1. inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/dereferinta/mostenirea-unui-realist-politic/
Moştenirea unui realist politic
Lech Kaczyński a fost un realist politic. Indiferent de moda dominantă şi de opiniile curente, el
considera drept entităţi fundamentale ale realităţii politice, naţiunea – şi statul, care constituie forma
acesteia de existenţă. El a fost deci un „om de stat” aşa cum era numit, înainte de război, acela care îşi
consacra activitatea binelui comun, în interesul căruia trebuie acţionat şi în condiţiile actuale, mai ales
în structurile unui stat conceput din perspectivă republicană.
E adevărat că politica se conduce conform legilor ei specifice, dar ea ar trebui să rezulte din ordinea
etică. Fundamentul său este ideea de dreptate, căreia Lech Kaczyński a încercat să-i restabilească o
însemnătate esenţială în realitatea poloneză.
Ca preşedinte, a acţionat mai ales în arena internaţională, deşi s-a ocupat şi de alte chestiuni, mai
ales, le-a continuat pe cele întreprinse anterior în domeniul politicii istorice, care trebuiau să contribuie
la reconstruirea identităţii poloneze. Poate că cea mai bună recapitulare a mandatului său neterminat
este mesajul postat de portalul wPolityce, pe care l-au trimis polonezilor românii de la portalul În Linie
Dreaptă, cu prilejul celei de-a doua comemorări a morţii lui:
„Lech Kaczyński a fost un om drept, un patriot, a luptat pentru libertate. Faptul că
aceste calităţi de preţ au fost întruchipate într-un om de stat polonez, nu este
întâmplător. Moartea sa tragică nu a fost nici ea o întâmplare.
Poate că a murit tocmai pentru că începuse să construiască o solidaritate a ţărilor din
regiunea noastră, şi a arătat că se poate face asta. Că ţările mai mici, dar iubitoare
de libertate, pot acţiona împreună, pot face faţă cu succes unui puternic imperiu al
răului. Nimeni din partea noastră de lume nu va uita viziunea politică şi curajul
Preşedintelui Lech Kaczyński. Nimeni nu uită cum, sub conducerea sa, liderii
Europei de Est au salvat Georgia de invazia rusească.
Nu putem şi nu vrem să uităm această moştenire a lui Lech Kaczyński. Trebuie să
strângem rândurile şi să continuăm să luptăm împreună, solidari.”
O astfel de memorie este cel mai bun capital în politica internaţională, şi arată mai bine sensul
adevărat al mandatului prezidenţial al lui Kaczyński, decât modul contaminat de animozităţi de partid şi
de grup, în care este apreciat astăzi în Polonia.
Pe un teren solid
Prăbuşirea comunismului a trezit speranţe, pe care le-a documentat cel mai bine răsunătorul articol
(mai târziu dezvoltat într-o carte) al lui Francis Fukuyama Sfârşitul istoriei, din 1989. Eşecul utopiei
totalitare ar fi trebuit să anunţe triumful global al democraţiei liberale şi dispariţia conflictelor
internaţionale majore. Într-o asemenea atmosferă, cu greu mai puteau fi recunoscute noile provocări.
Noii lideri ai Poloniei, concentraţi pe problemele zilei de ieri, au dat dovadă de o crasă lipsă de
înţelegere a acestora. Obişnuiţi cu ameninţările statului comunist la adresa cetăţenilor, au încercat prin
toate mijloacele să limiteze şi să slăbească noul stat. Nu au înţeles că acesta constituie o valoare
naţională, şi că totalitarismul comunist nu a fost decât patologia acesteia. Monumentul acestor confuzii
este constituţia adoptată în 1995, care face tot posibilul pentru a împiedica buna funcţionare a
instituţiilor din ţara noastră.

2. Statul constituie în prezent singura formă de democraţie. Ca susţinător al republicii, Kaczyński a înţeles
că, astăzi, forma acestuia este statul-naţiune cu un sistem democratic.
În sistemul comunist, şi legea era un instrument al terorii şi represiunii, deci, pe principiul simplei
reacţii, după prăbuşirea acestuia, s-a făcut tot posibilul ca justiţia să fie liberalizată la maximum. Puţini
s-au gândit că sistemul judiciar, astfel tratat, nu este în stare să ofere o siguranţă elementară
cetăţenilor, şi în special acelora care nu îşi pot permite să achiziţioneze servicii în acest domeniu.
Fraţii Kaczyński au fost oameni politici de excepţie, care, de la începutul Republicii a III-a, au
recunoscut problemele şi pericolele acesteia. Trebuie remarcat faptul că, pentru anumite perioade,
realizările lor sunt foarte greu de separat. Abia preşedinţia, atât a Capitalei, cât şi a ţării, a permis o
deosebire mai uşoară a meritelor personale ale lui Lech Kaczyński.
Imediat după căderea comunismului, fraţii Kaczyńscy au înţeles incompatibilitatea atitudinii de opoziţie
faţă de nevoile noii realităţi, în special necesitatea de a construi un nou stat. Ei ştiau că nici în politica
internaţională nu va veni împărăţia păcii veşnice, şi că nici modelul clasic al democraţiei pluripartinice
nu poate fi înlocuit. Au susţinut că un stat slab nu-și îndeplineşte funcţiile sale de bază, şi ajunge să
devină prada celor puternici, atât din interior cât şi din afară. Că declaraţiile conform cărora diviziunile
politice elementare – cum ar fi cele în stânga şi dreapta – și-ar fi trăit traiul, sunt neadevărate, şi
deschid posibilitatea de manipulare, care slujește pentru lipsirea de drepturi a cetăţenilor.
Despre Dreptate
Prima sa funcţie importantă în
stat, Lech Kaczyński și-a
îndeplinit-o ca ministru de stat
pe lângă Preşedintele Lech
Wałęsa, ocupându-se de
supravegherea activităţii
Biroului Securităţii Naţionale. El
a demisionat însă, atunci când a
devenit clar faptul că Wałęsa
trata programul creat de fraţii
Kaczyński pentru „accelerare” şi
„decomunizare” numai ca un
instrument pentru a obţine
puterea, neavând câtuși de
puţin intenţia de a-l realiza.
Apoi Lech Kaczyński și-a
continuat slujirea în calitate de preşedinte al Camerei Supreme de Control. S-a întors în largul politicii,
ca ministru al Justiţiei, la sfârşitul guvernării AWS. Exercitarea acestei funcţii timp de un an i-a asigurat
popularitatea. Aceasta s-a datorat hotărârii de care a dat dovadă în lupta împotriva criminalităţii şi în
încercarea de a restabili rolul cuvenit sistemului judiciar polonez.
Kaczyński nu a crezut niciodată în mirajele concepţiei liberale asupra legii, în care, în loc de pedeapsă,
se vorbește de resocializare, iar infractorul este considerat, în esenţă, victimă. El ştia că nu se poate
restabili respectul pentru lege, dacă nu va fi reconstruit sensul fundamental al acestui termen. El a fost
principalul critic al codurilor penale liberale adoptate în 1997. A atacat, de asemenea, poziţia specială
a corporaţiei juriștilor, care, în Polonia, și-a însușit în mare măsură sistemul judiciar.
Principiul justiţiei trece dincolo de instituţiile sale şi se referă, de asemenea, și la istorie, care
constituie fundamentul existenţei comunităţii naţionale. Creat de către Lech Kaczyński, Muzeul
Insurecţiei Varşoviei este, în Polonia liberă, cel mai serios act de restituire a istoriei către polonezi,

3. întreprins până în clipa de faţă. Este semnificativ faptul că a trebuit să se aştepte cincisprezece ani,
până la a şaizecea aniversare a revoltei, pentru ca aceasta să fie comemorată așa cum se cuvine.
Existenţa naţiunii nu poate fi separată de istorie. Nu fără motiv, ea este denumită comunitate de destin,
ceea ce presupune istoricitatea sa și legătura peste generaţii: datoria faţă de trecut şi angajamentul
pentru viitor. Fără reconstrucţia ordinii simbolice a istoriei, în care se subliniază valoarea eroismului şi
a jertfirii pentru comunitate, şi se condamnă actele de trădare şi de apostazie, nu poate exista o
comunitate naţională.
De toate acestea, Lech Kaczyński a fost conștient, precum puţini din Polonia acelor timpuri, care s-au
lăsat înșelaţi de povestea depășirii identităţii naţionale şi a caracterului „postpolitic” al epocii noastre.
Kaczyński și-a continuat activitatea în domeniul politicii istorice, de data aceasta în calitate de
preşedinte, străduindu-se să restabilească memoria cuvenită marii mişcări a Solidarităţii, care ar
trebui să fie fundamentul identităţi poloneze contemporane. De altfel, el a fost unul dintre liderii acestei
mișcări, iar la momentul schimbării, era vicepreşedintele ei.
O continuare a acestei activităţi a fost politica sa de acordare a decoraţiilor, în cadrul căreia a amintit
meritele unor persoane aflate, de multe ori, la marginea vieţii politice actuale, dar care au jucat un rol
important pentru Solidaritatea şi pentru opoziţia dinaintea acesteia.
Între state
Ca om politic realist, Lech Kaczyński a înţeles că funcţia optimă a UE este aceea de a coordona
interesele ţărilor sale membre. Acestea sunt uneori comune, alteori divergente. Este imposibil a se
depăşi această stare de lucruri, atât timp cât există state naţionale, iar propaganda cu privire la
dispariţia acestora, nu numai că nu are nimic de-a face cu realitatea, ea slujeşte intereselor celor mai
puternici, celor care sunt în măsură să se folosească de instituţiile UE. Mersul evenimentelor, mai ales
în vremuri de criză, i-au dat dreptate în mod categoric lui Kaczyński.
Având în vedere această stare de lucruri, el a încercat să apere Tratatul de la Nisa, iar apoi, la summit-
ul de la Bruxelles, s-a luptat pentru aşa-numita „rădăcină pătrată” (voturile în UE să nu fie calculate în
funcţie de numărul de locuitori ai ţărilor, ci de radicalul acestuia, NT), care dădea ţărilor mai mici din
UE (între acestea şi Poloniei) o putere de vot puţin mai mare.
Polonia nu este printre cele mai puternice ţări din Europa, dar este un stat important al acesteia. Ar
trebui să ştie să îşi exploateze potenţialul. Kaczyński a fost un susţinător al „concepţiei
Jagiellone”, elaborate de Józef Piłsudski, şi căreia i-a dat forma actuală grupul revistei
Kultura, de la Paris, în frunte cu Jerzy Giedroyć. Această concepţie rezulta din
conştientizarea situaţiei asemănătoare a ţărilor din Europa Centrală şi de Est, mai slabe decât
cei doi puternici vecini ai lor, dar fiind în măsură ca, împreună, să echilibreze puterea
acestora, şi să se opună Rusiei, care îşi declară din ce în ce mai deschis ambiţiile neo-
imperiale. În acest sistem, Poloniei, fiind cea mai puternică dintre aceste ţări, îi revine un rol de
lider, adică de iniţiator al unor acţiuni comune.
Această alianţă ar trebui să depăşească graniţele UE. Sunt interesate de ea Ţările Baltice, şi
de asemenea, grupul aflat în prezent la putere în Ungaria, şi grupări importante din Cehia,
Slovacia şi România. În acelaşi timp, în afara graniţelor UE, sunt adeptele unui astfel de
concept elitele doritoare de independenţă din Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Moldova.
Alianţa acestor ţări diferite, care, în cele mai importante probleme, pot lucra totuşi împreună, ar
constitui o importantă forţă în partea noastră de Europă. Politica în direcţia integrării acestora, pe care
a întreprins-o Lech Kaczyński, nu este nici uşoară, nici nu aduce rezultate rapide. Ea constituie, totuşi,
interesul naţional al Poloniei.

4. Deşi ridiculizată de către adversariii lui Kaczyński și de către mass-media, reacţia lui faţă de
agresiunea Rusiei împotriva Georgiei a fost o manifestare a dimensiunii sale politice, apreciate, de
altfel, în discreţia cabinetelor, de către diplomaţia mondială, după cum au dovedit recent dezvăluirile
Wikileaks. Nu ştim dacă intervenţia lui Kaczyński a fost aceea care a oprit înaintarea tancurilor rusești
către Tbilisi, dar cu siguranţă a putut avea o influenţă în acest sens, şi este recunoscută ca atare în
Georgia. Este izbitor faptul că, deşi aceste merite ale preşedintelui polonez sunt evidente pentru
georgieni, formatorii de opinie dominanţi din Polonia nici măcar nu le iau în considerare. Iar ele ar
putea fi pentru noi un capital politic major.
Kaczyński a avut, de asemenea, în
vedere, posibilitatea altor alianţe, pe
care le deschide în faţa noastră UE,
și care ar putea uni ţările ce se opun
dictatului germano-francez, în diferite
chestiuni, fie ele cu caracter
permanent sau de moment. O
încercare de a crea o axă nordică a
UE, cu Marea Britanie, Suedia,
Danemarca, Finlanda şi Statele
Baltice era un proiect promiţător, din
păcate abandonat de către guvernul
PO.
O dimensiune esenţială a politicii lui
Lech Kaczyński a fost caracterul pro-
atlantic. Legăturile strânse cu Statele
Unite ar fi fost pentru noi nu numai o
garanţie de securitate, dar ne-ar fi
întărit poziţia în Europa. Demersurile
Președintelui pentru prezenţa în
Polonia a scutului antirachetă american au fost în cea mai mare parte zădărnicite de către guvern și de
aceea componentele sale au fost instalate în România.
Astăzi, un domeniu esenţial în care are loc războiul internaţional pentru dominaţie este cel energetic.
Moscova nu ascunde faptul că îl consideră cel mai important instrument politic al său. Strategia lui
Kaczyński a avut ca scopul blocarea, sau, în orice caz, reducerea unor astfel de tentative rusești, şi a
înregistrat succese concrete. Expresia acestora a fost, de exemplu, faptul că, deşi fără entuziasm,
cancelarul german a trebuit să sprijine exigenţele poloneze în acest sens.
Din perspectiva istoriei
Politica lui Lech Kaczyński a fost sabotată şi, de fapt, zădărnicită de PO (Platforma Obywatelska,
Platforma Civică), în numele unor interese înguste, de partid. Efectele le vedem astăzi. „Plutirea în
sensul curentului”, așa cum este definit de către autorii săi proiectul internaţional al guvernului Tusk,
este o negare a politicii şi o demonstraţie de supușenie. În schimbul ei, dobândim o mulţime de laude
din partea celor puternici din Europa şi lipsa oricărei însemnătăţi în Europa. Acest lucru se întâmplă și
în domeniul politic, şi în cel simbolic. El este redat, poate cel mai bine, de conducta de gaz din Marea
Baltică, dintre Rusia şi Germania, care blochează intrarea navelor mari către terminalul nostru de gaz,
aflat în construcţie la Świnoujście, dar ocolește prin largi cotituri porturi daneze mult mai puţin
semnificative. Ultimul pact fiscal ne face dependenţi de deciziile ţărilor din fâșia euro, dar nu ne dă nici
măcar un drept de vot consultativ. Relaţiile noastre cu Rusia sunt așa cum au fost întotdeauna, iar cele
cu potenţialii noștri aliaţi din regiune sunt mai rele ca niciodată în cursul existenţei celei de-a treia
Republicii a treia. Măsura izolării noastre este veto-ul, pe care (din fericire), l-a depus Polonia singură,
în chestiunea punerii în aplicare a pachetului climatic european, deşi efectele dezastruoase ale

5. acestuia nu priveau numai ţara noastră.
Războiul cu Lech Kaczyński nu a încetat după moartea sa. În ultimul timp am avut de-a face cu o
revărsare de texte în care este atacat. Ele s-au împărţit în cele alcătuite din perspectiva caracteristică
valetului de cameră (preşedintele stătea noaptea până târziu, își scrâșnea dinţii) şi cele „psihologice”,
ale căror autori, în calitate de specialişti ai sufletului lui Kaczyński, ne explicau de ce nu se potrivea
pentru a fi preşedinte. În realitate, politica sa rămâne până astăzi singurul proiect de stat, coerent şi
valoros, cu care am avut de-a face în cea de-a III-a Republică.