Sînt sigură că ați văzut/citit/auzit multe despre Grecia. Cam tot atît de multe impresii cîți i-au călcat pămîntul, cu cea mai redutabilă armă, cea a iubirii și păcii- aparatul de fotografiat/filmat. Să mai fie oare cineva care nu a citit măcar Legendele Olimpului? sau să nu fi văzut celebrele filme: Zorba grecul, Spartacus, Elena din Troia??? sau cele cu subiecte din al II-lea război mondial, a caror acțiune se desfășoară în Grecia? Puțin probabil. O țară cu un trecut atît de zbuciumat, ce a lăsat atitea urme în memoria istoriei, cea care ”a urcat” ca ​o rugă nu numai ​spre cer​, ci ​și pe steagul țării însemnele ”ELEFTERIA” ,adică ”viața sau moartea”! P. S. Daca dorți să va bucurați de toate imaginile/informațiile, este necesar sa deschideti diaporama.Sper ca nu ve-ti regreta timpul acordat Va multumesc!

1. Rochița primăverii pregătită lunii mai s-a scuturat,
colorînd mirific pamîntul batrînei zeițe Geea cu o
ploaie incredibil de bogată și frumoasă de maci…
Niciunde nu am văzut atîția…
căci sînt iubiți și ocroți și
de oameni și de…zei!

2. a fost creat de Demetra, zeiţa agriculturii şi a roadelor pămîntului, pentru a putea
dormi, epuizată fiind de căutarea fiicei sale, Persefona. Din acest motiv nu mai avea putere să
dea rod lanurilor de grâu. Macii au ajutat-o să doarmă şi după ce şi-a revenit, grâul a început să
crească din nou.
De aici, credinţa populară că prezenţa macilor în lanul de grâu este esenţială pentru recoltă.
Grecii vedeau în mac farmecul dragostei și credeau că floarea e un semn al fertilității, că aduce
sănătate și putere. De aceea atleții primeau înainte de competiții, o poțiune magică, un amestec
din semințe de mac cu miere și vin.
Persefona – fiica lui Zeus și a zeiței Demetra.
A fost răpită de Hades și dusă în Infern, unde a devenit soția lui. Demetra a străbătut, disperată,
pământul întreg ca s-o găsească. Nereușind, l-a implorat pe Zeus - Stăpânul zeilor, s-o ajute
să-și găsească iubita copilă. Ca să nu-l supere pe Hades, zeul adîncurilor pamîntului și al morții,
Zeus a hotărât ca Persefona să stea trei luni cu Hades și nouă luni cu mama sa.
Mitul simbolizează moartea naturii în cele trei luni de iarnă,
apoi renașterea ei timp de nouă luni, primăvara, vara și toamna.
Macul (Legenda)
Cîmpia Thessaliei

3. Vîrfurile Mytikas și Stefany
O L I M P
cel mai înalt munte din Grecia
la granița dintre provinciile Thessalia și Macedonia
Averio.pps

4. OLIMPUL- muntele plin de lumină, în mitologia greacă era lăcașul zeilor panteonului antic grecesc, fiind analog cerului.
Era locuit de zei, semizei, copiii și servitorii acestora. În Iliada, Homer scrie că Olimpul se află mult deasupra tuturor munților,
nefiind însă vorba de rai(!), locul de unde Zeus le vorbea zeilor, de pe „cel mai înalt vârf al Olimpului cu multe vârfuri”.
Poseidon- stăpânul mărilor, Hades- stăpînul morții și Zeus- stapînul cerurilor trăiau în Olimp, muntele fiind ”casa” celor trei.
Ei coborau uneori în lumea oamenilor, mâncau ambrozie, ascultau muzica divină a lirei lui Apolo și se iubeau cu… muritoare.
Muntele Olimp
vârful Mytikas (Nasul)
(2.917 m).
Averio.pps
OLIMPUL
Vedere din mănăstirea
Sf. Efrem Sirul

5. Olimp
Tronul lui ZEUS ,
cel mai puternic zeul din Olimp,
stăpânul zeilor și al oamenilor.
Domnea în palatul său aflat pe
crestele Olimpului și de acolo
cârmuia lumea.
Împărțea dreptatea printre oameni
și zei și era expresia ordinii și a
echilibrului din natură și societate.
Era zeul luminii și al fenomenelor
naturale:
ploaia, fulgerele și trăsnetele.
Zeus a avut mai multe soții și
nenumărați copii, rezultați din
căsătoriile sale dar și din iubirile
cu alte zeițe sau muritoare.
Mare crai!!!
Simbolurile lui erau
fulgerul, vulturul,
stejarul-oracol din Dodona.
Intrarea în Olimp era străjuită de o mare poartă de nori”
( Iliada, Homer)

6. Muntele Olimp
Platoul muzelor
cu umbra lui
Zeus…
răsfrîntă de pe
moneda antica

7. Locul de scăldat al
Naiadelor – nimfe ale
izvoarelor și rîurilor,
unde își aveau sălașul.
Veșnic tinere și
frumoase, erau înzestrate
cu darul profeției și
cunoșteau tainele apelor
tămăduitoare și ale
vindecărilor miraculoase.
Averio.pps

8. Rezervație a Biosferei –UNESCO 1981
Averio.pps
"Cele mai importante Habitate Naturale pentru Protecția Păsărilor din Europa”.

9. Cei 12 zei ai panteonului grecesc își duceau traiul
în văile și pe crestele muntelui, “tainicele cute ale
Olimpului", după cum le descria Homer.
Pantheon-ul, identificat de specialiști cu piscul
Mytikas de astăzi, era locul unde se întîlneau și
își aveau fiecare palatele.
Discursurile lor impetuoase erau ascultate și
aprobate de marețul Zeus, care stătea pe tronul
său înalt, din Olimp, identificat cu stînca Stefani.
Atena (Palas Athena) - zeița înțelepciunii, a prudenței,
protejează munca, meseriile;
Apolo (Apollo) - zeu al poeziei și al artelor;
Artemis – zeița fecundității, a castității și a iubirii legitime;
Hera –zeița femeilor și a căsătoriei;
Hermes - zeu al vîntului, al drumurilor și comerțului,
al cîștigului rapid;
Hefaistos - zeul focului;
Afrodita - zeul războiului și al iubirii senzuale;
Poseidon, zeul mărilor.
În lumea subpămînteană locuiau: Hades(fratele lui Zeus),
zeițele Persefona și Hecate.
Tronul lui Zeus

10. Athena

11. Averio.pps

12. ” Grecia este una dintre cele mai stralucite civilizatii ale Antichitatii.
Marturie stau neasemuitele sale simboluri și templele care se impun prin
simplitate și perfectiune artistica.
Atena, capitala Greciei, este situată în provincia Atica, la poalele unei coline,
fortificate, Acropole- orașul de sus, (156 m înalțime) și la 5 km de Marea Egee.
Acropola din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural
mondial UNESCO.
In ciuda înfrîngerilor în războiul peloponesiac (404 i.Hr.) și a cuceririi macedonene
(388 i. Hr.), Atena rămîne metropola spirituală a Greciei, poziție păstrată și sub
dominația romana. In timpul stăpînirii bizantine și îndeosebi a celei turcesti,
Atena ajunge la nivelul unei umile așezari rurale cu 2-3000 loc.
La data de 18.09.1834 devine capitala Greciei independente”
(Wikipedia)
.
În mitologia greacă, bufnița este simbolul
Atenei, zeița înțelepciunii.Ouăle de bufniță
asigurau o viață lungă și o tinerețe durabilă

13. Printre atenienii antici circula o legendă
care explica felul în care și-a luat orașul
numele, legendă care a stat la baza
sculpturii de pe frontonul vestic al
Parthenonului. Conform acestei legende,
atât zeița Atena cît și zeul Poseidon au
cerut să fie patroni ai orașului și să-i dea
numele lor. Astfel s-au întrecut pentru a
obține onoarea, fiecare oferind un dar
orașului. Poseidon a creat un izvor de
apă sărată, lovind pământul cu tridentul
său, pentru a simboliza puterea mării.
Atena a creat în schimb măslinul,
simbolizând pacea și prosperitatea.
Atenienii au acceptata oferta zeiței și au
botezat orașuldupă numele celei ce
întruchipa înțelepciunea: Atena.
Statuia Atenei,
zeița-patroană a orașului

14. În miturile Greciei antice, zeița Athena a fost atît de impresionată de ochii adînci şi mari ai
păsării, de apariția sa solemnă, încît alungă corbul înşelător şi o onoră pe ea drept cea mai
nobilă dintre înaripate. ”Athene noctua”, mica bufniță a zeiței, popula Acropolis în număr mare.
Se credea că o lumină interioară, magică ,îi furniza puterea de a vedea în beznă. În calitate de
companion al Athenei, însoțea armatele la război, inspirîndu-i pe soldați. Dacă o bufniță zbura
deasupra unei oşti greceşti ,înainte de bătălie, se considera semn al victoriei. Pasărea veghea
şi asupra comerțului de pe reversul monedelor. Tot în miturile greceşti ea este interpreta lui
Atropos, zeița morții,cea care reteza firul vieții și destinul fiecărui muritor în parte.

15. Schimbul gărzii la monumentul /mormîntul eroului necunoscut al Greciei
Atena, Piaţa Syntagma (Constituției) - în fața clădirii Parlamentului, bulevardul Amalias
Tinerii care păzesc zi și noapte mormîntul eroului necunoscut, formînd detașamentul de Gardă, se numesc ”evzoni”, adică ‘bine
îmbrăcați’”. Toți evzoni sunt voluntari(!), recrutaţi din rândul soldaţilor armatei greceşti, cerinţa principală este să aibă înălţimea de
peste 1,86 m.
Ei poartă uniforme tradiţionale grecești: iţari lungi, ciucuri negri la genunchi şi în vârful ghetelor şi fustă plisată (asemănătoare celei
purtate în trecut de bărbaţii cretani care mergeau la război sau de klefti adică oameni liberi / haiduci / tîlhari şi ulterior insurgenții anti-
otomani din timpul războiului de independenţă). Fustanela lucrată din 30 m material, are 400 (!) de pliuri, reprezentând cei 400 de ani
de ocupație otomană a Greciei.
Timpul de strajă /pază este de cîte 3o de minute/serie, timp în care soldații trebuie sa rămînă în poziție de drepți, nemișcați, indiferent
de ce întimplă în jurul lor, fiind supravegheați de un superior.
Intrarea și ieșirea din posturile de gardă se face în cadrul unui ritual care face deliciul publicului. Mişcările sincronizate au un specific
aparte, fiind ample, executate încet şi precis, ca un dans.
”După o tradiţie, neconfirmată istoric, la 27 aprilie1941, după ce armata germană a intrat în Atena, germanii au ordonat tânărului
evzon (Konstantinos Koukidis) care păzea steagul grecesc de pe Acropole,să dea jos pavilionul naţional și să-l înlocuiască cu
steagul celui de-al III-lea Reich. Tânărul soldat a îndeplinit ordinul, dar a refuzat să predea steagul grec.
S-a înfășurat în el și s-a aruncat de la înălțimea locului ce reprezintă de secole, mîndria națională a Greciei, Acropole.”
Averio.pps

16. Ceremonia a fost deschisă de
regele George I al Greciei chiar în ziua în care se
sărbătoreau 75 de ani de la obținerea independenței Greciei.
Au participat 241 de sportivi din14 țări.
Stadionul unde s-a desfășurat Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, în 1896
Aceste au fost primele Jocuri Olimpice
care s-au desfășurat de cînd împăratul
romanTeodosiu I a interzis
Jocurile Olimpice în 393
Averio.pps

17. Averio.pps
situată în nord-estul Tessaliei, între
masivele Olimp şi Ossa, la 25 km nord-est
de oraşul Larissa.
Este un defileu de aproximativ 10 km
lungime, săpat de râul Pinios, pînă la
vărsarea acestuia în Marea Egee.
Printre munţii care ajung până la 500 m.
înălţime, alături de râul Pinios, trece drumul
E75, principala cale de legătură între
Macedonia de Nord şi Tessalia de Sud.
Reprezentând principala cale de acces
dinspre ţărmul Mării Egee spre Câmpia
Thessaliei, valea Tembi a constituit de-a
lungul vremii traseul obişnuit pentru invaziile
atacatorilor.
Cunoscută în timpul dominaţiei bizantine ca
Lykostomo (Gura Lupului) şi numită de turci
Bogaz (Trecătoarea), valea Tembi este
presărată cu ruine de castele şi fortificaţii
datând din perioada romană şi până în evul
mediu. Acestea marchează punctele cheie
pe care grecii au încercat să le apere în
1941, în timpul invaziei trupelor germane.
Autostrada E 75
Valea Tembi

18. Puntea peste Tembi
spre Grota Sf.Paraschevi

19. La Sfînta Paraskevi
în Valea Tembi
Biserica a fost construită de lucrătorii
căii ferate pe la anul 1902, drept
mulţumire pentru ajutorul primit de la
Sfânta Paraschevi.
Se spune că mecanicul unui tren a
oprit la insistenţele unei femei
îmbrăcate în negru, care se afla pe
linia ferată. Exact în momentul
următor, bucăţi mari de stâncă au
căzut peste linia ferată. Toţi călătorii
din tren au coborît să-i mulţumească
femeii. Dar ea dispăruse.
În locul ei au găsit doar o icoană…
Era icoana Sfintei Paraschevi!

20. Legenda
Sfintei Paraskevi din
Valea Tembi
(Varianta populară)
O tînăra frumoasă, provenită dintr-o
familie înstărită, a dăruit toată avuția sa
oamenilor aflați în nevoie, dedicîndu-se
întru-totul credinței și slujirii lui
Dumnezeu.
Fermecat de frumusețea fetei, un
conducător militar turc îi tot făcea
propuneri de căsătorie.
Dar, devotată misiunii ei, fata l-a refuzat
în repetate rînduri, pîna într-o zi cînd îl
întrebă pe acel bărbat : ce anume îi
place cel mai mult la ea? Iar atunci cînd
turcul i-a răspuns că îi plac ochii săi, fata
și-a scos, singură (!) ambii ochi și i-a
oferit acestuia pe o tava.
De atunci se spune că această icoană
este ocrotitoarea celor nevăzători.Averio.pps

21. Povestea Agiei Paraskevi
Paraskevi a trăit pe vremea împăratului Antonin, fiind originară din Italia. Tânăra născută într-o zi de
vineri (de unde şi numele Paraskevi) a manifestat interes pentru tainele credinţei creştine, citind cărţi
şi participând la rugăciuni, în biserică. După moartea părinţilor şi-a împărţit averea săracilor, s-a
călugărit şi a început să predice, reuşind să întoarcă mulţi eleni la credinţa în Dumnezeu. Minunându-
se de frumuseţea şi priceperea ei, împăratul a încercat s-o determine să se lepede de credinţa
creştină. Evident, Paraskevi a refuzat şi de aici au început chinurile şi suferinţele ulterioare, ce aveau
s-o transforme în muceniţă. Astfel, se spune că i s-a pus un coif de fier ars pe cap, dar nu a suferit; că
a fost aruncată într-o căldare cu untdelemn fierbinte, dar ea se răcorea; mai mult, că l-a stropit pe
împărat cu ulei încins, din care cauză acesta a şi orbit. Lovit în lumina ochilor, împăratul a strigat:
„Miluieşte-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, şi dă-mi mie lumina ochilor mei; că atunci voi
crede în Dumnezeul pe Care Îl propovăduieşti tu“. Sfânta a spus o rugăciune şi îndată împăratul
Antonin a văzut şi împreună cu toţi din casa lui au crezut în adevăratul Dumnezeu, botezându-se în
numele Preasfintei Treimi. Plecând de acolo, sfânta s-a dus prin cetăţi şi sate, a propovăduit numele
Domnului, i-a însemnat pe oameni cu semnul Sfintei Cruci şi a mărturisit că este creştină. Pentru
credinţa ei nestrămutată, s-au mai încercat şi alte căi de a o ucide, precum aruncarea ei la un balaur,
vătămarea cu foc încins etc. Nu a putut fi clintită în nici un fel de la dreapta credinţă. Până la urmă, la
26 iulie, i s-a tăiat capul cu sabia. Sfânta (Agia) Paraskevi, sărbătorită în Grecia pe 26 iulie, nu trebuie
confundată cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea mai populară dintre sfinţii ale căror moaşte se află
pe teritoriul României, cu hramul pe 14 octombrie.

22. În spatele grotei bisericii îşi are sursa, Izvorul făcător de minuni al Sfintei Paraschevi,
care îi ajută pe toţi cei în suferinţe şi boli de ochii.
Apa este captată într-un mic bazin special amenajat, la care se ajunge cu greu, trecînd printr-un tunel prin care
mergi tot mai aplecat spre inima stâncii şi care se tot micşorează pe măsură ce te apropii de izvor.
Ca și cum Divinitatea te-ar face conștient de micimea ta, omule care vii să i te închini acolo!
Do a m n e a j u t ă !
Averio pps

23. Leonidas-fiul leului, eroul de la Termopile
A fost rege al Spartei, considerat de mitologia greaca descendent al lui Hercule, grație forței și curajului său, comparabile
cu cele ale eroului olimpian. Regele Leonidas al Spartei a decedat în Bătălia de la Termopile „Porțile fierbinți”, în august 480
i.Ch., împreună cu cei 300 de viteji ai săi, într-una dintre cele mai faimoase bătălii ale Antichității.
In acel an, Xerses I, regele imperiului persan, a pornit cu o armată uriașă (peste două milioane de oameni!), pe care o
trimisese pe uscat și pe mare, să cucerească Grecia. Dar a fost oprit, cu pierderi grele, la trecerea prin defileul Termopile, apărat
de armata alianței orașelor-state grecești (Sparta,Thespia,Teba…) condusă de regele Spartei, Leonidas .
Trupele aduse de Leonidas la război erau alcătuite doar din membrii gărzii personale(!) nicidecum din armata țării care,
și ea, era implicată în lupta navală a grecilor cu flota persană. Copleșiți numeric, grecii- a căror efective erau estimate la 7 mii
de ostași- au ținut piept perșilor timp de șapte zile, din care trei de luptă efectivă. Se spune ca au fost peste 20.000(!) de morți
în rîndul perșilor și numai 2.500 de greci. Dar… grecii au fost trădați de un localnic - Ephialtes, care a arătat perșilor o cărare
peste munți, la sud de Termopile, care ducea în spatele forțelor aliate grecești. Dându-și seama că erau încercuiți, Leonidas a
trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc, să-i acopere retragerea, cu cei 300 de spartani ai săi și alte cîteva sute de
ostași ai cetăților grecești aliate. Armata spartanilor a fost distrusă de persani pînă la ultimul om. Alături de bravii săi ostași și
neînfricatul lor rege, Leonidas, și-a aflat sfîrșitul. Avea 50 de ani.
Deși, practic, victoria avea să aparțină perșilor, aceasta nu avea să fie de lungă durată. Impulsionați de sfîrșitul eroic al
lui Leonidas și al războinicilor săi, grecii se vor mobiliza și, în mai puțin de un an, aveau să respingă definitiv armatele lui
Xerxes, în urma victoriilor zdrobitoare de la Salamina și Platea. Victoria grecilor și oprirea expansiunii persane în Europa este
privită astăzi de către majoritatea istoricilor drept una dintre cele mai importante victorii obținute vreodată în istorie, și una
care avea să pună bazele întregii civilizații occidentale.
Bătălia de la Termopile a devenit un simbol al curajului în fața unor sorți neprielnici,
un exemplu al unei armate patriotice, formate din oameni liberi în lupta de apărare a propriului teritoriu.
Averio.pps

24. Monumentul
Este încadrat de întruchipările
Reperelor istorice ale Spartei:
rîul Eurotas și muntele Tayget.
TaygetEurotas
Regele cetății Sparta
Pe soclul din marmură albă
este înscrisă doar replica:
„Μολών λαβέ”
(Vino și ia-le!)
răspunsul lui Leonidas la cererea perșilor
de a depune armele și a se preda
LEONIDAS
Averio.pps
Averio.pps

25. Alăturat monumentului lui Leonidas,
străjuit de chiparoși, se află
Monumentul
„În memoria celor 700 de thespieni”
care au luptat alături de spartani.
Statuia de bronz îl reprezintă pe zeul Eros,
venerat în Thespia antică.
O placă aflată sub statuie explică simbolismul
acesteia:
- Figura masculină fără cap reprezintă sacrificiul
anonim al celor 700 de thespieni;
- Pieptul lat reprezintă lupta, cavalerismul,
puterea și curajul;
-Aripa întinsă reprezintă victoria, gloria, sufletul,
spiritul și libertatea; Aripa ruptă reprezintă
sacrificiul voluntar și moartea.
-Trupul gol îl reprezintă pe Eros, ce important zeu
al vechilor thespieni, zeul creației, al frumuseții și
vieții.
Averio.pps

26. Averio. pps
Thessaloniki
orașul cu nume de prințesă
a fost fondat de Cassandru, rege al Macedoniei, în 315 î.Hr, și denumit astfel
în onoarea soției sale, fiică a lui Filip al II-lea și soră vitregă a lui Alexandru cel Mare,
frumoasaThessalonica. Numele ei însemnînd ”Victoria de la Thessalon”,
în amintirea victoriei Macedoniei asupraTesaliei in secolul al 4-lea i. Hr.
Ruinele cetății romane ridicate de împăratul Galeriu.
Thessaloniki

27. Faleza Thessaloniki
Alexandru Macedon călare pe Bucefal
Avero.pps

28. Alexandru Macedon sau Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandru cel Mare
a fost Regele Dinastiei Antice a regiunii Macedonia, din nordul Greciei (336 î.Hr.-323 î.Hr.).
S-a născut la Pella, capitala Macedoniei (aproape de Thessaloniki), ca fiu al Regelui Filip al II-
lea al Macedoniei și al Reginei Olimpia.
Incă din primii ani de viață i s-a insuflat credința în ascendența divină (dar neadevărată) că ar fi descendentul
îndepărtat al zeilor Greciei: din Zeus prin tatal său și prin mama sa Olimpia, din Hercules- cel mai cunoscut erou din
mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. El
însuși avea convingerea originii și misiunii sale divine, ceea ce i-a oferit energia și forța necesare campaniilor sale militare
neîntrerupte timp de 13 ani. A fost comandantul unei armate care l-a urmat cu fanatism, pe un drum de peste 20.000km,
spulberînd Imperiul Persan, pentru a constitui, pe cuprinsul a trei continente, un nou imperiu avînd ca hotare Marea
Adriatica și Oceanul Indian, Dunarea, Muntii Caucaz și deșertul Nubiei.
Alexandru a avut un temperament violent și impulsiv...dar și o latură mai calmă, perceptivă, logică și calculată,
dovedind o mare auto-reținere în „plăceri ale corpului”, în contrast cu lipsa lui de control de sine și cu consumul de alcool.
Pe lîngă educația pe care tînărul Alexandru a primit-o între vîrsta de 13-16 ani de la filozoful grec Aristotel, a învățat și arta
strategiei! Datorită inteligenței sale și-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda, astfel că la 16 ani era regent. La 18 ani
comanda cavaleria contribuind efectiv la victoria de la Cheroneea (338 i.H.), care i-a permis tatălui său, Regele Filip al II-lea,
să ia sub controlul său întreaga Grecie.
Se spune că acel care avea să devină unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie, era „un comandant
puternic, frumos, cu un ochi căprui închis ca noaptea și unul albastru ca cerul (descriere după istoricul Arrian).

29. Dintre cele 34 de orașe pe care, potrivit tradiției istorice, le-a
întemeiat pe cuprinsul imperiului său și care-i poartă
numele, Alexandria din Egipt a avut cel mai măreț destin,
devenind nu numai cel mai mare port al Mediteranei de
răsărit, dar și cel mai mare centru cultural și științific al
Antichității.
La moartea sa, survenită la doar 32 de ani, Alexandru
Macedon era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit
vreodată pînă atunci!
Cucerise cam tot ceea ce se știa că exista!
A cucerit lumea!
Alexandru cel Mare a murit la Babilon
iar imperiul său a murit odata cu el (!), căci nu
s-a găsit nimeni demn și meritoriu, dintre cei
ce i-au urmat, să-i poată continua opera…
Alexandru cel Mare
(monedă)

30. Ajuns la templul lui Jupiter, unde se afla carul prins în nodul cu pricina, Alexandru și-a încercat îndemînarea și
norocul. Neizbutind să-i dea de capăt complicatului nod, s-a înfuriat atît de tare încît a scos sabia și l-a tăiat pe loc!
Se întîmpla în anul 333 i.Hr, iar prevestirea s-a adeverit!
Nodul gordian a ramas în istorie mai mult prin semnificatia metaforică de lucru indestructibil, irezorvabil. Cu toate
acestea, primul care a înfruntat oracolul a fost Alexandru Macedon.
Se spune că într-una din campaniile sale militare, Alexandru
Macedon a ajuns în Frigia, pe teritoriul Turciei de astăzi.
Acolo domnea un țăran, pe nume Gordio, ajuns pe tron în urma
unei preziceri făcută în templul lui Jupiter, din capitala țării.
Cînd batrînul rege al Frigiei a murit, nelăsînd nici un urmaș,
oracolul a cerut să fie ales primul om care va fi întilnit venind spre
templu, pe un car cu boi. Norocul i-a surîs lui Gordio care a ajuns
rege ! Carul lui a fost donat templului iar nodul cu care era legat
jugul de car, a fost păstrat cu sfințenie.
Nimeni nu-l putea desface deoarece era ca o minge ,alcătuit din
fîșii de scoarță de copac, cu capetele înăuntru.
Oracolul a spus: ”Acela care îl va desface va stapini Asia!”
Alexandru Macedon, eroul din povestea celebrului „nod gordian“…

31. Alexandru cel Mare călare pe Bucefal,
luptînd cu regele persan Darius al III-lea.
(Mozaic din Pompeii, după o pictură greacă
originală din sec. al III-lea î.Hr., acum pierdută)
Se povestește că micul prinț Alexandru a reușit să
îmblânzească un armăsar cu coama neagră, de
proveniență grecească, vîndut regelui de către un
comerciant. Cal pe care nu l-au putut călări nici cei mai
puternici generali din armata lui Filip și nici chiar regele
însuși.
Vazind acestea Alexandru a exclamat: „Ce cal pierd (ei
si suita lui Filip). Și asta, numai pentru că ei nu știu să
se poarte cu un cal” și a cerut voie tatălui său să tragă
de frîiele calului ,căci descoperise teama acestuia față
de umbra sa.
L-a întors cu fața spre soare și astfel l-a putut încăleca.
De atunci, acel falnic armăsar a devenit calul lui
Alexandru, pe care l-a numit Bucefal („cap de bou”).
Filip, tatăl lui Alexandru l-a cumpărat în 343 î.Hr. pentru
o sumă echivalentă acum cu 20.000 lire sterline, iar în
acel moment era atât de sălbatic încât nimeni nu-l putea
încăleca. Descris ca provenind din cea mai bună linie de
creștere thesaliană, Bucefal avea roba neagră, o stea
albă în frunte și era mai mare în comparație cu ceilalți
cai, contemporani ai săi.
Un scriitor grec spunea că Bucefal avea un ochi albastru
la fel ca și regalul său stapîn.

32. Turnul Alb
Sau ”Lefkos Pirgos” este simbolul și emblema
capitalei regiunii Macedonia, Thessaloniki.
Construit ca fort de apărare în secolul al XV-
lea, a fost adăugat la zidurile și fortificațiile
romano-bizantine din timpul celor 200 de ani
de ocupație venețiană și a celor 400 de ani de
ocupație otomană, devenind o înfricoșătoare
închisoare, loc de tortură și execuție la moarte
a condamnaților.
De atunci turnul a fost supranumit
Turnul Sîngeros.
In anul 1912 turnul a fost văruit de un prizioner
în schimbul libertătii sale, de unde i se trage și
denumirea actuală, ”Turnul Alb”.
Turnul a mai fost folosit ca post de apărare
aeriană, post de observare meteo …
iar astăzi adăpostește
Muzeul de istorie bizantină.
Averio.pps

33. reprezintă una dintre minunile lumii monahale,cuprinsă în Patrimoniu Unesco,
fiind proclamat ”Loc sfînt, imuabil și inviolabil”, titlu care îi conferă protecție de către orice
biserică și stat străin.
Pe vîrfurile stîncilor se află un complex de 24 de mănăstiri, începute a se construi din sec
XIV și locuite de călugări, retraşi aici pentru a duce o viaţă de ascet. Acum doar 6 mai au
viața monahală, celelalte fiind abandonate sau în conservare.
Mănăstirea Sfîntul Ștefan este cea mai veche așezare monahala de pe Muntele
Meteora, fiind fondată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia (din 1968 este mănăstire
de călugărițe).
Cea mai mare și unul dintre cele mai impresionante mănăstiri din Meteora este Marele
Meteoron („marea mănăstire care se ridică în aer”),cu hramul ”Schimbarea la Față”.
Fondatorul acestei mănăstiri a fost Sfîntul Atanasie Meteoritul ( anul1344). Mănăstirea
a fost construită pe cea mai mare piatra numită " lithos Platis “ având o suprafață totală
de mai mult de 50 de hectare la înălțimea de 613 m deasupra nivelului mării. În acele
timpuri accesul la mănăstire se facea doar cu scări de funie, frânghii și plase acționate o
roată și scripeți. Abia în 1923 au fost construite cele 146 de scări, săpate în stîncă,
pentru a urca la mănăstire, iar vechiul scripete s-a fost modernizat, în locul lui călugării
utilizează un teleferic.
Meteora

34. M E T E O R E L E
Averio.pps

35. Marea MeteorăAverio.pps

36. Panoramă: orașul Kalambaka,
munții Pindului și Cîmpia Thessaliei
Averio.pps

37. Mănăstirea Sfîntul Ștefan
Averio.pps

38. Mănăstirea Sfînta Treime
Averio.pps

39. meteore funicularulChiparoșiAverio.pps

40. Chiparosul este considerat un arbore sfînt, căci din lemnul său, se spune, a
fost realizată crucea pe care a fost răstignit Iisus. Așadar nu este de mirare, că
întîlnești acest arbore în zona mînăstirilor, a bisericilor și a cimitirelor.
Dar și aliniați pe marginea drumurilor, ca o procesiune fără sfîrșit….
Legenda spune că pe insula Chios, din arhipelagul Cicladelor din marea
Egee, a trăit un cerb nespus de frumos și de prietenos. Toată lumea iubea
cerbul, dar cel mai mult îl iubea tînarul prinț Kiparissos, fiul regelui
Chiosului, prieten drag al zeului Apollo.
Intr-o zi, fiind plecat la vînătoare, Kiparissos auzi un zgomot într-un tufiș.
Crezînd că acolo se ascundea vînatul căutat, aruncă lancea , fără să știe că în
frunzișul gros se afla tocmai cerbul său drag, pe care îl răni de moarte. Atît de
tare s-a îndurerat tînărul de moartea cerbului iubit, încît nu mai vru să
trăiască. Pentru asta ridică rugă fierbinte zeului Apollo ca să-l lase în
suferință vesnică ori să moară! Cu multă greutate, zeul s-a înduplecat de
durerea fără margini a prințului și a acceptat să îl prefacă într-un copac (înalt,
frumos și semeț, cu frunzișul de un verde întunecat, al cărui vîrf parcă se”
înfige” în cer, asemeni unei lance ) zicîndu-i: “In veci te voi plînge tînăr
minunat iar tu, de acum, vei lua parte la durerea altora”.
De atunci acel copac poartă numele de ”Chiparos”.
Averio.pps

41. Tunelul Săpat în stîncă
Scări
Averio.pps

42. Marea Meteoră – funicularul
Averio.pps

43. REGINA MARIA a României, prima femeie la Meteore!
Auzind că printre curiozitățile Greciei sînt niște mănăstiri fantastic așezate - Meteora, Varlam etc. - și-a exprimat dorința să le viziteze“. La
18 Martie 1921, după opt zile de la căsătoria Principelui Carol al României cu Prințesa Elena a Greciei, Regina Maria pornește la drum …
O noapte pe mare, o călătorie cu trenul, alta cu automobilul, la capătul căreia regina, fiica sa Mignon și Principele Nicolae - ajung la
Kalambaca, de unde "nu se mai putea merge decît călare pe măgar“, notează regina în caietul ei de “Însemnări zilnice“. "Printr-un capriciu
al naturii, aceste extraordinare stînci se ridică din cîmpie ca niște giganți pietrificați, aceste imensități ieșite din comun au pe culmile lor
clădiri făcute de mîna omului, ceea ce face întregul lucru absolut fantastic." Regina consemnează, cu duioșie chiar, entuziasmul cu care o
însoțesc, pe cărările de munte, locuitorii zonei, “țărani naivi, înflăcărați și veseli": "Am urcat anevoios, am început să gîfîi, mi-am scos
jacheta, am zîmbit oamenilor din jurul meu, care ovaționau de cate ori îi priveam. Uneori mă opream să privesc peisajul sau să răsuflu,
rezultatul: mai multe urale! Eram, desigur, într-o companie capabilă sa aprecieze“… "Deoparte munții, de alta prăpastia și o cărare numai
cît se putea călca cu picioarele. Un singur pas greșit și prăvălirea e gata…Sus, sus, atît de sus că abia puteai s-o vezi, era cocoțată
vechea mănăstire. O scară incredibilă era prinsă de stîncă, un lucru groaznic, care se clătina și care ducea la o grotă în care dispărea în
cele din urmă; pe marginea ei atîrna o frînghie și de aceasta este agățat un cîrlig imens. Aceasta cobora în jos peste prăpastie, iar pe
stînca de jos aștepta o plasa imensă cu paturi așternute în ea. Nu exista alt mijloc de a te urca acolo decît tras cu funia de călugări.
Desigur, pare un mod nebunesc de a ajunge sus, dar nu am ezitat nici un moment să încerc să ajung la mănăstirea care era cea mai
veche și cea mai interesantă. M-am așezat turcește în mijlocul plasei, care a fost închisă deasupra capului meu cu un cîrlig monstruos ce
strîngea corzile împletiturii și apoi am fost ridicată de la pămînt de bătrînii călugări care întorceau roata pe care era înfășurată sau
desfașurată coarda. Ei bine, eram sus și m-am aflat în compania cîtorva călugări bătrîni, morocanoși."
Momentul culminant l-a reprezentat, cu siguranță, intrarea impetuoasei regine în teritoriul sacru al călugărilor greci.
De 800 de ani n-a intrat nici un străin aici! Femeie nu s-a pomenit în mănăstire! E chiar o vorba veche ca, atunci cînd una va
încerca să se suie, se va rupe funia! Regina nici n-a vrut să audă. A intrat în plasa de la capătul funiei. Și funia nu s-a rupt!
Cînd a apărut suverana la gura bisericii din stancă, și-au făcut cruce și călugării de sus, și poporul de jos."

44. Pictura,
atelier Zindros-Metore
Averio.pps
” Tatăl nostru
Care ești în ceruri...
…Precum în cer
Așa și pe pămînt…

45. O, Preabună și milostivă, Născătoare de Dumnezeu, Impărăteasa tuturor!
Averio pps
Icoane
pictate la
atelierul de
pictură de la
Zindros

46. „Peștera colorată”
Originile obiceiului" Mandilarades "- oamenii care se cațără pe stînci.
La începutul secolului al 17-lea Meteora , Tesalia ca și cele mai multe regiuni din Grecia era sub
dominația otomană.
Se spune că în satul Kastraki, un turc și soția lui tăiau niște copaci lângă grota unui călugăr, pe
nume Gheorghe. Peste bărbat a căzut copacul pe care tocmai îl tăiase, rănindu-l grav. Soția lui
s-a grăbit să-l ajute, dar neputînd face prea multe, a strigat după ajutor. Oamenii din sat au auzit
țipetele disperate de ale femeii și au alergat în ajutor. Au văzut omul rănit grav și și-au dat
seama că bărbatul musulman avea puține șanse de supraviețuire. Tot ce au putut face a fost
să-i sfătuiască soția să se roage la icoana Sf. Gheorghe pentru ajutor. Turcoaica a decis să
urmeze sfatul vecinilor ei creștini și a făcut o ofertă sfântului pentru a cruța viața soțului ei. A
oferit Sfîntului, singurul ei lucru de valoare și anume, vălul ei colorat. Și iată că minunea s-a
întîmplat! După doar câteva zile, omul se simțea mai bine, iar la sfârșitul anului a fost capabil să
meargă din nou, complet vindecat.
Atât de semnificativ a rămas în mintea localnicilor evenimentul și miracolul asociat, încît în
amintirea lui, o dată pe an, după slujba de la biserică din ziua de Sfântului Gherghe, pe 23
aprilie, tineri băieți și fete urcă cu frânghii la grota sfintului pentru a agăța văluri colorate,
onorînd miracolul Sfântului Gheorghe .Ei cred că " Sfântul Gheorghe Mandilas " îi va ajuta să fie
sănătoși tot anul și să aibe căsătorii fericite. Băieții și fetele urcă acolo în fiecare an, fără a folosi
vreun echipament de protecție, doar frânghii și niciodată nu s-a întîmplat vreun accident grav,
în acest obicei în zi de sărbătoare!
Toți localnicii din Meteora sunt profund convinși că Sfântul este mereu prezent pentru protejarea
tuturor " Mandilarades " de a nu se accidenta .

47. Averio 13@gmail.ro
Mai 2014
Muzică grecească-
”Horis Esena Den Boro”
Foto, text – personale & net
La revedere Elada!!
Αντίο Ελλάδα!
Antío Elláda!
Sorei mele Florentina,
cu iubire…