inliniedreapt a.net      http://inliniedreapta.net/sa-intelegem-islamul-1-ciocnirea-francilor-cu-mohamedanii/Să înțelegem ...
A fost nevoie de două mii de ani pentru ca principiul egalităţii să fie adoptat de către societate.Când se analizează soci...
Musulmanii au conchis că era periculos să atace Franţa dinspre capătul estic al Pirineilor şi au inițiatnoile atacuri de l...
Principiul activ al războiului a fost acelaşi cu cel a războiului purtat de spanioli pe propriul lorpământ şi care a durat...
împinse spre dispariţie printr-o combinaţie de metode.De-a lungul Antichității, şi chiar până în a doua jumătate a secolul...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Inliniedreapta.net sa inelegem islamul (1) ciocnirea francilor cu mohamedanii

331 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
331
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
3
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Inliniedreapta.net sa inelegem islamul (1) ciocnirea francilor cu mohamedanii

  1. 1. inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/sa-intelegem-islamul-1-ciocnirea-francilor-cu-mohamedanii/Să înțelegem Islamul (1): Ciocnirea francilor cumohamedaniiAzi, 10 octombrie 2012, se împlinesc 1280 de ani de la momentul Poitier sau Bătălia de la Tours.Cum va arăta Europa peste 20 de ani, la 1300 de ani de la strălucita victorie a francilor? Dar, maiales, cum va arăta Franța?”Influxul masiv de Islam în țara noastră e un fapt major. Cu toate necunoscutele și îngrijorările pecare le ridică, se produce incontestabil. Această provocare se află abia la început. Dar pentru aînvinge, creștinilor nu le este interzis să fie inteligenți”, comenta caustic și trist istoricul Jean Sevillia.Răspunzând unei invitații din partea platformei bastiat.net, Jean-Jacques Walter, inginer și unprolific intelectual, autor al mai multor cărți și articole pe subiecte cât se poate de variate (de laartă, la problema pensiilor, de la regimurile totalitare, la religii, și în special Islam) a ținut un discursdespre ciocnirea Islamului cu primii regi ai Franței (francii) și natura ideologiei mohamedane. Scrierilesale sunt impregnate de logică, precizie de inginer și claritate.Autorul este capabil să citeze Sure din 3 editii diferite ale Coranului, indiferent de subiect, așa cuma demonstrat-o parlamentarilor în timpul disputei pe marginea purtării în public a vălului islamic.Traducerea de mai jos este discursul de la dineul din 16 februarie 2008 cu titlul: Să înțelegemIslamulSă înțelegem Islamul de Jean-Jacques WalterUna dintre regulile civilizaţiei iudeo-creştine este aceea că legea e superioară puterii. Cea mai vechedemonstrație în acest sens se află în scena în care David o seduce pe Batşeba, soţia lui Urie Hititul.Când David a aflat că Batşeba e însărcinată, nu a ştiut cum să-i explice lui Urie şi a pus să fie ucis,pentru a nu mai fi nevoit să-i dea socoteală. David a fost pedepsit de Dumnezeu. Deși era rege, nuavea dreptul să-și ucidă aproapele pentru a-i lua soția: legea este mai presus de rege. În VechiulTestament, această istorisire este prezentată ca o pildă, dar, în fapt, a fost nevoie de 3000 anipentru ca acest principiu să fie integrat în societăţile creştine. Cu numai două secole în urmă, aexistat un principiu juridic în Franţa: „Rex a legibus solutus est”; adică, legiuitorul este mai presus delege. Îmi amintesc o discuţie avută cu zece ani în urmă, cu un membru al Consiliului de Stat. Mi-azis: „Da, desigur, statul este supus legii ca oricine altcineva, dar se află cu un pas deasupra ei”. Esteexact ceea ce observa Orwell: „Toţi oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alţii”.A fost nevoie de două mii de ani pentru ca principiul egalităţii să fie adoptat de către societate.
  2. 2. A fost nevoie de două mii de ani pentru ca principiul egalităţii să fie adoptat de către societate.Când se analizează societățile care au fost modelate de o ideologie, este important ca ideologiasă fie foarte atent privită, pentru că ea este cea care se va impune în cele din urmă şi care vaschimba societatea. Acest lucru este valabil și în cazul Islamului. Ceea ce contează este ideologiasa şi nu modul în care aceasta este integrată în diferite ţări. Războaiele dintre Franţa şi Islam suntun exemplu. Vorbim mereu de Poitiers: „musulmanii au fost învinşi la Poitiers şi au plecat”. Suntemmai mult sau mai puţin conştienți de asta, comparând cu alte bătălii, de exemplu, bătălia de laVouillé, din 507: Clovis i-a învins pe vizigoţi şi Aquitaine a devenit franceză. Cu Islamul însă nu s-aîntâmplat așa, nici pe departe.Musulmanii au intrat în ceea ce era atunci Franţa, în 714. Au asediat Narbonne, care a devenitbaza lor pentru următorii 40 de ani, şi au lansat raiduri regulate. Au devastat regiunea Languedocîntre 714-725, au distrus Nîmes în 725 şi au devastat malul drept al Ronului în susul Senei.În 721, o armată musulmană formată din 100.000 de soldaţi a asediat Toulouse-ul, apărat deEudes, ducele de Aquitania. Charles (Carol) Martel a trimis trupe în sprijinul lui Eudes. După şase lunide asediu, Eudes a recurs la un atac-surpriză şi a zdrobit armata musulmană, care s-a retras îndezordine în Spania şi a pierdut 80 de mii de soldaţi în campanie. Se vorbește puțin despre bătăliade la Toulouse, deoarece Eudes a fost un merovingian. Capetienii erau pe cale de a deveni regiiFranţei şi nu recunoşteau cu ușurință o victorie merovingiană.
  3. 3. Musulmanii au conchis că era periculos să atace Franţa dinspre capătul estic al Pirineilor şi au inițiatnoile atacuri de la extremitatea vestică a lanţului. 15.000 de călăreţi musulmani au asaltat şi distrusBordeaux-ul, apoi regiunea Loarei, au asediat Poitiers-ul, şi au fost opriți în cele din urmă deCharles Martel şi Eudes la 20 km nord de Poitiers, în 732. Musulmanii supravieţuitori s-au despărţitîn grupuri mici şi au continuat să devasteze Aquitaine. Noi soldaţi li se alăturau din când în cândpentru a lua parte la jafuri. Bandele acestea au fost eradicate în cele din urmă numai în 808, decătre Charlemagne (Carol cel Mare).Ravagiile din est au continuat până când, în 737, Charles Martel a plecat în sud cu o armatăputernică, a recâştigat pe rând Avignon, Nîmes, Maguelone, Agde, Béziers, şi a asediat Narbonne-ul. Un atac saxon în nordul Franţei l-a obligat pe Charles Martel să părăsească această regiune. Încele din urmă, în 759, Pepin le Bref a recâştigat Narbonne şi i-a zdrobit definitiv pe invadatori.Aceștia s-au despărţit în grupuri mici, cum au făcut în vest, şi au continuat să devasteze ţara, înspecial prin deportarea bărbaților pentru a-i transforma în sclavi castrați şi a femeilor pentruharemurile Africii de Nord, unde erau folosite pentru a da naştere la musulmani. Bastionul acestorbande era la Fraxinetum, azi La Garde-Freinet. O suprafaţă de aproximativ 10.000 kilometri pătraţi,în masivul Maures, a fost complet depopulată.În 972, bandele musulmane l-au capturat pe Mayeul, abatele de Cluny, pe drumul ce duce spreMuntele Geneva. Evenimentul a creat o imensă tulburare. Guillaume al II-lea, conte de Provence, acondus timp de 9 ani un soi de campanie electorală pentru a-i motiva pe provensali, apoi, începânddin 983, a vânat metodic toate bandele de musulmani, mici sau mari. În 990, a fost distrusă ultimadintre ele. Devastaseră Franța timp de două secole.Presiunea musulmană, însă, nu a încetat. A fost exercitată pe parcursul următorilor 250 ani deraiduri lansate de pe mare. Bărbaţii capturaţi erau duși în lagărele de castrare din Corsica, apoideportaţi în închisorile de muncă forţată ale Dar Al Islam (teritoriul islamic), iar femeile tinere înharemuri. Ascunzătorile piraţilor musulmani erau în Corsica, Sardinia, Sicilia, pe coastele Spaniei şiale Africii de Nord. Toulon a fost complet distrus în 1178 şi 1197, populaţia masacrată saudeportată, oraşul pustiit.În cele din urmă, musulmanii au fost alungaţi din Corsica, Sicilia, Sardinia, din sudul Italiei şi nordulSpaniei, atacurile pe teritoriul francez au încetat, dar au continuat pe mare. Abia din 1830, Franţa,exasperată de șantaje, s-a decis să pornească spre Algeria, cu scopul de a distruge definitivultimele bastioane ale piraţilor musulmani.Frapant este faptul că între anii 714, prima incursiune, şi 1830, strivirea finală a piraţilor din Barbary,s-a scurs peste un mileniu. Nicio organizaţie politică nu durează o mie de ani. Cum se face atuncică un război nesfârşit a continuat atât de mult timp?
  4. 4. Principiul activ al războiului a fost acelaşi cu cel a războiului purtat de spanioli pe propriul lorpământ şi care a durat, de asemenea, peste o mie de ani: ideologia. Doar o ideologie poate durasuficient cât să dea naştere, secol după secol, la acest tip de război necruțător. De aceea, cinedoreșt e să înţ eleagă Islamul, t rebuie să st udieze şi ideologia sa, nu să purceadă la un studiuaproape etnologic asupra diferitelor versiuni ale Islamului. Repet: ideologia sa, deoarece, pentruoamenii de ştiinţă musulmani, Islamul este Dîn, Dunya, Daoula, adică religie, societate, stat.Khomeiny obişnuia să spună că 90% din regulile islamice au a face cu societatea civilă, şi că, într-obibliotecă islamică, 90% din cărţi tratează despre societate şi stat, şi doar 10% se preocupă demoralitate şi relaţia omului cu Dumnezeu. Problema cu Islamul nu este religia, ci partea civilă aideologiei.Islamul est e f ondat pe aceeaşi st ruct ură ca maşinăriile polit ice t ot alit are. Cele mai binecunoscute sunt socialismele totalitare ale secolului XX, dar dacă vom săpa adânc în istorie,dinastiile akkadiene, China antică, incaşii, etc. au fost maşinării totalitare, care au anumite aspectecomune cu Islamul. Este de ajuns să se compare principalele caracteristici ale socialismului totalitarcu cele ale Islamului, pentru a pune în lumină aceste aspecte comune.Islamul, înt ocmai socialismului soviet ic, est e f ondat pe o bază dublă: pe de o part e bazaideologică, şi pe de alt ă part e impunerea acelei ideologii prin f orţ a armat ă. Combinaţ iadint re cele două est e specif ică.Primul care a vorbit despre acest lucru a fost Sima Qian, unul dintre cei mai mari intelectuali dinChina, un istoric, care a fost și prim-ministru. Ca intelectual şi în calitate de premier a fost perfectfamiliarizat cu un sistem bazat atât pe ideologie, cât şi pe violenţă. În scrisoarea sa către Jen An,care datează din 91 î.Hr., explică faptul că, într-un astfel de sistem, nu pot exista decât douăsoluţii:- moartea fizică: dacă te opui sistemului, ești ucis- moartea spirituală: te prefaci că împărtășești ideologia, şi în acest caz porți o mascăDar „masca ți se lipeșt e de chip”, după cum spune Sima Qian. Masca devine chipul t ău și t udevii ce nu ai vrut să f ii. Procesul poat e dura câţ iva ani, sau cât eva generaţ ii, dar f enomenulse pet rece înt ot deauna.Astfel, potrivit lui Sima Qian, înt r-un sist em bazat at ât pe f orţ ă, cât şi pe ideologie, se poat ealege doar înt re moart ea f izică şi moart ea spirit uală.Aceasta este exact structura Islamului, bazată atât pe ideologie, cât şi pe utilizarea forţei armate.Am vorbit deja de violenţă faţă de exterior. Mai trebuie pomenită în completare și violenţainterioară (teroarea), care este exercitată asupra clasei dhimmi. Termenul dhimmi se referă lapopoarele cucerite de către armatele musulmane. Acestea îşi pierd toate drepturile politice şi ceamai mare parte din drepturile civile; altfel spus, devin st răini în propria lor ţ ară. În acest mod, sunt
  5. 5. împinse spre dispariţie printr-o combinaţie de metode.De-a lungul Antichității, şi chiar până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au existat fluctuaţiiîn rândurile populaţiei fie din cauza foametei, fie a epidemiilor sau a războaielor. După fiecaredeclin, populaţia creştea din nou, până când ajungea la un echilibru, adică numărul maxim depersoane care putea să trăiască pe uscat, având în vedere tehnicile agricole disponibile.Musulmanii au construit oraşe noi, Oran, Cordoba, Cairo, etc. în timp ce măcelăreau, sau deportaulocalnicii şi populau oraşele cu arabi, fie din regiunea Hedjaz, fie din Siria. La început, acești imigranțiau fost puţini. În Africa de Nord erau cinci milioane de berberi. Aproximativ 200.000 de musulmaniarabi au fost aduși şi stabiliți în zonele care fuseseră depopulate în acest scop. Populaţia imigrantăa crescut la numărul maxim suportat de către producţia agricolă din zonele ocupate, apoi autranșat restul pământului în fâșii care au fost depopulate, una câte una, şi cedate extinderiimusulmanilor arabi. Fiecare fâşie succesivă era suficient de mică pentru a nu provoca o revoltăgenerală, dar îndeajuns pentru arabii musulmanii să nu atingă echilibrul demografic şi să-şi poatăcontinua creşterea.Pe lângă masacrele localizate în scopul de a invada regiuni noi, a fost provocată în mod deliberatși o scădere a ratei natalităţii în rândul non-musulmanilor. Aceștia din urmă, care formau clasasocială dhimmi (statutul de cetățean inferior, de mâna a doua), trebuiau să poarte un ecusonrotund galben pe haine închise la culoare (întocmai ca evreii în Germania nazistă n.r.). Puteau folosidoar măgari, mârțoage și cămile, armăsarii nobili fiind rezervați pentru musulmani. Măgarii puteau fiechipați numai cu o singură încărcătură (desagă) şi fără şa, la sat, nu în oraş. Casele dhimmi-lortrebuiau să fie mai mici decât cele ale musulmanilor. Multe alte dispoziţii de acest fel au distrusdemnitatea dhimmi-lor şi au diminuat încrederea în sine, de aici o altă cauză în scăderea rateinatalităţii şi dispariţia lor progresivă.Scăderea rat ei nat alit ăţ ii, masacrele şi convert irile sub presiune au f ost mijloacele care, înţ ări invadat e, t rept at , a adus ceea ce Bat Ye’or numeșt e inversarea demograf ică. Erau200.000 musulmani la 5 milioane de berberi, când a început invazia musulmană. După opt războaieşi t rei secole de met ode ca cele expuse mai sus, mai rămăseseră 1% berberi în Tunisia, 10%în Algeria, unde au f ost împinși în Kabylia, aproximat iv 35%-40% în Maroc, unde au f ostîmpinși în At las şi regiunile Rif f , de f iecare dat ă în regiuni mont ane nef ert ile.Este un fenomen general. Astfel, populaţ ia t urcă, iniţ ial 100% creşt ină, a scăzut la 30% decreşt ini spre 1900, şi est e de 0,2% ast ăzi (2008, data discursului n.t.).

×