Titu Maiorescu a fost o personalitate marcantă a României, cunoscută pentru contribuțiile sale în literatură, filozofie și politică, având un parcurs profesional impresionant, devenind rector la 23 de ani și prim-ministru între 1912-1914. A fost un critic literar și cultural influent, promovând autonomia esteticii și evidențiind necesitatea unei conștiințe culturale adaptate realităților românești, prin lucrări precum 'O cercetare critică asupra poeziei de la 1867'. De asemenea, Maiorescu a fost un lider al societății 'Junimea', având un impact semnificativ asupra dezvoltării culturii românești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.