Sfatul țării a fost parlamentul temporar al Basarabiei care a proclamat unirea cu România pe 27 martie 1918. Documentele și cărțile menționate detaliază activitatea membrilor săi, cum ar fi Pantelimon Halippa și Onisifor Ghibu, subliniind semnificația unirii în contextul istoric. Expoziția oferă o privire asupra acestei perioade crucial din istoria Basarabiei și contribuțiile individuale ale celor care au luptat pentru unire.

1. SFATUL ŢĂRII DECLARĂ:
“UNIREA CU ŢARA-MAMĂ!”
27 martie 1918
Realizare: Doina Fleştor

2. Sfatul Țării a fost parlamentul temporar al Basarabiei după
destrămarea Imperiului Rus (octombrie 1917 – ianuarie 1918), iar după
proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti, a fost organul
legislativ al noii republici (ianuarie – martie 1918), care avea să
proclame Unirea cu Regatul României în 1918.
Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la 21 noiembrie/4 decembrie
1917 și a fost ales ca președinte Ion Inculeţ. Pe 27 martie, Sfatul Țării a
votat în favoarea Unirii cu România... (Sursa: după Sfatul Țării, Wikipedia). În
această expoziţie punem la dispoziţia cititorului titluri de carte despre
câţiva membri ai Sfatului Ţării, dar şi alte surse despre evenimentul
Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918

3. Colesnic, Iurie. Pantelimon Halippa: Apostolul Unirii. ─
Chişinău, 2006. ─ 140 p.
În această carte autorul prezintă un omagiu Preşedintelui
primului legislativ basarabean (Sfatul Ţării), publicistului şi omului
politic, Pantelimon Halippa. Cititorul va găsi, în acest volum, o
descriere genealogică a neamului Halippa, precum şi alte detalii
referitoare la studiile şi activitatea politică a lui Pantelimon Halippa,
dosarele arestării şi procesele-verbale ale interogatoriilor. Un
document interesant pentru cei care vor să cunoască adevărata
istorie a Basarabiei.

4. Constantin, Ion., Negrei, Ion. Pantelimon Halippa, Apostol
al Basarabiei. ─ Chişinău, 2013. ─ 735 p.
Un alt volum dedicat aceleeaşi personalităţi, Pantelimon
Halippa, semnat de alţi doi autori, care relevă autenticitatea omului
politic, care a fost și rămâne a fi, Pantelimon Halippa, un veritabil
apostol al cauzei românilor basarabeni. Acest volum a fost tipărit cu
sprijinul financiar al Consiliului Județean Botoșani.

5. Halippa, Pantelimon. Testament pentru urmaşi. ─ Chişinău,
1991. ─ 176 p.
Această carte reprezintă o analiză concludentă a stării
sociale în Basarabia de după 1812 şi este un document veridic al
evenimentelor de pînă şi după 1918. Autorii reînvie cu lux de
amănunte panorama mişcării de eliberare naţională din acest ţinut
aşezat în calea tuturor relelor, evocate prin mărturii şi documente
activitatea ,,Sfatului Ţării” în contextul atmosferei de înaltă tensiune
din acea vreme. Cartea constitue un manual de învăţătură, un
avertismentşi un testament de veghe pentru generaţiile viitoare.

6. Inculeţ, Ion. O revoluţie trăită. ─ Chişinău, 1994. ─ 176 p.
Această carte reprezintă o analiză concludentă a stării
sociale în Basarabia de după 1812 şi este un document veridic al
evenimentelor de pînă şi după 1918. Autorul reînvie, cu lux de
amănunte, panorama mişcării de eliberare naţională din acest ţinut,
aşezat în calea tuturor relelor. Este evocată prin mărturii şi documente
activitatea ,,Sfatului Ţării”, în contextul atmosferei de înaltă tensiune
din acea vreme. Cartea constitue un manual de învăţătură, un
avertismentşi un testament de veghe pentru generaţiile viitoare.

7. Ghibu, Onisifor. Trei ani pe frontul Basarabean. ─ Bucureşti,
1996. ─ 223 p.
Onisifor Ghibu, personalitate deosebită în cultura noastră,
un luptător aprig pentru Unirea Basarabiei cu România, se avântă într-
o luptă aprigă cu incultura, promovând cu multă insistență educația de
calitate. Patriotul basarabean a contribut enorm la dezvoltarea
învățământului din Basarabia, în special, în perioada interbelică,
acționând în favoarea deschiderii mai multor școli, activând personal
în calitate de profesor și om politic.

8. Ghibu, Onisifor. În vîltoarea revoluţiei ruseşti. Îsemnări din
Basarabia anului 1917. ─ Bucureşti, 1993. ─ 222 p.
O altă carte document, semnată de patriotul Onisifor
Ghibu, un volum de însemnări cuprinse în care întrevedem
aprecierea moldovenilor basarabeni în lupta pentru unire cu ţara de
la 1917.

9. Ghibu, Onisifor. Unitatea Românească şi chestiunea
Basarabiei. ─ Bucureşti, 1995. ─ 256 p.
“Fraţi iubiţi! În lupta voastră sfântă spre cultură, să nu vă
pierdeţi nici o singură clipă nădejdea în biruinţa binelui şi a
adevărului. Dacă, la un moment dat, veţi întâlni în calea voastră
piedici,f ie din partea străinilor, fie din partea fiilor rătăciţi şi orbiţi de
răutate din sânul vostru chiar...” astfel, se adresează patriotul
basarabean confraţilor săi care îşi doresc unirea cu ţara-mamă.

10. Roşca, Nuţu. Basarabia şi ministrul întregitor Daniel
Ciugureanu. ─ Chişinău, 2010. ─ 272 p.
Răsfoind acest volum veţi descoperi o personalitate notorie,
ministrul integritor, Daniel Ciugureanu, care, în cadrul întâlnirilor cu
oficialii români, a prezentat şi a susţinut mereu planul unirii
Basarabiei cu România. Principiile sale au fost acceptate
de reprezentanţii României şi, astfel, în ziua de 27 martie 1918,
Sfatul Ţării de la Chişinău a votat unirea Basarabiei cu România.

11. Deputatul în Sfatul Ţării, Andrei Găină – unificator de ţară.
─ Chişinău, 2013 ─ 184 p.
Andrei Găină, fost deputat în primul Parlament liber al
Basarabiei, "Sfatul Țării" în anii 1917-1918, a votat Unirea Basarabiei
cu România. De ocupație era agricultor. A fost soldat în Armata
țaristă pe fronturile primului război mondial. Apoi a fost primar la
Chițcanii Vechi în anii imediat următori Unirii din 1918. Mai detaliat
despre activitatea fostului deputat în Sfatul Ţării veţi afla, răsfoind
această carte.

12. Gîantâc, Ion. Gheorghe Mare gospodar şi deputat. ─ Galaţi,
1999. ─ 36 p.
Născut în 1885 în Slobozia Mare, Judeţul Ismail, fiu de
plugar, basarabeanul Gheorghe Mare a absolvit Școala de Viticultură
cu mențiune. A primit mai multe posturi pentru slujbă, însă toate în
Rusia, dar el nu vroia sa facă nici un pas în afara Basarabiei. În 1906
se angajează în calitate de profesor la Școala de Agricultură din
comuna Purcari, județul Cetatea Albă, iar în mai 1918 este numit
director al școlii. Profesorul, deputatul de Cetatea Albă, Gheorghe
Mare, a votat, în 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România.

13. Ciobanu, Constantin Gh. Viaţa consacrătă Basarabiei. ─
Chişinău, 2009. ─ 176 p.
Activitatea social-politică a lui Constantin Mimi s-a
desfășurat în trei perioade distincte: a) perioada țaristă în care și-a
făcut studiile, a activitat pe tărâm social dar și în calitate de
Guvernator al Basarabiei; b) perioada autonomiei Basarabiei și
Unirii cu România - perioadă în care s-a dedicat în mare parte
moșiei sale de la Bulboaca; c) în cea de-a treia perioadă s-a
manifestat ca funcționar în cadrul administrației românești
centrale, activând în calitate de director în cadrul Băncii Naționale
Române. Merită de cunoscut şi rolul acestei personalităţi, promotor
al Unirii Basarabiei cu Ţara.

14. O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (1917-1918) ─
Chişinău, 2004. ─ 287 p.
Avem în faţă o ediţie îngrijită de istoricii Ion Negrei şi
Dinu Poştarencu despre membrii Sfatului Ţării. În acest volum
cititorul va găsi informaţii despre deschiderea Sfatului Ţării,
declaraţia din 2 decembrie 1917, originea şi alcătuirea organului
legislativ, relaţiile basarabenilor cu românii de pretutindeni la
1917 şi alte documente. Vă invităm s-o deschideţi şi să citiţi.