2. DEFINITIE: Ansamblu de relatiisiinteractiuni care se stabilescintrecontinuturiledisciplinelorscolarepentru a se da o viziuneunitara a realitatii. Vordispareadisciplinelescolarecatavremeexistastiinteledistincte care stau la bazalor? Sauvordispareasiacestea din urma? Termenuldesemneaza un vechideziderat pedagogic de a depasicompartimentareainvatamantuluipe discipline scolare, deoarecerealitatea nu estedivizatapematerii. Impartireaobiectivelorsicontinuturilorinvatamantuluipe discipline scolareimpiedicasesizarearelatiilordintrediferiteleramuri ale cunoasteriiumane.Odisciplina nu estesingurastructuraposibila a materiei respective. Cercetarilestiintificeactuale , inclusivcelepedagogice , sunt ,de regula , interdisciplinare.Seconsideracaacestcaracterinterdisciplinartrebuiesa fie propriusiactivitatiiscolare. Drepturmare, se tindespredecompartimentareainvatamantului, pentrulegarealui de realitate, ceeacear duce si la inlaturarearepetarilor inutile, a supraincarcarii. Aceastapresupuneplanuri de invatamant special alcatuitesiprogramescolare integrate. Logicadidacticaarreflecta, astfel, logicastiintei.
3. In secolultrecut, s-au facutmulteincercari de inlaturaretotala a obiectelor de invatamantcaatare: prinpredareapecentre de interes ( O. Decroly), prinmetodaproiectelor(W. Kilpatrick). Unele au esuatsi au dus la dezorganizareainvatamantului, lipsindu-i peelevi de cunostintesistematice. Altele au reusit in oarecaremasura, dar in conditiispeciale, greu de realizat in invatamantul de masa. Si astazi se afirmaputernictendintaspreinterdisciplinaritate, pe care uniipedagogi o situeazaprintreprincipiilepedagogice.Existasiastaziincercariradicale de restructurare a continutuluiinvatamantului. Mai importantaesteinaintarea cu pasimici, darsiguri, sub formevariate, pedrumulinterdisciplinaritatii. Un prim pas a foststructurareaplanului de invatamantpeariicurriculare. Multeprogramescolareaparintr-o viziune integrate. Se recomandastabilirea de catrefiecare professor a corelatieimaterieipe care o preda cu notiunile commune sialtor discipline scolare. Sigurca se face transfer vertical, cand, de exemplu,inrezolvareaproblemelor de fizica se aplicanotiuni de matematica
4. Se pot organizasiforme de predare in comun, in echipa, a unortemecomune, urmate de evaluaricomune. “ Optionalele” din C.D.S. suntadeseainterdisciplinare Continutulactivitatilorextrascolarepoate fi interdisciplinar: cercurileinterdisciplinareinlocuiescvechile” cercuripeobiecte”. Dezvoltareainvatamantului face posibilemereunoimodalitati de abordareinterdisciplinara. Aceleasiexperiente de invataresatisfaccerintedisciplinare multiple. Filosofiaeducatieiscoate in evidentafortaeuristica a interdisciplinaritatiidarsugereaza, in acelasitimpsidificultatileei. Trebuiedepasitediferentele de limbaj ale disciplinelorcorelate. Trebuieimpacatemodurilediferite de gandirepropriidiferitelor discipline, tipurilelor de propozitii, sistemelelor, logicalor. Pana unde este posibila integrarea a doua discipline? Metodele lor diferite de cercetare se pot traduce intr-un stil unitar de invatare?
5. INTERDISCIPLINARITATEA NU ANULEAZA DISCIPLINELE ! Invatareape discipline siceainterdisciplinaravorcoexista, fiecare cu functiileeieuristice: reprezentantidintreceimai de seamaaipedagogieicontemporane (J.Bruner, D. Ausubel, L.Hainaut) consideracasidisciplinelescolareisi au importantalor in organizareacunostintelorsi in aplicarealor. Daca in cazulpluridisciplinaritatiiestevorba de o “corelare “ a eforturilorsipotentialitatilordiferitelor discipline pentru a oferi o perspective cat maicompletaasupraobiectuluiinvestigat , interdisciplinaritateapresupune o “intersectare “ a diferitelorariidisciplinare , in urmaacesteiintersectariputandluanasterenoiobiecte de studiu. De celemaimulteori, nucleulacestor “hibrizi” – care pot capata un caracterinstitutionalizat – se aflaintredisciplineleformale; noileobiecte de studiu vin saacopereasa-numitele “petealbe “de pehartacunoasterii (de pilda, fizica+ chimie = chimiafizica; psihologie +drept= psihologiejuridica).
6. In abordareainterdisciplinaraincepsa fie ignoratelimitelestricte ale disciplinelor, cautandu-se temecomunediferitelorobiecte de studiu, care pot duce la realizareaobiectivelor de invatare de grad maiinalt ; intreacestea se numarasicapacitatile metacognitive, cum ar fi luarea de decizii, rezolvarea de probleme, insusireametogelorsitehnicilor de invatareeficienta. Considerandcainterdisciplinaritatea are ca principal fundament in transferal metodelordintr-o disciplina in alta , B. Nicolescuvorbeste de trei grade de interdisciplinaritate: • un grad aplicativ: in urmatransferului de metoderezultaaplicatii practice concrete; • un grad epistemologic: in urmaasimilarii de metode din altedomenii, in cadruldisciplinei respective se initiazaanalizeprofitabileprivindpropriasaepistemologie; • un grad generator de noi discipline : transferul de metodeintredouasaumaimulte discipline conduce la aparitiaunuidomeniuautonom. In interdisciplinaritateaccentul se punepedeprinderi, competente, in special; pentruformareaacestorcompetente se face apel la contexte diverse de invatare, sunt implicate eforturi de cercetaresiinvatareprincooperare.
