorul APGAR
9 doar ca s[ fiu exigent[, dar am ezitat
`ntre 9 §i 10. Nu pot s[ spun dec]t un
lucru: credina mamei i-a dep[§it pe toi
doctorii!“.
Dup[ na§tere, Daniela nu a dormit
toat[ noaptea. „M[ temeam c[ ar avea
ceva §i nimeni nu voia s[-mi spun[“.
Dar micuului i s-au f[cut toate anali-
zele §i era perfect s[n[tos. Iar dr. Chi§-
leag `§i aminte§te c[ mama, `n ciuda
hemoragiei inerente na§terii §i a antece-
8 READER’S DIGEST erd.ro 11/09
foarte frumoas[ §i
l[untric, nu numai
fizic, cu o putere
interioar[ ie§it[ din comun. Noi `ns[ nu
am f[cut mare lucru. A fost mai degrab[
cum frumos spunea cineva: «Doamne,
`nainte vedeam patru urme de pa§i, ai
t[i §i ai mei, acum v[d doar dou[. De ce
m-ai p[r[sit?» «Nu te-am p[r[sit. Acum
te in `n brae»“.
~n curtea casei familiei Popa, micul
Ioan Antonie `ncearc[ s[ prind[ v]ntul
cu o mori§c[, p]n[ c]nd tata `i arat[ c[
poate „prinde v]ntul“ §i st]nd pe loc.
Antonie este mai ascult[tor dec]t ali
b[ieei de v]rsta lui. Tat[l lui spune: „E
o minune de copil din toate punctele
de vedere. Se cunoa§te c[ e rodul rug[-
ciunii. O minune de copil!“.
Dup[ na§tere,
nodulii Danielei
s-au retras, iar
analizele ar[tau
c[ ea §i copilul
erau s[n[to§i
„Copilul
acesta
trebuie s[
fie foarte
puternic!“