2. Subiectul este partea principală de
propoziție care arată despre cine se comunică
în acea propoziție.
Arată, de obicei cine face acțiunea sau
cine are caracteristica exprimată de predicat.
Zăpada se ridică până la geamuri.
Cartea aceasta e preferata mea.
S
S
La ce întrebare răspund cuvintele subliniate?
4. Subliniază subiectele:
Tigrii intrau în arenă unul câte unul.
Pasul lor era mlădios pe nisip.
Ochii femeii străpungeau. În mâna
întinsă se legăna un bici cu canaf de
mătase. Vârful biciului arăta locul
fiecăruia.
5. ►Identifică subiectele următoarelor propoziții:
Miss Ellian a ridicat brațele cu un semn de eliberare. Pe urmă
a pocnit din bici.
Unul câte unul, tigrii se desprind de pe mingile lucioase. Cu
un salt prelung, trec prin cercul de hârtie.
− Am fost bolnavă!
Din seara aceea mereu mă gândesc la bietul Fram.
Pe stradă au defilat elefanții din India, tigrii și leii, caii cu
părul lustruit, maimuțele îmbrăcate în pantaloni roșii și verzi.
Tavanul și zidurile sunt acoperite cu postav verde. Pe pereți se
înșiră fotografii și gravuri.
6. simplu – exprimat
printr-o singură parte
de vorbire
multiplu – deci
exprimat pmai multe
subiecte, rin mai
multe părți de vorbire
Subiectul poate fi:
a) exprimat
7. inclus (cuprins) în forma
personală a verbului,
când acesta e la pers. I
sau a II-a
subînțeles – subiectul
este cunoscut din
propozițiile anterioare
Subiectul poate fi:
a) neexprimat
8. − Adu, Mario, cărțile!
− Ați auzit, copii?
− Îi vedem, cucoane.
Subiectul inclus: tu (Cine să aducă? Tu)
Subiectul inclus: voi (Cine a auzit? Voi)
Subiectul inclus: noi (Cine vedem? Noi)
Observă:
9. ! Cuvântul care exprimă o chemare
adresată cuiva nu este subiect.
Aceste cuvinte nu au funcție
sintactică.
11. ☼ propozițiile cu predicatul
exprimat prin verbe care arată
fenomene ale naturii:
Plouă. Ninge. Tună. Se
înserează.
12. ♦ propozițiile cu predicate
exprimate prin expresii verbale de
felul:
E bine de noi. E rău de voi.
E vai de el.
Îmi pare bine. Îmi pare rău. Îi
arde de glumă.
13. ►Iată subiectul în unele propoziții:
E iarnă. Nu e ger. E soare. Va fi răcoare. E dimineață.
Mi-i sete. Mi-era foame. Îi e frig. Mi-e dor.
S-au deschis ferestrele. Se văd pomii. Se aud cântecele
lor.
Îmi place fotbalul. Lui i se cuvine lauda ta. Mă doare gura.
Îmi ajung banii aceștia. Copiilor le plac bomboanele.
14. •În vorbirea populară este obiceiul de a se relua
subiectul pentru a atrge atenția asupra lui (nefiind
deci vorba de două subiecte, ci de o dublă
exprimare a aceluiași subiect):
Acela de departe, el m-a înștiințat.
Vine ea mama acasă.
Stai... că te căptușește ea Mărioara acuși!
15. Prin ce părți de
vorbire poate fi
exprimat subiectul?
16. Subiectul poate fi exprimat prin orice cuvânt folosit
cu valoare de substantiv:
Leneșul mai mult aleargă.
Cel mic e mai înțelept.
Departe este adverb.
(Cuvintele subliniate în propozițiile de mai sus au
căpătat valoare de substantiv)
18. Subiectul stă, de obicei, înaintea
predicatului. El poate sta însă și după
predicat:
Luna răsărise dintre munți.
Și mănâncă ei la un loc...
S
S
P
P
20. Atenție la următoarele acorduri ale predicatului cu
subiectul:
Fiecare dintre noi a înțeles.
Nici unul dintre cei prezenți n-a înțeles.
Dumneavoastră, domnule director, ați fost la
spectacol?
Eu și sora mea am plecat la bunici.
Cartea și caietele sunt noi.
Au venit o mulțime de oameni.
21. Excepție: În propozițiile următoare este
admisă lipsa acordului dintre predicat și
subiect:
a) Ne era foame și sete.
b) A fost o dată un moș și o babă.
23. Dacă între subiect și predicat se intercalează
unele cuvinte precum: desigur, firește,
bineînțeles, fără îndoială, prin urmare,
acestea se pun între virgule:
Eu, bineînțeles, voi îngriji de flori.
Mama, firește, era îngrijorată.