Iulian filip. școala de întrebări m,anuscris operant
Turcan
1. SCHIMBAREA PARADIGMEI SISTEMULUI COMUNICĂRII ŞTIINŢIFICE: EVOLUŢIE SAU REVOLUŢIE PENTRU BIBLIOTECILE DIN REPUBLICA MOLDOVA “Paradigme şi tendinţe în informarea şi comunicarea ştiinţifică” Simpozion Ştiinţific Naţional Universitatea de Stat din Moldova 2 iulie, 2010 Nelly Ţurcan, dr., conf. universitar 1
2. 2 Dezvoltarea cercetării şi a economiei naţionale durabile: Crearea, diseminarea şi aplicarea de noi cunoştinţe Cercetarea are trei roluri principale: (1) de instruire; (2) de a pune la dispoziţia societăţii cunoştinţe noi; (3) de a stimula noi cercetări care creează noi cunoştinţe.
3. 3 Continuum de cunoştinţe Input descoperirea cunoştinţelor Output crearea şi diseminarea cunoştinţelor, etichetat ca „comunicare ştiinţifică” (Sursa: Charles Humphrey and Elizabeth Hamilton, 2004)
4. 4 Ştiinţa modernă presupune că cunoaşterea ştiinţifică nu este un patrimoniu privat, ea nu poate fi deţinută şi păstrată în mod privat Ştiinţa trebuie făcută publică, cunoştinţele sunt stocateşi diseminate prin intermediul unui sistem formal, bine organizat Sistemul serveşte pentru a valida şi de a comunica cunoştinţe Acest sistem, în general, este denumit sistem de comunicare ştiinţifică (scientific or scholarly communication system)
5. 5 Eficienţa şi efectivitatea sistemul comunicării ştiinţifice reprezintă capacitatea acestui sistem de a facilita atât generarea unor probleme relevante de cercetare, cât şi soluţionarea unor astfel de probleme În cadrul sistemului de comunicare ştiinţifică putem distinge patru grupe majore de actori: (1) cercetători, care realizează cercetările ştiinţifice, materializate în publicaţii ştiinţifice, (2) edituri, care creează produse informaţionale (publicaţii), (3) biblioteci, care colectează, difuzează, şi depozitează(arhivează) cercetarea ştiinţifică, (4) utilizatori, care consumă rezultatele cercetărilor, le aplică pentru realizarea cercetărilor noi, transpun cercetarea în iniţiative de cercetare noi, politici publice, produse comerciale, servicii publice etc.
6. 6 Sistemul comunicării ştiinţifice (Adaptat după: KathleenShearer and BillBirdsall, 2002)
7. 7 Comunicarea ştiinţifică cuprinde patru componente esenţiale înregistrarea – stabilirea priorităţii unei idei, unui concept; certificarea – atestarea calităţii cercetării; conştientizare– supravegherea diseminării şi accesibilităţii cercetării, care furnizează mijloace prin ca cercetătorii devin conştienţi privind cercetarea nouă; arhivarea– prezervarea patrimoniului intelectual pentru viitor. Lanţul informaţional
11. TRANZIŢIA sau TRANSFORMAREA BIBLIOTECILOR? 11 Susţinerea la distanţă a cercetării ştiinţifice sau a unei echipe de cercetători? Observatori pasivi sau participare proactivă? Este biblioteca integrată pe deplin în practică de cercetare? Cum putem obţine cunoştinţe mai profunde privind abordările disciplinare? Modele de participare? Studii de caz multiaspectuale Proiecte comune de Cercetare - Dezvoltare Noi oferte de servicii Amplificarea rolului (Facultate / subiect / bibliotecari de contact) Detaşare (Poziţie secundară)
15. Participare Ştiinţa pentru societate Deschiderea continuă Interes voluntar Profesionişti, experţi Savant solitar “date obscure” Acces Deschis Acces Închis
16. Fii creativ: inovator şi transformator în sec.21 Dezvoltarea leadership-ului pentru participarea în e-Cercetare Revizuirea structurii organizaţionale Extinderea şi reprofilarea rolului Bibliotecarului de Referinţă / Facultate / Subiect Colaborarea strânsă cu Centrele de Calcul Furnizarea datelor pentru e-Servicii Dacă biblioteca participă în e-learning, de ce ea nu poate participa în e-Cercetare? Susţinerea formării profesionale a personalului Activităţi de sensibilizare, formarea competenţelor noi Participare activă, roluri şi echipe hibrid Crearea parteneriatelor noi, business-modele noi Susţinerea transformărilor în Bibliotecă 16
17. Ce trebuie să fim în stare să facem pentru transformare? Agregarea conţinuturilor: Restructurarea sistemelor informaţionale Refolosirea informaţiei: Crearea produselor secundare, terţiare etc. Transformarea informaţiei: Combinarea sistemelor informaţionale cu centrele de calcul Colaborare şi contribuţie: Exploatarea cunoştinţelor prin adnotări, comentarii etc. Integrarea cunoştinţelor: Responsabilitatea pentru relaţiile semantice în cadrul sistemelor informaţionale 17
18. Bibliografie Björk, B-C. A model of scientific communication as a global distributed information system. In: Information Research [online]. 2007, vol. 12, nr. 2 [citat 30.06.2010]. Disponibil. http://InformationR.net/ir/12-2/paper307.html. Garvey, W.D.; Griffith, B.C. Scientific communication: the dissemination system in psychology and a theoretical framework for planning innovations. In: American Psychologist. 1965, vol. 20, nr. 2, p. 157–164. Humphrey, Charles; Hamilton, Elizabeth. Is it Working? Assessing the Value of the Canadian Data Liberation Initiative. In: Bottom Line. 2004, vol. 17, nr. 4, p. 137-146. Hurd, Julie M. The Transformation of Scientific Communication: A Model for 2020. In: Journal of the AmericanSociety for InformationScience. 2000, vol. 51, nr. 14, p. 1280. Roosendaal, Hans E.; Geurts, Peter A. Th.M. Forces and functions in scientific communication: an analysis of their interplay [online], 1999 [citat 30.06.2010].Disponibil: http://doc.utwente.nl/60395/1/Roosendaal97forces.pdf. Shearer, Kathleen and Birdsall, Bill. The transition of scholarly communications in Canada: Study [online], 2002 [citat 30.06.2010]. Disponibil: http://www.carl-abrc.ca/projects/kdstudy/public_html/pdf/bground.pdf. Vassallo, Paul. The knowledge continuum – organizing for research and scholarly communication. In: Internet Research. 1999, vol. 9, nr. 3, p. 232-242. 18
