Inliniedreapta.net cine comand-n_lume olavo de carvalho

303 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
303
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
3
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Inliniedreapta.net cine comand-n_lume olavo de carvalho

  1. 1. inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/dereferinta/cine-comanda-in-lume/Cine comandă în lume?Din lecturile mele de tinerețe, de acum peste patru decenii, puţine întrebări m-au impresionatmai mult decât aceea care dă titlul celei de-a doua părţi a Revoltei Maselor, de José Ortega yGasset: „Cine comandă în lume?”Filozoful nu formula această întrebare în sens metafizic – atunci i s-ar fi putut răspunde princeva de felul: „Dumnezeu”, „hazardul”, „soarta” -, ci în sens geopolitic și ajungea la concluzia căeste regretabil că Europa şi-a pierdut poziţia de conducere, cedând locul Rusiei și Statelor Uniteale Americii.Răspunsul părea dislocat faţă de întrebare. Statele, națiunile, guvernele şi continentele nucomandă. Cei care comandă sunt indivizii şi grupurile care le controlează pe acestea. Înainte degeo-politică, este politica pur şi simplu. Iar aici totul devine formidabil de complicat. Este ușor săobservi ce state sau țări predomină asupra altora. Dar să afli cine comandă cu adevărat într-unstat sau o țară – și prin acestea, în altele – este o provocare intelectuală mai de temut decât îşipoate imagina analistul politic obişnuit.Verbul „a comanda” vine din latinescul manus dare: cel care comandă îşi împrumută mijloacelede acțiune („mâna” lui) pentru ca alţii să realizeze ceea ce a gândit el. Un conducător dă ordinesubordonaților săi, dar studiind bine lucrurile, veți vedea că doar foarte puțini lideri din istorie – unNapoleon, un Stalin, un Reagan – au fost ei înșiși creatorii ideilor pe care le-au realizat.Teoreticienii timpurii ai statului modern au nimerit foarte exact, atunci când au inventat expresia„putere executivă”: în general, omul de la guvernare este executorul unor idei pe care nu el le-aconceput, nici nu ar avea capacitatea – sau timpul – de a le concepe. Iar cei care au conceputaceste idei au fost aceiași cu cei care i-au dat lui mijloacele de a ajunge la guvernare, în scopulde a le realiza. Cine sunt aceştia?Punând întrebarea pentru cazulul specific al Statelor Unite, sociologul Charles Wright Mills, unuldintre mentorii Noii Stângi, a publicat în 1956 cartea (care va deveni un clasic) The Power Elite,Elita Puterii. Răspunsul pe care l-a găsit el lua forma unei ţesături foarte complicate de grupuri,familii, corporații, servicii secrete oficiale și neoficiale, secte, cluburi, biserici și cercuri de relațiipersonale, unele aflate la vedere, altele discrete, incluzând amante şi call girls. Clasa politică, ceculmina în persoana conducătorului nominal, apărea acolo ca spuma la suprafața unor apeîntunecate.Mills era, în mod evident, pe drumul cel bun, dar a murit în 1962 șinu a avut ocazia de a asista la un fenomen la apariţia căruia aajutat şi el: Noua St ângă a devenit ea însăși elit a put erii și apierdut orice interes pentru „transparență”. Dimpotrivă: s-astrăduit să se afunde în opacitate până într-atât, încât a pus un
  2. 2. complet necunoscut la președinția celei mai puternice ţări dinlume și l-a înconjurat cu un zid de protecție, ce blochează oriceîncercare de a descoperi cine este el, ce a făcut, cu cine umblă,şi ce interese reprezintă. Dacă vrei să-ţi faci o idee despre ceface elita puterii în SUA, trebuie să cauţi informații la celălaltcapăt al spectrului ideologic: conservatorii sunt actualiimoștenitori ai tradiției studiilor inaugurate de Wright Mills.Datorită lor, astăzi elita globalistă fabiană, nucleul viu al puterii, aflat, practic, în spatele tuturorguvernelor occidentale, a devenit vizibilă până aproape de obscenitate, în componența sa și îndetaliile modului său de operare, făcând ridicolă insistența unora de a o denumi „putere secretă”.Căutați pe Google expresiile „Council on Foreign Relations”, „Bilderberg”, „Trilaterală” şi alteleasemenea, și veţi obține mai multe informații decât ar putea procesa neuronii voştri în următoriizece ani – informații al căror nivel de credibilitate variază de la dovada științifică până la totalainvenţie.În schimb, se cunoaşte puțin sau aproape nimic despre sursele profunde ale puterii din Rusia,China și țările islamice. Chiar și descrierile pe care le avem privind clasa conducătoare vizibilă dinacele regiuni ale globului sunt schematice și superficiale, imposibil de comparat cu meticulosulWho’s Who al elitei occidentale. Acest lucru este ușor de explicat prin diferențele în accesul lasursele de informaţie. Un lucru este să cercetezi în arhive și biblioteci occidentale, sub protecțialegilor și instituțiilor democratice, putând chiar, în Statele Unite, străpunge bariera relei-credinţeoficiale prin Freedom of Information Act. Un lucru total diferit este să încerci să ghiceşti ce sepetrece în spatele zidurilor impenetrabile ale establishment-ului ruso-chinez.Nici KGB-ul, nici serviciile secrete ale Chinei nu a dat vreodată acces cercetătorilor independenți.Chiar și arhivele Partidului Comunist al URSS au fost din nou închise, după o scurtă perioadă detoleranță, motivată nu de vreo dragoste subită de libertate, ci de convingerea iluzorie, ulteriordezminţită, că cercetătorii occidentali ar fi fost în cea mai mare parte simpatizanţi ai regimuluisovietic.În lumea islamică, dedesubtul clasei conducătoare și colcăielii de grupări teroriste, se extinde orețea de nepătruns de organizații ezoterice, unele milenare, a căror putere de influență este multdiferită de la o țară la alta și de la o epocă la alta. Aceste organizații, care constituie nucleulspiritual al Islamului, garanția profundă a unității sale civilizaționale, și, pe termen lung, condiţiaposibilităţii exapansiunii islamice mondiale, continuă să fie complet necunoscute analiștilorpolitici occidentali, jurnaliştilor sau mediilor academice.Diferența de vizibilitate dintre marile sisteme globaliste aflate în dispută este sursa unor eroricatastrofale în descrierea conflictului de putere din lume. În articole viitoare voi explica uneledintre aceste erori.Diário do Comércio, 07 nov 2012
  3. 3. (traducere de Anca Cernea)

×