1. Capitalul propriu
Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele companiei după scăderea datoriilor.
În componenţa capitalului propriu sunt incluse:
1. capitalul statutar;
2. capitalul suplimentar;
3. rezervele;
4. profitul nerepartizat;
5. capitalul secundar.
Capitalul statutar reprezintă valoarea aporturilor proprietarilor companiei la patrimoniul
acesteia depuse în contul achitării acţiunilor pentru asigurarea activităţii statutare a companiei.
Mărimea aporturilor fondatorilor la capitalul statutar al companiei, la crearea acesteia, este
determinată de actele de constituire (Anexa ). În acest caz aporturile la capitalul statutar pot fi:
- mijloace băneşti;
- hârtii de valoare plătite în întregime;
- alte bunuri, inclusiv drepturile patrimoniale sau altă natură care au valoarea bănească.
Pentru generalizarea informaţiei privind situaţia şi mişcarea capitalului statutar este destinat
contul de pasiv 311 „Capital statutar” (Anexa ). La formarea capitalului statutar în contul 311 se fac
înscrieri numai după înregistrarea de stat a companiei în modul stabilit de legislaţie. În acest caz la
suma mijloacelor băneşti depusă în contul achitării statutar se întocmeşte formula contabilă:
Debit 242 „Cont de decontare”
Debit 243 „Cont valutar”
Credit 311 „Capital statutar”
Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor aferente aporturilor la capitalul statutar.
Pentru evidenţa datoriilor fondatorilor aferente aporturilor la capitalul statutar este destinat contul
de activ 313 „Capital nevărsat”.
Contabilitatea capitalului nevărsat prevede reflectarea în conturi a următoarelor formule
contabile după înregistrarea de stat a companiei în mărimea cotei neachitate de fondatori aferente
aporturilor la capitalul statutar:
Debit 313 „Capital nevărsat”
Credit 311 „Capital statutar”
Capitalul suplimentar: Dacă acţiunile societăţii pe acţiuni sunt plasate la subscriptori la
preţul care depăşeşte valoarea nominală a acestora, suma diferenţei între preţul de vânzare şi
valoarea nominală se consideră capital suplimentar. Pentru generalizarea informaţiei privind
2. capitalul suplimentar este destinat contul de pasiv 312 „Capital suplimentar”. În acest cont
deasemenea sunt reflecate diferenţele de curs valutar aferente decontărilor cu fondatorii în valută
străină.
După înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni la suma, cu care valoarea acţiunilor proprii
vândute depăşeşte valoarea nominală se întocmeşte formula contabilă:
Debit 242 „Cont de decontare”
Debit 243 „Cont valutar”
Credit 312 „Capital suplimentar”
Capitalul retras reprezintă valoarea acţiunilor proprii răscumpărate de la acţionari, precum
şi valoarea cotelor de participaţie, răscumpărate de la asociaţii săi.
Operaţiunele economice în urma cărora la companie se formează capital retras se efectuează
în diverse scopuri. Astfel, răscumărarea acţiunilor proprii poate fe efectuată în vederea:
- micşorării capitalului statutar prin intermediul anulării acţiunilor răscumpărate;
- revânzării ulterioare a acţiunilor la un preţ mai mare;
- majorării normei profilului la o acţiune şi a creşterii cursului acţiunilor, etc.
În conformitate cu Normele metodologice de utilizare, de societate de la acţionari se
contabilizează la valoarea de procurare a acestora, dar nu la valoarea nominală. În contabilitate se
întocmeşte următoarea formula contabilă:
Debit 314 „Capital retras”
Credit 241 „Casa”
Credit 242 „Cont de decontare”
În cazul anulării acţuinilor răscumpărate la valoarea nominală se întocmeşte formula
contabilă:
Debit 311 „Capital statutar”
Credit 314 „Capital retras”
Contabilitatea rezervelor: În condiţiile economiei de piaţă o mare importanţă are
constituirea capitalului de rezervă al companiei, care este tratat ca o măsură de precauţie rezonabilă
pentru înlăturarea riscurilor desfăşurării normale a activităţii financiare şi de producţie.
În ansamblu capitalul de rezervă al companiei se divizează în trei categorii, pentru
contabilizarea fiecăreia fiind destinate conturi distincte din grupa 32 ”Rezerve” (Anexa ):
321 „Rezerve stabilite de legislaţie”
322 „Rezerve prevăzute de statut”
323 „Alte rezerve”
3. Formarea rezervelor este reflectată în contabilitate în debitul contului sursei respective şi în
creditul contului de evidenţă a rezervelor. Astfel, la suma defalcărilor din profit în rezervele
prevăzute de legislaţie se întocmeşte următoarea formulă contabilă:
Debit 332 „Profit nerepartizat”
Debit 334 „Dividende plătite în avans”
Credit 321 „Rezerve stabilite de legislaţie”
Credit 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Credit 323 „Alte rezerve”
Profitul (pierderea) net reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după
impozitare. Suma profitului (pierderii) net al anului de gestiune se determină în contul 351
„Rezultatul financiar total”. La finele anului în acest cont se trec veniturile şi cheltuielile acumulate
pe toate felurile de activităţi. Tot aici se determină rezultatul financiar contabil (profit sau pierderea)
până la impozitare. După reflectarea în acest cont a cheltuielilor (economiei) aferente impozitului pe
venit, suma diferenţei dintre rulajele debitoare şi creditoare va reprezenta rezultatul financiar net. În
acest caz se întocmesc formulele contabile:
- la suma profitului
Debit 351 „Rezultatul financiar total”
Credit 333 „Profit net (pierderea) al perioadei de gestiune”
- la suma pierderii nete:
Debit 333 „Profit net (pierderea) al perioadei de gestiune”
Credit 351 „Rezultatul financiar total”
Soldul contului 333 reprezintă suma profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anului
de gestiune, rămase la dispoziţia companiei.
Profitul nerepartizat reprezintă o parte din capitalul propriu care nu a fost utilizată sau
repartizată între proprietarii companiei sub formă de dividende sau venituri din participaţii.
Utilizarea profitului nerepartizat (acoperirea pierderii) al anilor precedenţi ca şi a profitului net
(pierderii) al perioadei de gestiune se efectuează şi se reflectă în contabilitate numai în baza deciziei
adunării generale a proprietarilor întreprinderii.
Capitalul secundar reprezintă o parte componentă a capitalului propriu şi, la rândul său,
cuprinde diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung ale companiei şi subvenţiile de stat.
Pentru evidenţa diferenţelor din reeveluare este destinat contul de pasiv 341 „Diferenţele din
reevaluarea acivelor pe termen lung”, în al cărui credit se reflectă conturile de reevaluare a activelor
pe termen lung, iar în debit – sumele reducerilor din reevaluare.
4. Subvenţiile reprezintă asistenţa acordată întreprinderii de Guvern sau de alte organe de stat,
respectându-se anumite condiţii legate de activitatea de producţie şi financiară a acesteia.
Modul de reflectare a subvenţiilor primite în contabilitate depinde de forma de proprietate a
întreprinderii. Dacă subvenţiile sunt primite de întreprinderea de stat, în contabilitate se întocmeşte
formula contabilă:
Debit 111 „Active nemateriale”
Debit 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Debit 123 „Mijloace fixe”
Debit 241 „Casa”
Debit 242 „Cont de decontare”
Debit 243 „Cont valutar”
Credit 342 „Subvenţii pentru întreprinderi de stat”
Astfel, soldul creditor al contului 342 „Subvenţii pentru întreprinderile de stat” reprezintă
soldul subvenţiilor primite, neutilizate la finele perioadei de gestiune şi se include în componenţa
capitalului propriu al întreprinderii de stat. Subvenţiile primite de întreprinderea nestatală nu se
reflectă în componenţa capitalului propriu, dar se consideră ca venituri din activitatea financiară.
