ppt realizat pentru ora de istorie cu acelasi nume-manualul de la editura aramis

1. VECINII
SI
COMUNITATEA
PROF.CRISTEA NICOLETA-FLORENTINA
LICEUL PEDAGOGIC ,,SPIRU HARET’’ BUZAU

2. ,, Dragu-mi era satul nostru, cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca
cristalul, in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri! Dragi-
mi erau mama si tata, fratii si surorile, si baietii satului, tovarasii mei din copilarie cu
cari, in zilele geroase de iarna, ma desfatam pe gheata si la sanius, iar vara, in zilele
frumoase de sarbatori, cantand si chiuind.(…)
Asemenea, dragi-mi erau sezatorile, clacile, horile si toate petrecerile din
sat, la care luam parte cu cea mai mare insufletire!’’
(Ion Creanga-,,Amintiri din copilarie’’)
 Despre ce evenimente din
viaţa satului Humuleşti vorbeşte
scriitorul?

4. CLÁCĂ, clăci, s. f.
1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca
gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o
presteze în folosul stăpânului de moșie. ◊ Expr. Lucru de
clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială,
prost.
2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta
unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică
petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorbă de clacă =
vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka.
Sursa: DEX '98
(1998)

5. • Asemenea unei familii, orice
localitate are o istorie a sa.

6. Apariţia şi dezvoltarea unei aşezări umane sunt
influenţate atât de factori umani, cât şi de cei
istorici.

7. http://adevarul.ro/locale/buzau/buzau-palatul-comunal-
1_51785104053c7dd83f439458/index.html#

9. • La sate, traditiile s-au mentinut
neschimbate si s-au transmis din generatie in
generatie, in timp ce la orase evolutia a
determinat o indepartare a locuitorilor de aceste
obiceiuri stramosesti.
Petre Ungureanu – 1943 – „ Dacă privim
un locuitor din Săgeata în faţă, vedem
că el este tipul ţăranului român neaoş,
urmaş al vechilor daci, ţărani care,
dealungul vremii, cu toate vicistitudinile
istoriei, şi-a păstrat aproape intacte
fizionomia şi sufletu! Plin de vibraţie
sufletească, de simţire adâncă, el se
recomandă a fi vioi, răbdător şi înţelept,
în manifestările sale dovedind
spontaneitate, bună-cuviinţă şi simţ
practic. Plin de vibraţie sufletească, de
simţire adâncă, el îşi poetizează viaţa în
cântece şi versuri populare, iar bucuria,
durerea, întristarea, dragostea şi dorul
şi le însoţeşte în cântări şi le ţese în
versuri scânteietoare de frumuseţe.
Ţine cu îndărătnicie de obiceiurile
vechi”.
Lingvistul Ovidiu Densuşianu,
ajutat de I.A. candrea şi Teodor
Speranţia, au realizat în 1904,
revista „Graiul nostru”, în care,
printre altele a abordat şi teme
ale activităţii folclorice din
judeţul Buzău, portul, ocupaţiile,
tradiţiile, datinile, vorbirea
dialectală.
Cei trei apreciază că
„mentalitatea, obiceiurile,
datinile şi tradiţiile locurilor din
mediul rural sunt determinate,
în principal, de apartenenţa lor
la bresle”.

10. Profesorul Gheorghe Tistu, in lucrarea sa „Folklor din judeţul
Buzău”, în care investigaţiile coboară în secolele 17, 18 şi 19, cuprinde în
paginile de început referiri la cuvântul cislă, caracterizator pentru nivelul
de dezvoltare al unei colectivităţi umane: numărătoarea efectivelor de
oameni din sat, împărţirea dărilor în funcţie de averea deţinută etc.
Multe din obiceiuri îl însoţesc pe om pe parcursul întregii, plus criteriul
calendaristic: De Crăciun, de Anul Nou, de Paşti.
Obiceiurile, cum ar fi: colindele de copii, de ceată şi ale vârstnicilor,
,,Pluguşorul’’, ,,Steaua’’, ,,Sorcova’’, ,,Vasilca’’, jocurile cu măşti,
,,Vifleemul’’, din păcate, se practică tot mai rar, fiind pe cale de
dispariţie.

11. OBICEIURI DIN BUZAU
 Obiceiurile de primăvară –„ între aceste obiceiuri
se înscriu cele din ciclul pascal:
 - încondeiatul ouălor – folosindu-se ceară şi culori
vegetale şi se aplică elemente decorative clasice,
adică motive stelare, florale i geometrice;

- alcătuirea turmelor de oi;

- întovărăşirea sătenilor;

- măsurarea laptelui;

- Marţea, după Paşti, fetele se adunau în grupuri,
organizate pe categorii sociale şi practicau
obiceiurile legate de incantaţie, paparude şi
caloian.” (extras din Monografia comunei Săgeata)

„Obiceiuri de primăvară - intră cele din ciclul
pascal: încondeiatul ouălelor, folosindu-se ceară şi
culori vegetale. Elementele cel mai des utilizate
fiind decorative clasice, adică motive stelare,
florale şi geometrice;

- alcătuirea turmelor de oi;

- întovărăşirea sătenilor;

- măsurarea laptelui;

- petrecerea organizată cu prilejul scoaterii oilor la
păşune ( sâmbra). (extras din Monografia com.
Vadu Paşii)
 OBICEIURI DE VARĂ:
 -caloianul – fetele se întovărăşesc, după simpatii, şi fac un chip
din lut galben, îl îmbracă, îl pun într-o cutie de carton sau de
lemn şi-l înmormântează cu plânsete şi bocete, în locuri bine
ascunse, în grădini, pe luncă, etc.. A treia zi îl dezgroapă şi-l
dau pe apa Buzăului, implorând astfel, pe Dumnezeu să aducă
ploaia.
 -paparuda – copii, femei, oamenii satului se udă, în credinţa că
astfel vor veni ploile şi va fi un an bogat. La obicei participă şi
ţiganii, care devin paparudele pe care participanţii aruncă
găleţi cu apă, cântând:
 „ Paparudă, Paparudă,
 Vin cu ploaie-n bozi şi udă:
 Trup de soare,
 Gând de floare,
 Ochi de fată mare! (extras din Monografia comunei Vadu
Pasii)
 „De Paşti, flăcăii îi luau pe muzicanţi şi plecau prin sat, pe la
fete. Se adunau ouă, cozonaci, se bea vin.” (Dumitru
Catrinoiu)
 Claca: Se făcea pentru cules via, pentru depănuşast porumbul,
pentru bătut floarea soarelui şi pentru diverse lucrări
gospodăreşti;(Prof. Elisabeta Popp)

„De Paşti ieşeam la curăţatul şanţurilor de gunoaie, pe care le
făceam grămezi, le dădeam foc şi apoi săream peste focul
respectiv.

12.  SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

„În sărbătorile Crăciunului , copiii umblă cu „Bună dimineaţa” şi cu
„Steaua” iar de anul nou şi Sfântul Vasile, se practică umblatul cu
„Pluguşorul” , „Sorcova” şi primeau bani, mere, pere, nuci, covrigi,
colăcei, etc. Copiii ţigani umblă şi cu „Vasilca” . MCS

- La lăsata secului, finii mergeau în vizită la naşi, ducându-le plocoane,
apoi începea o petrecere, pe cinste, urându-şi, reciproc, ca sfântul post
să le aducă noroc, îndestulare şi iertarea păcatelor. La plecare, finii zic: „
– Să ne ierţi naşule!”, iar aceştia răspund: „ – Să fii iertat!”. Petrecerea
nu însemna dezmăţ, ci mai mult se mima mâncare şi băutura, căci era
încărcată de nuanţe religioase şi sociale. Se făceau petreceri între
părinţi, copii şi alte rude, manifestându-se un respect deosebit al celor
„mici”, faţă de cei „mari”. Toată lumea se lepăda de orice gâlceavă,
bătaie, mânie. Nu se admitea să intri în post certat cu cineva. Se poate
concluziona că „Lăsatu secului” era un fel de „ Ziua recunoştinţei” la
americani.

- Este credinţa că va trăi mult şi va fi sănătos cel care va vedea primul
un miel alb.” (extras din Monografia comunei Sageata)

http://dambroca.com/cap-6-traditii-datini-si-
obiceiuri.htm

13. • In timp, din randul comunitatii s-au ridicat oameni
de seama, care au contribuit la dezvoltarea
localitatii natale.
 Muzeul Judeţean Buzău deţine un număr important de
obiecte şi bunuri care au aparţinut unor personalităţi
buzoiene de seamă, oameni care prin întreaga lor activitate
au contribuit la îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional
şi a spiritualităţii româneşti sau s-au afirmat în viaţa social-
politică a ţării.
http://muzeubuzau.ro/index.php/istorie/personalitati-
buzoiene

14. Vladimir Maximilian (1882-1959),
artist de teatru şi operetă, una din
gloriile scenei româneşti; muzeul
deţine piese de mobilier din
biblioteca şi salonul familiei, tablouri,
documente, caiete de regie,
decoraţii, obiecte de recuzită,
precum şi diverse alte obiecte care
au aparţinut soţiei sale, apreciata
artistă de operetă, Annie Aurian.
Scarlat Voinescu (1818-1869),
paşoptist şi unionist, deputat în
Divanul Ad- hoc, prefect de Buzău
Emil Teodoru (1851-?), prefect şi
primar de Buzău, membru al Partidului
Conservator; în colecţia muzeală se
regăsesc documente, scrisori, fotografii,
brevete, ordine, medalii şi obiecte
personale.

18. Globe-
trotterul Dumitru
Dan (1890-1979),
cel care a finalizat
înconjurul lumii pe
jos.
Constantin
Apostol (1903-1995),
component al
echipei militare de
echitaţie a
României, care a
participat şi a
câştigat numeroase
trofee la concursuri
internaţionale de
hipism.

20. De numele primarului NICU CONSTANTINESCU se leagă cea mai
importantă schimbare la faţă a Buzăului. Este cel care a comandat
construirea în centrul oraşului a Palatului Comunal, care este şi astăzi
clădirea-simbol a municipiului Buzăului. Pe vremea lui, au fost create
bulevarde dar şi sedii pentru şcoli importante.
Din 1876, a fost membru în consiliul comunal, de
mai multe ori deputat în Parlament iar, din 1883,
primar al oraşului, până în 1905.
S-a căsătorit cu Maria, fiica unui comerciant
buzoian, Nicola Aur, naşi fiind domnitorul
Alexandru Ioan Cuza şi doamna Elena. Cuza era
bun prieten cu Nicola Aur, francmason, originar din
Piemont, refugiat în Muntenia după 1848.
Buzoian prin adopţie,
avocatul Nicu
Constantinescu, născut în
anul 1840, la Craiova
(decedat la 21 aprilie 1905,
la Buzău), este considerat de
istorici drept ctitorul Buzăului
modern.
Pentru că primăria nu avea un sediu
propriu, Constantinescu a comandat
în calitate de primar al Buzăului
construirea în centrul oraşului a
Palatului Comunal, care este şi
astăzi clădirea-simbol a Buzăului.
Pe durata mandatelor sale, a asanat
şi a pavat oborul şi a construit
Bulevardul Parcului, cunoscut astăzi
sub numele de Bulevardul Nicolae
Bălcescu, care lega centrul oraşului
de Parcul Crâng
De asemenea, a construit sedii pentru mai
multe şcoli, inclusiv pentru liceul Al.
Hâjdeu, astăzi denumit Colegiul Naţional
B.P. Hasdeu.
Într-una dintre lucrările sale, istoricul Valeriu Nicolescu spune despre Nicu
Constantinescu că este ”cel care a trasat bulevarde largi, a aliniat şi sistematizat străzi,
a construit localuri pentru toate cele opt şcoli primare din vremea sa (patru de băieţi şi
patru de fete), în locul Arestului Preventiv (puşcăria oraşului) a ridicat impozanta
clădire a Colegiului Naţional „B.P.Hasdeu” de astăzi, Hala de Pescărie şi Măcelărie
(Bazarul Obor), a salvat Crângul de la tăiere şi, cu ajutorul arhitectului peisagist
Rebhun, a realizat reţeaua de alei pietonale din acest parc natural şi, mai ales,
emblema cu care noi, buzoienii, ne mândrim, impozantul edificiu al Palatului Comunal”.
Avocatul Nicu Constantinescu,
după numele de dinainte de
adopţie Nicu Chintescu, s-a născut
la Craiova, unde şi-a făcut studiile
primare şi liceale, după care a
urmat, la Bucureşti, Facultatea de
Drept.
A fost numit locţiitor de prefect la Brăila, membru al
consiliului judeţean, a funcţionat o perioadă ca avocat
al statului, subprefect în judeţul Dolj, iar, din 1867, a
fost director al Prefecturii judeţului Buzău.
După ce şi-a luat licenţa, Nicu
Constantinescu a funcţionat ca avocat,
perioada 1868 - 1883 fiind ani de afirmare
atât ca membru al baroului buzoian, dar şi
în viaţa politică, ca fruntaş liberal.

21. Informaţii importante
legate de trecutul şi evoluţia
unei localităţi sunt păstrate în
monografii, muzee, biblioteci,
mănăstiri, monumente
istorice şi case memoriale.